– Felicitări! Aţi ajuns la o sută de ani! O vîrstă de invidiat. Puteţi să ne relataţi cum petrece o zi normală un centenar? – Nimic ieşit din comun. Mă scol în jurul orei nouă, îmi beau ceaiul cu o picătură de rom, răsfoiesc ziarele, mai ales la rubrica „Decese” şi, dacă nu-mi găsesc numele trecut acolo, merg la club.

Un tip şi-a luat amicul în maşină să se laude cu Dacia lui cea nouă. – Ce părere ai c-am prins deja peste o sută douăzeci? Ah, ce-mi place viteza! Să zbori! Te simţi mulţumit că trăieşti, nu? – Mulţumit? Mai degrabă uimit!

Şoferul autobuzului opreşte între staţii, întoarce capul către pasageri şi strigă: – Dacă nici unul dintre dvs. nu vrea să cedeze locul doamnei bătrîne care stă în picioare, să ştiţi că-i cedez locul meu!

Un celebru explorator este invitat la masă de către nişte conaţionali. Pînă să înceapă prînzul, el începe să povestească cum a petrecut cinci ani printre canibali… – Şi v-aţi adaptat? – Chinuitor de greu, am suferit mult, dar ce era să fac, mă ţineau prizonier! – Aoleu, sare gazda, o să vă rog să mă scuzaţi, dar noi la prînz nu avem decît friptură de oaie!

Un băiat se întoarce de la şcoală cu şapca cea nouă murdară toată de noroi. – Ce-i cu şapca ta? Unde ai făcut-o în aşa hal? – Băieţii au jucat fotbal cu ea. – Dar tu unde erai? – În poartă.

– Copii, azi vom folosi o metdă modernă. Eu spun o frază şi voi rostiţi ultimul cuvînt. Să începem: Sfinxul are ochi, dar nu poate… – Vedea! spun copiii în cor. – Bine, are urechi, dar nu poate… – Auzi! – … are nas, dar nu poate… – Să-şi sufle nasul!

Copilul vine plîngînd din bucătărie. – Tata a vrut să bată un cui în perete şi s-a lovit cu ciocanul peste deget! – Vai de mine, ce copil poţi să fii! Asta e o nimica toată. Eu pentru asta aş fi rîs, pur şi simplu. – Păi aşa am procedat şi eu, mămico!

– Popescule, ştii care sînt cele două cuvinte pe care le folosesc cel mai frecvent elevii? Ia ghiceşte! – Nu ştiu. – Exact, astea sînt!

Un individ lăţos, cu barba încîlcită, intră în frizerie, se aşează pe un scaun, îşi examinează faţa în oglindă şi întreabă: – Am impresia că tot dumneata m-ai tuns data trecută… – În nici un caz, răspunde frizerul. Eu lucrez aici de-abia de un an.

Pe o stradă centrală, pe masură ce un bărbat săpa un şanţ, în urma lui vine un altul care îl astupa. Intrigat, un trecător îl întreabă : – Ce faceţi aici? – Săpăm un canal pentru telefon. – Şi cablul unde e? – Ăsta e un canal pentru telefon celular…

Cum îi scoală Albă ca Zăpada pe cei şapte pitici? Seven up.

Trei deţinuti urmează să fie trimişi pe o insulă pustie unde să îşi ispăşească pedepsele. Gardianul le spune că au voie să ducă cu ei un singur obiect şi îi întreabă ce ar dori. Primul spune: Păi, eu o să iau nişte creioane colorate şi toată ziua o să am de desenat pe pereţii puşcăriei. Al doilea zice: Păi, eu o să îmi iau un pachet de cărţi de joc şi toată ziua o să joc cărţi cu ceilalţi deţinuţi. Iar al treilea: Păi, eu zic să iau o cutie de tampoane, că am citit că cu un tampon din ăla poţi să şi înoţi, şi să te caţeri în copaci, şi să călăreşti, aşa că toată ziua o să am ce să fac cu ele!

