Războiul din Gaza are aceeași logică ca omorârea lui Abel de către Cain: invidia!

E complicată problema evreiască pentru cei care au mers la școală doar pentru a învăța să citească! Cine a fost preocupat, câtuși de puțin, de istorie și economie și nu și-a traficat diploma, înțelege ce se întâmplă și nu se lasă manipulat de logica primitivă islamică ori orientală (inclusiv cea rusă). Pentru că, parafrazându-l pe Kemal Ataturk (cel care a civilizat Turcia și a modernizat-o, numai rupând-o de islam), „islamismul este o religie a beduinilor needucați din deșert”, cu care șmecherii manipulează ignoranții. Evreii, din păcate – așa cum au fost tratați și în Germania în preajma declanșării celui de-al doilea război mondial -, sunt doar pretextul revoltei generată de acumularea uriașă de frustrări de tip comunisto-oriental, care au ca sorginte sărăcia, adică cei ce decontează frustrările orientale. Pentru că ce se întâmplă în Gaza și revoltele islamiștilor din orient și marile metropole occidentale, nu sunt frustrări de natură religioasă. Ci sunt, în fapt, o infinită răfuială între islamism și creștinism, între occidentul civilizat și orientul primitiv, cu o geneză istorică, de sorginte marxisto-leninistă, având același pedigree doctrinar ca și comunismul: lupta de clasă. E, de fapt, răfuiala primitivă dintre săracul oriental (frustrat) și bogatul occidental (cinic). Un război proletarist, întreținut de o ideologie proletcultistă, ascunsă în spatele religiei. Credeți că, întâmplător, în istorie, a existat o filiație și apropiere ideologică între socialism/comunism și islamism? Credeți că întâmplător s-au suportat? Nu au avut, cumva, același dușman și aceeași retorică, capitalismul decadent? Uitați-vă pe harta lumii. Unde și cine sunt cei mai vehemenți contestatari ai evreilor și, implicit, a occidentalilor? Nu unde sunt cei mai săraci, frustrați din cauza sărăciei și neadaptați, social, oameni de pe planetă? Nu e orientul focarul revoltelor anti evrei și antioccident? De regulă, revoltele antioccidentale (în care sunt incluși și evreii), apar acolo unde apa potabilă și hrana sunt insuficiente și unde e cea mai precară educație. Acest gen de lipsuri creează frustrări uriașe, pe care le exploatează leaderii religioși, transformându-le în ură cronică împotriva celor dezvoltați și civilizați. Iar pentru a-și manifesta frustrările legate de neadaptare, cum altă variantă nu există, oamenii sunt consiliați să se refugieze în religie extremistă, pliată pe eliminarea frustrărilor, care spală creierele, vânzându-le iluzii. Deci, analizat nedogmatic, adică agnostic, războiul religios e o marotă. De fapt, nu există. Evreii nu sunt urâți pentru religia lor, cum se lasă impresia. Pentru că Tora și Talmudul evreiesc sunt învățăturile și poruncile care stau și la baza islamismului. Inclusiv „sharia” e de sorginte mozaică (bazată pe aceleași reguli pe care Dumnezeu le-a trasat evreilor cînd au cucerit Canaanul și cetățile locuite de asirieni, filisteni sau moabiți). Cele cinci cărți ale Bibliei, care alcătuiesc Tora, sunt comune atât religiei mozaice cât și islamului. Deci, din punct de vedere religios, evreii și musulmanii sunt frați. Allah e Dumnezeu în ambele religii! Îi separa doar profeții și educația, respectiv efectul educației din punct de vedere economic. Și cu creștinii, islamiștii, până la un punct sunt frați. Dumnezeu (Allah) e universal în toate cele trei religii (mozaică, creștină și islamică), toate având la bază religia mozaică. Astfel, din punct de vedere religios, deosebirea între cele trei religii monoteiste constă în ce înseamnă, pentru religie, Isus și Mahomed (un fel de Isus creștin, născut la 600 de ani după Isus). Pentru că, în plus față de religia mozaică, creștinii îl au pe Isus, iar islamiștii pe Mahomed. De fapt, analizată istoric, religia islamică nu are nimic original. Până la