Conform definiției generale, „egalitatea în fața legii, cunoscută, de asemenea, ca egalitate juridică, este principiul conform căruia fiecare ființă umană independentă trebuie să fie tratată în mod egal de lege (principiul izonomiei) și că toți oamenii sunt supuși acelorași legi”. Conform Constituției (Art. 16 „Cetatenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege” și Declarației universale a drepturilor omului (Art. 7 „Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare”, în fața legii cetățenii statului trebuie să fie egali, indiferent de poziția socială ori apartenență politică. Asta înseamnă stat de drept. Nu împărțirea societății în privilegiați (sinecuriști), pe criterii arbitrare și restul, precum în epoca fanariotă, când sultanul de la Istanbul împărțea dregătoriile și domniile, pe criterii clientelare. Egalitate înseamnă, în primul rând, respectarea principiului echității accesului la banul public și redistribuirea acestuia, în funcție de contributivitate, când e vorba de pensie, pentru că este imoral ca anumite categorii sociale, ori funcții de demnitate publică, când e vorba de venituri (uriașe în raport cu media) să fie scutite de plata contribuțiilor, iar pensiile să fie calculate în baza unor formule discriminatorii (fanariote) în raport cu formula clasică a contributivității. Egalitate, înseamnă și egalitate de șanse în cazul cumulului pensie-salariu, pentru că este imoral și discriminatoriu ca unii, pe criterii subiective (tot de tip fanariot), să beneficieze, chiar și individual (adică prin legi dedicate, ceea ce e, evident, neconstituțional), de acest drept și alții nu, doar pe criterii aleatorii, care țin, în general, de apartenența politică. Pentru că forma finală a legii pensiilor speciale, și a dreptului de a cumula pensia cu salariile, „moșite” șmecherește de Guvernul Ciolacu, ca să păcălească CE, exact asta arată: că nu s-a respectat principiul constituțional al egalității între cetățeni. În acest sens, ambele acte normative împart cetățenii României, pe criterii politice, în două categorii: cetățeni privilegiați, adică „exceptați” de la aplicarea legii și cetățeni cărora li se aplică legea. Numai în epoca feudală și comunistă, egalitatea în fața legii a fost discriminatorie. Cu multiple excepții în epoca feudală și formală, de tip demagog, în epoca comunistă, în care eram egali doar teoretic. Încercând să explice logica excepțiilor în aplicarea legii, premierul șomer, Ciolacu, ne-a zăpăcit de tot, „argumentele” sale neavând, practic, nici o logică, fiind bazate pe sentimentalism și fanariotism. În cazul fostului premier, Ciucă, argumentul în favoarea acordării excepției, a fost: „totuși, a fost șeful armatei”! Serios? Și dacă a fost șeful armatei, funcție pentru care a fost retribuit corespunzător, fiind acompaniată și de o pensie pe măsura veniturilor, de ce trebuie să beneficieze și de alte derogări de la lege, încălcându-se Constituția? În ce logică, într-un stat de drept, un șef al armatei trebuie să primească derogare de la respectarea legii supreme, Constituția? După logica lui Ciolacu, pentru că „sunt sau au fost” în funcții publice, o anumită categorie de cetățeni, trebuie să fie exceptați de la aplicarea tuturor legilor, nu? Exact ce-și doresc politicienii să impună de peste treizeci și doi de ani: ca ei să fie excepții. E în logica și principiile statului de drept? Desigur că nu! E în logică autocrată, fanariotă, bineînțeles!
De fapt asta înseamnă să fii needucat și produsul pur al oportunismului politic, propulsat într-o astfel de funcție, de conjunctură, fără o bază solidă educațională și morală, acumulată. Când nu ești educat, nici aparențele nu ești în stare să le salvezi. Vechea gardă a FSN, PSDR, PSD, școlită la „Ștefan Gheorghiu” sau alte instituții de învățământ superior (unde s-a intrat prin selecție corectă) și în doctrina comunistă, a avut grijă să cosmetizeze totul sub masca egalitarismului constituțional și al Declarației universale a drepturilor omului, chiar dacă n-a fost așa. În principiu, tot ce s-a propus și votat, a respectat (cel puțin formal) principiul constituțional al egalitarismului. Nu au fost permise excepții. Asta pentru că, până la Ciolacu, în PSD au existat juriști eminenți care cunoșteau principiile dreptului constituțional și nu permiteau politicienilor de mucava, gen Ciolacu, „s-o ia pe arătură”. Erau un Iorgovan, Nastase, Stanoiu, Severin, Ursu, etc., somități în materie de drept constituțional, care nu permiteau abateri de la Biblia democrației, Constituția. Pentru că încălcarea nonșalantă a Constituției, prin acordarea de privilegii, utilizând argumentul „pentru că a fost și merită”, denotă lipsă totală de respect și sfidare față de cetățeni și de legea supremă. Or asta înseamnă autocrație, nu democrație. E o dovadă că boala puterii te-a afectat atât de grav încât nu mai realizezi până unde ai dreptul să te întinzi și care-ți sunt limitele competentei. O manifestare tipic autocrată.
