Acest pseudo-intelectual dintre manipulanții de manivelă și manipulantul de manivelă dintre intelectuali, este expresia comunistă a promovării politice a proletarului incult, transpusă și preluată în timp de PSD. Incult, agramat, cu un sărac bagaj în ce privește vocabularul (se screme, transpiră și intră în stres când e scos din mediul sau, superficial), dar cu tupeul si aroganța autosuficienței generată de funcție (omul se confundă cu funcția), Budăi e de departe prototipul perfect al diletantului mediocru, convins că e suficient să deții o diplomă, obținută în orice condiții și puțină viclenie, pentru a poza în intelectual și a ocupa orice funcție ce presupune pregătire de specialitate.

Apropo de pseudo-intelectuali. Îmi aduc aminte un episod hilar, petrecut cu ani în urmă, sugestiv pentru postura în care se află Budăi. Un cioban, incult, viclean, venit din zona săracă a Moldovei (Vaslui), în Ardeal, cu oile, după ce-a prins puțin „cheag”, pașunând oile pe culturile altora, cu tupeu și nesimțire, s-a gândit că, la cei patruzecișicinci de ani ai săi, nu strica sa ai nițică școală în CV. Impune respect, considera el. Învățase omul, din experiența acumulată cu sacrificarea animalelor (vaci, oi etc.), vândute nelegal în piețe, că, cu șpagă, se rezolvă orice: dreptul de a vinde în piață fără autorizație de comerț; dreptul de a comercializa în lipsa autorizației sanitare; dreptul de a funcționa în lipsa evidenței contabile etc. Ba, mai mult, a învățat că șpaga te scoate din orice necaz, chiar și când ai ajuns în vizorul polițiștilor și a procurorilor, pentru pașunat nelegal sau fraudă fiscală. Deci, după ce și-a făcut „ucenicia” în descurcăreală (precum orice băiat deștept și orientat, în România), pe bază de șpagă și averea a început să-i crească, au început sa-i crească și pretențiile. Nu i-a mai placut să i se zică, cioban. Se simțea jignit, pentru că se credea, deja, „om de afaceri”, nu un simplu cioban. Or, pentru un „om de afaceri”, pregătirea intelectuală contează, nu? Nu e totuna să spui: „bă ciobane”, sau să spui: „domnu inginer, economist, jurist etc.!”. Sună altfel, mai academic și mai elevat, nu? Așa că, ciobanul deși era analfabet, bădăran în comportament, certat cu regulile sanitare și morale, a mai sacrificat – de data aceasta pe altarul științei, credea el -, vreo câteva zeci de oi și vaci și vreo câteva sute de kilograme de brânză și, după patru ani de plocoane, a obținut o diplomă, la o facultate unde profesorii erau certați cu morala, dar erau „amici” buni cu șpaga. Așa că, după patru ani de „atenții” la profesori, fără să știe să scrie (lucrările i le scriau profesorii) și fără să știe cum arată facultatea în interior, ciobanul s-a procopsit cu o diplomă de licență. Și nu orice diplomă, ci cu una de absolvent de facultate de drept, cu licență. Fălos, ca orice prost care „se ajunge”, ciobanul era convins că diploma, obținută fraudulos, era suficientă pentru a-i da dreptul să ocupe orice funcție juridică, la orice nivel. Prin concurs? Nicio problemă! Păi, în patru ani de facultate, câte „concursuri” a câștigat (oaia!)? Stâna nu era în faliment, din contra!

