– scriere-n grai –
MĂRSU’ LA PADURE DUPA LEMNE
Aclo la noi la țară, la Coșioba, procurarea lemnilor gi foc iera o treabă foarce importantă pîntru că înt-on an gi zîle treșèu mulce lemne cu focurile.
Primavara șî vara să fașè foc în șporù’ gin coptorișce, pa care să fașè gi mîncare.
Toamna șî iarna să fașè foc în șporù’ gin cindă pa care să fașè gi mîncare șî să încalză cinda, inge durmè o parce gin șelègi, a bună oară șèi mai batrîni.
Dacă șelègiu’ iera mai mare să mai încalză o sobă cu on cuptori gin fontă, o cu teracota, în care tă’ cu lemne să fașè focu’ șî inge durmèu tînării șî prunșii.
Tă’ gi doauă uări pa saptamînă să ferbè în caldarea mare frunză gi rîpe, napi șî mai tîrzîu, toamna, ludăi care să ‘mestecau cu urlăù oparit șî să fașèu laturile șè să dagèu la porși să mînșe.
În tătă sîmbăta să argè cuptoriu’ în care să coșè pita șî plașinta șèi stoarză.
Noi coșiobanii avèm narocu’ gi la Dumnezo că ieram aproape gi padure șî dusu’ gi lemne nu iera o zoală așă mare.
În tătă vara vinèu șumarii Gusti șî Costangin gi la Govojgia șî mèrèm la marcat lemn cu firu’ pîntru oamini.
Pîn anu’ o mie noauă suce șazăși șî șasă, io avem zășe ani șî țîn mince cum am mărs cu moșu’ Bubi șî cu tati Pătru, ierce-i Dumnezo șî-i hoginească, la padure dupa lemne.
A mnei aveu atunși on cal șî o iapă, Rudy șî cu Doina, roșîi în păr amîndoi, cu coamile șî codzîle negre.
Iera așă cam pa vremea asta ‘naince gi-a ‘nșèpe la cules gi cucuruz.
Înt-o gimneață, dupa șè gată cu datu’ abracului la iosag, cu țasalatu’ șî mulsu’ marhîlor cu lapce, moșu Bubi pregaci coșia pîntru padure. Pusă-n coșie firezu, doauă sacuri, cîrșèile gi tras dupi, lanțuri gi ‘mpecicat șî ‘mbrașinat coșia, înt-o poneavă fîn pîntru cai șî on uăl gi șinși litre gi apă.
Prinsă moșu’ caii la coșie șî ne ca mai dusărăm cîta padure, io, tatii șî moșu’ Bubi.
Anu’ ăsta marcatura iera pa coaste gi la Via lu’ Doamna, cîta Pîrlitură, pa lînga ogoarile berindanilor.
Fusăsără la Șăbiș la brigadiru’ Oanșea șî or scos bonu’ pa lemne.
Avèm bon pa noauă fire, patru goroni șî șinși carpini.
O luăm noi cu coșia, cîta Vie, pa calea șèi gin sus, ajiunjem în Vie, dupa care o luăm în stînga cîta Pîrlitură.
Pa la jiumatacea coastii ieste on drum inge ne oprirăm, gisprinsă moșu’ caii șî-i legă la coșie să mînșe fîn.
Noi o luarăm pa coaste-n sus să catăm firile noașce gi lemne marcace.
Le gasîrăm pa tăce noauă, iară tatii șî moșu’ s-apucară să oboare pa iele.
Dupa șè oborîră primù’ lemn, on goron, io m-apucai cu on toporèș mai mic să-l curăț gi crenji.
Gatară iei cu oborîtu lemnilor șî să pusără șî iei la curațît gi crenji.
Dupa șeia moșu’ șî tati marsără dupa cai, hamfăie șî cîrșèie șî înșepură să tragă cu caii lemnile pînă la drumu’ inge iera coșia.
Mai hoginirăm noi oleacă, baurăm cîce-o gură gi apă, dupa care moșu’ șî cu tatii s-apucară să curme lemnile.
Goronii ierau drepțî și faină șî gin fiecare curmară cîce doi dupi gi patru metări.
Restu’ gin goroni, crenjile mai groasă șî carpinii îi curmară la doi metări, o on metăr, pa cum ierau gi groșî.
Gatarăm șî cu treaba asta șî ne apucarăm să ‘ ncarcăm coșia cu lemnile gi foc.
Dupa șe fu ‘ncarcată coșia cu vîrv, moșu’ cu tatii o ‘mbrașinară pa doauă locuri cu lanțuri șî ne ‘ndalirăm cîta casă.
Cînd cobori gin Vie, ieste o dîmbă, așă că ‘mpecicarăm coșia la o roată gi ‘napoi cu on lanț gi ‘mpecicat.
La fel ieste o dîmbă șî cum cobori pa geluț cîta casă la noi. Șî aișia împecicarăm coșia gi-o roată gi ‘napoi.
Ajiunsărăm cu bine acasă, giscarcarăm coșia gi lemne în taleciu’ șel gin sus, dupa care ne pusărăm să gustarim nișce mazîre fiartă cu șoancă, cu șalată gi crastavețî cu porodiși. Dupa sèia ne dège baba cucurei cu mnere gi prune.
Adeparăm caii șî mai marsărăm dupa o coșie gi lemne gi foc. Numa bine le pusărăm pa tăce sî vinirăm mereuaș cîta casă, cu sara o dată.
Dupa dupii gi goron am mărs a doaua zî cu celeaga.
Dupii, dupa șe s-or uscat oleacă i-am dus la Chisîngia la gater șî am taièt gin iei palănși pîntru pogit în iștalău su’ cai șî marhă șî-n coșină su’ porși, pîntru că șelea veci or putrazît.
DUMNEZO VA DEIE SÎNATACE MULTĂ ȘÎ SPORI ÎN TĂT ȘÈIA ȘE FAȘEȚÎ!
Pătru-Marius BRAȘAI, pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi, gi la Coșioba.
