Cum să nu fii corupt în România? E absurd!

Suntem o țară distrusă, moral și economic, de corupție! Pare absurd, dar nu exagerez când afirm că 99,99% din populație e coruptă. O să spuneți că e imposibil și exagerez. Oare? Pentru a argumenta afirmația să plecăm de la definiția corupției. Ce este corupția? În sens lingvistic, e o „stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”. În sens juridic, corupția reprezintă fapta de luare și dare de mită, traficul de influență, primirea de foloase necuvenite, respectiv activități ilicite desfășurate în scopul obținerii de avantaje materiale sau morale, a unor poziții sociale sau politice. Pentru ca o faptă să poată fi încadrată ca faptă de corupție, trebuie să existe două elemente active: corupătorul și coruptul, adică cel ce dă și cel ce primește, respectiv să existe și un al treilea element: avantajul material și moral.

Dacă despre corupția clasică, respectiv darea și primirea de bani, pentru obținerea unor avantaje materiale sau morale, nu există dubii privind definirea și perceperea acesteia ca și corupție, există un gen de corupție pe care aproape toată populația României îl practică, că și cum n-ar fi corupție și despre care se vorbește mai puțin sau deloc. Este vorba de corupția practicata pentru accesul la drepturile civile acordate prin Constituție și legi (trafic de influență). Un gen de corupție al cărei origine morală îl constituie clientelismul politic practicat de politicienii români. Avem constituție, legi, hotărâri de guvern, ordine de ministru, etc., care definesc și garantează, clar și precis, setul de drepturi civile de care beneficiază cetățeanul. Din păcate, doi factori fac ca accesul la drepturi, să nu poată fi realizat, efectiv, decât prin corupție: primul constă în mulțimea instituțiilor publice înființate și al funcționarilor angrenați în punerea în aplicare a legii (de multe ori având aceleași atribuții sau similare), respectiv pentru încartiruirea clientelei politice, ce provoacă o uriașă și stupidă birocrație și, al doilea, e procentul uriaș al analfabetismului funcțional din instituții, ce provoacă stres și pierdere de timp pentru beneficiarul de servicii. Adică, mai plastic spus, birocrația și prostia sunt factorii care întrețin fenomenul corupției generalizate din România, pentru că forțează cetățeanul să apeleze la corupție pentru a scăpa de birocrație și prostie.

Începând de la certificatul de naștere, cartea de identitate, pașaport, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare, certificatul medical, certificatul de handicap, acordul de mediu, autorizația de construire, avize pentru racordarea la apă, canal, energie sau gaz, înscrierea la grădiniță și la școli, pensionare și orice alte activități care presupun emiterea unui act administrativ sau alt gen de document, de către o instituție publică sau un acord pentru exercitarea unui drept legitim, ori a beneficia de un drept, presupune, în majoritatea cazurilor, corupție. Pentru că, e un paradox faptul că deși sistemul public are un număr uriaș de funcționari, comparativ cu alte state din UE, pentru a justifica numarul posturile și a salariilor acordate, instituțiile emit norme de aplicare a legilor și actelor normative, regulamente extrem de stufoase și enorm de multe proceduri absurde, care generează birocrație și care conduc, în foarte multe situații, la imposibilitatea aplicării legii și a exercitării drepturilor civile, pentru că ori adaugă la lege ori complică absurd aplicarea ei. Astfel, deși legile sunt clare, sunt situații în care, pentru a obține dreptul de a exercita un drept civil conferit de constituție sau legi, ori a beneficia de un drept, a devenit un coșmar greu de suportat și înțeles. Un coșmar generat de un sistem public de servicii, absurd de stufos, reprezentat de numărul mare de instituții ce trebuie „vizitate” și de multitudinea de documente, vize sau semnături solicitate pentru a obține dreptul de a-ți exercită dreptul și de tot mai prezenta lipsa de profesionalism a funcționarilor, analfabeți funcționali, angajați prin mecanismul clientelar. În plus, e o tristă, dar incontestabilă constatare, că, în instituțiile publice, mai mult de jumătate de angajați nu-și cunosc atribuțiile, sunt aroganți, nu cunosc legislația ce reglementează domeniul de activitate și, cel mai grav, nu știu ce trebuie să conțină un dosar, respectiv ce documente sunt necesare sau nu, pentru acordarea dreptului solicitat. În aceste condiții, birocrația generată de multitudinea instituțiilor angrenate în aplicarea legii, de normele și procedurile interne, la care se adaugă procentul uriaș de analfabetism funcțional din aceste instituții, sunt factori care determina practicarea unei corupții generalizate pentru obținerea dreptului de a-ți exercită un drept acordat prin constituție sau lege. Pentru că birocrația și analfabetismul funcțional generează cozi, nervi, frustrare, timp pierdut și chiar descurajează cetățenii în tentativa de a-și revendica accesul la exercitarea drepturilor legale. În aceste circumstanțe cetățeanul este forțat să apeleze la corupție ori să renunțe. Așa se menține un sistem al  corupției generalizate, practicat de aproape toți cetățenii României. În orice domeniu, pentru a scăpa de cozi, birocrație, nervi, stres, timp pierdut, incompetența funcționarilor, funcționează metoda: „cunoști pe cineva, acolo sau dincolo”! Și deși e imoral și simți că nu e corect și cinstit ceea ce faci, sistemul te obligă să procedezi altfel. N-o faci, plătești scump, pentru că riști, ori să nu ajungi să-ți exerciți dreptul, ori să ajungi la psihiatru sau să consumi kilograme de pilule pentru a-ți repara sănătatea distrusă în urma umilinței la care ești supus de analfabeții funcționali din instituții și de birocrație. Încercați să obțineți un certificat de încadrare în grad de handicap pentru o persoană care nu poate vorbi sau citi, decăzută din drepturi și-mi veți da dreptate. Dacă nu te înarmezi cu răbdare, magneziu, timp și „stomac” în stare să digere nesimțirea și tupeul celor plătiți din bani publici să rezolve problema, cel cu handicap riscă să rămână fără mijloacele de supraviețuire. Credeți că le pasă că lasă un cetățean cu handicap, fără mijloace de supraviețuire, fără dreptul legal? Sunt de un cinism vecin cu cretinismul! Se folosesc de proceduri, norme și tot felul de tertipuri, pentru a te umili și termina psihic. Asta ne oferă clasa politica actuală menținând birocrația și clientelismul politic, analfabet funcțional, în instituțiile publice.