Hotărât, convins că e dreptul său, ciobanul a început să tatoneze terenul, cercetând cum ar putea ajunge el, nu oriunde, ci în magistratură. Adică procuror. Avea el un of, de pe vremea când fusese umilit de procurori, în anchete. Tot în stilul șpagă, ca și în facultate sau în „afaceri”, căuta breșele sistemului, unde ar putea mitui pentru a accede in magistratură. Și ce dacă era analfabet și nu știa care este diferența dintre o lege și o hotărâre de guvern? Omul avea exact ce trebuie: o diplomă de facultate, care îi dădea acest drept, nu? Și, în plus, avea și experiență, pentru că experimentase că în România post-comunistă, cu șpagă dată când trebuie și unde trebuie, obții tot ce vrei! În acest context, tot căutând o breșă, pentru a se strecura în magistratură, se tot invita la întâlniri private, ale magistraților, unde spera că va întâlni pe cineva dispus, contra șpagă, să-i faciliteze accesul în magistratură, ori să-l învețe cum să procedeze. Numai că, la o astfel de întâlnire, „a călcat pe bec”, adresându-i-se – cam prea devreme -, unui procuror, cu apelativul, „colega!”. Probabil, gândindu-se că sunt amândoi absolvenți de drept și, visând că va fi și magistrat, din acest punct de vedere, logic, erau „colegi”. Magistratul interpelat, însă, îl cunoștea. Și ca cioban, și ca analfabet, și ca om certat cu săpunul și apă, și ca om certat cu bunul simț, și ca individ ce mituise mulți polițiști, și magistrați pentru a-și rezolva problemele penale. Deci, știa exact cine era produsul. Așa că, neascunzându-și perplexitatea, l-a întrebat: „Cum adică, colegi?”. Ciobanul, râzând superior, plin de el, i-a răspuns: „am terminat dreptul și urmează să-mi rezolv un post de procuror, ca tine!”. Adică, nici nu-și punea problema că ar fi imposibil! Din fericire pentru corpul magistraților, deși s-a zbătut mult, ciobanul n-a reușit să ajungă magistrat. Nu că n-ar fi reușit, cu mită (exemple de absolvenți de facultăți obscure și semianalfabeți, în magistratură, din păcate confirmă că și corpul magistraților a fost virusat cu analfabetism), ci pentru că procurorul interpelat cu „colega”, șocat de tupeul ciobanului, a popularizat intențiile acestuia și, puși în gardă, nimeni nu l-a mai invitat la vreo reuniune a magistraților și nici nu i-au mai deschis ușile birourilor. Așa că n-a mai avut cui oferi mită pentru a accede în corpul magistraților. A mai încercat în avocatură, dar, pentru că era analfabet, n-a avut nici o șansă. Iar după un timp, pentru că ajunsese ținta ironiilor tuturor, iar la facultatea unde absolvise se investiga cum a reușit un analfabet să termine facultatea de drept, ciobanul a renunțat să se mai prezinte, public, ca fiind „jurist”. La fraudă fiscală însă n-a renunțat, continuând să comercializeze, fără plata taxelor, carne de oaie, vită și lactate, supraviețuind prin aceeași metodă patentată: șpagă la ANSVSA, fisc, ANPC, Poliție, Parchet etc. A rămas cu satisfacția că e jurist între ciobani, făcând abstracție de faptul că e „cioban” intre juriști!

În cazul lui (fericit pentru societate) s-a dovedit că pseudo-educația a fost inutilă. Nu știu dacă a meritat costurile. E problema lui! Apropo! Ciobanul n-a reușit, nu că mita nu funcționează în România, în toate sectoarele, ci pentru că n-a fost „orientat”. Nu același lucru îl putem spune în cazul șoferului, Budăi. În cazul lui, pseudo-educația a contat pentru că a fost orientat. A intuit breșa pe unde se poate strecura și parveni. Ce n-a reușit ciobanul cu mita, a reușit Budăi prin politică. A ajuns ministru. Nu pentru că șoferul a fost mai educat decât ciobanul, ci pentru că a fost mai abil. Dar dacă și ciobanul era orientat și în loc să încerce să dea mită la cei care decideau intrarea sa în corpul magistraților, o dădea la PSD?

Raportându-ne la exemplul Budăi, cu siguranță ciobanul avea toate șansele să ajungă ministrul justiției, în Guvernul Dragnea și Dăncilă. Îndeplinea toate condițiile: provenea din clasa proletară, obținuse o diplomă și știa să facă bani din fraudă fiscală, fiind și „altruist” (știa regula „împărțirii”). Și nici n-ar fi fost o anomalie, ca un cioban analfabet să ajungă ministrul justiției, pentru că, la PSD exemplele gen Dăncila, Ciolacu, Budăi, Iordache, Nicolicea, Cumpănașu etc. demonstrează că singurul lucru care contează e să deții o diplomă. Nu contează cum o obții! După metoda facultății muncitorești prin care comuniștii au susbstituit intelectualii educați, cu proletarii pseudo-educați, e chiar indicat. Demonstrează superoritatea proletarului (needucat) împotriva intelectualului. Cum naiba să evolueze socetatea cu astfel de parodii intelectuale? Cum să nu plătim despăgubiri de sute de milioane de euro, la toți mafioții (precum „European Drinks”, firmele italiene ce construiesc autostrăzi, „Bechtel”, „Gold Corporation”, „OMV”, etc.), când contractele sunt semnate, de intelectuali și specialiști, precum Budăi, Cuc etc.?

Pavel ROMAN

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here