– Aseară, la cinematograf, a fost o pană de electricitate. Am stat cu lumina stinsă vreun sfert de oră. – Şi nu s-a produs panică? – Panică s-a produs cînd s-a aprins din nou lumina în sală.

Trecătorii privesc cu nedumerire la un individ care stă nemişcat, cu urechea lipită de asfalt. Un cetăţean mai curios nu se poate abţine şi pune, de asemenea, urechea la pămînt, ascultă concentrat cîteva secunde bune, apoi remarcă: – Nu se aude absolut nimic! Celălalt ridică ochii, îl priveşte şi-i răspunde: – Da, şi partea nasoală este că o ţine aşa de azi dimineaţă!

– Ia citeşte cu voce tare tema pe care ai avut-o pentru acasă. – Da, doamnă, am scris despre tatăl meu: „Tata este cel mai îndrăzneţ şi puternic şi talentat. El ar putea să se lupte cu tigrii, să conducă submarinul, să zboare cu naveta spaţială, să scrie un roman poliţist, orice. Dar e un mic impediment: trebuie să spele vasele, să dea cu aspiratorul şi să bată covoarele.”

La film: – De ce să ne aşezăm în ultimul rînd? Eu sînt cam miop. Hai să ne aşezăm mai în faţă. – Mă aşez aici pentru că cine rîde la urmă rîde mai bine!

– Şi nu mai lăsaţi copilul pe stradă. În ultima vreme, s-au produs o serie de crime. – Şi-l bănuiţi pe băiatul nostru?!

Un francez venit în Corsica discută cu un localnic: – Văd că nu creşte nimic pe-aici… – Nimic. – Nici vie? – Nici. – Nici legume? – Deloc. – Nici măcar fructe? – Nu. – Cum, dacă plantezi un cireş, nu se prinde? – Ei, dacă-l plantezi, se prinde. Altfel, nu creşte nimic.

Se întîlnesc doua prietene moscovite: – Vai, dragă, unde ţi-ai cusut rochia asta atît de superbă? – La Paris. – Şi e departe Parisul de Moscova? – La vreo 3.000 de kilometri. – Ce fundătură! Dar ce bine ştiu să coasă!

Un instalator întreabă: – Dv. sînteţi cea care ne-a solicitat? – Da, domnule. Cu un an în urmă. – Atunci înseamnă că nu la dv. trebuia să venim, ci la doamna care ne-a chemat în urmă cu doi ani.

Un european rătăcit în Sahara se mişca tot mai greu; după trei zile de sete şi caniculă cumplită, de-abia se tîrăşte. De-odată i se înfăţişează privirilor înceţoşate o siluetă stranie. Pare un om în carne şi oase. – Apă! şopteşte călătorul rătăcit. – Nu pot decît să-ţi dau o cravată, sună raspunsul, atît de năucitor. Cel rătăcit se tîrăşte mai departe, pînă cînd… minune! Un restaurant luxos răsare din deşert, făcîndu-l pe însetat să se ridice şi, cu ultimele puteri, să se năpustească spre intrare. La uşă, însă, un cerber galonat îl opreşte brutal: – Stop! Ţinuta obligatorie! Fără cravată nu se intră.

Doi prieteni intră într-o bancă. În acelaşi timp, un „hold up”. Bandiţii, înarmaţi, cer tuturor celor prezenţi să se culce pe podea cu capul în jos, urmînd ca unul dintre bandiţi să le uşureze buzunarele. La un moment dat, unul dintre prieteni simte mîna prietenului de alături în buzunarul lui propriu… – Ce dracu’ faci? – Ţi-am pus în buzunar suta pe care ţi-o datoram.

Un judecător cu privirea-ncrucişată audia 6 inculpaţi, toţi cu privirea încrucişată… Judecătorul întreabă pe unul: – De ce l-ai luat pe om la bătaie? – Eu nu l-am luat… – Nu pe tine te-am întrebat! – Eu nici nu am răspuns…

Contabilul verifică decontul unuia dintre salariaţii firmei. – Dar cifra asta astronomică ce reprezintă? – Este decontul pentru hotel. – V-aş ruga ca, pe viitor, să nu mai cumpăraţi hoteluri.

