NELEJIUIRILE SÎ ASUPRIRILE LA CARE OR FOST SUPUȘÎ COȘIOBANII MNEI ÎN ANII ‘ȘINZĂȘI-‘ȘAZĂȘI, GI CÎTA COMUNIȘCII-BOLȘĂVIȘI

Dupa gatarea șelei gi a doaua batăi mondiale, poveste moșu’ Bubi, Dumnezo să-l hoginească, coșiobanii mnei ca șî majoritacea șelorlalțî romîni înșepură să o ducă mai bine, să îșî facă averi. Mulțî oamini gin sacile veșine, Reveciș șî Roșîia mai cu samă , înșepură să margă în America, să facă bani șî să vină ‘napoi să-șî cumpere pamînt șî iosag.

Iera o fală să ai avere, pamînt șî iosag pa lînga casă, mai aleș atunși când avei prunși gi ‘nsurat, o fece gi maritat. Atunși șî mosu’ Bubi cu șelegiu’ lui îșî facură moara gincoași gi Criș, la Coșioba, șeia gi la Cîcarău find gistrusă gi boambile nemțîlor gin vremea batăii. Mai ave moșu’ Bubi padure la Vasoaia, moșcenisă la Coșioba, curcea cu castel gi aclè inge îi amu casa parincească, padurea gi la Vîrvu’ lu Huda, Pîrlitură pînă la Via lu’ Doamna, roată pînă la ogoarile berindanilor șî mult pamânt, ave aproape o sută gi lanțuri. Moșcenirea asta pa care o avut-o moșu’ Bubi iera gi la uncioaia lui , Doamna Antonia Jando, care o fost nevasta lu unciu’ lui Lajos Brassay. Unciu’ Lajos șî uncioaia Antonia nu or avut prunși șî alțî urmașî în afară gi moșu’ șî frațîî șî surorile lui , care or abzîs gi moșcenirea cuvinită, ramînînd tăt la moșu’ Bubi.

Pa vremea șeia la sace ierau șinși categorii gi oaminni :

– sarântoșii, care nu aveu nimic;

– țaranii fara pamânt, da care aveu casă;

– mniljocașîî;

– înstarițîî, o ciaburii.

– moșîierii.

La Coșioba iera o sângură familie gi țarani fara pamînt, șelelalce familii find mijlocașî șî înstarițî.

Dupa șe abgică forțat MS Rejile Mihai I în 1947 șî viniră comunișcii la pucere pîn fraudarea alejerilor, înșepură să să șcimbe în rău trebile.

În ’48 comunișcii degeră lejea națîonalizării pîn care or confiscat fara niși o gispagubire, fabrișile, padurile, hotelurile, restorancile, șî pămînturile șelor care aveu pasta șinzăși gi hectară.

Unii gintra oamini nemulțamițî înșepură să fugă pa paduri șî să lupce contra comunișcilor.

Gi la noi gi la Reveciș-Coșioba amincesc aiși pa urmatorii „lejionari”, cum le zîșeu:

Cozma Șcefan , Dobrei Pavăl zâs Chișu’ , Ienșiu Todor zâs Lupu’, Jurcău Dumitrie, Lulușa Iuăn zîs Heșcu’ , Marjea Iosîf a lu’ Alexa, Coșări Gheorghe zâs Gica.

Unii or murit ‘pușcațî gi securitace, altî or fost prinșî șî or facut ani grei gi cemniță comunistă.

Înșepu prigoana șelor avuțî, închigerea șî deportarea șelor șe să opuneu lejii .

În ’50 să facu națîonalizarea clagirilor importance. Atunși moșu’ o spart castelu’ gi la curcea lu’ uncioaia Antonia, pîntru ca să nu îl ieie comunișcii.

Gin anu’ 1949 înșepu’ colectîvizarea sacilor dupa modelu’ rusăsc.

Sâ acșentuă prigoana șî deportarea ciaburilor, arestarea șî ceară ‘pușcarea șelor șe să ‘mpotriveu acțîunii comunisto-bolșăvișe.

Ca să nu fie declarat ciabur, moșu’ Bubi o renunțat la sclujile placice, o mai înstrainat gin pamânt șî o trecut moara pa matușa Luți, sora lui gi la Capruța. Atunși lucra cu moara matușoiu’ Mihai, care stace cu matușa Luți.

În perioada asta ierau șî cocile, pîn care tățî țarani tribeu să deie la stat întra 20 șî 60% gin recolta gin fiecare an șî gin sporiu’ iosagului.

Șei mai atacațî cu cocile ierau șei înstarițî, li să lua pasta 60 % , gi mulce uări. Abge mai aveu gin șe trai șî harani iosagu’. Tăce eșcea ierau ca să îi facă pa șei înstarițî să renunță la averile lor. Mare sarașie iera atunși șî vrajbă întra oamini fașeu jandarii care vineu să ieie cocile împreună cu slușbașîî Sfaturilor Populare șî ai Raioanilor.

În anu’ 1953 , dupa șe muri Stalin s-o mai opașit oleacă acțîunea gi colectîvizare, cocile ramînînd până pân anu’ 1957.

Gin 1957 înșepu iară forțarea colectivizării.

La Coșioba pân anu’ 1960⁸, oaminii înșepură să îșî lucre pământurile înt-o Întovarașîre, la care preșadince fu ales moșu’ Bubi.

În primavara lu’ 1962 să facu șî la Coșioba, Reveciș șî Roșîia colectiv.

La data gi 23 aprile 1962, Gheorghe Gheorghiu-Dej , declară înceierea colectîvizării în tătă țara.

Moșu’ Bubi o bagat în colectiv, moara, patruzăși gi lanțuri gi pamânt, o parece gi cai, coșie, sanie, plug, grăpe, samanatori gi grău șî gi cucuruz, sapă gi pluguit, doauă vași cu lapce, doauă jiuninși, douăzăși gi uăi.

Rău să mai nacajău atunși, tățî oaminii care or avut avere.

Sarîntoșii să bucurau, iei ajiunsără în funcție pa la colectiv șî să îmbogațâră pa nedrept gin averile noașce.

Ierau șî oamini gi-a lu Dumnezo pa la condușerea colectivului.

Ași pot aminci pa primu’ Preșadince gi colectiv, gi la Reveciș Lazăr Șcefan, a lu’ Coșeanu’ gi la Roșîia, Dumnezo să-l hoginească. Iel umbla cu coșia gi la noi pîntru că iera înt-o stare foarce bună, lemnaria farbalită verge șî feraria cu negru, bine legată șî întrațînută, cu iliș gi pcele.

Coșia iera trasă gi iepile noașce Luiza șî Dora, doauă iepe șargași câta roșu în păr , cu coamile șî codzîle negre

, care ierau șei mai mîndri cai gi atunși.

Coșiș iera Tolșiu, tăt gi la Roșîia, hoginească-l Dumnezo șî pa iel. Țîn mince că vine Preșadincile Lazăr pa la noi șî ne întreba dacă avem nevoaie gi coșie, că ni-o dă cu drag .

Ni-o dus Tolșiu gi-o cîceva uări cu coșia șî iarna cu sania, la Roșâ

îia la moșu’ Sandru șî la baba Iuli.

DOAMNE FEREȘCI-NE SĂ MAI AJIUNJEM ZÂLILE ȘELEA!

NU-I PRE BINE, ȘE ÎI ȘÎ AMU ÎN ROMÂNIA !