Prietenul meu, celebrul Lucian Ardeuan, a fost pus pe confesiuni și mi s-a spovedit cum l-a dus pe el un an cu preșul cinicul George Simion, promițîndu-i postul de Guvernator al Transilvaniei și până la urmă Lucică s-a ales cu praful de pe tobă, așa că a trebuit să se reorienteze rapid și, ca atare, s-a refugiat cu arme și bagaje sub fustele ocrotitoare ale Dianei Șoșoacă, femeia – bărbat, care i-a jurat cu mâna dreaptă pe crucea pravoslavnică dăruită dânsei de către Patriarhul Kiril al tuturor rușilor, i-a făgăduit solemn că va avea ea grijă ca intrarea Republicii Moldova în UE să se facă fără Gubernia Transnistria, iar ținutul de dincolo de Nistru se va transforma într-un principat autonom (precum Monaco ori Lichtenstein), iar PRINCIPE va fi uns cine? nimeni altul decât ARBITER ELEGANTIARUM, concetățeanul nostru L. A., care tocmai de aceea și-a și achiziționat deja o fluieriță!
Și carele, pentru a nu-și ieși din mână, va mai arde până atunci gazul pe aici candidând din partea SOS România pentru Primăria Aradului.
Mesaje de susținere morală (dar și materială și chiar armată, dacă, Doamne ferește, se vor frauda alegerile!) a și primit L. A. din Coreea de Nord, unde, după cum bine se știe, Lucică a funcționat la Ambasada României o perioadă, până ce a călcat pe bec vânzând stickuri ”Secera și Ciocanul” cu filme deocheate, introduse în Phenian camuflate în valiza lui diplomatică, dar acum Kim Jong-un este dispus să uite totul și să își sprijine camaradul în amintirea zilelor petrecute la Centrul de Azilanți Horia, unde L. A. a fost singurul tovarăș ce nu l-a uitat și-l vizita săptămânal și jucau nesfârșite partide de ping pong pe caculator.
P(r)ozeur: Vasile de Zărand
