„Nu uitați niciodată acest adevăr fundamental: Statul nu are niciodată altă sursă de venit în afara banilor, pe care oamenii îi câștigă ei înșiși. Dacă statul dorește să cheltuie mai mult, o poate face numai sifonând economiile dumneavoastră, sau taxându-vă mai mult. Și nu e o gândire sănătoasă aceea că altcineva va plăti. Acel altcineva sunteți dumneavoastră. Nu exista bani publici, ci numai banii platitorilor de taxe și impozite”, a explicat, cum funcționează statul și care este sursa banilor pe care-i administrează politicienii, Margareth Thatcher, fostul premier al Marii Britanii.
Din păcate, procentul celor care nu înțeleg ce înseamnă taxele și impozitele, e foarte mare! Iar dacă înțeleg, fiind crescuți în cultul supunerii necondiționate (impus de turci, fanarioți și comuniști), sunt resemnați și ultra toleranți, considerând că este mai benefică amărâta lor viață searbădă, decât onoarea, demnitatea și libertatea. De asta profită politicienii imorali (adică acei indivizi oportuniști, vicleni și șmecheri, fără caracter), care se auto erijeaza în administratori ai taxelor și impozitelor cetățenilor. Și-i cheltuie după bunul plac, servind nu interesele celor ce plătesc taxele și impozitele, ci, de regulă dacă nu exclusiv, ale unor grupuri de profitori și, bineînțeles, al lor, personal. Comparativ, ceea ce fac politicienii români azi (care nu sunt altceva decât o adunătură de imorali, interlopi, cinici, lipsiți de scrupule și de empatie), nu-și permiteau nici fanarioții ce-și cumpărau dregătoriile (sinecurile) de la Înalta Poartă. Tot ce se strânge din taxe și impozite (ce încep să devină insuportabile în raport cu veniturile), sunt redistribuite către sinecuriști sau clientela politică ce a monopolizat tot ce reprezintă investiție publică. Astfel, bugetul de stat (sau bugetul public), care reprezintă taxele și impozitele plătite de cetățean, este cheltuit, în cea mai mare parte, pe așa zise investiții publice (străzi, școli, spitale, edificii publice, reparații și modernizări de obiective publice), care consuma resurse uriașe, multe dintre ele inoportune sau complet inutile. De fapt, investițiile, în cele mai multe cazuri, nu sunt decât o modalitate prin care cei promovați în funcții publice își răsplătesc „stăpânii” care i-au ajutat să promoveze. Adică își plătesc funcțiile primite, pe modelul fanariot, din taxele și impozitele colectate de la cetățeni. În limbaj juridic, aceasta reprezintă mită din banii proveniți din impozite și taxe. Un alt domeniu unde se cheltuie, iresponsabil (fără rost și fără nici o logică economică, pentru că nu există nici o corelație între salariu și muncă, sub toate aspectele ei) sume uriașe provenite din impozite și taxe, care reprezintă tot mită din banii proveniți din impozite și taxe (pentru aportul la obținerea funcției politice ori la menținerea acesteia) este cel al așa ziselor sinecuri politice, precum funcțiile de la ASF, BNR, Curtea Constituțională, ICCJ, SPP, ANCOM, ROMATSA, SRI, SIE, ANRE, ADS, AVAS, ANRP și multe alte agenții, ori ale celor peste 1500 de companii cu capital de stat (printre care: Transelectrica, Hidroelectrica, Romgaz, Posta Romana, Oil Terminal, Conpet, Aeroportul „Henry Coandă”, Tarom, Romaero, Transgaz, Petrom, Nuclearelectrica, CEC BANK, etc.). Salariile, în aceste agenții și companii cu capital de stat, încep de la 150.000 lei anual (cele mai mici) și ajung și la peste 1,4 milioane lei (ASF) ori 1,5 milioane lei anual (BNR).
Presiunea pe care o pun așa zisele investiții publice (al căror scop principal este atribuirea de fonduri bugetare către clientela politică care susține și întreține clasa politică) și enorm de multele sinecuri salariale, asupra bugetului de stat (format din impozite și taxe) este uriașă și constituie, în fiecare exercițiu bugetar, o povară insuportabilă. De fapt, în ultimii treizeci de ani, dezmățul bugetar, reprezentând cheltuielile cu investițiile publice și sinecurile, nu a putut fi suportat din taxe și impozite, situație în care politicienii români au apelat la împrumuturi. În concluzie, în raport cu veniturile provenite din taxele și impozitele, sumele colectate nu au putut acoperi investițiile inoportune și plata sinecurilor. În aceste condiții, toate guvernele politice, iresponsabil, în loc să restrângă cheltuielile publice (cu investițiile și sinecurile politice), măcar la nivelul taxelor și impozitelor plătite de cetățeni și companii, le-au crescut an de an (clubul securiștilor dezvoltandu-se incontrolabil), asigurându-se finanțarea, nu din colectare, ci din împrumuturi. Astăzi, în pofida declarațiilor politicienilor (care sunt minciuni ordinare), România se află în colaps financiar. Pentru că, ajunsă cu nivelul taxelor și impozitelor aproape la insuportabilite și cu perspective mici de a stopa frauda fiscală (care a devenit un domeniu protejat politic), România nu mai dispune de posibilități reale de a susține, în continuare, dezmățul financiar provocat de sectorul investițiilor publice (devenit pușculița de bani a clientelei politice) și a sinecurilor. Mărind doar taxele, în paralel cu menținerea și acordarea, în continuare, de sume exorbitante, pentru investiții publice inoportune (din obligație față de entitățile care întrețin financiar și în functii decidenții politic), respectiv de salarii astronomice (1,5 – 1,4 mil. lei la BNR, 1,4 mil. lei la ASF, peste 1 milion lei la ROMGAZ și alte companii cu capital de