Fim în compania șèlei mai bogace „doamne” a anului,
TOAMNA
„S-a ivit pe culme toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor și doamna
Cucurbitaceelor…
Lung își flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste șolduri triumfale,
Haina iluzorie.”
Așă zîșè pîn anu’ 1920 George Topârceanu în Rapsodiile lui gi toamnă.
Inspirat gi bogațîile așestei „doamne”, am scris șî io în grai nișce versuri, care să referă la bogațîile șî tăt o dată la bucuriile iei, a TOAMNEI:
BUCURIILE TOAMNII
Omu’ care cu drag lucră
În țarină, a lui holge,
Îl vedzî cum, gi-abgè apucă,
Toamna cu ale ièi roage.
Amu-șî culeje cucuruzu’,
Prunile șî alce poame.
Tăt amu-șî fașe vinarsu’,
Pîntru iarnă-șî dușe lemne.
Copțî îs strugurii în vii
Șî sîreciu’ o ‘nșeput,
Mulțamițî-s oaminii
Șî bèu cu săce primu’ must.
Cureciu-l așază-n cadă,
La acrit, pîntru la iarnă,
Fanina o bagă-n ladă,
Ca să framînce gin iè pită.
Gin țarini să duc ludăi,
Care, la porși or fi fèrce,
La iosag să duc tulei,
Harana să nu să ghèce.
Să fèrbe mnerea gi prune
Șî vin mohîngeță noapcea,
Mnerea să nu să afume
Șî să nu să mușezască.
Mai on pic șî pică bruma,
Marhîle, pa iesclè întră.
Oaminii așceaptă iarna,
Cu a ièi gi nea, pătură.
Vine-a Crașiunului Post
Șî înșep corinzîle,
Să taie porșii, la Inat,
Ași-s șî sarbatorile.
DUMNEZO VA DÈIE SÎNATACE ȘÎ LUNJIME GI ZÎLE!
Pătru-Marius BRAȘAI
pruncu’ lu’ Pătru lu’Bubi, gi la Coșioba
