Compartiment de tren. Vine naşul:
– Bună seara, prezentaţi biletul!
Un tip scoate biletul din buzunar şi face prezentările:
– Biletul… domnul controlor. Domnul controlor… biletul…
– Chelner, o scobitoare!
– Sînt toate ocupate…
La un hotel din Paris, un american ce dorea o cameră:
– ‘morning, vreau o cameră!
– Ştiţi, avem doar una bîntuită de fantome, acum două zile un alt turist a murit acolo de inimă.
– Nu contează, vreau camera.
Noaptea la ora două apare o fantomă şi-i spune:
– Băi, eu sînt fantoma cu ochii albi!
Americanul de frică se aruncă pe geam.
A doua seară, aceeaşi poveste cu un francez.
A treia seară, apare un român necăjit.
– Ştiţi, nu prea am unde să dorm, aveţi cumva o cameră liberă?
Şi, desigur, i-au dat camera cu fantome.
La ora două noaptea apare fantoma.
– Moşule, eu sînt fantoma cu ochii albi!
Românul nimic.
– Băi, tu chiar faci pe prostul, tu nu auzi că sînt fantoma cu ochii albi?
Şi se trezeşte românul.
– Dispari imediat că ţi-i învineţesc!
Nişte admiratori l-au invitat pe celebrul actor Peter Ustinov la o cină cu pretenţii. Prilej cu care au pus-o pe fiica lor cea mare să cînte vreo şase-şapte arii din opere. Cerîndu-i-se părerea, actorul a spus:
– Am un prieten în Franţa, care, dacă ar auzi-o, ar da un milion de dolari…
– O, nu, nici chiar aşa, ne simţim flataţi! făcura părinţii în duet.
– … pentru că, explică în continuare Ustinov, e surd din naştere.
Clientul reuşeşte să-l prindă de mînecă pe chelner şi-i spune în fugă:
– Te rog mult, dacă între timp ieşi la pensie, spune-i succesorului dumitale c-am comandat o friptură, doi mici şi o sticlă de Nicoreşti!
– Sînt frînt, dragă! Şeful a scos azi untul din noi. Am lucrat cît patru!
– Nu mai spune!
– Da! Şi nu sîntem în birou decît şapte!
– Ce zici, o să ia premiul Uniunii Scriitorilor pentru ultimul său roman?
– Îl va lua, are multe pile în juriu.
– Şi nu e nimeni împotrivă?
– Practic, nu. În afară de propria-i creaţie.
Un bătrînel se prezintă la comisia de înrolare.
– Vreau să mă înrolez ca voluntar.
– Ciţi ani aveţi?
– Şaptezeci.
– Cam bătrîn pentru un soldat…
– N-aveţi decît să mă înrolaţi ca general!
Un om de afaceri, implicat într-un proces lung şi costisitor, primeşte un fax de la avocatul său: „Procesul s-a încheiat. Adevărul a ieşit învingător pînă la urmă!” Imediat, avocatul primeşte răspunsul: „Nu te lăsa bătut. Fă recurs!”
Un bărbat opreşte maşina lîngă trotuar, coboară grăbit şi cere un ziar. Cînd să plătească, constată că nu are nici un ban la el.
– Lăsaţi, îi spune vînzătoarea, îmi plătiţi mîine, doar n-o să vînd ziare acceptînd cărţi de credit!
– Şi dacă pînă mîine fac un accident şi mor?
– Ei, mare pagubă!
– Ia de la mine o sută de lei, cerşetorule. Nici eu nu cîştig decît o amarîtă de leafă.
– De ce nu vă privatizaţi, ca mine?
– Chelner, ce mi-ai adus aici?
– Păi mi-aţi comandat ciorbă de perişoare.
– Eu nu te-am întrebat ce ţi-am comandat, te întreb ce mi-ai adus.
– Aseară am fost în vizită la Popeşti. Le-am cîntat trei ceasuri la pian.
– Bine le-ai facut. Nici eu nu pot să-i sufăr.
O femeie în vîrstă spune liftierului s-o ducă la etajul 80 al hotelului. Pe parcurs, se aud tot felul de trosnituri. Albă la faţă, femeia întreabă:
– Nu schimbaţi niciodată cablurile de la ascensor?
– Ba da, răspunde liftierul, cînd se uzează.
– Şi cînd ştiţi că s-au uzat?
– Cînd se rup.
Proces între un şofer şi cel pe care l-a accidentat. Acesta din urmă, rămas cu o proteză la piciorul drept, solicită depăgubiri de o sută de milioane de lei.
– O sută de milioane? Dar ce, crezi că sînt miliardar? O sută de milioane pentru un singur picior?
– Dar dumneata ce crezi, că eu sînt miriapod?
– Am observat că amîndoi băieţii dv. sînt permanent tăcuţi şi au o mină tristă. Ce e cu ei?
– Nu pricep nici eu. Să ştiţi că-i bat de-i snopesc să încerce să devină mai veseli, dar degeaba, nu vor!
– Băiete, vreau o limbă de elefant la grătar.
– Bine, domnule. Şi dv., domnule?
– Mie pune-mi la grătar o coadă de elefant. Iniţial voiam tot limbă, ca şi amicul meu, dar n-aş vrea ca bucătarul să fie nevoit să taie doi elefanţi deodată.
Un grup de turişti ajunge la Murfatlar, la o degustare. După cîteva păhărele cu diferite sortimente, unul dintre ei îi spune altuia:
– Excelent vinul ăsta. E un adevărat nectar.
– Nu se spune „nectar”, îl corijează celălalt. Cînd e vorba de lichide, termenul e „nectolitru”.
Doi directori de bancă se lamentează:
– Ascultă la mine, dacă nenorocita asta de criză va continua în ritmul ăsta, vom ajunge să cerem cu toţii de pomană!
Celălalt priveşte nedumerit şi întreabă:
– Cui?
Un profesor le dă elevilor ceva de scris. Unul din elevi refuză. Profesorul: „Singura scuză ca să nu scrii, e să ai o boală foarte gravă!” Elevul: „De epuizare sexuală ce ziceţi?” Profesorul se uită la el câteva clipe: „Asta nu e scuză, poţi să scrii cu mâna cealaltă!”