Cei peste trei sute de pasageri aflaţi într-un Boeing 747, deasupra Oceanului Pacific, aud vocea caldă a stewardesei: „Vă rugăm să vă legaţi centurile de siguranţă. Datorită unei defecţiuni grave, vom fi obligaţi să amerizăm. După amerizare, veţi sări în apă prin locurile speciale. Înainte de asta vă veţi lua un călduros adio de la pasagerii care nu ştiu să înoate. Ne despărţim cu speranţa că aţi avut parte de o călătorie agreabilă… „.

După ce vizitează mai multe magazine de pompe funebre, voind să cumpere un sicriu, la ultimul dintre ele i se cere un preţ exorbitant. – De ce atît de scump? Am găsit şi de şase ori mai ieftin. – Se poate, dar aceea era marfă? E de ajuns să dai de două ori din coate şi te trezeşti afară!

– Hai, spune-mi, nu mă fierbe: ai obţinut permisul de conducere? – Nu ştiu încă. – Cum adică nu ştii? Ce-a spus examinatorul? – N-a mai apucat să-mi zică nimic. A făcut infarct.

– Unchiul meu a ieşit la pensie cu gradul de general colonel. Cînd a murit, avea atît de multe medalii pe piept, încît l-au aruncat la fiare vechi.

Nu-ţi vine greu să practici meseria asta blestemată de călău?– Ba da, dar am de întreţinut o familie numeroasă.– Ce să faci? Toţi trebuie să trăim.

Într-un vechi cimitir irlandez se găsesc cinci pietre de mormînt aproape identice, pe care sînt încrustate, succesiv, următoarele texte: „Aici odihneşte soţia lui Henry Banks”, „Aici odihneşte cea de-a doua soţie a lui Henry Banks”, „Aici odihneşte cea de-a treia soţie a lui Henry Banks”, „Aici odihneşte a patra soţie a lui Henry Banks. În fine, pe ce-a de-a cincea piatră, aflată mai la distanţă, scrie: „Aici odihneşte, în sfîrşit, Henry Banks!”

Extrase din declaraţiile şoferilor după accidente (se zvoneşte că ar fi chiar autentice): – Cealaltă maşină a intrat în mine fără să mă atenţioneze asupra intenţiilor ei. – M-am lovit cu un camion staţionar venind din sens invers. – Am plecat de la marginea şoselei, m-am uitat la soacra mea şi am trecut peste parapet. – Încercînd să omor o muscă, am intrat cu maşina într-un stîlp de telegraf. – Conduceam maşina de 40 de ani cînd am adormit la volan şi am avut un accident. – Cînd m-am apropiat de intersecţie, un semn stop a apărut în locul în care nici un semn stop nu mai apăruse vreodată. Nu am reuşit să opresc maşina la timp. – Ca să evit lovirea barei maşinii din faţă, am călcat pietonul. – Maşina mea era parcată în mod regulamentar cînd a lovit cu spatele celălalt vehicul. – O maşină invizibilă a apărut de nicăieri, mi-a lovit vehiculul şi a dispărut. – Pietonul nu ştia în ce direcţie să se îndrepte, aşa că l-am călcat. – Cauza indirectă a accidentului a fost un ins mărunt într-o maşină mică cu o gură mare. – Stîlpul de telefon se apropia repede. Am încercat să virez în afara direcţiei lui cînd el m-a lovit în faţă. – Am claxonat pietonul, dar el se holba la mine. – Pe un formular de asigurare (şoferul lovise o vacă): „Cum aţi avertizat dvs.?” „Claxon” „Cum a avertizat celălalt?” „Muu” – Apropiindu-mă de intersecţie, nu am văzut nici un vehicul venind din dreapta mea, aşa că am lovit maşina din faţă. – Parbrizul spart. Cauza necunoscută. Probabil voodoo. – Maşina din fata mea a lovit pietonul, dar acesta s-a sculat aşa că l-am lovit şi eu.

