De cele mai multe ori dăm vina pe “coincidenţă” atunci când nu vedem pârghiile şi scripeţii din spatele unor transformări sau evoluţii. Nu cred în coincidenţe, în întâmplări care au o anumită repetitivitate, căci pentru mine coincidenţa este legată doar de un hazard pe care de-a lungul vieţii mele am încercat să-l îmblânzesc pentru a nu mă muşca de mână când îmi este lumea mai dragă.
Am observant, totuşi, o apetenţă a omenirii de a atribui mecanismului orb al evoluţiei mai multe coincidenţe improbabile, construind teorii complicate tocmai pentru a evita contactul cu această  coincidenţă care, până la urmă, nu este decât o consecinţă a legilor probabilităţii.
Coincidenţă sau nu, probabilitate matematică sau fenomen esoteric, în anul 2020 omenirea rememorează două evenimente majore la exact 100 de ani.
Epidemia de “gripă spaniolă” avea să ucidă de la momentul izbucnirii sale, martie 1918 şi până la raportarea ultimelor îmbolnăviri, martie 1920, peste 50 de milioane de victime, mai multe decât făcuseră cele două războaie mondiale la un loc. La fel ca şi coronavirusul anului 2020 gripa spaniolă, la origine o gripă aviară care suferise mutaţii, a fost purtată în jurul lumii, prima, de către mişcările de trupe din Primul Război Mondial, cea de-a doua, în virtutea graniţelor deschise şi a libertăţii de mişcare de care ne-am bucurat în ultimele decenii ca o consecinţă a globalismului şi a ipocriziei corectitudinii politice.
În cartea sa „A Study Of Our Decline” (Un studiu al declinului nostru), filosoful Philip Atkinson (n. 1947) se exprima astfel: Folosind scuza de a nu vrea să ofenseze pe nimeni, “Corectitudinea politică” le impune oamenilor să se poarte precum un nebun care vrea să le facă pe plac tuturor. Adică toți trebuie să se comporte precum acel nebun! Toți trebuie să accepte noțiunile “Corectitudinii politice” ca pe un adevăr. În caz contrar, vai de ei! Este aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la holocaust. Odată ce libera exprimare este băgată în cămașa de forță a adevărului oficial, se ajunge la nebunia care domnește în toate statele totalitare. Viața, atât cea privată cât și cea publică, devine o șaradă golită de sens, în care prosperă iluzia și domnește teroarea”.
Tocmai în stilul acestei şarade şi în 1918 şi în 2020 ne-am ferit să recunoaştem gravitatea situaţiei în contextul celor două pandemii, ajungând ulterior să hiperbolizăm situaţii şi fenomene existene doar în minţile noastre bântuite de frica morţii, să aplicăm măsuri contradictorii şi pompieristice.
Pandemia de coronavirus ne-a dezvăluit o Uniune Europeană pentru care lipsa unei identităţi comune poate duce oricând la o dispariţie a sa. Dorinţa aceasta de a schimba societăţile foarte repede, mizând pe o politică progresistă, a dovedit incapacitatea de adaptare a unor state pentru care s-a dorit o uniformizare a obiceiurilor socio-economice şi culturale, subiecte despre care ne ferim să vorbim tocmai pentru a nu leza faimoasa corectitudine politică.
Psihiatrul și scriitorul englez Theodore Dalrymple spunea: Corectitudinea politică este ca propaganda comunistă scrisă cu corp de literă mic. În studiile mele asupra societăților comuniste, am ajuns la concluzia că scopul propagandei comuniste nu a fost acela de a convinge și de a informa, ci de a umili. Prin urmare, cu cât aceasta corespunde mai puțin cu realitatea, cu atât este mai bine. Atunci când oamenii sunt forțați să rămână tăcuți când li se spun minciunile cele mai evidente sau chiar mai rău, atunci când sunt forțați să repete aceste minciuni, ei își pierd pentru totdeauna simțul probității. A consimți la minciunile evidente înseamnă să cooperezi cu răul și, într-un fel, să devii tu însuți rău. Astfel, atitudinea de a te opune și a rezista este erodată și chiar distrusă. O societate de mincinoși emasculați este ușor de controlat. Cred că dacă examinați corectitudinea politică, are același efect, ceea ce se și intenționează.”
