De ani de zile asist la circul numit lupta împotriva evaziunii fiscale și a corupției! Spun circ pentru că, în realitate, nici un Guvern și nici un membru al clasei politice ori demnitar nu a dorit și nu dorește să stopeze evaziunea fiscală sau corupția, pentru că acestea au fost și continuă să fie sursa principală de îmbogățire a clasei politice, a „baronilor” și a Mafiei fiscale care jefuiește România de douăzecișișapte de ani și sursa puterii acestora. Iar sursa trebuie protejată, pentru că altfel se prăbușește tot eșafodajul și clasa politică actuală se dezintegrează! De ani de zile spun (cu efectele logice, respectiv: tracasări, presiuni, concedieri, anchete penale, trimitere în judecată, amenințări, adică tot tacâmul și arsenalul mafiot de descurajare) că cele mai mari fraude în România sunt fraudele bugetare, respectiv sustragerea de taxe și impozite bugetare (prin neplata/nevirarea lor la buget sau prin atribuirea/încasarea de la buget a unor sume nejustificate) cu complicitatea și sub protecția puterii politice. „Baronimea” și toți cei care au acumulat averi uriașe într-un timp foarte scurt (beneficiarii făcând parte, în general, din clasa politică) au făcut-o, de regulă, prin aceeași metodă: căpușarea și jefuirea bugetului de stat prin atribuirea de lucrări publice către firme private, prin intermediul cărora s-au comis fraude fiscale și s-au spălat banii proveniți din fraudele fiscale comise, din care o parte, ca și în cazul TELDRUM, s-au întors la ci care au repartizat lucrările și banii. Iar metoda cea mai utilizată (de 99% dintre participanții la fraudarea bugetului public) a fost și continuă să fie diminuarea profitului și neplata impozitului aferent, respectiv furtul și însușirea TVA, prin înregistrarea, în evidențele fiscale ale societăților care realizau lucrările plătite de la buget, a unor operațiuni/cheltuieli fictive (facturi) emise de societăți de tip „fantomă” (pe care nici un guvern nu vrea să le elimine din peisajul economiei, pentru că „și-ar tăia craca de sub picioare”). Dacă România ar fi aplicat metoda simplificată de colectare a TVA (taxare inversă) sau Guvernul Năstase n-ar fi abrogat din Codul fiscal prevederea privind obligativitatea vânzării acțiunilor societăților fără control fiscal, România n-ar fi avut azi, cu siguranță, nici „baronimea” generată de căpușarea și prăduirea bugetului de stat și nici mafia politico-fiscală ce se hrănește din impozitele și taxele plătite de cetățeni, care prăduiesc peste 40%, anual, din bugetul public și nici actuala putere ce se bazează pe furtul de la bugetul public. În concluzie, jaful generalizat din bugetul public, care a creat „baronimea” și mafia politico – fiscală ce guvernează România, este opera clasei politice care n-a intenționat, niciodată, să stopeze frauda fiscală, respectiv să introducă metoda simplificată de colectare a TVA și impozitarea veniturilor, nu a profitului (impozitarea veniturilor nu ar fi permis și nu ar permite întegistrarea de cheltuieli fictive pentru diminuarea impozitului pe profit), ci a întreținut și protejat acest mecanism pentru că i-a asigura banii cu care să-și cumpere puterea. Grav pentru statul de drept și viitorul României este faptul că toate instituțiile publice cu atribuții de control (Curtea de Conturi, Direcția generala Antifrauda, Serviciile de inspecție fiscală din cadrul ANAF, SRI, Direcțiile și serviciile economice din cadrul IGP, Parchetele, etc.) cunosc faptul că toate societățile comerciale, fără excepție, care au contracte de execuție a unor lucrări plătite de la buget, obțin aceste contracte prin mită uriașă asigurată celor care atribuie contractele și faptul că pentru a asigura mita toate societățile implicate comit fraude fiscale, fraude pe care instituțiile statului, din păcate, nu el investighează și sancționează ci le protejează. Iar protecția furtului banului public a fost motivul pentru care clasa politică aflată la putere (și cum au fost toți la putere, toți sunt complici la aceste fapte, pentru că firmele căpușă și metodele au fost preluate de la unii la alții) a politizat toată administrația publică. Astfel, deși IGP, ANAF, Curtea de Conturi, Ministerul Public (Parchetele) știu foarte bine ce se petrece în România, de unde provin banii mafiei politice și puterea clasei politice și a „baronimii”, nu numai că nu fac nimic să stopeze fenomenul, ci, prin politizarea instituțiilor