Timp de douăzeci și cinci de ani de serviciu am activat la Ocolul Silvic din Lipova.
Printre altele am condus Districtele Silvice I Lipova și III Pătârș.
După cum am mai spus Districtul I Lipova avea ca și activități principale pe lângă cele de cultură a speciilor forerestiere și acelea de gospodărire a vânatului, fiind amplasat pe un fond cinegetic GVS.
Astfel aveam de executat activități de întreținere, de ocrotire și de selecție a speciilor de vânat precum: cerbul carpatin, mistrețul și căpriorul.
O categorie specială de activități era aceea de pază și patrulare pentru prevenirea și combaterea braconajului, infracțiune silvică de amploare din toate timpurile.
Districtul Silvic I Lipova era vulnerabil și foarte bine predispus braconajului din mai multe considerente, unul dintre ele fiind faptul că la marginea districtului erau amplasate trei obiective militare, active atunci prin anii ’80 și anume: Tancodromul Lipova și Depozitul de Muniție de deasupra Băilor Lipova și Poligonul Militar de Tragere Lipova de pe Drumul Șiștarovățului, obiective populate și deservite de militari în termen și activi.
Aceștia braconau la greu în pădurile districtului.
S-au întâmplat chiar altercații fizice și schimburi de focuri de armă între personalul silvic și militari. Fostul meu șef Brigadierul Silvic Groza Gheorghe, avusese o astfel de altercație cu Maistrul Militar Mircea Săvescu și angajatul civil al U. M. din Lipova, Ioan Boldureanu, posesori de arme de vânătoare și vânători înrăiți [braconieri].
După ce a ieșit brigadierul silvic Groza Gheorghe la pensie și am devenit eu Șeful Districtului I Lipova, am ținut neapărat ca să mai reduc din efectele acestei infracțiuni numită braconaj.
Se ajunsese să se braconeze și de către militarii în termen de la Poligon și Depozitul de muniție, cu pistolul mitralieră din dotare, în care puneau cartușe de manevră, iar pe țeavă vergeaua metalică de curățat arma.
De asemenea se puneau lațuri din cablu metalic, la marginea pădurii către terenurile agricole.
Am reușit să eliberez cu pădurarii Barth și Vinchi doi mistreți și un cerb prinși în asfel de lațuri în plantația pomicolă a lui Vreju, de pe Tancodrom.
M-am apropiat cu diplomație de acești militari, braconieri notorii. Le-am sugerat să nu mai practice asfel de infracțiuni, invitându-i la partidele de vânătoare pentru plan și selecție pe care le organizam în raza districtului.
La o discuție în jurul focului la o partidă de vânătoare, Maistrul Militar Mircea Săvescu, mi-a promis că nu v-a fi prins niciodată la braconaj, iar dacă va fi să fie, el va renunța la arma de vânătoare.
Dar, braconajul continua să fie practicat tot mai mult.
Într-o sâmbătă din toamna anului 1983, răspândesc informația că mă duc la o petrecere cu personalul silvic la Arad.
Braconierii abia așteptau astfel de momente.
În realitate însă, eu împreună cu pădurarul Mihăl Barth, în acea sâmbătă seara, luăm șareta și mergem la Casa lu’ Barany, unde înnoptăm.
Pe la ora cinci dimineața auzim un foc de armă în zona Pârâului Porcului.
Nu mai zăbovim nimic, prindem calul la șaretă și o pornim în galop pe drumul agricol de lângă pădure, până la Tancodrom.
Aici tragem șareta după o tufă de mur și așteptăm.
După vreo douăzeci de minute vedem că ies din pădure doi indivizi cu un căprior pe o bâtă, pe care o țineau pe umeri.
Cine credeți că erau?
Săvescu și Boldureanu!
Ies de după tufa de mur, flancat de pădurarul Barth și cu arma în mâini somez să se oprească. Când mă vede Săvescu și îmi aude somația, rămâne perplex pentru o clipă, după care aruncă de pe umeri căpriorul și arma, spunând :
– M-ai prins, Marius! Nu ești la chef, la Arad? Sunt la dispoziția ta!
Nu credeam că se întâmplă acest lucru vreodată, dar s-a întâmplat!
La fel procedează și Ioan Boldureanu, tremurând de spaimă.
Nu le-am făcut nimic, numai că Mircea Săvescu a demonstrat că este un militar adevărat al Armatei Române, chiar dacă era braconier înrăit, prins asupra faptului s-a ținut de cuvânt și împreună cu prietenul și ortacul său Ioan Boldureanu, au renunțat chiar în acea zi la armele de vânătoare, predându-le la Filiala de Vânătoare Lipova.
L-am mai invitat pe Mircea Săvescu, la vânătorile de mistreț din raza districtului, dar pe post de gonaș, nemaifiind vînător.
Ioan Boldureanu, nici nu mai voia să audă de vânătoare.
O altă acțiune de braconaj o practicau locuitorii satului Chesinț, sat amplasat în apropierea Districtului Silvic I Lipova și pe terenurile sale agricole, umbla mult vânat pentru hrană.
Chesințănii braconau cu câinii și sulițele.
Mergeau pe Valea Lipca și pe Sovoș cu haite de câini hămesiți de foame [câinii nu primeau nimic de mîncare în ziua cînd avea loc braconajul].
Cînd dădeau câinii de o piesă de vânat: mistreț, ciută, cerb, o alergau și o prindeau, iar chesințănii o ucideau cu sulițele.
Aceasta este o povestire vânătorească, întru-totul adevărată!
CĂTARE PLINĂ, DRAGI VÂNĂTORI, ADEVĂRAȚI!
Marius BRASAI
