Iluzia superiorității unui popor credul

Se anunţă o toamnă fierbinte care parcă ţine morţiş să ne anuleze orice prognoză şi orice fel de obişnuinţă despre ce înseamnă ciclicitatea anotimpurilor şi predictibilitatea acestora. Vremea este altfel de ceva timp, însă vremurile sunt cu totul atipice. Cu toate acestea, există câteva constante care ne confirmă că încă nu am părăsit această planetă, şi cu atât mai puţin România, constantele iluziei superiorităţii, ale naivităţii şi ale preocupărilor mărunte. Cel puţin în aceste vremuri nesigure, ne-au mai rămas câteva certitudini de care trebuie să ne agăţăm cu disperare, căci foarte multe speranţe pe care fiecare dintre noi am le-am avut după 1989 s-au dovedit a fi doar nişte utopii, iar astăzi, în anul de graţie 2020, ne trezim cu dorinţa arzătoare de a nu se schimba nimic în traiul nostru cotidian, căci viitorul nostru ca naţiune a încetat să mai fie proiectat în vreun fel pe stindardul aşteptărilor noastre, înlocuind orice dorinţă de progres, de sacrificiu necondiţionat, de muncă asiduă şi de studiu consecvent, cu intense sentimente de parvenire şi de escaladare socială prin prisma oportunităţilor întreţinute de un fenomen social, larg întâlnit în rândul popoarelor balcanice, acela al credulităţii.

Iar pentru aceasta am o teorie şi o vorbă care îmi este de foarte mare ajutor atunci când nu găsesc explicaţii logice, „nimic nu-i nou sub soare”, căci în 1947, un psiholog, Ross Stagner, a cerut unui număr de manageri de personal să accepte un test de personalitate. După ce au făcut testul, Stagner, în loc să răspundă cu feedback pe baza răspunsurilor individuale reale, a prezentat fiecăruia un feedback general care nu avea nicio legătură cu răspunsurile punctuale la teste, dar care se baza, în schimb, pe horoscoape, analize grafice și alte elemente care nu țin de o știintă foarte exactă. Fiecare dintre manageri a fost întrebat apoi cât de corectă crede că este evaluarea lui sau a ei. Mai mult de jumătate a descris evaluarea ca fiind exactă și aproape niciunul nu a descris-o ca fiind greșită.

În 1948, în ceea ce a fost descris ca un „experiment clasic”,  psihologul Bertram R. Forer a aplicat un test psihologic – așa-numitul „Diagnostic Interest Blank” –  unui număr de 39 de studenți ai săi de la psihologie, cărora le-a spus că fiecare va primi câte o vignetă sau schiță de personalitate pe baza rezultatelor testului. O săptămână mai târziu, Forer a înmânat fiecărui student o schiță de personalitate, pretins individualizată, și a cerut fiecăruia să evalueze precizia caracterizării. În realitate, fiecare a primit aceeași schiță, care cuprinde următoarele elemente:

Aveți o mare nevoie de alte persoane care să vă placă și să vă admire.

Aveți tendința de a fi critic cu sine.

Mare parte din capacitatea dumneavoastră, neutilizată încă, nu ați activat-o în avantaj personal.

În timp ce aveți unele trăsături slabe de personalitate, aveți altele puternice care le compensează.

Disciplinat și stăpânit cu ceilalți, aveți tendința de a fi îngrijorat și nesigur față de dumneavoastră.

Uneori aveți îndoieli serioase cu privire la corectitudinea unei decizii pe care ați luat-o sau dacă este corect un lucru pe care l-ați făcut.

Preferați schimbările și varietatea și rămâneți nesatisfăcut atunci când vi se impun restricții și limitări.

Vă flatați cu ideea că sunteți un gânditor independent care nu acceptă ideile altora fără dovezi satisfăcătoare.

Găsiți că este imprudent să fiți prea sincer atunci când dezvăluiți altora lucruri despre dumneavoastră.

Uneori sunteți extrovertit, afabil, sociabil, în timp ce alteori sunteți introvertit, prudent, rezervat.

Unele dintre aspirațiile dumneavoastră tind să fie destul de nerealiste.

Securitatea este unul dintre obiectivele majore în viața dumneavoastră.

În medie, studenții au evaluat precizia caracterizării ca fiind de 4,30 pe o scară de la 0 (foarte slabă) la 5 (excelentă). Numai după ce ratingurile au fost marcate, profesorul a dezvăluit că toți studenții au primit aceeași schiță, identică, întocmită de Forer după o carte de astrologie de la un chioșc. Schița conținea declarații vagi și destul de generale, pentru a se aplica majorității oamenilor.

Aceste generalităţi care ne sunt zilnic oferite de mass-media aservită, de cele mai multe ori unei grupări politice sau alteia, au tocmai rolul de a ne crea falsa impresie că avem nişte aspiraţii şi nişte strandarde cu mult superioare altor indivizi, mesajul unui om politic, care în cazul României nu poate fi decât un om politic mediocru şi lipsit de scrupule, vine tocmai să stârnească acest sentiment că fiecare dintre noi este un individ special, când tocmai o banală generalizare ne bagă pe toţi în oala credulităţii. Superioritatea este, poate, cea mai seducătoare idee care a existat vreodată în cadrul experienţelor oamenilor. Te simți atât de bine când îți imaginezi că esti superior şi mulţi se lasă prinşi în capcana iluziei de a fi special. Ne place să credem că avem puterea să ne schimbăm singuri viitorul, însă am rămas la stadiul la care singura noastră aspiraţie este să mergem să bem o bere la terasă şi să ţopăim la o nuntă, iar dacă aceste lucruri nu se mai întâmplă, considerăm că viaţa noastră este anostă. Pandemia ne-a demonstrat că aceste deziderate şi acest stil de viaţă sunt unanim acceptate şi promovate pe întreaga planetă, iar omenirea încă nu găseşte o formulă pentru a pune în mişcare mecanismul voinţei, al responsabilităţii şi al raţiunii, cu care, ca nişte fiinţe „superioare”, am crezut că suntem înzestraţi.

Un filozof rus, Nikolai Alexandrovici Berdiaev spunea că , ”există o victorie mult mai dificilă, însemnând înfrângerea iluziilor mincinoase care reprezintă pentru om o sursă de sclavie, a unei sclavii de care el nu îşi dă seama. Omul trăieşte în sclavie, adesea fără să fie conştient şi uneori chiar plăcându-i starea lui. Omul aspiră şi spre libertate, dar ar fi o greşeală să credem că omul iubeşte libertatea şi ar fi o greşeală şi mai mare să credem că libertatea este un lucru uşor. Dimpotrivă: libertatea este dificilă, iar sclavia este uşoară”.

Sclavia este uşoară şi predictibilă, stăpânul îţi dă pâinea şi circul de care ai nevoie să dormi liniştit după ce ai trudit ca un idiot, fără să ştii care este sensul vieţii tale, iar schimbările oferă nesiguranță şi sunt uneori dureroase, motiv pentru care ne place să credem, spicuind din lista de generalităţi a lui Forer, că „sunteți un gânditor independent care nu acceptă ideile altora fără dovezi satisfăcătoare”, ”care iubeşte libertatea şi urăşte restricţiile şi limitările”, însă dorinţele noastre nu au depăşit stadiul de bere la terasă şi paranghelie în bikini, iar intenţia de vot este călăuzită de principiul „să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimic…”

Ciprian DEMETER