Mahomed, este identică cu mozaicismul, iar după anul 600, l-au creat pe Mahomed ca profet, plagiindu-l pe Isus, adică creștinismul. Acesta e islamul. Un amestec de mozaicism cu creștinism. Ca și evreii, islamiștii contestă originea divină a lui Isus, recunoscându-l doar ca profet, nu însă de anvergura lui Mahomed. Deci, religios, nu există deosebiri fundamentale între creștini, mozaiști si islamiști. În consecință, în conflictul dintre occident și orient, religia e doar pretextul. Ca urmare, problema fundamentală care generează ura dintre creștini alături de evrei, pe de o parte și islamiști, de cealaltă parte, e cu totul alta. E invidia economică, care produce uriașa frustrare ce generează ură cronică. Religia e doar paravanul în spatele căruia se ascund frustrările care generează invidia economică. Până la urmă, scoțând (logic) din context religia, disputa e rezultatul frustrărilor generate de sărăcie, generată, la rândul ei, de lipsa de educație. Astfel, dincolo de ascunderea adevărului (prima condiție), religia nu e decât un instrument de manipulare, adică un liant prin care se coagulează frustrările celor săraci, needucați, din Orient, pe care o exploatează niște șmecheri, oportuniști, ipocriți, pe modelul comunisto-leninist, proletcultist, propagat de ruși (care, culmea ironiei istoriei, a fost inventat de un evreu, Marx). Așa zișii islamiști (în fapt arabii și orientalii frustrați din punct de vedere al decalajului economic) urăsc, din principiu, stilul de viață evreiesc și occidental (cele două fiind sinonime), nu din cauza religiei, ci din cauza diferenței de nivel de trai. Nivel de trai pe care și islamiștii și-l doresc, dar (exact cum procedează politicienii români și clientelor lor, needucată dar cu pretenții similare islamiștilor, materiale) fără să depună efort intelectual ori fizic. Practic, tot ce vedem în Gaza, e manifestarea frustrărilor și a urii generată de invidie, alimentată religios și exploatată, în interes privat, de clerul musulman. Religia, așa cum am spus, e doar pretext, pentru că, pe fond, nici islamul nu propagă violența. De ce e, totuși, manipulare sub pretext religios și nu altceva? Uitați-vă unde și cine protestează în lume. Protestele sunt mari acolo unde e mai multă frustrare generată de sărăcie, unde e lipsa de educație și unde sunt probleme uriașe de adaptare socială. Uitați-vă, cu atenție, cine sunt protestatarii. În marile metropole europene, la proteste pro-palestinieni, nu ies în stradă cei care s-au adaptat, care s-au integrat, care au un loc de muncă stabil, bine plătit și au o profesie competitivă (medici, ingineri, specialiști, profesioniști în servicii), ci cei needucați, radicalizați religios, care au ajuns în această postură pentru că nu s-au putut adapta social și trăiesc la limita subzistenței. Sunt, de regulă, cei ce și-au pierdut speranța că pot reuși, ori că se pot adapta și, pentru că n-au alternativă socială, se refugiază, disperați, în extremism religios, devenind radicali ușor de manipulat. În concluzie, revolta islamică e un atac la „ordinea” mondială actuală, virusată de extreme, pe care leaderii islamiști vor s-o răstoarne și folosesc, ca pretext, religia. În fapt, sub pretextul religiei, leaderii islamiști, propagă și exploatează modelul proletaristo-comunist a evreului Marx, făcând recurs la teoria stupidă a reîmpărțirii resurselor și rezultatelor profiturilor economice, în funcție de nevoi, nu de gradul de participare la realizarea profitului, mascând totul în spatele unor precepte religioase. Practic, revolta islamului împotriva lumii occidentale, are același fundament precum utopica ideologie comunistă, falimentară, care a inventat și impus sistemul prin care cel inteligent, ce creează plusvaloare, e condus de prostul leneș, sub masca egalitarismului. Sistem ce a generat, logic, corupție, totalitarism și, evident, sărăcie lucie.

