S-au câștigat lupte, dar „statul paralel” a câștigat războiul!

Fostul procuror Vasile Doană a declarat în cadrul „Interviurilor Presshub” că, în anii 2000, mita era dată la pungă, banii fiind cântăriți înainte de a fi livrați funcționarilor corupți. El a dat ca exemplu pe fostul ofițer SRI Corneliu Păltânea care, într-un singur an, a cerut și primit de 26 de ori mită, banii fiind livrați la kilogram. Deși au trecut mulți ani, cu tristețe și dezamăgire spun că, această ancheta, desfășurată de procurorul Doană, deși a reprezentat o victorie împotriva corupției instituționalizate, mi-a marcat, negativ, cariera profesională și viața, pentru că, deși reprezintă modul în care crimă organizată acționează, s-a dezvoltat și „securizat” în România, cu sprijin politic și al serviciilor, n-a fost un exemplu pozitiv de urmat, ci, mai degrabă, un avertisment al crimei organizate, de genul: „cine face ca ei, ca ei o s-o pățească” (pățiții fiind cei ce-au participat la întocmirea și finalizarea acestui dosar).

Pe atunci (anii 1999 – 2003), beneficiind de un „regim” normal de activitate (adică de sprijin din partea șefilor instituției, pentru că încă nu era politizat și subordonat crimei organizate, întreg ANAF) mă ocupam, în general, de produsele accizate și, în special, de produsele petroliere. Chiar dacă par lipsit de modestie, ajunsesem să cunosc aproape toate rețelele de trafic de carburanți din România și toate sursele de produse contrafăcute ce circulau pe piață. În acest context, după câteva „reușite” în materie de anihilare ale unor rețele de trafic de produse petroliere contrafăcute, am fost contactat de fostul șef al Gărzii Financiare, Dragoș Rusu, care mi-a trimis o persoană, om de afaceri din Ploiești, să analizez un caz, tipic, de trafic cu carburanți contrafăcuți, produși de firme precum „Astra” Ploiești, „Steaua Română” Câmpina sau „Vega” Ploiești. Acea persoană (nu-i pot da numele fără acordul său), pentru că fusese „sacrificat”, după ce fusese „exploatat” de grupul colonelului Păltânea (fostul șef al SRI Prahova și de către generalul Soare, șef în structura centrală a SRI) a devenit martorul principal în dosarul în care colonelul Păltânea și generalul Soare au fost condamnați.

În acea perioadă, pentru că era firesc și în interesul tuturor să fie blocată evaziunea fiscală, am cooperat, foarte bine, cu IGP și SRI, printre ofițeri numărându-se și doi ofițeri din cadrul SRI Prahova (care, de asemenea, au avut un rol hotărâtor în condamnarea colonelului Păltânea și a generalului Soare). Unul din cei doi ofițeri, la solicitarea mea, a intermediat întâlnirea dintre omul de afaceri din Prahova și colonelul Doană, din cadrul DNA, structură centrală. Pe baza informațiilor și documentelor primite de la omul de afaceri din Prahova, am efectuat verificări și la societățile comerciale din Arad, beneficiare de carburanți livrați de traficanții din Prahova. Cine erau beneficiarii? Unul dintre aceștia era chiar vicepreședintele organizației PSD Arad – care, la acea vreme, beneficia de sprijinul și protecția unui fost senator PSD Arad și, mai ales, a fostului șef al SRI Arad, colonelul Goron, respectiv a foștilor șefi ai serviciului economic din cadrul IPJ Arad. De asemenea, în „cercul” celor care protejau „afacerile” cu carburanți contrafăcuți al fostului vicepreședinte al PSD Arad, se aflau și mulți magistrați, printre care și „celebrul” procuror care a instrumentat răpirea jurnaliștilor în Irak (ajuns, între timp, adjunct al șefului DIICOT, în urma unui alt dosar, instrumentat, fiscal, de mine), Ciprian Nastasiu. Așa am ajuns unul dintre „paria” sistemului, adică a adevăratului „stat paralel”, cel care devaliza și devalizează, în continuare, economia, constituit din oameni de afaceri, politicieni, ofițeri SRI, ofițeri de poliție, magistrați, etc. O caracatiță uriașă care funcționa perfect și continuă să funcționeze în România, care a exploatat contrabanda cu produse petroliere contrafăcute ce a dus, în final, la falimentarea industriei petroliere și la pierderea de către România a controlului asupra exploatării și rafinării țițeiului pe care îl deține.

