Gelu-Ștefan Diaconu, fostul șef al ANAF, promovat în funcție de infractorul Relu Fenechiu, sluga lui Ponta, critica sistemul de promovare din ANAF. Că ar fi clientelar. Adică nelegal și incorect moral, bazat pe nepotism sau servilism politic, nu pe competență, așa cum, chipurile, a procedat el. Cine vorbește! Un individ care a creat o instituție unde a angajat, pe pile, toată pleava învățământului românesc (pseudo-educați și analfabeți funcționali), adică toate beizadelele politicienilor, ale celor care fac evaziune fiscală și care au avut suficienți bani pentru a mitui (sponsoriza partidul, în dialect politicianist) cu care au cumpărat diplomele și posturile la Direcția Generală Antifraudă din ANAF condusă de Gelu Diaconu!
Tot târgul știe cu cât, prin cine și cum s-au obținut posturile la Antifraudă, numai Diaconu face pe prostul, crezând că mass-media și cetățenii sunt chiar atât de naivi! Chiar nu-i este rușine (aiurea rușine, la acest gen de oportuniști fără principii morale) să vorbească, lui Diaconu, după ce, prin corupție (examene trucate) și clientelism politic, fără precedent în istoria instituțiilor publice, a creat o instituție complet subordonată factorului politic și mafiei financiare, care a cheltuit de șapte ori mai mult decât a colectat, bătându-și joc de banul public? Și încă ce instituție a desființat și distrus Diaconu! Cea care trebuia să fie elita fiscală a României, ariergarda în combaterea fraudei fiscale, care trebuia să stopeze marea evaziune, Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF), s-a dovedit a fi, după conceptul profesional a lui Diaconu, un mare dezastru, nu întâmplător, ci premeditat concepută astfel. Marea creație a lui Gelu Diaconu, prezentată ca cel mai eficient instrument împotriva fraudei fiscale, s-a dovedit a fi o instituție plină de caricaturi profesionale, incapabilă să constate o contravenție, darămite a unor fapte complexe de fraudă fiscală și care, are un trist record a pierderii a peste 80% din actele contestate în instanță.
Apropo! Chiar ați crezut în buna credință a lui Diaconu și Ponta, când au desființat Garda Financiară și au înființat caricatura de instituție, denumită pompos, Direcția Generală Antifraudă Fiscală? Era suficient să vă uitați la atribuțiile stabilite prin OUG 74/2013, la nivelul subordonării, la structura de personal și a serviciilor și ați fi realizat marea cacealma: că DGAF din ANAF, a fost creată pentru a distruge activitatea de combatere a fraudei fiscale, nu pentru a o întări. Pentru că, prin OUG 74/2013, la solicitarea mafiei fiscale, controlului fiscal i s-a amputat exact esențialul: caracterul operativ și inopinat, care presupunea intervenția în timp real, în vederea prevenirii sau constatării fraudei, nu după consumarea ei, când aceasta, vorba unui coleg, devine „cercetare arheologică”. Asta a fost realizarea lui Diaconu: a eliminat din atribuțiile ANAF controlul inopinat și operativ, cel care bloca comiterea fraudei fiscale, mutând decizia la factorul politic, care a primit atribuția „vizării” acestuia, adică, corect spus, a cenzurării acestuia, intervenind, eventual, după comiterea faptei, când nu se mai poate recupera nimic. Dovada sunt cel peste două sute de dosare (sesizări, solicitări, tematici, informări), înregistrate la DGAF, care n-au fost finalizate în cei șase ani de activitate a instituției.
Și după această demonstrație incontestabilă de diletantism și amatorism profesional, care confirmă clar că Diaconu a servit mafia fiscală, nu bugetul de stat, vă mai uitați în gura acestei caricaturi profesionale, promovată în politică de mafia fiscală reprezentată de Relu Fenechiu și Dan Radu Rușanu? Un individ putred de bogat, proprietar de hotel în „buricul” capitalei, construit din afaceri dubioase, derulate cu mafia evaziunii din produse accizate (magazinele duty-free din punctele vamale) – cu care își asociase soția, în perioada când conducea vama -, are dreptul moral să critice modul cum PNL își promovează oamenii? Că sunt „maimuțe” profesionale, promovate pe criterii exclusiv clientelare? Nu contest că, în unele cazuri, așa o fi și că s-a ajuns la absurd în ceea ce privește imixtiunea mafiei politico-fiscale în ANAF. Dar, tocmai Diaconu vorbește de „maimuțe” profesionale? Păi, mai mari și mai multe „maimuțe” profesionale, decât a promovat el în ANAF, la comanda lui Ponta și Chițoiu, n-a făcut-o nimeni de la înființarea ANAF și până în prezent. E ca în zicala: hoțul strigă, hoțiii…! Nici un concurs, pe timpul lui Diaconu, în ANAF, n-a fost organizat cu respectarea legii, iar structurile pe care le avem azi în ANAF, ineficiente și catastrofal manageriate, conduse de tot felul de diletanți, aduși prin transfer sau detașați de pe prin primării obscure, care nici nu auziseră de ANAF până au ajuns în ANAF, sunt „opera” lui Diaconu, nu a lui Câțu.
