Bunul Dumnezeu l-a chemat astăzi la El pe unul dintre cei mai dragi prieteni ai noștri! Marele Prior al Ungariei și Ballivul Ballivatului Rossal al Banatului și Crișanei ne-a lăsat în onor, să îi păstrăm în suflet exemplul.
Transmitea calmul acela, care te îndemna la meditație. Îi plăcea teribil să pună oamenii la treabă: la treaba la care se pricepeau cel mai bine. Era magnetul nostru de oameni, era miezul omeniei dintre noi.
Avea o credință care i-ar fi umilit pe mulți prelați. Credea în Sfânta dragoste dintre Dumnezeu și oameni.
El avea mereu o cerere. Dar niciodată nu cerea pentru el. Glasul lui unea oamenii și îi făcea să realizeze câtă nevoie au unii de alții.
Ne învăța să lăsăm ceva în urmă.
Familia era sanctuar pentru el, dincolo de tenebrele ispitelor, iar copiii erau îngeri, trimiși să ne învețe umilința.
Era bun. Bun în suflet și în munca sa.
Ne-a învățat aplicațiile practice ale dictonului nostru Non Nobis Domine, Non Nobis, Sed Nomini Tuo Da Gloriam.
Întotdeanuna ne vom aminti de tine!
Veșnic în memoria noastră!
Mihaela BIRESCU