Lor, ofițerilor SRI, polițiștilor, politicienilor și magistraților, corupți, trebuie să le mulțumim pentru că benzina și motorina, azi, costă peste șapte lei, în condițiile unor venituri reale de 2500 lei. Această adevărată mafie, care a exploatat industria petrolului, în stil mafiot, obligând producătorul să vândă ieftin, sub costul de producție, produse accizabile, ale căror acciza și taxă MTR, respectiv TVA, a fost colectată și încasată de caracatița mafiotă formată din oameni de afaceri infractori, politicieni, polițiști, ofițeri SRI și magistrați, care au protejat rețelele infracționale, a reprezentat și continuă să reprezinte „statul paralel”. Aceste grupări, ce au constituit adevăratul „stat paralel”, au devalizat și falimentat nu numai industria petrolului din România și au generat pierderea controlului României asupra propriilor resurse energetice, ci aproape toate domeniile economiei naționale. Or, intrat în „coliziune” directă cu aceste grupări infracționale, a căror protecție era „cumpărată” cu kilograme de bancnote, realizați ce presiune a existat împotriva mea? Să ajungi în „coliziune frontală” (de interese diametral opuse) cu cei mai experimentați diversioniști, școliți în peste patruzeci de ani de manipulare a populației, care au făcut din diversiune o artă și care câștigau milioane de dolari din traficul de carburanți contrafăcuți, realizați ce înseamnă? Indivizi în stare să convingă că până și Isus era un Iuda și un mare păcătos! Efectul?

În urma „diversiunilor” și acțiunii conjugate a colonelului Goron – fost șef al SRI Arad, a fostul șef al serviciului economic al IPJ Arad, comisarul șef Mihuța, a șefului serviciului anchete penale din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ciprian Nastasiu cu sprijinul nemijlocit al șefului SRI Timiș, colonelul Dăescu (grup din care nu-l putem omite pe mafiotul suprem al României, Adrian Năstase – deranjat de faptul că lăsasem mafia din PSD, fără câteva zeci de miliarde de lei din afacerea de achiziții de la privați, de stații de carburanți, de către „PETROM”), am devenit, inevitabil și logic, un „paria” al sistemului, adică a „sistemului/statului paralel” care devaliza România, circumstanțe în care am pierdut sprijinul profesional și moral al tuturor celor care conduceau instituțiile publice. Nu pentru că nu știau că nu eram corupt sau că nu făceam parte din nici o grupare mafiotă (cum insinuau cei din SRI), ci de frică pentru a nu-și pierde posturile tranzacționate și obținute politic.

Astfel, în urma diversiunii elaborate de șefii SRI Arad și Timiș, coloneii Goron și Dăescu, am fost acuzat, aiurea, fără nici o probă reală, de corupție (pentru că era la modă, fiind o marotă națională lupta împotriva corupției, pentru că dădea bine la imaginea SRI) și mi s-a montat, cu regia SRI (a coloneilor Goron și Dăescu, a unor polițiști (comisarul șef Mihuța) și a unor procurori (Cosneanu și Nastasiu), o farsă judiciară, care mi-a afectat cariera profesională și probitatea morală, mulți ani și care a lăsat urme grave din punct de vedere moral și psihic. Am fost plimbat, mai bine de un an, prin instanțe, unde a trebuit să lupt din răsputeri pentru a scăpa de răzbunarea, de tip mafiot, a grupării Păltânea și a ofițerilor SRI, poliție, a politicienilor sau a magistraților care au făcut parte din această grupare ce proteja afacerile fostului vicepreședinte al PSD Arad.

