Acum sunt amestecați, în aceeași oală, toți bugetarii și, mai ales, funcționarii publici promovați pe criterii politice, prin transferuri dubioase, cu funcționarii publici care își datorează cariera competenței profesionale. Confuzia – voită sau nu – e că toți bugetarii ar fi funcționari publici ineficienți, făcându-se abstracție de faptul că numărul funcționarilor publici, din total bugetari, sunt aproximativ 10%. Iar cei 10% sunt: polițiști, magistrați, respectiv funcționari publici din administrația publică centrală și locală, fără care nici un stat normal nu poate funcționa. Pentru a-și desfășura activitatea imparțial, competent, conform atribuțiilor și legilor în vigoare, funcționarii au nevoie de stabilitate în funcția publică și independență decizională, adică de protecție împotriva presiunilor politice și imixtiunilor de tip mafiot. Da! Nu e corect, normal și logic să poată fi concediați funcționarii publici când i se năzare unui politician, care dorește să încalce legea sau să-și planteze clientela în funcții publice, ca să transforme instituțiile în feude. De unde și până unde politicienii sunt mai morali decât funcționarii publici? Funcționarii publici au legi și reguli precise care le reglementează activitatea, respectiv le stabilesc drepturile și obligațiile, deci răspund pecuniar. Ba, mai mult, sunt și sub incidența unor legi speciale, precum legile anticorupției. Politicianul răspunde doar politic (adică răspundere morală, practic, nici o răspundere). Atunci, de ce să dai funcționarul afară dacă nu încalcă legea? Așa, doar că nu poți să-l înlocuiești cu beizadele, nepoți, amante sau alte categorii de oportuniști și parveniți, sub masca că dorești eficientizare? Ca, în practică, n-am prea văzut altceva, decât instituții-familii. Funcționarul adevărat a ocupat funcția printr-un concurs și nu poate fi eliminat decât dacă a încălcat legea si atribuțiile funcției. Ce e rău în asta și cui nu-i convine, așa? Iar gândim în stil comunist, cu mânie proletară, generată de egoism și ignoranță? Dacă funcționarii publici nu-și îndeplinesc obligațiile de serviciu, încalcă legea, sunt incompatibili, săvârșesc abateri disciplinare sau penale, D-l Dunca are toate instrumentele să-i elimine din corpul funcționarilor publici, legal. Are la dispoziție evaluarea profesională anuală (două evaluări, consecutive, nesatisfăcătoare, date corect, pe dovezi certe, presupun eliminarea din corpul funcționarilor publici), are comisia de disciplină, are cercetarea administrativă, are plângerea penală și, mai ales, are, precum Bolojan de la Bihor, posibilitatea reorganizării instituției, prin modificarea organigramei și a numărului total de funcții. Dacă toate aceste pârghii nu sunt suficiente, e posibil să avem de-a face cu un alt gen de problemă, total nedemocratică: autocrația.
