– scriere-n graiu’ nost șela coșiobanesc –
Mai o țîră șî vine Sfîntu’ Praznic a RUSALILOR (POGORÎREA DUHULUI SFÎNT, ȘINZAȘIMEA). Mîne îi Ispasu’, agică Înalțarea Domnului. Gi mîne pînă la Rusali mai iest zășe zîle.
Îmî aduc amince cu drag gi Ruslile prunșii mnele. Doamne, mîndru mai iera atunși pa vremea șeia, pîn anii șazăși-șapcezăși.
Zua gi Ispas, gi ‘Nalțare, pică tăgiuna jioia, cînd la noi la Șăbiș ieste piaț șî tîrg gi cîceva uări pa an.
Amu la Ispas merjèm cu tata șî cu fracile Iuăn, ierce-i Dumnezo pa amîndoi șî-i hoginească, la piaț la Șăbiș.
Gi pa la șătrile gin piaț, tata ne cumpara la tuci tri cloape gi paie noi, să avem gi Rusali șî pa care să le purtăm tătă vara șeia. A noașce a prunșilor, cloapile ierau rotunge șî tăce tri ierau cu primă lată niagră, o cafă ‘nchis.
Gi la magazînu’ ginga Vale, tata ne cumpara cameșî albe, o bleomarine cu mînică scurtă șî sandale romane, să avem noi-nouță tă’ gi zua gi Rusali.
În zua gi Rusali gi gimneață, ne-mbracam cu cameșîle șelea albe, o bleomarine, noi cu mînică scurtă, pasta care luam laibăre negre. Ne ‘ncalțam cu sandalile romane șî pa cap punem cloapile șeli gi paie noi, luace gi tata gi la șătri, gin piaț gi la Șăbiș. În cloape punem cîce-o pană, on pup, mai bine zîs, gi rug gi coloare roșîie. Să puneu pasta tăt pene gi ruĵi pîntru că la Rusali să sarbatoreu rujii (trandafirii) șî nu bujoru’, o altă pană ca amu. Atunși tăce ierau șî să fașeu la vremea lor, nu așă cum șci, o cum vrè unu șî altu’. Șine șci, preșepe șe vreu să zîc cu asta.
Așă ‘mbracațî merjèm tățî la Sfînta Beserică, inge pasta tăt pa jios iera iarbă, spișe gi grău, pene gi rug, frunză gi nuc șî gi cei.
Dupa șe să gata Sfînta Liturgie, Parincile ieșă cu Cantorii, cu tătă lumea, cu Prapori șî Crușe în țarini la Ruji(care ierau Cruși facuce gi lemn, o gi fer, Troiță șî ierau pusă întra holge la crușe gi drumuri), inge fașè rugașiuni pîntru ocrocirea holgelor cu bucace șî a iosagului oaminilor. Gi obișei să ieșă la Rujile gin hotariu’ Revecișului. Gi-o cîceva uări, țîn mince că Parincile Badescu, atunși cînd slujă la Parohia Reveciș, o ieșît șî la noi la Coșioba la Ruga șeia gi pa Linie cîta boctarie, gi padru bași Aurel Gomboșu șî la Ruga gi la boctarie, gi la noi gin țarină. Pa Rujile gin țarini șî pa stîlpii caputurilor gi la cășîle oaminilor ierau pusă cununi împlecice gin spișe gi grău cu pene gi rug, sfințîce, pa care le ‘mplecisără fecile șî muierile gi la fieșe casă.
Dupamniaz, în zua gi Rusali, o doaua zî dupamniaz să fașè jioc la Camin în sat, o pa Izglaz, su’ nuși, la poalile Haiujii. Tătă lumea să distra, gi numa’!
DOAMNE, MÎNDRU MAI IERA ODATĂ, CUM ZÎSĂI ȘÎ MAI ‘NAINCE!
RUSALI FERIȘICE, CU SÎNATACE, SĂ VA DEIE BUNU’ DUMNEZO ALDUITU’, LA TĂȚÎ!
Pătru-Marius Brașai,
pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi, gi la Coșioba