Deși sunt în concediu, sunt alături de colegii mei, aflați în protest spontan, pentru că, contrar opiniei multora (care ori nu cunosc ce înseamnă această profesie, ori pentru că, fiind certați cu legea și setați pe fraudă fiscală, urăsc funcționarii fiscali, din principiu), profesia de finanțist (cu unele excepții), înseamnă responsabilitate uriașă, stres, pregătire permanentă (pentru a ține pasul cu mereu modificările legislative) și mai ales, pentru cei din inspecție fiscală și executare silită (care au mereu contact direct cu cei care încalcă legea), profesia presupune, pe lângă un stres uriaș și mult risc profesional. Nu exista nici o justificare (din punct de vedere al riscului și stresului), ca un inspector fiscal, ce se ocupă de control fiscal ori executare silită, să aibă alt tratament decât un polițist de la SIF ori un procuror. E o discriminare nejustificată. Din contra, riscul și stresul inspectorilor fiscali sunt mult mai mari, pentru că sunt, precum soldații în război, „în prima linie”, în materie de combatere a fraudelor fiscale. Ei sunt, practic, cei ce realizează „flagrantul” fiscal, cu toate consecințele sale și ei sunt cei care furnizează „materia primă” pentru cei din sectorul cercetare penală. Deci, ei sunt supuși celui mai mare risc!
De aceea, cred că cel puțin inspecția fiscală, Antifrauda fiscală, executarea silită și restul direcțiilor și serviciilor care lucrează direct cu agenții economici (persoane juridice și fizice), ar trebui să beneficieze de un regim special de protecție și salarizare. Nu este corect ca tocmai cel mai expus dintre cei angrenați în depistarea și combaterea fraudelor fiscale să fie cel mai lipsit de protecție și cel mai prost plătit din acest mecanism, cum se întâmplă în prezent. Nu mi se pare nici corect și nici moral ca un inspector fiscal, angrenat în colectarea taxelor și impozitelor, ori în combaterea evaziunii fiscale, să aibă același regim de salarizare (ba chiar mai mic) și să beneficieze de mai puține sporuri decât un funcționar din administrația locală (primării). Să te „bați” cu cei care fraudează milioane de euro, luptând din greu sa convingi justiția că s-a încălcat legea, pentru 6.000 lei lunar, cand un procuror doar pentru că confirmă constatarea inspectorului, este plătit cu 14.000 lei lunar, nu mi se pare nici corect și nici moral. Din contra, un astfel de tratament este discriminatoriu, demobilizant și nu poate avea alt efect decât lipsa de motivație și, implicit, de performanță. Și să vii acum, în numele reducerii cheltuielilor publice și să mărești decalajul, nu e absolut stupid? Nu e demobilizant? Din păcate, guvernele României, pentru că sunt mereu sub presiunea crimei organizate care fraudează bugetul de stat ori taxele și impozitele, au desconsiderat mereu activitatea fiscului. Premeditat. Pentru că interesul lor a fost ca fiscul să nu fie eficient, nu eficient.
Dacă analizați toate restructurările și reorganizările fiscului (deși, teoretic, trebuiau să crească gradul de colectare), au produs efecte contrare, pentru că intențiile au fost pur demagogice, în realitate eficiența (gradul de colectare al impozitelor și taxelor) scăzând de fiecare dată.
Luați că exemplu marea reorganizare și uriașa epurare din 2013, a PSD si PNL (operată de Guvernul Ponta) când a fost desființată Garda Financiară. Efectul? În 2012, veniturile fiscale în PIB erau de 33,1%. Știți cât au fost în 2022? Un pic peste 26%. Acesta a fost efectul reorganizării și restructurării. Credeți că a fost un accident? Că aproape 7% din PIB a mers către crima organizată? Să fim serioși! Totul a fost premeditat, exact cum premeditat, în defavoarea statului, se face și actuala reorganizare a administrației publice, în special a ANAF (unde, se pare, au mai rămas niște „elefanți”). Înțeleg că sunt multe instituții care n-au obiect de activitate și nu-și justifică salariile. Dar să bagi ANAF în aceeași oală cu agențiile care „taie frunze la câini”, mi se pare că ești de rea credință și că, în fapt, tu dorești ca fiscul să nu funcționeze, nu să funcționeze și acesta este adevăratul scop al reorganizării administrației publice. Altfel ai fi pus accentul pe ceea ce lipsește fiscului ca să funcționeze eficient: să-i redai autoritatea, sa-i „repari” legile stricate de crima organizată și, mai ales, să-l depolitizezi, începând cu scoaterea din fisc a clientelei politice adusă prin primării și pe pile și prin eliminarea numirile pe funcții pe bază de algoritm politic. Or, după cum vedem, nu există nici un semn că se vrea acest lucru. Din contra, profesioniștii trebuie să plece, iar piloșii trebuie să rămână.
Acesta este trendul, stimați colegi! Cât despre șefi, aceștia vă folosesc acum să-și păstreze privilegiile. Nu luptă alături de voi, pentru securizarea veniturilor, pentru că interesele lor nu coincid cu ale voastre. Nici măcar a leaderilor sindicali. Nimeni nu bate cu pumnul în masa ministrului de finanțe să-i arate că reorganizarea, tip Ciolacu, a fiscului, va genera o catastrofă privind colectarea și frauda fiscală. Nimeni dintre șefi și sindicaliști nu se bat pentru a salva funcțiile de execuție (și implicit, de șefi) de la desființare, demonstrând că ANAF are un minus uriaș de personal (cel puțin la nivel de inspecție fiscală și executare silită) și că reducerea posturilor ar fi o catastrofă pentru desfășurarea activității instituției. Alte ministere, pentru că nu sunt atât de politizate și aservite politic, au atras atenția că blocarea sau tăierea posturilor ar genera blocarea activității (Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne, etc.) Și vor reuși, pentru că știu să pună corect și economic problema. Noi, MF, suntem mereu perdanți pentru că șefii și leaderii de sindicat sunt duplicitari și-și urmăresc doar propriul interes.
De aceea mi-e teamă că, precum în 2013, vor confisca și acest proces spontan. Iar funcționarii, ca de fiecare dată, vor fi perdanții.
Pavel ROMAN