Și n-am fost singura victimă a acestei grupări care a devalizat România și a falimentat industria petrolieră. Rând pe rând, șeful secției Arad a Gărzii Financiare, ofițerii SRI din Arad și Ploiești, care au participat la anihilarea rețelei de trafic de carburanți și la arestarea fostului vicepreședinte al PSD Arad (unul dintre protejații lui Adrian Năstase, al șefului SRI Arad, al șefului serv. ec. al IPJ Arad, al senatorului PSD Arad, Avram Crăciun și al procurorilor Cosneanu de la Parchetul Militar Timișoara, ori procurorului Nastasiu de la Parchetul Curții de Apel Timișoara), au fost înlăturați din instituții, din Garda Financiară sau SRI, unii dintre ei fiind chiar și condamnați.

Eu (poate iresponsabil, curajos până la prostie sau poate prea orgolios) nu m-am lăsat îngenuncheat de un sistem atât de ticălos. Din contra, am luptat și, mulțumită unor magistrați care nu s-au lăsat influențați de „diversiunea” SRI, am revenit în sistem. Dar, pentru că devenisem un pericol pentru structurile de crimă organizată, protejate de instituțiile fundamentale ale statului nu mi s-a mai permis „libertatea” profesională de care beneficiasem anterior. Șefii, înregimentați politic, de frică sau din interes, au devenit extrem de reticenți și suspicioși când era vorba de trafic cu produse accizate și, pentru a nu scăpa de sub control activitatea – fapt ce le-ar fi putut atrage repercusiuni, inclusiv pierderea funcției -, au inventat tot felul de mecanisme (acțiuni centralizate, aprobarea șefilor de secții, aprobarea comisarului general etc.), prin care blocau verificările operative și inopinate în domeniul comerțului cu produse petroliere contrafăcute și, mai ales, controalele fiscale pe bază de „sesizare din oficiu”, adică de informații. Astfel, aflate sub control politic total, instituțiile publice, prin non-combat, adică prin eliminarea faptica a controlului pe bază de informații, autosesizări sau domenii cu risc fiscal ridicat de evaziune fiscală, au protejat și au încurajat structurile de crimă organizată să devalizeze economia națională. Până în 2013, când PSD și PNL, în tandem, la presiunea crimei organizate, au luat decizia desființării Gărzii Financiare (nu pentru că era mai coruptă decât alte instituții, cum insinua divizia de diversiune din SRI, la comandă, ci pentru că era singura instituție din România, ce nu putea fi controlată, total, politic și mafiot, acțiunile ei deranjând crima organizată), am rămas, în continuare, un „ghimpe în coasta” multor politicieni, ofițeri SRI, polițiști și magistrați ce protejau crima organizată ce devaliza, fiscal, România. Pentru că, din păcate, trebuie s-o spun, din tabăra celor care sunt angrenați în războiul cu evaziunea fiscală, marea majoritate sunt ori situați în tabăra crimei organizate, ori evită războiul pentru a se conserva și a-și securiza postul. Chiar dacă n-am mai „activat”, decât sporadic, în domeniul comerțului cu produse petroliere contrafăcute (în acea perioadă „terenul” și domeniul erau controlate de Blejnar și Marta, cu care intrasem în conflict), am deranjat crima organizată din domeniul traficului cu cereale și furtul TVA.