Acesta este adevăratul pericol politicianist: autosuficiența autocrată! Adică, când cineva dorește să conducă autoritar, fără a respecta legile și normele de drept, de parcă ar fi stăpân, de drept, asupra instituției, uitând că este, de fapt, în serviciul public și nu în privat, unde face ce-l taie capu’. Ceva îi scapă D-lui Dunca, sau mie!? El ocupă funcția, pentru că a fost ales prin vot, pe baza unor relații politice, a unei conjuncturi și a unor calități, recunoscute relativ (nimeni nu-i putea verifica și anticipa calitățile înainte de a ocupa funcția), adică fără criterii profesionale sau morale. În timp ce funcționarul public a ocupat funcția prin concurs, îndeplinind niște condiții, atât în ce privește educația, profesia cât și morale (lipsă cazier, examen psihologic, CV, experiență, etc.). Deci, dacă funcționarul public a îndeplinit condițiile de pregătire și experiență la angajare și nu săvârșește fapte care să-l facă incompatibil cu funcția, nu cred că D-l Dunca are dreptul moral să conteste funcția unui astfel de angajat. Nu lucrează funcționarul public? Cine-i de vină, dacă nu șeful politic, slab pregătit profesional, de regulă, care nu știe să se impună decât formal? Că legile actuale, care permit astfel de absurdități n-au fost astfel la început! Prin intervenția mafiei politice, în timp, legile funcționarului public au fost modificate și schimbate, astfel încât în corpul funcționarilor publici să poată fi angajate și altfel de persoane, pe alte criterii decât cele de educație școlară, competență profesională, experiență și ținută morală (CV, cazier, examen psihologic, recomandări). A fost coborâtă „ștacheta”, special, pentru a trece și clientela politică nepregătită, incompetentă și cu cazier. Da, nimeni nu contestă că n-ar fi adevărat că genul acesta de indivizi nu-și fac treaba! Dar cine i-a adus în sistem? Nu politicienii, adică colegii D-lui Dunca? Ei sunt vinovații, nu funcționarii publici onești, neînregimentați politic. Pe ei trebuie să-i critice D-l Dunca pentru lipsa de performanță. Ei au făcut varză corpul funcționarilor publici, începând cu momentul când au permis apartenența politică a funcționarilor publici, ca să-i poată corupe, mitui și racola politic. Ce să înțeleg acum? Că, acum, D-l Dunca, ar vrea să păstreze, în Consiliul Județean, numai membrii PNL? Dar nu e imoral așa? Pentru că și PSD a dorit același lucru, dar s-a împiedicat de aceeași lege, de care se împiedică D-l Dunca, când au vrut să epureze membrii PNL.
În concluzie, adevărul e la mijloc, iar soluția e una singură: depolitizarea corpului funcționarilor publici. De aici trebuie să se înceapă resetarea administrației publice. Altă cale nu există. Iar politicienii, dacă vor să evite dezastrul, ar trebui să uite că pot numi în funcțiile publice, din administrație, clientelă politică ori membrii familiei și vor avea performanță. Un corp al funcționarilor publici, depolitizat, poate fi profesionalizat, exemplar și orice deviere politică, poate fi sancționată, altfel, comanda va fi în altă parte, mereu, la „stăpânii” politici, din toate partidele. Păstrând formula actuală, în continuare, vom asista la un haos absolut, adică la un război permanent între meritocrația din administrație (compusă din funcționarii onești, ce respecta și aplica legea) și autocrația politică (compusă din funcționarii numiți politic, ce aplică ordinele politice, nu respectă legea). De bună credință fiind, nu „slabi de înger”, oricât am încerca să credem în diversiunea creată de mass-media, că sectorul privat trebuie să decidă și în cel public, e o marotă stupidă, ce nu face altceva decât să creeze antagonism între privat și bugetar, pe criterii subiective. E mai mult decât evident că un stat democratic nu poate exista fără un corp al funcționarilor publici, independent, neimplicat politic, imparțial și profesionist, protejat prin lege și corect remunerat, pentru a-l proteja de tentațiile corupției și a corupției morale, pentru păstrarea postului. Altfel, campania actuală împotriva funcționarilor publici, tratați la pachet cu restul bugetarilor, creează premisele instaurării anarhiei totale în România, de care profită toți imoralii și pe care o vom plăti, foarte scump, în curând, toți cei care nu suntem dispuși la compromisuri. Pentru că actuala mantie politică, sub care se ascunde o mafie lacomă și cinică, lipsită de scrupule, se întinde ca un nor toxic deasupra întregii Românii și infectează cu imoralitate tot cu ce intră în contact. Pentru că, contestarea funcționarilor publici înseamnă contestarea autorității publice, iar un stat fără autoritate publică, este la cheremul mafiei și al lumii interlope. Cui face jocul, mass-media, în aceste condiții, contestând autoritatea publică? Democrației sau autocrației ce generează anarhie?
Pavel ROMAN
