Se pare că UTA nu poate face un pas înainte pentru a ieși din această ” plasă ” a jocurilor terminate la egalitate. Singura consolare ar fi și faptul că, din fericire, scapă și fără înfrângere.
Relevantă este imaginea clară de revenire , de atingere a unei omogenități în rândul compartimentelor. Mai este de lucru, dar oricare dintre noi vede că jucătorii antrenați de Mircea Rednic și ceilalți din staff-ul lui se găsesc mai bine, mai rapid, luându-i deseori pe adversari prin surprindere.
O altă satisfacție ar fi prestația arbitrajului în ultimul meci, cel cu Farul. Centralul Găman a condus meciul fără grșeală și cred că oricare dintre viitorii arbitri vor reuși la fel dacă oamenii din ” umbră” adică cei din cabinele VAR nu vor veni cu invenții.
Curios e faptul că, aproape după fiecare remiză obținută de UTA în acest campionat, atât jucătorii cât și antrenorii, dar mai ales suporterii arădenilor, au simțit la finalul acestor remize o frustare , o părere de rău că se putea mai bine.
De vină nu au fost doar prestațiile arbitrilor, ci în multe cazuri, marile greșeli făcute de unii jucători. În primul rând prin plasamentul apărătorilor, aceștia lăsând bulevarde largi atacanților adverși, deasemenea pasele greșite în situații facile de joc și nu în ultimul rând, ratările inadmisibile al jucătorilor în pozții clare de atac.
Am putea da multe exemple . Cele mai proaspete fiind în acest ultim meci cu Farul , când la ambele goluri ale gazdelor , zona centrală a apărării arădene a lăsat loc liber, loc în care ”s-au trezit” jucători nesupravegheați constănțeni , permițându-le acestora să înscrie.
Inexplicabilă este și forma slăbuță a lui Fabry, cel care ne-a încântat în primele meciuri jucate la UTA, acesta ratând din poziții optime de a înscrie.
Cel care suferă la UTA a fost și continuă să fie ATACUL.
S-au adus jucători înalți, puternici, cu calități fizice recunoscute, dar…
Atât Cooper cât și Luckassen, în evoluțiile lor de până acum au dovedit rigitate, lipsă de tehnică pe suprafețe mici, joc de cap sub nivelul cerințelor unei asemenea staturi, ritm de accelerare când se afă în posesia mingii, deloc.
Eu cred că aici îi baiul cel mare. Doar Micovschi a mai echilibrat această balanță.
În final, cred că Mircea Rednic are o scuză pentru schimbările surprinzătoare făcute în partea a doua a reprizei secunde. Pe UTA o așteaptă o serie de meciuri care se vor juca doar la câteva zile distanță între ele, iar jucătorii trebuie, unii rulați , iar alții odihniți.
Vom vedea.
Ioan HAMZA