Cu riscul de a părea neverosimil (confirmat însă statistic) am avut, de unul singur, rezultate în acest domeniu (confiscări de marfă și mijloace de transport, acte de control cu prejudicii uriașe, care au generat cercetarea a celor mai mari rețele de trafic cu cereale, trimiterea în judecată sau condamnări în dosarele instrumentate de Parchetele de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sau DNA Timișoara) cât toată Garda Financiară și IGP din România la un loc. Efectul? Crima organizată a „bătut cu pumnul în masă” condiționând susținerea financiară a clasei politice (PSD-PNL) de desființarea Gărzii Financiare, adică de eliminarea amenințării. Așa am ajuns din nou un „paria” pentru sistem și pus, din nou, în 2013, precum în 2004, pe „lista neagră” a celor ce trebuiau „executați”, adică „înlăturați din sistem, cum „cerșea” judecătorilor, fostul șef al DNA Timișoara, Speriusi, în 2004. La examenul (farsa) de la nou înființata instituție, Direcția Generală Antifraudă Fiscală, n-a contat nici nota la examen, nici experiența profesională nici rezultatele profesionale (cum, de fapt, nu contează nicăieri în sistemul public din România), ci, din contra, acestea au fost contraargumente, factorul hotărâtor fiind „pila” politică ori a SRI. Pentru noua structură (o caricatură înființată pentru a oferi sinecuri clientelei politice, subordonată total clasei politice și crimei organizate, care consumă de șapte ori mai multe resurse decât realizează) eram, evident, prin prisma „antecedentelor” profesionale, un pericol, adică un factor de instabilitate. Ce șef își dorește un subaltern care a deranjat „sponsorii” politici ce i-au asigurat/”cumpărat” funcția și care are o astfel de „imagine” în SRI, când 30% din instituție erau angajați de SRI sau proveneau, prin detașare, din SRI?

Totuși, nu m-am resemnat și m-am lăsat, nici de această dată, învins de „sistemul paralel”. Din nou, beneficiind de probitatea morală a unor judecători, ce nu s-au lăsat influențați de diversiunea SRI, am câștigat în instanță, după ce-am anulat, la Curtea Constituțională, Ordonanță nr. 82/2013, dată de Guvernul PSD/PNL, prin care funcționarii publici erau înregimentați, total, politic. Din păcate, ajuns în actuala structură a ANAF, am constatat că, aceasta, la presiunea și imixtiunea politică, prin modificări repetate ale Codului de procedură fiscală, a devenit rigidă, greoaie și atent monitorizată de conducerile numite politic, libertatea de mișcare și decizie sau experiența profesională, nefiind încurajate sau un atu, decât formal. Din contra, este încurajat non combatul, pentru că acesta nu creează probleme șefilor numiți politic. Astfel, cu pași mici, dar sigur, după desființarea Gărzii Financiare și reorganizarea activității de control fiscal, ANAF a fost transformată într-un instrument politic, dirijat centralizat, decizia fiind una eminamente politică, în funcție de interese.

Astăzi, un caz Păltânea, precum cel instrumentat de procurorul Doană, un caz precum cel al importului de zeci de garnituri de benzină din Belarus, valorificat pe piața din România fără plata accizelor, instrumentat de procurorul Nastasiu sau un caz în care cea mai mare și mai eficientă grupare de crimă organizată din domeniul comerțului cu cereale, trimisă în judecată, instrumentat de DNA, nici ca imaginație nu mai e posibil. De ce? Pentru că, astăzi, crima organizată controlează toate instituțiile publice, iar procurori precum Doană, ofițeri SRI precum cei eliminați din sistem, ori funcționari publici din ANAF, cum au fost cei ce au instrumentat doare precum cele menționate anterior, nu mai sunt doriți în sistem și acțiuni de genul celor menționate anterior, nu mai sunt de dorit. Vorbim de „statul paralel”, ca de o structură fantomă? Exemplul meu, al fostului șef al Gărzii Financiare Arad și al ofițerilor din SRI, „executați” pentru că au devoalat implicarea unor șefi din SRI în cea mai mare acțiune de devalizare a economiei naționale, indiferent cât de „diversionist” ar fi prezentat de media controlată politic și de crima organizată, e dovada incontestabilă că, statul paralel, nu e fantomă, ci că există, concret și că a preluat și dirijează toate instituțiile din România, iar excepții, de genul meu, în ANAF, unde nu există protecție (inamovibilitate), precum în cazul magistraților, vor fi din ce în ce mai rare sau deloc.

Apropo! Și se miră unii ce am cu PSD și PNL! Păi, nu am motive suficiente?