Ce se întâmplă de fapt și ce e cu graba aceasta de a se vota „la foc automat” legi atât de importante, „făcute pe genunchi”? De ce o astfel de schimbare de paradigmă, în genul Dragnea? Se pare că, sub presiunea termenelor impuse de CE, în stilul șmecherului care crede că are soluții la toate și e suficient de șiret pentru a „îmbrobodi” pe oricine, Ciolacu acționează viclean, precum magistrații corupți ce salvează infractorii, amânând procesele până intervine prescripția, evitând să fie acuzați de corupție pentru că scapă infractorii de pedepse. De fapt, face tot ceea ce face, pentru a câștiga timp și a nu se compromite total până la viitoarele alegeri, vânzând doar promisiuni, pentru că, în primul rând, România va pierde bani din PNRR, ceea ce, în pofida campaniei de manipulare prin minciună, va afecta grav imaginea lui Ciolacu și a PSD. În aceste circumstanțe, Ciolacu e „între ciocan și nicovală”. Elimina pensiile speciale și cumulul pensie-salariu, își pierde electoratul fidel și protecția personală. Nu le elimină, pierde încrederea și se compromite total politic. În aceste condiții, știe exact (pentru că are suficienți consilieri și sfătuitori în partid, care cunosc principiile constituționale și așteptările populației), că tot ceea ce întreprinde (de la plafonarea adaosurile comerciale, formulele de calcul a pensiilor speciale, ori eliminarea acestora și până la cumulul pensiilor cu salariul), pentru că încalcă regulile și principiile economiei de piață, principiul contributivității sau acorda facilități nejustificate (de tip fanariot) pentru clientela politică, pentru protecție sau pentru voturi, va fi „taxat” de Curtea Constituțională, care are mai multe precedente în domeniu. Or, să impui, în Parlament, adoptarea unor legi, pe modelul celor care au fost respinse, în repetate rânduri, la controlul constituționalității, mizând pe faptul că te va salva Curtea, înseamnă că nu faci altceva decât să joci la cacealma, sperând că așa salvezi aparențele și păcălești electoratul. Oferi cetățeanului naiv, ceea ce vrea să audă și atât. În fapt vinzi iluzia că vrei, dar nu poți, când în realitate, nu vrei să schimbi nimic, din contra, securizezi toate privilegiile de tip fanariot, prin decizii ale Curții Constituționale (care, chipurile, n-o controlezi, deși e plină de pesediști cu sinecuri). Iar dacă CE, ce sigur nu se va lăsa păcălita de jocul acesta stupid (renunțând, treptat, la acordarea de privilegii, dar nu în mandatele viitoare ale PSD, ci abia la următoarea generație, când actuala generație de privilegiați va dispărea și fizic chiar), prin jocul machiavelic la două capete, Ciolacu speră că utilizând o astfel de stratagemă va reuși să se strecoare către un nou mandat. Acuzând, sau lăsând să se înțeleagă că CE „nu joacă corect” când taie fondurile și că el și PSD, au respectat cerințele (au eliminat pensiile speciale, prin lege), dar CE este incorect pentru că nu înțelege că nu PSD controlează Curtea Constituțională. Asta trebuie să perceapă cetățeanul, pentru a nu acuza PSD și pe Ciolacu de fariseism și cacealma cu desființarea pensiilor speciale și a cumulului pensie-salariu. Așa spera Ciolacu să treacă încă un an în care să schimbe, formal, pe ici, pe colo, câte ceva, dar pe fond nimic (adică toate privilegiile să rămână) și PSD să rămână la putere, mimând că vrea să reformeze statul fanariot, pe care l-a creat, consolidat și-l menține, dar, chipurile, nu e lăsat de PNL, opoziție și CE să-l reformeze. Machiavelic și eficient joc, nu?
Pavel ROMAN