În facultate, visam să mă axez ori pe critica literară, ori pe estetică… Cărțile de specialitate din biblioteca mea mărturie… Știu că le-am trădat, și uneori parcă simt o ură a lor, când le privesc. Sigur, exagerez. Numai că s-a întâmplat ca în anul trei să avem, alături de logică, istoria filosofiei, etică, estetică, psihologie etc., și un curs de presă. Facultativ. M-am dus. Nu mi-a fost lene. Îl ținea Octavian Butoi. Mi s-a părut interesant. Apoi, practica de primăvară, datorită acestui curs, am făcut-o la Scânteia tineretului, iar cea de vară, la Arad, la Flacăra roșie. Redactorul-șef, Crăciun Bonta, m-a dat pe mâna lui Emil Șimăndan… Și Emil m-a purtat pe șantierul de locuințe din Vlaicu, pe la căminele de nefamiliști –cred că, pe atunci, Emil se ocupa de „Pagina tineretului”. În fine… Am scris câteva articole, un reportaj . Apoi, pauză… Până când, după absolvirea facultății, am ajuns la Muzeul Județean, la secția de artă. De acolo, scriam pentru Flacăra roșie, una, alta… Articole de cultură, dar gândul tot nu mă ducea să ajung redactor. Până într-o zi, când mă întâlnesc cu regretatul Crăciun Bonta, pe Corso. Parcă văd și acum. Era lângă Farmacia 72, Farmacia mare, cum îi zicea pe atunci. „Te salut, tovarășe, zice. Vorbe banale, de circumstanță, apoi, brusc, schimbă subiectul: Nu ai vrea să vii la ziar?”. Într-o secundă, în ciuda surprizei, am spus pe nerăsuflate, fără să mă gândesc: „Ba, vreau”!
Și apoi am așteptat luni de zile. La un moment dat crezusem că m-a amăgit sau m-am amăgit eu degeaba. Până într-o zi când sunt chemat „urgent” la Partid. Că era o problemă! Deși aveam 28 de ani, nu eram membru de partid! Or, ziarul era al Comitetului Județean de Partid. În două săptămâni am primit carnetul roșu. A trebuit să știu Statutul PCR pe de rost, dar nu l-am știut. Nu-l puteam memora! Cert e că am bălmăjit eu ceva la examen și Comisia – din rândul căreia mi-i amintesc doar pe tovarășii Fuciu, primarul, Micescu și Ciongradi – a constatat că sunt „apt”… Apoi, am ajuns în redacție abia la 1 ianuarie 1979.
Tristan MIHUȚA