stat, peste 500.000 lei la ANRE, ANCON, sau peste 300.000 lei în instituții publice, gen ICCJ, SRI, SIE, etc.), înseamnă nu numai iresponsabilitate administrativă, ci adevărata sinucidere financiară. E un fel de logică stupidă a exploatării cât se poate (cât merge) a economiei, după care se aplică principiul „după noi, potopul”. Și cum de vândut s-a vândut și „păpat” aproape tot (adică nu mai există surse de venit suplimentare), impozitarea e aproape la apogeu (creșterea fiind pe punctul de a genera revoltă generală), ratingul economic nu mai permite împrumuturi, iar miracole, în acest domeniu (deși sunt invocate de toți propagandiștii politici), nu există, urmează , logic și incontestabil, apocalipsa fiscală, adică colapsul economic. Colaps generat nu de conjunctura internațională (cum ne pregatesc ideologii), ci de lăcomie și prostie, având ca principali actori clasa politică imorală, clientela politică formată din profitorii care au monopolizat investițiile din banii proveniți din impozite și taxe și sinecuriștii care, al căror procent, în loc să scadă, crește extrem de periculos, dezechilibrând falimentar balanța comercială a României. Prin comparație, nici în economiile cu excedente bugetare impresionante (precum SUA, Germania , Japonia, Marea Britanie, Franța, Canada), nu există salarii bugetare de 1,5 milioane lei, 1,4 milioane lei, 500.000 lei sau 300.000 lei, cum sunt cu sutele în România. Și nici investiții, cu costuri care depășesc de două sau trei ori costurile din țările UE, SUA, Canada ori Japonia. Cum e posibil așa ceva? Cum e posibil ca o economie aflată în incapacitate de plată (de treizeci de ani înregistrând venituri mai mici decât cheltuieli), adică în colaps, care supraviețuiește prin împrumuturi, amanetând nu numai prezentul, ci și viitorul veniturilor cetățenilor continuă să subvenționeze investiții stupide și să întrețină armate de sinecuriști? Există o singură explicație. Pe modelul fanariot al supunerii necondiționate în contrapartidă cu dreptul de a supraviețui. Cinic dar real! Pentru că, altă logică nu există. Ori, Cetățeanul român, nu înțelege ce înseamnă taxele și impozitele pe care le plătește și care ar trebui să-i fie justificate, ori cetățenii au devenit absurd de blazați și preocupați doar supraviețuire, încât simt lehamite și li-e silă să reacționeze la o astfel de mega-hoție a taxelor și impozitelor, operată de clasa politică și clientela acesteia. Totuși, făcând recurs la normalitate (în care includem manifestările umane clasice, precum demnitatea, datoria morală, dreptul la viață și la respectarea libertăților) , ce se întâmplă e mai mult decât iresponsabilitate și indiferență față de prezent și viitor. E un soi inexplicabil de toleranța sinucigașă, situată dincolo de instinctul de supraviețuire, mai degrabă în sfera prostiei generată de principiul „capul plecat sabia nu-l taie”, pentru că deși furtul banilor proveniți din impozite și taxe, prin investiții și sinecuri care alimentează clientela politică, pune în pericol chiar existența statului, cetățeanul continuă să rămână indiferent la ce se întâmplă cu banii proveniți din impozite și taxe, ca și cum, din start, îi consideră pierduți ori o donație către politicieni și hoți, sub formă de „taxă de protecție”. De o astfel de letargie imbecilă și lipsă de reacție, devenite cronice în conștiința cetățeanului, încă din epoca fanariotă, profită clasa politică imorală și clientela politică abonată la contractele publice, ori sinecuristă, continuând să jefuiască banii proveniți din impozite și taxe, sub privirile unei societăți civile parcă anesteziate și drogată prin manipularea mass-media, absurd de tolerantă, apatică până la inconștiență, care parcă nu înțelege că se află în anticamera dezastrului total, din care n-are cum să-și revină. Asta au făcut Ciolacu, Ciucă, PSD și PNL. Prin măsurile totalitare luate (numai în sensul creșterii impozitelor și taxelor, adică a alimentării bazei care asigură întreținerea armatei securiștilor și a clientelei politice), au dereglat iremediabil piața concurențială, amplificând și mai grav discrepanța între venituri si cheltuieli. Pentru că au pus presiune pe cei care produc impozitele și taxele, fără a optimiza, logic și cheltuielile care dezechilibrează balanța comercială, falimentând statul. Și asta speculând o lipsă de reacție cetățenească, complice. un soi de harakiri! Privită din afara României, lipsă de reacție a cetățeanului, e catalogabilă, nu ca toleranță generată de supraviețuire, înțelegerea fenomenului, adică criza economică, ci ca un sindrom al imbecilismului general, cronic, pentru care nu există tratament clinic. Altfel, scuturandu-se de supușenia necondiționată stupidă de tip fanariot, romanii care plătesc impozite și taxe, ar trebui sa ceara socoteala politicienilor si sa nu mai permita plata unei armate de trântori sinecuristi, din banii proveniți din impozite și taxe, ori a clientelei politice sub formă de investiții inoportune, doar pentru a frauda bugetul de stat.
Asta înseamnă conștiință civică. Să reacționezi când banii tăi sunt administrați fraudulos de către politicieni. Nu să taci și să accepți hoția ca o fatalitate, sperând în mai bine. Pentru că acel bine nu vine din exterior, ci este consecința reacției cetățenilor. E ca și cum ai cere hoțului ce te jefuia, prins cand pleca cu prada, să se întoarcă și să continue să-și umple desaga cu ceea ce a rămas nefurat.
Pavel ROMAN
