Au avut loc alegeri în PNL, un eveniment care pentru mulţi dintre noi a fost un alt prilej de lehamite pe care ni-l poate oferi un partid care se declară «istoric» şi care are pretenţia de a fi o alternativă la guvernarea pesedistă reprezentată de vreo Dancilă, vreun Ciolacu sau vreun Dragnea.

Trecând peste lehamitea despre care vorbeam şi pentru care în ultimii 30 de ani a trebuit să caut alternative sănătoase şi constructive pentru a supravieţui întreg la minte şi în spirit, am rezonat cu experienţa pe care am avut-o când am citit romanul «Planeta maimuţelor» al lui Pierre Boulle. 

Ulysse Mérou, un jurnalist francez, pornește împreună cu un echipaj de pe pământ să descopere o stea gigantică numită Betelgeuse. Planeta nou descoperită este numită Soror, dată fiind asemănarea izbitoare cu Pământul. Mai mult decât atât, Soror este locuită de oameni care se comportă precum animalele, nu se exprimă articulat, sunt lipsiţi de emoţii şi trăiri, duc un trai rudimentar. Surpriza echipajului vine din faptul că maimţele sunt cele care conduc planeta şi care se bucură de atributele unor fiinţe evoluate.

Romanul a fost scris în 1963 şi fost catalogat ca un roman ştiinţifico-fantastic, iar un alt aspect care merită punctat vine din faptul că Pierre Boulle a fost agent secret, iar activitatea desfăşurată şi experienţele anterioare l-au determinat să construiască în acest roman o metaforă a civilizaţiei actuale, intuind într-un mod absolut predictibil pericolul la care se expune omenirea prin lâncezeala intelectuală, lipsa stimulor necesari progresului individului, declinul empatiei, al solidarităţii, al valorilor morale şi intelectuale.

Dacă ar fi să vorbim strict despre situaţia din România, sunt destule voci care vorbesc despre generaţiile viitoare care fiind un soi de umplutură pentru un coş de nuiele, iar adevărata faţă a politicii româneşti ne-a fost prezentată în toată splendoarea la congresul PNL, într-o reinterpretare a planetei Soror. Politicieni cărora le lipseşte limbajul articulat, empatia, solidaritarea şi simţul ridicolului, aceasta este imaginea unei mizerii care se pretinde «scenă politică». Dezbaterea ideilor a fost înlocuită cu urlete şi imprecaţii, iar programele electorale sunt un fel de stand-up comedy, de cea mai proastă calitate.

În urmă cu 7 ani, când PNL îl introducea în scenă pe «majordomul neînsufleţit», pregătindu-l pentru alegerile prezidenţiale, delirul lui Victor Orban demn de o  patologie recurentă a fost doar un crâmpei din dictatura ce urma să se instaleze în sânul PNL şi din dezastrul ce va urma pentru România.

Pentru cei ce au uitat, filmuleţul de mai jos are menirea de a ne reîmprospăta memoria, prăfuită de trecerea anilor.

https://youtu.be/TQvqMpx01ak 

Ce fel de patos sau de convingere politică l-ar fi determinat pe un om, în deplinătatea facultăţilor mintale, să sustină asemenea discurs!? Pentru mine este greu să găsesc răspuns la această întrebare, însă cu siguranţă erau nişte interese care cântăreau mai mult decât simţul eticii şi al ridicolului. Tocmai de aceea, pot spune cu siguranţă că singurele constante ale politicii româneşti postdecembriste au rămas PROSTIA ŞI SLUGĂRNICIA, iar la alegerile PNL din 2021 a învins SLUGĂRNICIA pentru că este foarte periculos să fii sincer, în condiţiile în care nu ştii că eşti prost.

În rest ….. iarna se apropie, iar pentru Cîţu momentele cu “zăpadă” aduc doar fericire, iar fericirea sa se poate manifesta plenar căci se află în paza majordomului cu călcâiul de fier bine înfipt în viitorul României.

Ciprian DEMETER

Nimeni nu mai credea că, după ce a primit niște lovituri peste degete, fiind băgat la mititica pentru o găinărie sancționabilă cel mult cu o amedă penală și recuperarea prejudiciului, Liviu Dragnea va mai îndrăzni să miște ceva pe scena politică.

Totuși, iată, acesta își face partid. De ce, nu știe că, dacă mișcă în front, vor ieși din sertare dosarele alea grele, care duc la ani grei de ocnă? Sigur că știe, dar nu are încotro, acum, pentru ca dosarele să rămână acolo unde sunt, trebuie să revină pe scena politică. Sistemul nu poate să permită o creștere fabuloasă a PSD pe seama dezastrului înregistrat în perioada guvernării de dreapta, așa că trebuie să vină un partid care să provoace o breșă în sistemul social democrat. Adică, partidul lui Dragnea. Oricât s-ar amăgi Ciolacu, încă mai există în PSD susținători ai lui Dragnea, iar aceștia, mai ales dacă nu au primit nimic de la PSD când acesta era la guvernare, vor veni urgent sub flamura lui Dragnea. Nu contează cât fură Dragnea de la PSD, important este că fură, dar, în același timp, fură de la ProRomânia și, mai ales, de la AUR. Sigur, pare aiuristic, dar poate să fure inclusiv de la USR masa populară care s-a alăturat acestui partid exclusiv pe seama sloganurilor incipiente, de sorginte naționalistă, abandonate pe bandă rulantă după accederea la guvernare.

Pentru orice analist cât de cât avizat este clar că Iohannis este responsabil de criza guvernamentală și de aparenta bătălie acerbă între Ludovic Orban și Florin Cîțu.

Este vorba despre o tentativă disperată de salvare a PNL-ului, care, în ciuda aparenței, rămâne „partidul meu”, în virtutea apartenenței la Partidul Popular European.

Să explicăm băbește: Se știa de la bun început că guvernul, oricare ar fi acesta, urma să se prăbușească din cauza pandemiei, așa că s-a preferat pregătirea unui țap ispășitor pe persoană fizică, respectiv, Florin Cîțu, pentru ca PNL să piardă cât mai puțin. Organizarea congresului PNL în plină criză pandemică a fost mană cerească. Pentru ca PNL să nu ajungă în situația jenantă de a vota o moțiune de cenzură împotriva propriului premier, ca și PSD, s-a decis să i se ordone lui Cîțu să candideze la președinția PNL, iar acesta s-a conformat, exact cum a făcut-o atunci când i s-a ordonat să candideze de premier împotriva lui Orban și să se retragă în ziua votului.