Ce caracterizează România și o face neatractivă și necompetitivă pentru spațiul Schengen? Hoția banului public și frauda fiscală!
Hoția averii publice, a banilor publici (adică a tot ce a aparținut poporului, a impozitelor și taxelor) și frauda fiscală, au devenit, în România – mai ales de când „elita” interlopă au preluat puterea prin intermediul partidelor politice -, o competiție națională, oficială, precum „Daciada” comunistă, la care au aderat „de la vlădică la opincă”, de parcă majoritatea românilor (cu excepția celor care trăiesc din salarii), au fost infectați cu virusul hoției din banii publici și evaziunii fiscale. Priviți în jur și întrebați-vă, cum au reușit, legal și moral, unii indivizi (fără vreo calitate morală sau profesională) să devină proprietari ai fostelor fabrici (întreprinderi socialiste), a imobilelor aparținând patrimoniului național, a sute și mii de hectare de teren agricol sau păduri, fără a deține capital? Răspunsul l-a dat „părintele” jafului generalizat, Ion Iliescu, prin celebra frază: „capitalism de cumetrie”, care nu înseamnă altceva decât o competiție națională a furtului averii și banului public, respectiv oficializarea marii corupții în România.
FPS, FPP, AVAB, AVAS, ADS, ANRP, etc., au fost instituțiile care au materializat fenomenul numit „capitalismul de cumetrie”, adică îmbogățirea prin corupție totală, ce înseamnă împroprietărirea, aproape pe nimic (sau cu bani luați din bănci, tot prin trafic de influență), contra șpăgi sau prin trafic de influență, a noii „elite” financiare a României. O elită formată din interlopi veroși, educați dar fără scrupule, așa zisa „mafie cu gulere albe”. O „elită” născută nu din concurență, nu care creează plusvaloare, nu care produce bunăstare, ci care supraviețuiește și prosperă, prin corupție, din traficarea averii publice și furtul banului public. Tipic oligarhiei rusești. Cum s-a născut și a crescut acest cancer al societății, ce s-a generalizat atât de periculos? Cu pași mici, dar siguri, din 1990 și până azi, „elita” interlopă a României, prin tot felul de scheme dubioase – profitând de lăcomia funcționarilor publici și generalizarea corupției -, și-a transferat în patrimoniul privat, propriu, tot ce a reprezentat patrimoniul public. Adică, pe principiul reversului comunismului, transferând totul din proprietate publică în proprietate privată, nu respectându-se regulile dreptului în domeniul proprietății, ci în același mod cu naționalizarea și etatizarea. Cam cu japca! Iar acum, când averea publică a fost securizată ca privată, cum valorificarea acesteia pe piața concurențială nu mai produce profit (dacă nu știi să exploatezi ce ai, nu realizezi profit) și aproape nu mai e nimic de „transferat”/furat (pentru că ori nu e atractiv, ori prea scump pentru cât sunt dispuși să ofere), „elita” fiscală interlopă a României s-a reorientat și-și canalizează activitatea, în prezent, aproape exclusiv, către un alt domeniu, mult mai eficient și rentabil decât însușirea averii publice: sifonarea banilor publici, adică furtul impozitelor și taxelor. Așa este structurată societatea actuală românească. Ca o uriașă piață concurențială în domeniul furtului banilor publici. Cum e posibil să existe o astfel de piață concurențială, aparent absurdă, bazată pe furt? Există o unică și incontestabilă explicație: imoralitatea generală care permite exploatarea mecanismului corupției generalizate. Pentru a accede la banii publici, timp de treizeci și doi de ani, profitorii corupției – ce-au devenit „elita” financiară interlopă a României, adică șmecherii fără scrupule, reprezentând așa zisa „mafie a gulerelor albe”-, au „modelat” Parlamentul, după interesul lor, controlând-ul prin intermediul unor slugi (selectate pe principiul obedienței) care au executat și execută orbește ordinele celor ce i-au trimis acolo. Azi, peste 90% din parlamentari sunt subordonați total acestei „elitei” fiscale interlope, executând, fără crâcnire, comenzile acesteia. Luați fiecare parlamentar, în parte, analizați-i relațiile și sursele de venit și o să constatați că nu e independent și nu partidul e cel care îi trasează sarcinile, ci „stăpânul” care face parte din „elita” financiară interlopă. De acolo vine comanda (pe „modelul” Buzatu de la „Farmazon”), adică din „înfrățirea dintre ordonatorul de credite și beneficiarul principal al creditelor (Buzatu – Farmazon, reprezentând un etalon al modului cum funcționează mecanismul furtului banului public). La fel se întâmplă și cu restul membrilor guvernului ori funcționarii din administrația publică. Direct sau indirect (fiind „obligați” celor ce i-au angajat), sunt membrii unor „frații” interlope, financiare. Nimic nu e efectul competenței, concurenței (cu excepția hoției) sau a valorii. Or, timp de treizeci și doi de ani, prin intermediul slugilor din Parlament și Guvern, „elita” financiara interlopă, care a consolidat acest gen de „frății”, ce a urmărit? Nu eliminarea oricărei restricții și răspunderi în domeniul protecției averii publice și a banului public (provenit din impozite și taxe)? Nu asta au făcut parlamentarii români și guvernanții timp de treizeci și doi de ani? Nu au slăbit statul și autoritatea publică, în domeniul protecției averii publice și a banilor publici, în avantajul „elitei” financiare interlope? Efectul? Azi, tot ce a mai rămas din averea publică și toți banii publici sunt la cheremul „elitei” financiare interlope, care păpușează Parlamentul și Guvernul României. Asta au consolidat parlamentarii și guvernanții în ultimii ani: furtul banului public și înlăturare răspunderii, prin distrugerea autorității publice. În „pixul” unor așa ziși demnitari (miniștri, președinți de consilii județene, primari, șefi de agenții, autorități sau entități cu capital de stat), numiți, așa-zis politic (în realitate de „elita” financiară interlopă), denumiți ordonatori de credite, sunt toți banii publici, adică destinația impozitelor și taxelor colectate de la populație. Cine sunt, de fapt, ordonatorii de credite? Reprezentanții intereselor statului (cetățenilor)? Aiurea! S-a văzut în cazul Arsene, Buzatu și a multora de acest gen. Sunt „instrumentele” telecomandate de „elita” fiscală interlopă, care este beneficiarul final. Ordonatorii de credite sunt cei care deturnează banii publici către „elita” financiară interlopă a României, adică către „oligarhii” ce administrează finanțele României. Iar dacă lovești în „instrument”, lovești în „elita” interlopă și nici nu știi ce, cine și de ce te-a lovit!