Ai terminat facultatea de prea mult timp atunci cînd: – ai mai multă mîncare decît bere în frigider; – 6:00 este ora la care te trezeşti şi nu cea la care te duci la culcare; – îţi asculţi melodia preferată în lift la serviciu; – ai la tine o umbrelă; – te uiţi la „Meteo”; – prietenii tăi se căsătoresc şi divorţează în loc „să iasă la agăţat” sau „să o rupă”; – ajungi de la 90 de zile de vacanţă la doar 7; – „blugii” şi puloverul nu mai fac parte din garderoba ta; – rudele mai în vîrstă încep să spună bancuri deocheate în prezenţa ta; – îţi hrăneşti cîinele „ştiinţific” în loc să-i dai resturi; – MTV nu mai reprezintă prima sursă de informaţie; – te duci la farmacie pentru algocalmine şi ulcerotrat în loc de prezervative şi teste de sarcină; – mănînci într-adevăr „breakfast food” la ora micului dejun; – „N-o să mai beau atît în viaţa mea!” este înlocuit cu „Nu mai rezist cum rezistam altădată.”; – peste 90% din timpul petrecut în faţa calculatorului este într-adevăr muncă.

Era odată o oglindă care înghţea mincinoşi. Într-o zi, a trecut prin faţa ei un doctor şi zice: – Dacă stau şi mă gândesc bine, eu niciodată n-am uitat o ustensilă în într-un pacient. HAP!, oglinda îl înghite. A doua zi, trece prin faţa oglinzii un avocat: – Dacă stau bine şi ma gîndesc, eu niciodată nu mi-am minţit clientul. HAP!, oglinda îl înghite şi p-ăsta. A treia zi, trece un poliţai: – Dacă stau şi mă gîndesc… Şi, HAP!, oglinda îl înghite.

La alimentară, 3 oameni la rînd. Primul: – 1 kg de carne, vă rog! – 157.000, răspunde vînzătorul. Al doilea: – 2 peşti, vă rog. – 115.000, răspunde vînzătorul. Al treilea: – Ce doreşti? întreabă vînzătorul. – Păi, eu numai mă uit. – 10.000!

Concurs de tancuri. Vin ruşii, pun ţinta la 1 km, trag cu tancul, ţinta doborîtă. Aplauze din audienţă. Vin americanii, pun ţinta de mărimea unei mingi de fotbal la 5 km. Trag cu tancul, ţinta pulbere. Urale din audienţă. Vin şi românii la închiderea concursului cu o căruţă trasă de un cal amărît şi pe căruţă o ţeavă lungă. Pun ţinta la 5 m, trag cu o ghiulea şi ghiuleaua cade la 1 m în faţa căruţei. Rîsete îndelungi din audienţă. Unul dintre ei rîdea în hohote zicând: – Bă, ce tanc puternic, bă! Ha, ha, ha! La care tanchistul zice către el: – Dacă eşti aşa de forţos, vino tu şi suflă-n ţavă!

De ce aveau camerele de gazare naziste 11 găuri de dispersare a gazului? Pentru că, în urma unui studiu aprofundat al specialiştilor SS, nici un deţinut nu avea mai mult de 10 degete la mîini!

Test de etanşeitate la maşini. Nemţii bagă o pisică în maşină şi maşina în apă. A doua zi, e scoasă maşina din apă şi pisica e găsită asfixiată din lipsă de aer. La fel se întîmplă şi cu maşina francezilor. La fel procedează şi românii, numai că a doua zi nu mai e găsită pisica.

Antrenorul îi spune, în pauză, cuvinte de încurajare boxerului: – Celălalt cîştigă cu siguranţă, dar tu ai parte de cele mai bune prim-planuri la televizune…

Soţia boxerului e trezită din somn de un zgomot ce vine din sufragerie. Îşi trezeşte soţul: – Rocky, cred că cineva vrea o lecţie particulară de box…