„Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul!”

Sebastian Ghiță e prototipul parvenitului din bani publici, creat și protejat de sistemul public corupt. E creația abominabilă a unui sistem corupt, al cărui scop a fost acapararea averii publice, prin mită, trafic de influență, furt, înșelăciune. Și pentru că s-a cam furat ce era de furat și era tentant, s-a trecut la etapa a doua: fraudarea banului public.

Nu există mai mare corupție decât în domeniul fraudării banului public, în nici un sector al economiei naționale. Fie prin neplata obligațiilor bugetare, prin rambursarea unor taxe nejustificate sau prin alocări bugetare pentru lucrări publice, banul public este fraudat la greu. Și nu oricum, ci prin participarea efectivă a celor mai importante instituții publice care ar trebui să stopeze fenomenul, prin non-combat, pasivitate sau chiar protecție directă. Ghiță are dreptate când spune că peste zece ani a stat la masă cu reprezentanții instituțiilor statului, care nu l-au acuzat că ar fi corupt, din contra și nu înțelege de ce aceștia nu s-au sesizat că ceea ce face el e ilegal.

O spune plastic, „la masă”. De fapt Ghiță a fraudat bugetul de stat, prin grupul de firme pe care l-a controlat, cu ajutorul celor care i-au facilitat obținerea contractelor publice și a celor care i-au asigurat implementarea unor proiecte mult supraevaluate în raport cu valoarea lor de piață. De altfel, Ghiță (și alții sute ca el, precum Urdăreanu -UTI, Iordache – EUROSTRADE, patroana de la SIVECO, etc.) n-au apărut de nicăieri și nu s-au „dezvoltat” atât de rapid și eficient fără sprijinul și binecuvântarea șefilor unor instituții care coordonau și controlau modul cum se alocă și cheltuie banul public și care decideau cine, cât și cum primește. Cum adică, zece ani de activitate infracțională s-au derulat sub ochii autorităților și acestea n-au știut ce se întâmplă și n-au întreprins nimic să stopeze hemoragia bugetară? Aiurea!

E ilogic să credem că cei care au condus instituțiile publice (SRI, ANAF, Curtea de Conturi, Parchete, Poliție) au fost atât de proști! E exclus! Și cum proști n-au fost, rămâne doar varianta complicității. Or, când instituțiile statului au fost complice la tot ceea ce a făcut Ghiță (și mulți alții care au jefuit România) sau au tratat cu indiferență ceea ce au făcut un Voiculescu, Patriciu, Ioan Niculae, Nelu Iordache, etc. etc., etc., asistând pasivi la cum era jefuită averea publică și banul public, cum să nu conteste Ghiță, Cosma, Udrea și alți politicieni trimiși în fața justiției, statutul lor de învinuiți, discriminați (se întreabă corect de ce numai ei și alții nu)? Ce, au făcut singuri și de capul lor ce-au făcut? Păi, activitatea lor nu s-a derulat, la vedere, sub ochii îngăduitori ai autorităților? Și dacă ei sunt vinovați, autoritățile de ce nu? Doar au fost prezente și acest lucru poate fi dovedit de cei acuzați! Deducție logică, nu?

În acest sens, reacția autorităților (mai corect spus lipsa de reacție), vis-a-vis de ofensiva totală (televiziuni, presă, parlamentari, politicieni etc.) spune totul despre fenomenul Ghiță și despre teama că Ghiță și alții aflați în aceeași situație ar putea spune tot ce știu. Respectiv că autoritățile statului sunt compromise, sunt șantajabile și, mai grav, că au fost complice la tot ceea ce s-a întâmplat în ceea ce privește jefuirea averii publice și a banului public. E clar, din modul cum reacționează la dezvăluirile lui Ghiță, Cosma, Udrea, că foarte mulți dintre cei care ar fi trebuit să prevină și să stopeze fenomene gen Ghiță, nu numai că n-au făcut nimic, ci au fost părtași, alături de Ghiță, la fraudele din averea și banul public, fiind mai degrabă consilierii și partenerii lui Ghiță, decât opozanții lui. De aceea riposta autorității publice în fața fenomenului Ghiță, Udrea, Cosma, e atât de palidă și timidă. Sunt șantajabili pentru că au fost complici cu cei care au jefuit România, care au profitat de imoralitatea celor aflați în funcții publice. Iar acum tremură la gândul că Ghiță și cei aflați în aceeași postură ar putea spune totul despre această complicitate. Și cred că au ce spune, pentru că sutele de milioane încasate de Ghiță, prin fraude, nu se află doar în conturile lui Ghiță, ci și în multe alte conturi care, dacă ar deveni publice, ar crea un cutremur de proporții în România (și Ghiță, cu siguranță are acele conturi).

De aceea lui Ghiță i s-a facilitat plecarea în Serbia și asistăm la evidentul dezinteres pentru extrădarea acestuia. Există o frică uriașă că Ghiță și cei ca el dețin dovezi (și e firesc să dețină) cu care ar arunca în aer toată puterea politică din România, devoalând mecanismul prin care instituțiile publice sunt complice la fraudarea averii publice și a banului public (mai grav, cred că Ghiță a arătat aceste dovezi autorităților sârbești și președintele Serbiei a făcut cunoscut acest lucru lui Iohannis și autorităților române, respectiv că extrădarea lui Ghiță ar provoca un cutremur politic). Un mecanism și un sistem care, până un „Portocală”, un Papici sau una ca Koveși nu l-ar fi devoalat, trimițând în judecată niște pioni ai sistemului, funcționa perfect – încă de pe timpul lui Năstase, care a înfrățit mafia din administrație cu cea fiscală. Iar Koveși (care a urmărit să-și consolideze funcția) și „Portocală” (care s-a crezut Eliot Ness), au avut imprudența „să bage bățul în viesparul” care funcționa perfect, de peste douăzecișișapte de ani, după niște reguli de tip mafiot. Iar acum iadul s-a dezlănțuit, pentru că Ghiță și alții ca el (Udrea, Bica, Iordache, Urdăreanu, fam. Cosma, etc.) n-au onoare de mafioți și nu sunt de acord ca doar ei să plătească, iar cine i-a consiliat și protejat (nu pe gratis), nu.

Așa că s-a trecut la un șantaj general de tipul: Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul! Asta e deviza și modul de operare. Altfel nu-mi explic de ce televiziunile și presa care susțin fenomenul Ghiță, Cosma, Udrea, Dragomir etc., nu sunt cercetate penal pentru o astfel de campanie anti-justiție și de defăimare a autorității publice, când este mai mult decât evident ce se întâmplă. În aceste circumstanțe, trecând peste metodele mai puțin ortodoxe ale unui „Portocală” sau altora din DNA, prin care și-au atins scopul, pentru modul cum au provocat implozia sistemului corupt al devalizării averii publice și banului public și pentru devoalarea mecanismului și celor implicați în fraudarea banului public, eu le-aș face statuie și i-aș decora cu cea mai mare distincție a României. Fără „nebunia” lui Portocală și „naivitatea” șefei DNA („care nu știe nici să ia mită”), Ghită, Iordache, Constantin Niță, Hrebenciuc, Stefan, Fenechiu, cei din afacerea „Microsoft” și mulți alți infractori, ar fi continuat să facă parte din uriașul mecanism al fraudării banului public, respectiv a monstruoasei coaliții instituții publice-mafie, coaliție care a distrus și continuă să distrugă România, unica țară din UE în care guvernează, oficial, Mafia.

Pavel ROMAN