Aud, auzim toți, frecvent, o sintagmã care a „ruginit” rãu, de când e plimbatã peste tot în țarã, în varii împrejurãri. Zice sintagma asta, scoasã din guri conectate la creier, care știu ce spun, dar și din guri deconectate, care nu știu ce spun: „E nevoie de o schimbare a clasei politice”!
De-a lungul vremii, s-au gãsit și „soluții”. Una a fost ÎNTINERIREA! Așa au fost promovați Elena Udrea, Roberta Anastase, Monica Ridzi, Elena Bãsescu, Cristian Boureanu, Dan Șova și mulți alți tineri de „nãdejde”, cu VIITOR. Rezultatul? Faliment total!
A doua „soluție”, pentru care mai ales băsiștii au fãcut spume la gurã, a fost votul uninominal. „Ia sã fie ei, politicienii, aleși personal, nu la grãmadã, ascunși prin liste”! Am avut parte și de asta. Rezultatul? Au intrat în Parlament inși refuzați de electorat, clasați pe locurile doi sau trei. Ca sã nu mai spun cã Parlamentul s-a îngrãșat anormal, cu aproape 600 de „aleși”, dar s-a subțiat al naibii de sever, din punct de vedere calitativ. Alt faliment și din nou „țuric”, cum comanda bunicul meu cailor, ca să dea în spate cãruța. Adicã, am ajuns iar la votul pe liste!
Deci, schimbarea e lucrul dracului. Nu merge, așa, de la sine, cu adăugiri și vopsiri. Schimbarea adevăratã ar presupune ceva mai de esență: schimbarea noastrã, a fiecãruia dintre noi. Adicã un alt mod de a gândi, de a vedea lucrurile, de a te raporta la ceilalți, de a-ți apăra onoarea (dacã o ai), de a te responsabiliza etc. Dar, pentru toate astea – ?i sunt cam multe, nu? – e nevoie de conștiințã, de un raport amiabil al individului cu Sinele, de dialog onest cu Sinele. Or, hai sã fim onești, de unde atâta luciditate și de unde atâta exercițiu de voințã? Sã nu mai spun cã mulți, foarte mulți nu au nici mãcar conștiința de sine, nu știu bine ce sunt, ce pot și cine sunt, darmite sã le pretinzi o conștiințã socialã. De aceea zic, e greu cu schimbarea asta, ca sã nu rãmânã vorbã în vânt.
Tristan MIHUȚA
