Apropo de declarația lui Ciolacu din prima ședință a noului guvern. Ăsta nu e needucat, ci și ignorant sadea! „Schema de reducere a adaosurilor comerciale”, lansată ca „obiectiv” de Ciolacu, e o formula tipic comunistă, de „imbrobodire” a naivilor, copiată din „Manifestul comunist” al lui Engels. O formulă care funcționează pe o piață îngrădită , în care nu funcționează cererea și oferta, precum pe piața liberă! O astfel de schemă e tipică economiilor totalitare, care s-au dovedit falimentare, în bloc, din punct de vedere al economiei. Da, adaosurile comerciale mari și foarte mari pot fi reduse. Dar doar în două moduri, pe care PSD nu le va aplica niciodată: stimularea producției și eliminarea monopolurilor din piață. Asta înseamnă economie liberală și piață liberă! Primul pas în realizarea acestui deziderat presupune subvenționarea agriculturii și a industriei alimentare la nivelul celorlalte țări din UE (Ex: ca în Polonia, care a devenit unul din cei mai mari jucători de pe piața industriei alimentare din UE). Al doilea pas este spargerea monopului a unor corporații, precum OMV, EON, ENEL, pe piața energetică (petrol, gaz, energie electrică), pentru a elimina prețurile de monopol practicate, care falimentează puțina economie rentabilă ce mai produce în România. Același lucru trebuie făcut în toate domeniile în care corporațiile multinaționale, prin coruperea guvernelor, au instituit monopol pe piața românească și au modificat legislația în interesul lor. Al treilea pas este sprijinirea IMM-urilor, reală, nu formală, pentru a fi capabile să concureze, la bunuri și servicii, cu producătorii din UE. Știu, vin alegerile și (schemă verificată), pomenile electorale sunt cea mai simplă și eficientă metodă care asigură voturile și prezența la guvernare. Iar ceea ce vrea Ciolacu este exact acest lucru: intervenția executivului în piață, pentru a scădea profitul unor companii, chipurile în favoarea cetățenilor. Adică o metodă pur comunistă, care nu va avea nici un efect, pentru că nu poți îngrădi oferta dacă cererea depășește oferta și care va rămâne, ca de obicei, doar o mare cacealma servită fraierilor care mai cred în miracole.
Însă, dincolo de stilul: „vă spun ceea ce vreți să auziți și vă promit ceea ce vă lipsește”, dar nu fac nimic în fapt, marea problemă a lui Ciolacu – pe care n-are cum s-o rezolve, pentru că el este creația și produsul acestei probleme – este modul cum se atribuie și cheltuie banul public. Pentru că PSD, de treizeci și doi de ani – moștenire de la comuniști – asta face. A creat și implementat un mecanism infernal, extrem de eficient, aproape perfect, de furt al banilor publici, prin intermediul singurei „industrii” care nu falimentează în România, nu are pierderi și nu are amenințat profitul: activitatea clientelei politice abonata la efectuarea de lucrări decontate din bugetul de stat. Este „industria” care, după monopulul marilor corporații din domeniul energetic, exploatare de masă lemnoasă și comerțul cu produse alimentare (în special cereale, carne și legume și fructe), a înregistrat o ascensiune incredibilă, sub bagheta guvernării PSD. Iar numitorul comun al acestei industrii este corupția, adică obținerea de fonduri bugetare, nu prin profesionalism și eficiența investirii banilor publici, ci prin comisioanele asigurate ordonatorilor de credite (care atribuie fondurile) și trafic de influență. Din acest punct de vedere, Ciolacu se află „între ciocan și nicovală”, pentru că economia românească este într-o situație extrem de gravă. Mediul privat este în pragul colapsului (falimentului) sufocat de taxe și impozite și de concurența monopolistă (care tot datorita PSD, prin trafic de influență, au obținut facilități fiscale, adică „derogări” de la plata taxelor și impozitelor) și nu mai poate susține dezmățul „industriei” clientelei politice, care devalizeza, efectiv bugetul public. Or, cum Ciolacu a fost propulsat la guvernare, chiar de această „industrie”, lacomă, a „tocării” iresponsabile a banilor publici, presiunea pe Guvernul Ciolacu va fi uriașă și nu văd cum va reuși să „împace și capra și varza”, adică să dea și „pomeni electorale”, pentru a salva PSD de la dezastru electoral și să mărească și taxele și impozitele, pentru a asigura funcționarea „industriei” clientelei politice. Ciolacu, apelând la stilul „viclenie țigănească” crede că va rezolva problema, imbătând populația cu „apă de ploaie” servind cetățenilor flămânzi și împovărați de taxe și impozite, formule de tip Budăi: „avem grijă de bunicii și părinții noștri”, adică mărind pensiile cu zece lei și majorând taxele cu douăzeci de lei, plus inflația, care – expresia favorită a lui Dragnea -, chiar se va simți în buzunarul cetățeanului.