Analizați nivelul colectării, raportat la PIB, din perioada Diaconu, numărul de contravenții și valoarea lor, volumul confiscărilor, numărul sesizărilor penale și valoarea prejudiciilor estimate și o să trageți unica concluzie ce se impune: Diaconu, prin reorganizarea ANAF, recrutările și promovările de personal, a protejat mafia celor care au fraudat bugetul public, nu a combătut-o. Procentul încasărilor/realizărilor, raportat la perioada anterioară, arată clar ce catastrofă managerială a fost Diaconu. Dar cum nimeni nu-i dă peste „rât”, arătându-i cifrele reale, comparativ cu perioada anterioară, Diaconu latră și mușcă, profitând de naivitatea celor care nu știu să citească raportările bugetare. Oportunist, precum o hienă, a sperat că va convinge peneliștii și va reuși, după ce l-a criticat pe Dragnea, sa fie promovat, din nou, la ANAF, ca soluție profesionistă, pozând în specialist. Care specialist !? Ce-a arătat Diaconu în domeniul creșterii eficienței colectării banilor publici? Ce-a făcut, concret, în domeniul combaterii fraudei fiscale? Păi, când ai păstrat nivelul taxelor (ba chiar le-ai crescut cu supraacciza, „taxa pe stâlp”, etc.), iar nivelul încasărilor, raportate la PIB, a scăzut, cine a încasat diferența? Nu mafia fiscală care a fraudat bugetul, colectând taxele în numele statului? Și dacă mafia fiscală a câștigat diferența de taxe, pe cine a servit Diaconu? Nu mafia fiscală?
Apropo! Știți care e diferența între Blejnar și Diaconu, în ceea ce privește managementul ANAF? Blejnar a știut și să fure și să conducă, eficient, instituția, realizând cel mai mare procent al încasărilor bugetare, raportate la PIB, înregistrat vreodată în România: 33,1% din PIB (2011), față de 29,5% în 2016, cât a încasat bugetul după plecarea lui Diaconu, efect al reorganizării fiscului de către acesta. Deci, Diaconu față de Blejnar, a încasat cu 3,6% din PIB mai puțin. Știți cum se traduce asta în miliarde lei? Cam vreo 27 miliarde lei. Asta înseamnă că Diaconu nici n-a știut să fure nici să administreze. Sau, nu? Acum, ce vrea, de fapt, Diaconu, criticând noua conducere a Ministerului de Finanțe? Că despre administrare eficientă a ANAF și profesionalism nici nu poate fi vorba. Nu e cumva, evident, frustrat că n-a fost luat în calcul pentru șefia ANAF? Pai, cum să fie luat în seamă, dacă, în loc să servească interesul public (sau al partidului care l-a propus și susținut), el a fost slugă credincioasă lui Ponta (adică trădător) și Chițoiu? Acum, ce face? Se răzbună pe foștii colegi, cei care l-au promovat anterior, înjurându-i că nu i-au dat funcția râvnită? Ce fel de caracter are acest individ? Cum să-l pui din nou șef la ANAF, când el a servit mafia PSD și a protejat frauda fiscală, prin măsurile pompieristice și politica clientelară de personal, implementate? Păi, când are în CV o astfel de catastrofă managerială, precum Direcția Generală Antifraudă, un ANAF sufocat de ofițeri SRI, detașați nelegal (încă nu s-a pronunțat instanța cu privire la legalitatea detașării la ANAF a 47 de ofițeri SRI, din ordinul lui Diaconu și rolul lui Diaconu, penal, în aceste detașări) și o scădere de la 33,1% din PIB, LA 29,5% din PIB, a colectării veniturilor bugetare, ce expertiză profesională poate invoca acest individ, pentru a da lecții ministrului Câțu? Experiența din vama? Instituția care a favorizat cel mai mult evaziunea fiscală în România, fiind cea mai coruptă din România, poate fi invocată ca model? Să fim serioși!
Nu cred că pe Diaconu îl preocupă soarta bugetului public, respectiv nivelul încasărilor bugetare, cum nu l-a preocupat nici când era vameș. E ipocrizie și demagogie de tip comunist! Pe Diaconu îl preocupă,în prezent, exclusiv, soarta celor instalați de el în funcții, prin care el și mafia care l-a promovat și menținut în funcție, controlează ANAF și protejează frauda fiscală comisă de grupările care l-au sprijinit. Acesta este motivul real pentru care Diaconu critică actuală conducere a Ministerului Finanțelor Publice. Încearcă, astfel, să pună presiune pe noua conducere, pentru a-i determina să păstreze în funcție „maimuțele” promovate de el sau aduse de el în ANAF. Adică face un șantaj ordinar pentru a-și păstra sursă de informații și controlul asupra factorilor de decizie din ANAF. Nu pentru că vrea binele public, ci pentru a trafica influența să în favoarea grupurilor de interese din care face parte. Și cum s-o mai facă dacă „maimuțele” lui sunt schimbate din funcții?
Pavel ROMAN