Deci, nu contează domeniul: sănătate, educație, apărare, infrastructură rutieră, protecție, cultură, investiție sau mentenanță. Beneficiarii împărțirii banilor publici sunt, mereu, membrii aceleași familii: „elita” financiară interlopă, care sunt (și la propriu și la figurat) adevărații stăpâni ai României, precum fanarioții. Cine sunt, de fapt? Sunt beneficiarii contractelor publice, „oligarhii” creați de „capitalismul de cumetrie”, pe modelul rusesc, ce gravitează în jurul ordonatorilor de credite, pe care ei i-au instalat. Sunt firmele și personajele din umbră, care, mereu, câștiga (dedicat) licitațiile publice, împart și încasează banii publici. Ei sunt adevărata „elită” și adevărații guvernanți ai României, pentru că ei dețin adevărata putere, reprezentată de forța financiară generată de însușirea banului public. În stil rusesc, controlează totul: ori prin intermediul obedienților postați în Parlament, Guvern, ordonatori de credite, ori prin corupție, exploatând lăcomia celor aflați în funcții de decizie. În plus, pentru că dețin puterea financiară, controlează și mass-media, care reacționează conform principiului: „cântă cui plătește”. Când „cade” câte un astfel de oligarh, naivii aplaudă, crezând că funcționează statul de drept (justiția). E o iluzie. Cine „cade” e sacrificat pe altarul concurenței dintre „elitele” interlope. E servit ca „trofeu” pentru a se crea iluzia de justiție și de puterea a mass-media. Greii adevărați nu cad niciodată. În aceste condiții, să te întrebi de ce armata e subfinanțată, de ce învățământul, cultura, sănătatea (în anumite domenii), apărarea, ordinea publică, sunt subfinanțate, ori fondurile alocate, furate aproape în totalitate și nimeni (autoritatea publică, mass-media) nu reacționează, înseamnă naivitate. Păi, în condițiile în care, timp de treizeci și doi de ani, „elita” financiară interlopă, a „muncit” din greu, săpând la fundația justiției (pe care au minat-o, efectiv) pentru a distruge tot ce reprezenta protecția sectorului public (averea și banul public), ori a autorității publice (pentru a elimina răspunderea), efectul nu e cel scontat? Ați vrea, cu Parlamentul actual, cu actualul Guvern și administrația publică actuală (subordonate total „elitei” financiare interlope), cu actuala mass-media aflată sub controlul „elitei” financiare interlope (plătită din fraudă fiscală pe care ar trebui s-o combată), ca statul să funcționeze în parametrii unui stat de drept, precum unul occidental, unde elita fiscală e produsul concurenței statului de drept? Nu e absurd? Pentru normalizare, e nevoie de o nouă revoluție. O revoluție care să pună bazele concurenței reale, într-un mediu în care să funcționeze statul de drept. Nu într-un surogat de stat de drept, unde există doar iluzia libertății și justiției. E nevoie de o resetare totală, care să înceapă cu decuplarea „elitei” financiare interlope actuale, imorale, de la banii publici, obținuți prin corupție și fraudă fiscală (așa cum îi obține actuala clientela politică, precum cea din jurul lui Buzatu, Arsene, Stănescu, Alexe și restul ordonatorilor de credite). Pentru asta e nevoie, în primul rând, de curățarea actualei clase politice (partide politice, Parlament, Guvern, administrație publică), de slugile „elitei” financiare interlope, ce guvernează și deține puterea reală în România și de refacerea legislației care protejează domeniului public (averea publică și banul public). E nevoie, stringentă, de o nouă și eficientă legislație, care să blocheze accesul „elitei” interlope la banul public, prin corupție și fraudă fiscală. După ce statul nu va mai fi prizonierul acestei „elite” interlope, abia atunci putem vorbi de normalitate, adică de democrație, stat de drept, costuri reale în economie, concurență și protecție reală a cetățeanului și de Schengen. Până atunci, din păcate, să trăiești în România, e sinonim cu a trăi în Rusia, unde guvernează regulile de tip interlop. Adică într-o țară în care singurul lucru cert e creșterea de taxe și impozite, nu reducerea fraudei fiscale și furtul banilor publici.