În alt context, tot acum 100 de ani şi tot un preşedinte american, Woodrow Wilson prezenta un proiect pentru restabilirea păcii în Europa după Primul Război Mondial, proclamând principiul autodeterminării naţiunilor. Proiectul a fost sintetizat în Cele paisprezece puncte care stabileau:
Dintre cele 14 puncte, 8 trebuiau să fie considerate obligatorii spre a fi înfăptuite, iar celelalte erau considerate specifice, nuanțând că s-ar „cuveni” realizate, fiindcă, după părerea președintelui american, nu erau absolut indispensabile.
  1. Primul din cele paisprezecece puncte, proclamate la 8 ianuarie 1918, prevedea că în viitor „nu vor mai exista acorduri internaționale private de niciun fel, ci doar convenții de pace publice, încheiate deschis”. Astfel, scopul clar al acestui punct este de a interzice tratatele secrete sau anumite secțiuni secrete ale unor tratate, iar, în viitor, fiecare tratat trebuind să facă parte din legile internaționale, pentru că, altfel, orice tratat secret tinde să submineze soliditatea întregii structuri a convențiilor internaționale care este propusă să fie construită’’.
  2. Punctul al 2-lea, referitor la navigația maritimă liberă, trebuie înțeles împreună cu punctul al paisprezecelea (care propune constituirea unei Ligi a Națiunilor), navigația pe mări urmând să fie practicată astfel: liber în timpul unei păci generale, sub controlul Ligii Națiunilor pentru impunerea convențiilor internaționale în timpul unui război general deschis, sau în timpul unui război limitat, care să nu implice nerespectarea convențiilor internaționale, Liga Națiunilor urmând să rămână neutră. Acest punct lovea în interesele comerciale ale Imperiului Britanic. Premierul britanic Lloyd Georgea refuzat să accepte acest punct, iar restul Aliaților l-au acceptat cu dificultate.
  3. Punctul al 3-lea se referea la îndepărtarea, pe cât posibil, a tuturor barierelor economice și restabilirea unor condiții egale pentru comerțul internațional între națiunile care erau de acord cu principiile păcii și se asociau pentru menținerea ei.
  4. Dezarmarea era propusă la nivel mondial ca o cerință obligatorie pentru menținerea păcii, iar „toate armamentele naționale vor fi reduse până la ultimul punct compatibil cu securitatea țării’’
  5. Punctul 5, referitor la chestiunile coloniale, a introdus temeri între Aliați, pentru că atât Franța, cât și Anglia erau deținătoare ale unor importante imperii coloniale, iar problemele coloniilor erau, asfel, redeschise, oferindu-se șansa națiunilor supuse să se ridice împotriva dominației străine. Desigur, nu a fost intenția președintelui american să dea naștere la noi focare de conflict, ci el a dorit ca acest punct sa se aplice numai coloniilor create de război, cum era cazul coloniilor germane.
  6. Prin punctul 6 se urmărea ca Rusia, considerată încă o mare putere, să fie atrasă în rândul națiunilor doritoare de pace, să fie supusă și ea programului de pace propus de Woodrow Wilson și să colaboreze cu națiunile libere pentru menținerea păcii și a stabilității politice internaționale.
  7. „Belgia trebuia evacuată și restaurată fără nicio tentativă de limitare a suveranității de care ea se bucura împreună cu alte națiuni libere”, era ideea forte cuprinsă la punctul 7, pentru că americanii erau susținătorii puternici ai cauzei belgiene.
  8. Surprinzător a fost faptul că reintrarea Alsaciei și Lorenei în posesia Franței a fost inclusă în categoria punctelor neobligatorii, deși hotărârea de redobândire a acestor teritorii stătuse la baza politicii franceze timp de cincizeci de ani și provocase sacrificii fără precedent în război.
  9. Reajustarea frontierelor Italiei în baza principiului autodeterminarii naționalităților.
  10. În mod similar, punctul 10 prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminarii naționalităților, lucru care a permis apariția statelor CehoslovaciaAustriaUngaria, extinderea Românieiși apariția Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor – viitoarea Iugoslavie.
