Cine va deconta demagogia și ipocrizia?

Eugen Teodorovici acuză firmele străine „că fură din buzunarul românilor”. Oare? Cele gen „TELDRUM”, protejate politic, care fură peste 50% din investițiile publice, nu fură tot din buzunarele românilor?
Nu e ipocrizie? Cine a făcut legile după care se calculează impozitul pe profit și venit? Nu cumva Teodorovici era și el, parlamentar, când s-a modificat Codul fiscal în favoarea corporațiilor multinaționale? Nu el, împreună cu Ponta, au dat liber la prestările de servicii prin care corporațiile multinaționale (și cele naționale, bineînțeles) își diminuează artificial și nelegal profitul?

Acum, Teodorovici vrea să impoziteze, paușal, profitul ce se calculează conform Codului fiscal adaptat de ei, știind clar ca ar fi un abuz și toate impunerile ar fi atacate și pierdute în instanță, pentru că n-ar avea bază legală? Nu e ipocrizie? Ce inspector se duce la un contribuabil sa-l impoziteze conform ordinului verbal dat de Teodorovici, fără a avea clar și precis, măsura înscrisă în Codul fiscal? N-ar fi o cretinătate? N-ar fi un abuz grosolan, pentru care ar răspunde inspectorul? Nici macar tâmpiții, angajați pe pile în A.N.A.F., să execute nu să gândească, n-ar face așa ceva!

N-ar fi trebuit, înainte de a face asemenea declarații belicoase, Teodorovici, să se consulte cu specialiștii din A.N.A.F., să găsească o formulă eficientă și legală legislativă, pe care s-o propună spre implementare, care să poată fi aplicată legal și nediscriminatoriu?

Le dau chiar și o sugestie: de ce nu se implementează impozitarea cifrei de afaceri? Ar rezolva toate problemele în acest sens. Numai că, se pare, tocmai acest lucru nu-l vor guvernanții. Nu vor impozitarea cifrei de afaceri, pentru că, în acest caz, s-ar elimina para-ndărătul în cazul atribuirii lucrărilor publice.

Deci, în realitate, nu vor o formulă care să se aplice tuturor contribuabililor, nediscriminatorie. Ei vor o formulă care să fie aplicabilă, discriminatoriu, adică numai corporațiilor multinaționale, care nu sunt pe lista protejaților.

Un fel de ce-a vrut Hitler cu evreii. Să le ia averile în numele unei găselnițe ideologice, ce n-avea nimic comun cu nediscriminarea. Ceva care să se aplice, exclusiv, corporațiilor multinaționale, nu și la corporații gen „TELDRUM”. Pentru că, să fim sinceri, metodele prin care corporațiile multinaționale își diminuează profitul impozabil, sunt utilizate și de companiile naționale, protejate politic. Or, introducând o formulă generala de impozitare eficientă a profitului sau a venitului (impozit pe cifra de afaceri) Guvernul ar lovi și în firmele protejate care asigură banii negri pentru mafia politică. Deci, Teodorovici, ori caută o soluție discriminatorie, imorală, aplicabilă doar companiilor multinaționale, ori totul e un bluf, așa, pentru naivii care cred că cei ce administrează averea publică, o fac în interesul cetățeanului.

Pentru mine, cât timp în România nu se va aplica taxarea inversă în cazul colectării TVA și impozitul pe cifra de afaceri, declararea generală a veniturilor pentru a crea un moment zero pentru stabilirea fraudei fiscale, colectarea impozitelor și taxelor e o farsă, care împarte mediul de afaceri în farierii care plătesc și șmecherii care se strecoară, protejați de mafia politică. Pentru că, în ultimii ani, gradul de colectare, în pofida modificărilor legislative – prin care s-a urmarit creșterea gradului de eficientă a colectării impozitelor -, a scăzut, direct proporțional cu propaganda antifraudă fiscală. Acest fapt arată ori o incompetență crasă a celor ce administrează banul public și colectarea acestuia, or, mai degrabă, o ipocrizie uriașă a celor care administrează banul public, care, prin măsurile adoptate, în fapt au scăzut, premeditat, eficientă colectării, servind interesele crimei organizate.

În acest scenariu, cred, se înscriu, acum și declarațiile lui Teodorovici. Dacă ar fi altceva, ar fi trebuit să înceapă cu aplicarea legii privind redeventa la petrolul exploatat de „OMV”, obligând „OMV” să plătească la bugetul de stat redeventa stabilită în 2014, nu cea stabilită în 2004. Pentru că, din 2014 și până în prezent, guvernul lui Teodorovici n-a fost în stare (premeditat, la presiunea corporațiilor sau din prostie?), să elaboreze normele de aplicare ale legii redevenței, iar Parlamentul să renegocieze contractul cu OMV, expirat în 2014. Dacă statul ar fi încasat de la „OMV”, redevențele pentru petrolul extras și rafinat, adică vre-o câteva sute de milioane de euro, mai conta cum își stabilea „OMV” profitul impozabil, adică câteva zeci de milioane de euro? Pesemne că nu.

