Où sont les neiges d’antan? – se întreba Francois Villon și, asemenea lui, mă întreb și eu: unde sunt vremurile, trăirile de altădată pe care le-am scris cu cerneală de suflet în amintiri de neuitat? Unde este copilul care în dimineața Ajunului bătea la porți să fie primit cu colinda? – „Slobod îi a corinda”? Unde sunt ortacii lui? Mulți s-au risipit precum vocile lor vesele topite în neuitare. Dar unde sunt părinții, bunicii cu rosturile lor în Ajun de sărbătoare? Unde sunt zăpezile, gerurile care ne lipeau nările laolaltă ori mâna de clanța porții? S-au făcut toate praf, praful de aur al amintirilor, parte din averea noastră, a fiecăruia.
Dragii mei, până ne vom dezmetici și vom desluși unde sunt toate cele de altădată, încercați să vă bucurați din toată inima de marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului, Iisus Cristos, căci prin El toate capătă sens. De aceea vă zic, cântați și vă bucurați sănătoși!
CRĂCIUN FERICIT!!!
Tristan MIHUȚA