  11. România, Serbia și Muntenegrul trebuiau evacuate, iar teritoriile ocupate retrocedate. Serbiei trebuia să i se acorde acces liber la mare. Relațiile dintre statele balcanice trebuiau determinate prin înțelegeri bilaterale, acestor state urmând să li se ofere garanții internaționale pentru independența politică și integritatea lor teritorială.
  12. Imperiul Otoman își va afla sfârșitul în acest război, punctul 12, în baza principiului de autodeterminare care solicita ca ,,celorlalte naționalități, care se aflau în acest moment sub dominația turcă, va trebui să le fie asigurată o securitate neîndoielnică a vieții lor și posibilitatea neîngrădită de a se dezvolta autonom’’. Acest punct stabilea și regimul de circulație liberă a strâmtorilor Bosforși Dardanele, în condițiile garanțiilor internaționale. Acest punct reitera promisiunea făcută kurzilorpentru formarea unui stat național, promisiune nerespectată de niciuna dintre marile puteri.
  13. Problema statului polonez era destul de complexă, pentru că era destul de greu să i se acorde acces liber și direct la mare. Până la urmă, Poloniei i-a fost acordată regiunea Silezia Superioarăși ieșire la Marea Balticăprin zona orașului Danzig și s-a creat Coridorul polonez, care delimita Prusia Orientală de restul Germaniei.
  14. Poate cel mai important punct din cele 14 a fost ultimul. Acesta susținea crearea unei instituții internaționale de menținere a păcii, o organizație care să fie „atât a celor mari, cât și a celor mici”, ce vor face parte din această Ligă a Națiunilor. Aceasta Ligă a Națiunilor era bazată pe principiul securității colective a tuturor statelor, care doreau respectarea convențiilor internaționale.
Cele Paisprezece puncte ale lui Wilson prezentate în sesiunea comună a Congresului din 8 ianuarie 1918 au stat la baza semnării Tratatului de la Trianon, prin care s-a recunoscut la nivel internațional unirea Transilvaniei cu România.
Revenind în zilele noastre, Donald Trump spune ”Precum țara mea iubită, fiecare națiune reprezentată în această sală are o istorie, o cultură și o moștenire apreciate, care merită apărate și sărbătorite și care ne oferă potențialul și puterea noastră particulare. Lumea liberă trebuie să-și îmbrățișeze temeliile naționale. Nu trebuie să încerce să le șteargă sau să le înlocuiască”, a spus Trump, citat de Politico Europe și de Reuters, continuând cu o frază preluată imediat de mass-media internațională.
Fiind al doilea lider care s-a adresat Adunării Generale în acest an, după președintele Braziliei, Trump a spus: ”Viitorul nu aparţine globaliştilor. Viitorul aparţine patrioţilor”.
”Viitorul aparţine naţiunilor suverane şi independente, care-şi protejează cetăţenii şi îşi respectă vecinii”.
Iată cum, sub ochii noştri, se redefinesc concepte şi idei care vor duce, fie că vrem sau nu, către o altă faţă a lumii, iar istoria ne demonstrează că această ciclicitate a prefacerilor omenirii nu este doar o coincidenţă, ci o nevoie firească de evoluţie a naţiunilor şi de protejare a indentităţilor naţionale. Violenţele cu care SUA se confruntă în ultima vreme este tocmai dovada ipocriziei corectitudinii politice, care neagă existenţa discrimării de orice fel, ca fenomen social şi comportamental. Lumea are nevoie de o regândire a priorităţilor, societatea consumerismului şi a concupiscenţei a creat tocmai acel grup de mincinoşi emasculaţi, uşor de controlat, despre care vorbea  Dalrymple. Frustrarea acumulată nu mai poate fi ţinută sub preş, societatea nu mai are nevoie de Floyzi şi nici nu-i mai poate susţine la nesfârşit, dar pentru a pune bazele unei societăţi sănătoase, alcătuită din indivizi care vor alege să muncească în producţie, în detrimentul joburilor din servicii, este nevoie, în primul rând, ca aceşti indivizi să aibă respect pentru valorile naţionale şi pentru cele morale.
Ciprian DEMETER

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here