E prea mare presiunea asupra bugetului public (din cauza pensiilor speciale și a salariilor astronomice din agenții – la care PSD nu renunță nici dacă pierd alegerile și a funcționarii „industriei” clientelei politice „abonata” la devalizat bugetul public) pentru ca Guvernul Ciolacu să aibă și alte soluții. La acestea (pensiile speciale, salariile astronomice din agenții și banii consumați de clientela politică) o altă uriașă problemă cu care se confrunta Ciolacu este procentul de colectare a taxelor și impozitelor, mult sub ceea ce s-a anticipat. Și cum problema colectării nu se poate rezolva peste noapte, pentru că nu e generată de ineficiența ANAF (cum clamează PSD), ci de legislația fiscală „upgradata” de PSD, în urma presiunilor marilor monopoluri corporatiste (care se eschivează de la plata taxelor și impozitelor, prin modificările legislative operate de parlamentarii PSD), Ciolacu este într-un mare impas. Încă mizează că-l vor salva banii din PNRR (cei care au fost motivul „ejectarii” USR de la guvernare și „înfrățirii” cu PNL) și că deturnând banii din PNRR către „industria” clientei politice, va reduce presiunea acesteia pe bugetul public, pe care-l va putea folosi pentru pomeni electorale, cu care să-și salveze poziția și să nu erodeze PSD în preferințele electoratului. E o iluzie însă că va reuși! Pentru că, oricâtă șmecherie și viclenie ar poseda, Ciolacu nu va putea convinge UE că e oportun ca banii din PNRR să fie direcționați către clientela politică, așa, pe criterii subiective și pe proiecte superficiale, oportune sau chiar stupide, cum se procedează cu banii de la buget, prin metoda de furt legal, numită „Anghel Saligny”. Iar dacă abonarea clientelei politice la banii din PNRR, va fi stopată (ceea ce deja se întrevede, pentru că la Bruxelles sunt specialiști educați, cu scoli reale, nu gen Ciolacu, care „nu pun botul” la vrăjelile demagogice pesediste), presiunea pe bugetul public va crește, iar Ciolacu va trebui să gestioneze cea mai dură criză economică care va urma în România. O criză în care minciuna și demagogia nu cred că vor ține nici de foame, nici de frig, ci vor scoate lumea în stradă. Nu poți cu minciună și slogane demagogice să manipulezi la infinit. Nu poți ascunde la infinit că nu guvernezi pentru cetățeni, ci pentru clientela politică, care te-a propulsat unde ești. Iar Ciolacu, pentru că șiretenia nu este inteligență, va plăti, mai curând decât crede, prețul manipulării. Nu va trece prea mult timp până când mass-media (inclusiv cea mituita din bani publici) va începe să „sape” și să facă publice afacerile (cu bani publici ori asocieri dubioase) în care este implicat fiul premierului ori miniștrii din cabinetul său (în special Grindeanu, păstrat cu mare luptă, la șefia transporturilor, după cum spun cei de la „Realitea Plus”, pentru că a creat adevărate rețele de spălat banii publici, prin atribuirea clientelară de contracte, care deja au probleme de finalizare sau recepție, dar asigură „pușculița” PSD) și care vor devoala adevăratul interes al PSD de a fi la guvernare. Chiar dacă PSD o acunde, există o singură Românie, a tuturor, nu a noastră și a lor, cum au împărțit-o comuniștii și cum o împarte PSD de treizeci și doi de ani. Asta, ce practică Ciolacu și PSD, nu e nici democrație nici stat de drept, adică să existe o Românie a celor ce muncesc și supraviețuiesc din muncă și o Românie a celor ce profită, fără să participe la ceva, adică a clasei politice și a clientelei acesteia, care se lăfăie din banii publici.
Apropo, domnule Ciolacu! N-ați vrea Dvs. să dați dovadă de bună credință reală (nu de ipocrizie demagogică) și să instituți, prin lege, o procedură prin care toate firmele care participă la licitații sau li se atribuie lucrări decontate de la buget, să fie verificate (privind solvabilitatea și capacitatea tehnică de a efectua lucrările), în procedura de urgență, de către ANAF și Curtea de Conturi, înainte de încheierea contractelor? De asemenea, să eliminați, tot prin lege, posibilitatea „renegocierii” contractelor prin „acte adiționale” la contracte, prin care, în majoritatea cazurilor, se dublează, nejustificat, sumele acordate inițial? Mai adăugați la aceasta și instituirea, precum în Germania, a unor organisme neutre, care să recepționeze lucrările publice și atunci veți convinge că, chiar vreți să „reduceți adaosurile”. Știți care ar fi efectul la bugetul de stat? Pe lângă că ar dispărea firmele clientelare „de apartament”, fără personal și fără dotări tehnice (care cresc nejustificat adaosurile comerciale, ce asigură para-îndărătul politic) cel puțin 50% din banii publici atribuiti lucrărilor publice s-ar economisi. Da, stimate D-le Ciolacu! Cele mai mari adaosuri care sărăcesc populația și care pun presiune uriașă pe buget și falimentează economia, nu sunt cele din comerțul cu alimente, ci cele practicate de clientela politică în relația cu bugetul de stat. Opriți, în primul rând acest dezmăț și atunci putem vorbi de bună credință. Din păcate, sistemul clientelar de atribuire a banilor publici, este adevăratul scop al existentei PSD. Deconectarea clientelei politice de la banii publici ar însemna „decesul” PSD. Iar asta n-o s-o faceți niciodată. În schimb, cum face PSD de treizeci și doi de ani, veți servi, în continuare populației, minciună și demagogie. Că, se pare, în România, acestea țin încă de foame și frig. Cinism absolut!
Pavel ROMAN