Pe zice trece mă simt tot mai loved and cherished. După ce că ăștia de la Enel m-au ținut pe la telefoane din septembrie și până azi de mi s-a făcut rău, pentru că mi s-a defectat contorul și am pretins să vină să-l schimbe, că doar n-oi avea unde citi lumina, să le trimit corect consumul și nici nu-s Rockhefeller, să plătesc pe câteva luni estimate de ei din burtă, ei bine, până la urmă, după cinci reclamații scrise și trei telefonice, contorul mi-a fost schimbat. Iar pentru că-s băieți tare finuți ăștia de la Enel, azi mi-au trimis o hârtie de doi bani, să-mi zică ceva de genul cum le e rușine că m-au ținut pe la telefon cu orele, preț de cinci luni, pradă deznădejdii și la discreția unei melodii imbecile, astfel că îmi acordă o compensație bănească, auzi aici, pentru nerealizarea indicatorului lor de performanță. Carevasăzică, ar fi fost performanți dacă NU m-ar fi ținut cinci luni fără contor și mi-ar fi răspuns, naibii, la telefon, încât să nu acumulez ore, dadada, ORE!!! de așteptat să vorbesc cu vreun jupân de pe-acolo.
În fine, zic, ce fain, ia să văd câte sute de lei primesc eu acuma, drept compensație pentru că m-au batjocorit ei în fel și chip! Înfrigurată, deschid plicul, îl pun pe colonel să deschidă E-mag-ul pe calculator, să stric banii deîndată, că doar destul am suferit sunând în gol la Enel, dar, ce să vezi, cazna mea nu face decât un leu găurit cu tunul, ‘tu-le nația lor de monopoliști! Un leu și patruzeci de bani, măi! Un leu și, dadada, patruzeci de bani. Ce cretini, în viața vieții mele!
Dar sunt cretini doar pentru că suntem noi neam de traistă și le permitem tuturor să ni se kace pe cap. Pfoai… Compensație, my ass! De ce să și scrieți o scrisoare pentru leul ăsta patruzeci, scursurilor? Fila-v-ar lampa să vă fileze!
Eugenia CRAINIC
