Pornesc de la ideea că l-am susținut pe Gyuszi Balint. Și îl susțin în continuare. Dar…
Amintesc doar analiza pertinentă a lui Nelu Hamza, intitulată sugestiv „Caca – maca”. Și, cam așa a și fost meciul de la Mioveni. Și nu numai. Eu încerc să fac o analiză mai în extensie, asupra întregului tur de campionat.
În ansamblu, nu stăm rău: șase victorii (trei în deplasare), șase egaluri (tot trei în deplasare) și doar trei înfrângeri (n.b., doar una în deplasare). Avem o apărare bună, dar dezamăgim în atac. Practic, suntem la 0 în „clasamentul adevărului”. Repet, nu stăm rău, dar…
Din cele 8 meciuri de acasă, am jucat steril cu Farul (avantaj numeric, ultimele minute chiar cu doi oameni mai mult), am făcut un meci solid (dar fără mari realizări ofensive) cu FCSB și un meci cu accente de echipă mare (doar în partea a doua a jocului) cu Rapid, când ne-a salvat determinarea din finalul meciului. Asta e povestea celor trei egaluri. Putem spune că am avut ghinion cu FCSB și noroc cu Rapid.
Apoi, victoriile au venit cu cele două Craiove (ambele goluri norocoase, unul cu o execuție de CL, dar care intră o dată într-un campionat, celălalt după o contră de Flipper) și cu Voluntari, când am avut un joc consistent.
Paradoxal, fazele mai cursive, ocaziile mai multe, au venit la meciurile pierdute. Am dominat campioana după ce am luat un gol de excepție (parcă o „compensație” la golul lui Antal din meciul cu Craiova lui Reghe), CFR-ul fiind în corzi minute bune. Meci consistent, plus o bară pe final. Cu Chindia am dominat clar, am avut o bară, o ratare cu poarta goală – Hora, două de „singur cu portarul” – Miculescu și Batha, o minge scoasă de sub bară, tot Miculescu.
În deplasare, lucrurile au stat destul de ciudat. În primul meci, un joc consistent, cu gol marcat rapid, cu FC Argeș, dar piteștenii parcă nici nu începuseră campionatul. Apoi, un joc searbăd, dezamăgitor, la Botoșani, înfrângerea fiind mult mai clară decât o arăta rezultatul: 1-2. Victoria de la Mediaș, cu un Gaz fâsâit, a părut, iarăși, normală. O remiză albă (tot un fel de caca maca) la Sepsi, cu gazdele totuși mai active, un 2-2 norocos la Dinamo (cu gol marcat în ultimul minut, după ce Dinamo a ratat două ocazii mari la 2-1) și un 3-0 cu Clinceniul, unde portarul parcă era angajat la uzină, nu la fotbal, dar și cu câteva ocazii ale Clinceniului. Rețineți, Clinceni, care e undeva deja cu un picior în liga a doua. Clinceni, care n-are nici o victorie și care n-a avut în tot turul atâtea ocazii câte a avut cu noi. Meciul de sâmbătă? Rămâne cum am stabilit: caca maca!
Baiu’ e că nu prea mai jucăm nimic, tratăm cu superficialitate unele faze și nu numai pe atac – ratările monumentale ale lui Hora și Dangubici fiind vârful aisbergului, dar având rateuri și în defensivă, cum ar fi la primul gol al Chindiei. Iar agravarea baiului e că mai avem în toamna-iarna asta șase meciuri. Dintre care două acasă și patru în deplasare! Acasă jucăm cu Argeș (dor de revanșă) și Botoșani (dor de cupe europene), două echipe care, în acest moment, stau mai bine în bocanci decât noi. În deplasare avem patru meciuri mari și late: Farul, FCSB, Craiova și Voluntari. Toate care, iarăși, au un joc mai bun ca noi, la ora actuală.
În ansamblu, așa stăm, ăsta e viitorul apropiat și eu sper să facem cât mai multe puncte deoarece cred că până de Crăciun (ni) se decide prezența în play-off. Dar, cu acest joc, etalat la Mioveni, eu nu prea văd un viitor conform așteptărilor.
Teofil GRĂDINARU