OK! Să fim absurzi și să admitem că, teoretic, precum comuniștii, islamiștii au dreptate în ceea ce susțin. Că și ei trebuie să trăiască bine, precum evreii și occidentalii. Ce-i împiedică să se dezvolte și să reușească? Occidentalii? Evreii? De ce nu reușesc în țările guvernate de sharia să-ți asigure ceea ce-și doresc? Ce-au realizat în republicile lor religioase, din punct de vedere al eliminării sărăciei? Ce-a realizat Iranul, Pakistanul, Afganistanul și alte țări din Orient unde s-a impus islamul și-și administrează resursele potrivit sharia? Au economii competitive? Produc bunăstare pentru cetățean? Au democrații consolidate prin islam? Dacă da, de ce naiba vor, în masă, să emigreze în occidentul „decadent”? Nu din același motiv pentru care voiau majoritatea celor aflați sub regim comunist? Fug pentru că regimurile islamice au dat „chix” economic și social și, ipocriți, în loc să-și asume eșecurile, dau vina pe occident pentru erorile lor. Poate fi credibilă o astfel de teorie, în mediul educat? Leaderii religioși islamiști, ipocriți, susțin că, chipurile, de vină pentru sărăcia din țările lor nu e lenea, corupția, totalitarismul, lipsa de educație, ci occidentalii (care le „fură” resursele) și, mai ales, evreii, pentru că sunt vicleni (teorie stil nazist) și le destabilizează societățile de tip islamist, prin modelul „decadent” de democrație pe care-l oferă. Ce-au făcut și ce fac, de fapt, leaderii religioși islamici? Pentru a-și ascunde incompetența, totalitarismul și blocarea accesului la educație, au îndobitocit populația cu reguli reprezentând extremism religios, cu care produc rebuturi sociale umane. Acesta este motivul pentru care mulți dintre cei ce reușesc să se refugieze în occident, pentru că sunt îndobitociți social, cu reguli absurde, religioase, constată că e mai grea adaptarea decât și-au închipuit (ori că e imposibilă), având handicapul lipsei de educație. Caz în care frustrarea devine și mai acută, iar manifestările tot mai periculoase pentru cei din jur. Indivizii care-și părăsesc țara, caută, de regulă, să-și găsească un loc pentru a supraviețui și a trăi mai bine. O parte reușesc și înțeleg că religia e un handicap. Majoritatea însă, după cum se vede din procentul celor care participă la mitingurile anti-occidentale, nu se pot adapta, pentru că fiind needucați nu-și găsesc locul în societate și, în aceste condiții, își pierd speranța, se radicalizează definitiv și devin instrumente ușor de manipulat de către leaderii religioși ce predică anti-occidentalismul. Pentru asemenea indivizi viața își pierde sensul. Iar când își pierd speranța, își pierd, implicit și „busola” morală. În aceste circumstanțe, plini de frustrări, se refugiază în extremism religios, lăsându-se ghidați de șmecherii care-i dirijează și care le predică că de vină, pentru eșecurile din viața lor, sunt evreii (nu pentru că sunt educați și performanți economic, ci pentru că sunt bogați) și occidentalii (care, chipurile, le fură bogățiile), al căror nivel de trai, comparativ cu sărăcia islamică, este unul „decadent” (culmea, despre șeicii lor nu spun același lucru, nu-i urăsc și nu-i invidiază, pentru că le interzice islamul). Așa că, acumulând uriașe frustrări în urma neputinței de a se integra în societate (datorită lipsei de educație), devin invidioși pe traiul „decadent” (stabilit din punct de vedere religios) al evreilor și occidentalilor și cum sunt incapabili să-l obțină prin educație și performanță economică, se refugiază în percepte religioase radicale, de genul că „decadenții”, adică cei educați și performanți, nu sunt mahomedani, deci (prin definiție, dacă nu sunt mahomedani) sunt „necredincioși” și trebuie uciși, iar ce le aparține, trebuie să le revină „credincioșilor”. Asta e optica și politica lor religioasă (cretină, din punct de vedere al logicii) pe care o promovează leaderii lor spirituali, profitând de frustrările materiale, cu care manipulează simpatizanții radicalizați. Astfel creează leaderii religioși islamici, monștri cu chip uman, falși „soldați” ai lui Allah, care, luptând contra evreilor sau occidentalilor, sunt prostiți că vor fi răsplătiți de Allah. Culmea, același Allah, care și în religia mozaică și în religia creștină și în religia islamică, interzice omorul și-l consideră un păcat fundamental. Deci, ce se întâmpla azi în Fâșia Gaza și în lume unde islamiștii se revoltă, nu e război religios, între „credincioși” și „necredincioși”, ci aceleași motive care i-au adus pe Ginghis Han, Timur Lenk, Mahomed II, Baiazid, huni, tătari, otomani sau alți mari cuceritori, din Orient în Europa și care-i determină pe ruși să lupte în Ucraina. Sub mască religioasă, sub care anterior se ascundea jaful, azi se predică un soi de egalitarism proletaristic comunist, radical, la fel de stupid, generat de aceleași elemente: frustrare și invidie pe modul de viață și nivelul de trai occidental. O mentalitate, retrogradă, primitivă care are geneza în crima comisă de Cain (prototipul leneșului), din invidie, împotriva lui Abel (prototipul celui harnic), din același motiv stupid: egalitarismul economic. Aceeași logică stupidă care a stat și la baza războaielor mondiale, când, sub justificarea necesității asigurării „spațiului vital” pentru nația germană, Hitler promitea, prin genocid și exterminarea, crearea celui de-al treilea Reich, respectiv realizarea „raiului” pământesc german. Același „rai”, tip „Alhambra”, din Granada (creat după Coran), pe care l-au realizat musulmanii nasrizi, pe care-l promit și leaderii islamici, celor ignoranți, săraci, care doar în vise își pot închipui viața din „Alhambra”.

Idealuri utopice, născute de minți bolnave, paranoia, ahtiate după putere și bunăstare materială, care, profitând de lipsa educației și ignoranță, au adaptat religia intereselor lor, legalizând, moral, genocidul, pentru a justifica violența și crima practicate și comise în numele religiei.