Este foarte clar, și asta o demonstrează articolele apărute pe Special Arad în aceste zile, că situația de la Spitalul Județean Arad este explozivă, totul plecând de la gafele profesionale făcute de parte din personalul acestei instituții în gestionarea cazului pastorului infectat cu Covid-19, pacient care a decedat până la urmă.
Mulți, foarte mulți, la personalul medical ne referim, dau vina pe DSP-ul arădean, în „mâinile” directorului instituției „stând” aprobarea sau nu a a unui test pentru un pacient. Și ni se spune că au fost cerute multe teste, dar nu au fost aprobate. În fine, asta e o altă poveste și nu la așa ceva vrem noi să facem referire aici.
Am publicat astăzi că nu mai puțin de 30 de angajați ai Spitalului Județean Arad au intrat în izolare după ce au intrat în contact direct cu pacientul care a murit. Nici la această oră nu au ajuns rezultatele. Însă, documentul pe care vi-l prezentăm în continuare, care poartă semnătura managerului de la „Județean”, Carmen Lucuța, descrie starea existentă acum în această instituție spitalicească din municipiul Arad.
„Către,
Toate secțiile, serviciile, compartimentele, birourile Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad
Vă aducem la cunoștință că tot personalul Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad va fi testat pentru coronavirus SARS CoV-2 în perioada imediat următoare. Se vor face programări în acest sens, iar secțiile respective vor fi anunțate cu o zi înainte. Recoltările se vor face în cadrul secțiilor/ serviciilor/compartimentelor/ birourilor respective de către medicul epidemiolog.”
Cu alte cuvinte, niciun cadru medical nu este în momentul de față considerat sănătos, în afara oricărui pericol, asta „spunându-ne” ce s-a putut întâmpla în aceste zile de criză în Spital, toate învârtindu-se în jurul cuvintelor: dezorganizare, incompetență și lipsă de echipamente.
Să nu cumva să credeți că medicii nu știau în ce stare se află toată infrastructura, tocmai de aceea stăteau și așteptau și ei un răspuns din partea autorităților la multele întrebări care le-au pus: „Noi mai suntem în siguranță? S-a respectat procedura de transportare? De ce nu a fost dus la Secția de Pneumologie?” și multe alte întrebări care încep cu „De ce?”.
Deși am avut tot timpul din lume pentru a lua măsurile preventive și de a ne aproviziona stocurile, România a fost foarte îngăduitoare cu limitele pe care și le-ar fi putut impune. Dacă până acum ne făceam griji pentru noi și pentru familiile noastre, de-acum putem începe să ne facem griji și pentru cei care se află în linia întâi, pentru cadrele medicale care în momentele în care noi stăm acasă, ei au „acasă” doar frica, nesiguranța și neîncrederea într-un stat care azi a anunțat : „Vom începe să investim mult mai mult în Sănătate” (declarația de azi a președintelui Iohannis după ședința de lucru de la Palatul Cotroceni).
Din nefericire, pandemia a reușit să arate încă o dată adevărata față a sistemului medical românesc: un animal biciuit până la sânge, care încă rezistă, dar vasele de sânge i se atrofiază pe rând.
