ȚÎNEREA PORȘILOR GI CLISĂ, LA NOI LA COȘIOBA.

– scriere-n grai –

Atunși cînd io ieram prunc șî feșior, aclo la Coșioba mè șei dragă, a mnei mai gata în tăt anu’ la tîrgu’ gi la Șăbiș gin Postu’ Crașiunului, care să țîne p-atunși în jioia șeia mai apropietă gi data gi șinsprazășe decemvrie, luau doauă pareci gi purșei gi pa scroafă, agica ‘nțarcațî,care aveu cam opt-noauă saptamîni.

Purșeii gintr-o parece ierau o scrofiță șî on mascuraș [vericaș].

Gi obișei ierau mangulițî, o bazna.

Le fașè tati aclo-n coșină cîrtoaje în care baga paie să nu le fie frig iarna cînd iera jer afară.

Cînd vinè primavara, pa la’nșeputu’ lu’ marțîșori, scopeu vericașî, gi nu ierau scopițî.

Vinè bași Ioani lu’ Livia șî-i scopè.

Dupa șè să tamadeu la tuci patru le baga tatii drod în nari.Fașè o hudră în vîrvu’ șiortului șî baga pîn iè on darab gi drod, pa care-l rasușè la capice.

Să fașè lucru ăsta pîntru ca porșii să nu poată rîntona șî să facă strîcașiuni în taleciu’ lor șel gin sus inge staceu gi primavara pînă toamna.

În tătă gimneața a mnei le dageu la porși laturi șî îi scoceu în taleci.

Aișea primèu pa la oara noauă o oală gi doauă litre gi boabe gi cucuruz, iară pa la oara zășe o coșară gi pleavă gi trifoi, o lițărnă.

Sara să bagau în coșină șî capatau on laturari o doauă gi laturi, pa cum creșceu.

Tătă vara merjem sîmbata, pa dunga Crișului șî culejem frunză gi napi.

Îi punem în caldare la fert c-on pumn gi sare. Dupa șe ierau ferțî napi, țîpam în caldare doauă jiumatățî gi urlău să să oparească. O caldare gifertură ajiunjè cam pîntru o saptamînă gi zîle.

Fertură gi asta punem gimneața șî sara în laturari, doauă-tri canșioașe, adogam apă, o spalaturi gi la coptorișce cu oleacă lapce șî dagem la porcuțî să mînșe.

Întăgiuna lasam pa fund la laturari cam o litră șî jiumatace gi laturi, pa care o dagem la cîne, care abgè așcepta dupa iele.

Toamna dupa șe să coșeu ludăile, în loc gi napi, ferbem ludăi. Puneu amu porșii pa iei, cam o kilă pa zî.

Pa vremea săpii gi cucuruz, pa la Ispas, a mnei taièu un șalgeu.

Unu-l taièu toamna pa vremea culesului gi cucuruz, iară șeilalțî doi să ‘ngrașău șî să taièu pa Crașiun, gi Inat.

Așă iera pa vremea prunșii mnele. Fișcecare șelegi țîneu porși gi clisă.

DUMNEZO SĂ VA DEIE MULTĂ SÎNATACE, CĂ-I MAI BUNĂ GICÎT TĂCE!

Să avețî haznă gi porși, așeia care mai țînețî gi taiet!

Pătru-Marius BRASAI, pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi, gi la Coșioba.