publice, acestea au devenit sistemul care protejează hoția de la bugetul public practicată de cei aflați la putere. Toți șefii numiți politic au această misiune. În aceste condiții mai putem vorbi de un stat de drept, de separare a puterilor în stat, de justiție și respectarea legii? Când politicul controlează frauda fiscală, abuzul în serviciu, traficul de influență, acestea fiind instrumentele cu care operează, la ce justiție și viitor ne mai putem aștepta? În acest context, deși constatările DNA (din păcate, una din zecile de mii de cazuri în care este utilizat același mecanism de fraudare a bugetului de stat, prin care bugetul public este devalizat) în Dosarul „TELDRUM” sunt dovada incontestabilă a ceea ce se petrece azi în România, respectiv că avem o clasă politică coruptă, imorală, ce se hrănește și prosperă din fraude bugetare, nu din afaceri oneste și care își consolidează puterea prin exploatarea mecanismului fraudei fiscale, pe care îl dirijează și protejează, nu este ciudat că nu sunt mediatizate, din contra. Nu e interesant că, deși fraudele bugetare sunt evidente și incontestabile iar autorii lor sunt reprezentanții puterii în România – care, deși sunt infractori cu pedigree, se dau drept victime politice, acuzând pe cei care au instrumentat și dovedit vinovăția -, cei care aplică legea sunt prezentați ca fiind așa ziși reprezentanți ai „statului paralel”? Respectiv toți care nu acceptă că demnitarii și clasa politică au dreptul să comită abuz în serviciu, trafic de influență, evaziune fiscală, sunt catalogați ca facând parte din „statul paralel”? Ce să înțelegem, de fapt? Că toți funcționarii publici, care-și fac datoria, cînd e vorba de decidenți politici, fac parte din „statul paralel”, iar cei care fraudează bugetul public, comit abuz în serviciu și fac trafic de influență, sunt victimile „statului paralel”? Experiența celor douazecișiunu de ani de funcționar public m-a convins în acest sens. De câte ori am „abordat” un om politic sau care beneficia de protectia politicului, ori am fost cercetat penal, ori concediat, ori cercetat disciplinar, ori amenințat. Deci, în concluzie, fac parte din „statul paralel”! Lecturând comunicatul DNA cu privire la TELDRUM, respectiv: „În ce privește infracțiunea de evaziune fiscală: În realizarea obiectului său de activitate, pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, folosind patru societăți comerciale cu comportament de tip fantomă, persoana juridică Tel Drum SA, prin reprezentant Petre Pitiș, în perioada 2010 – 2012, a simulat operațiuni de achiziție pe teritoriul național (purtătoare de TVA) în valoare totală de 3.228.293 lei, pe care le-a înregistrat în documentele contabile. În acest mod, suspecta Tel Drum SA s-a sustras de la plata sumei de 774.790 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată aferentă operațiunilor comerciale. În aceeași perioadă, sumele aferente operațiunilor evidențiate cu societățile cu comportament de tip fantomă au fost transferate din conturile bancare ale Tel Drum SA în conturile bancare ale societăților cu comportament de tip fantomă, fiind retrase în numerar la scurt timp după transfer și restituite (fără comisionul pentru intermediere) persoanelor care le-au virat inițial”, cât de imbecil trebuie să fii ca să nu înțelegi că România a ajuns pe mâna crimei organizate, la toate nivelele posibile și că banii și puterea clasei politice sunt generați de frauda fiscală? Ce argumente se mai pot invoca în fața unei astfel de evidențe care să justifice statutul de victime în acest caz? O fi înregistrat DNA în contabilitatea TELDRUM facturile ce conțineau operațiunile nereale (care disimulau realitatea)? Nu e clar de ce trebuie să plece Koveși? Nu e clar că DNA este un ultim bastion, nepolitizat, ce nu înțelege că frauda fiscală e operațiune de stat, protejată de stat, în favoarea celor care reprezintă, în prezent, statul, adică puterea politică și mafia cu care colaborează? Nu e clar că ni se impune (prin orice mijoace) și suntem obligați să acceptăm că mafia politică are dreptul să fure de la buget, să comită abuz în serviciu și să facă trafic de influență, fără limite, în caz contrar fiind victimile „statului paralel” ? Și ce dacă separarea puterilor în stat nu mai există decât formal? Cui îi mai pasă de Constituție? Doar banul și puterea contează, nu? Ce importanță mai au metodele prin care îți atingi scopul? Pavel ROMAN