De asemenea, Teodorovici , înainte de a impune un mecanism abuziv de impozitare cu japca a profitului multinaționalelor, prin interpretarea subiectivă a Codului fiscal, n-ar fi trebuit să se ocupe de recuperarea celor 450 milioane dolari, făcuți cadou de Guvernul Ponta, „KazMunaiGaz”? Dar cum să facă așa ceva Teodorovici, când, în calitate de ministru de finanțe, a semnat, se pare, alături de Ponta, memorandumul prin care România a renunțat la recuperarea datoriei „Rompetrol”, de 450 milioane de dolari? În concluzie, profitând de ignoranță, Teodorovici mimează că este preocupat de impozitarea profitului multinationalelor.

În realitate, nu face nimic concret: nu solicită aplicare redeventei legale la „OMV”; nu solicită anularea memorandumului cu „KazMunaiGaz” și recuperarea datoriei „Rompetrol”; nu solicită introducerea taxarii cifrei de afaceri; nu insista pentru aplicarea metodei taxarii inverse în cazul colectării TVA. Adică, nu face nimic concret pentru ca, legal, bugetul de stat să încaseze miliarde de euro în plus, anual, fără la apela la artificii fiscale inexistente în Codul fiscal. De ce? Pentru că aplicând măsurile menționate anterior (redeventele la petrol, recuperarea creanței „ROMPETROL”, taxare inversa la TVA și impozitarea cifrei de afaceri), Guvernul și Teodorovici ar lovi și în interesele mafiei gen „TELDRUM”, protejată politic. Or, în aceste circumstanțe, Teodorovici are de rezolvat o ecuație extrem de spinoasă: să elaboreze un mecanism aplicabil corporațiilor multinaționale dar nu și corporațiilor gen „TELDRUM”. Și, oricât de viclean ar fi (asta arată în fapt decalarțiile sale în raport cu starea de fapt), nu cred că va reuși, pentru că o astfel de discriminare nu poate fi înghițită de nimeni, fără o reacție pe măsură.

Asa că, declarațiile lui Teodorovici, mă tem ca vor rămâne pur electorale, în aceeași notă cu promisiunile electorale ale PSDragnea. Sincer, mi-aș dori să n-am dreptate, pentru că fraudă fiscală în România a ajuns la cele mai inalte cote din PIB. Fură și corporațiile multinaționale și cele naționale, la același nivel, beneficiind de aceleași prevederi legale. Or, nu poti stopa pe unii și pe alții nu.
În aceste condiții, pun o întrebare (cred că retorică, deja): chiar va reuși Teodorovici imposibilul, adică să stopeze ce nimeni n-a reușit, respectiv frauda fiscală în domeniul impozitului pe profit? Sunt extrem de sceptic, pentru că știu ce forță financiară au corporațiile multinaționale, ce legislație permisivă avem și, mai ales, cunosc, personal, ipocrizia PSD în ce privește suținerea interselor corporațiilor multinaționale. Am experimentat-o pe propria-mi „piele” în cazul „ROMPETROL BV GROUP” Olanda (când PSD a modificat, în Parlament, Codul fiscal, în favoarea „ROMPETROL” și a dat Ordonanța pentru convertirea datoriilor în acțiuni), „METRO” și „SELGROS” (au modificat în Parlament OG 99/2000 și OUG 28/1999, pentru a-i salva de la plata către buget a obligațiilor), când, același PSD, care astăzi se declară împotriva fraudelor fiscale ale multinaționalelor, au modificat legile, în Parlament, în favoarea multinaționalelor, pentru ca acestea să nu plătească la bugetul publi obligațiile fiscale stabilite de același ANAF pe care azi Teodorovici îl asmute asupra multinaționalelor, în favoarea căprora PSD a modificat legile.
Vreau să-i amintesc D-lui Teodorovici, că unul dintre motivele desființării Gărzii Financiare, de către Guvernul Ponta, a fost suspendarea activității „METRO” și „SELGROS”, pentru blocarea verificărilor la aceste multinaționale (care comiseseră fraude fiscale prin livrări intracomunitare fisctive în Ungaria și Bulgaria), chiar de PSD-ul care astăzi, ipocrit, se declară împotriva fraudelor comise de multinaționale.

În care PSD să cred? În cel din 2013, reprezentat de Ponta, când, cocret, proteja fraudele multinaționalelor sau în cel de azi, reprezentat de Teodorovici, când, vocal, se cere contrariul? Dacă în 2013, „factura” a fost plătită de Garda Financiară, acum cui i se va trimite? Cumva, ANAF? Că PSD, în nota obișnuită (a se vedea privatizările și, în special, facilitățile fiscale asigurate multinaționalelor de guvernul Năstase), oricum va bate palma cu multinaționalele, după ce își vor realiza obiectivele.

Deci, cine va deconta demagogia și ipocrizia?

B.O.B.

Foto: B1.ro