Din păcate, aceasta este societatea în care trăim, creată de clasa politică actuală. Știe toată lumea ce se întâmplă, de la guvernanți la parlamentari, dar nimeni nu face nimic concret, doar promisiuni sau vorbe. Din contra, legile emise pentru simplificarea birocrației și programele de profesionalizare a personalului, au complicat și mai mult lucrurile. Pentru că nimeni n-a schimbat nimic concret. Procedurile stufoase, normele stupide (care blochează aplicarea legii) și personalul supranormativ, au rămas aceleași. De ce? Pentru că nimeni nu se atinge de clientela politică aflată în instituțiile statului. Și cum să-și justifice existența, această clientelă și dreptul de a primi un salariu dacă dispare birocrația, adică obiectul muncii? Dacă pe o solicitare, adeverință, certificat, decizie, autorizație, nu se mai impune viza a nu știu câți funcționari și șefi de birouri sau servicii și plimbarea cetățeanului prin mai multe birouri, or emiterea mai multor documente de către aceeași instituție, pe care cetățeanul trebuie să le dețină, la final, chiar dacă stau la baza obținerii unui document final, emis de aceeași instituție, cum și-ar mai justifica existența atâtea mii de funcționari publici? Vorbim de digitalizare, pentru care s-au alocat zeci de milioane de lei din bani publici, dar asta nu se vede în numărul funcționarilor publici și nici în reducerea birocrației. La „dosarele” cu șină se cer aceleași copii și aceleași formulare inutile, care pot fi accesate, informatic, din orice birou. Pot, dar nu se vrea, pentru că actuala clasă politică nu are nici voință nici curaj pentru a renunța la clientela politică, adică la nepotism. Și nici la profesionalizarea actualului personal. Efectul? Pe lângă salarii și pensii, care sunt o presiune pe bugetul public, suntem obligați să apelăm la corupție, ori bolnavi psihic, din cauza tratamentului la care suntem supuși, pentru a obține dreptul de a ne exercită sau a beneficia de drepturile civile garantate prin constituție și legi. Cine mai poate fi normal în această țară, în astfel de condiții? Apropo! Știți pe cineva la DGASPC, gaz, telefoane, Enel, urbanism, ISC, OPC, că la telefon, dacă ai norocul să-ți răspundă cineva, nu numai că nu obții nimic, ba mai ești și „muștruluit” că le-ai întrerupt pauza sau le-ai stricat siesta! Să nu-i dai dreptate celui care a spus: „Frumoasă țară avem, păcat că este locuită”?