Opinii Președintele-hologramă

Președintele-hologramă

0

Nu m-am regăsit printre cei entuziasmaţi de alegerea lui Werner ca preşedinte al României… un individ insipid şi anost, cu rânjet dispreţuitor, care şi-a construit meticulos un obicei din a vorbi rar, apăsat, folosind cuvinte de o banalitate dusă la paroxism şi raţionamente pentru un elev de clasă primară, în demersul său „sublim“ trasat de păpuşarii care l-au agăţat pe străzile Sibiului ca să inventeze un preşedinte „altfel“ pentru România…

Preşedintele care tace şi face! „Nalt“ şi frumos, însoţit de ravisanta cu genunchii goi care şi-a uitat vârsta, Werner se încadra în tiparul de lider care prinde la oamenii simpli… Să nu uităm că după Revoluţie muncitoarele de la A.P.A.C.A. lansaseră sloganul „Nu vrem bani, nu vrem valută…“, referindu-se la Petre Roman, iar zâmbetul larg al lui Ion Iliescu lumina ecranele televizoarelor care nu deveniseră încă color. Să nu uităm că şi Băsescu, referindu-se la criteriile de selecţie pentru Coldea, îl considerase „frumuşel“, tocmai bun pentru a deveni cel mai important om al unui serviciu de informaţii… Deh, aşa-i românul! Iubitor de frumos…

Sigur că trebuie să admitem că unii oameni se mai pot schimba, iar unul dintre aceştia ar putea să fie chiar Werner şi ar putea să dovedească că poate deveni un președinte aşa cum toţi românii şi-ar dori. Ultimele evenimente m-au făcut să-mi pierd optimismul, descoperind un preşedinte fără libertate, fără simţ al dreptăţii şi al echităţii, vulnerabil şi lipsit de imparţialitate când vine vorba de instituțiile cele mai importante ale statului, cum ar fi Justiția, Serviciile de informații, armata ș.a.m.d.

Imaturitatea unui preşedinte ne costă şi ne va costa enorm în viitorul apropiat. În ultimii ani am fost ostili atât cu vecinii noştri, dar şi cu partenerii noștrii occidentali, toate acestea datorită aproprierii de unele puterii care sunt străine de țara noastră și de interesele României. Un președinte, un parlament, un partid politic nu au voie să conducă o națiune după un sistem clientelar sau prin abuzuri. La ora actuală, am constatat că de fapt noi nu avem nici președinte, dar nici Guvern, deoarece ei sunt doar simplii executanți, ai celor din spatele acestor instituții, care de fapt conduc această națiune pe alte principii decât cele democratice. În lumea civilizată, lupta împotriva presei semnifică lupta împotriva valorilor democratice şi se pare că România s-a îndepărtat foarte mult de aceste valori.
Dacă ar fi să dăm crezare a ceea se spune, şi anume că limbajul este o prelungire a gândirii, se pare că Werner gândeşte puţin, simplu, apăsat, iar uneori deloc, iar gândirea lui Coldea se rezumă la ticuri nervoase şi grimase. Cu siguranţă poporul acesta este urmărit de două blesteme: blestemul preşedinţilor şi blestemul serviciilor!
Serviciile l-au trădat pe Ceauşescu în 1989, iar de atunci şi-au pierdut caracterul de instituţii privind siguranţa naţională, arogându-şi-l pe cel de partid politic. Aşa se face că, de atunci, România a fost condusă de personaje obscure cu o slabă pregătire intelectuală şi cu o moralitate inexistentă, iar când a apărut Emil Constantinescu, ca o gură de oxigen pentru politica românească, a ieşit public şi s-a recunosc înfrânt de sistem.

Ce au în comun Iliescu, Băsescu şi Iohannis? Două întrebări existenţiale: „Cum poţi să ajungi atât sus şi să nu bănuieşti nimic?“ şi „Cum poţi să trăieşti regeşte pe spatele unui popor de amărâţi?“
Dacă Iliescu şi-a păstrat regimul prin forţă, apelând la mineri, Băsescu a apelat la servicii şi la cătuşele lui Kovesi pentru a înlătura oamenii politici incomozi, iar Werner are o pasiune pentru incendii.

%d blogeri au apreciat: