Rep: Te rog să ne spui ceva despre tine, lucruri care te definesc, care şi-au pus amprenta pe ceea ce eşti tu astăzi. Andreea SZÖCS: Am crescut într-o familie minunată, de ingineri, profesori, matematicieni, muzicieni şi pictori, care mi-au îndrumat cu dragoste paşii copilăriei. Fiecare dintre cei dragi mie mă provoca spre diverse activităţi, în funcţie de profesia pe care o avea. Bunica spre artă, iar mama şi mătuşa mea spre matematică. Pornind de la aceste provocări, am ajuns să îndrăgesc foarte mult matematica. Cu toate că au văzut de timpuriu pasiunea pentru matematică, părinţii mei nu au făcut niciodată presiuni asupra mea, lăsându-mi libertatea de a-mi alege calea. De aici a pornit visul meu să fac ceva valoros. Mi-a luat ceva timp să înţeleg că istoria este scrisă în mare parte fără public, că cele mai mari realizări sunt făcute în tăcere. Această idee a crescut împreună cu dorinţa mea de a deveni un om de ştiinţă, aplecat spre matematică. Rep: Când ai început efectiv să realizezi că matematica va fi domeniul în care vei excela? A. S.: Curiozitatea pentru matematică s-a dezvoltat din şcoala primară. Matematica învăţată la şcoală nu a fost suficient de dificilă pentru mine, aşa că am început să lucrez în particular cu profesor, începând din clasa a IV-a. În clasa a V-a, m-am calificat la Olimpiada Naţională de Matematică, performanţă pe care am repetat-o de-a lungul anilor de şapte ori, câştigând trei medalii de bronz. Am urmat multe concursuri, unde am câştigat premii extraordinare, cele mai deosebite fiind la „Evaluare în educaţie”, organizate sub egida Academiei Române. Rep: Care a fost apogeul celor 12 ani de şcoală, şi când ai aflat că poţi intra fără examene la facultăţi în România, ştiut fiind că, pentru performerii din anumite domenii, universităţile româneşti oferă locuri fără examen, încă din perioada liceului. A. S.: În clasa a XI-a am atins apogeul, a fost „anul meu”, un an distinct, plin de satisfacţii. Pe lângă bronzul de la Olimpiada Naţională, am câştigat Premiul I la Concursul interjudeţean de matematică „Traian Lalescu”, Premiul I la Concursul naţional de matematică „Valeriu Alaci”, organizat de Universitatea Politehnică Timişoara, Premiul I la Concursul Facultăţii de Matematică-Informatică a Universităţii de Vest din Timişoara, şi Premiul I la Concursul internaţional de Matematică şi Informatică „Caius Iacob”, organizat de Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Rezultatele mi-au asigurat un loc în anul I la toate cele trei facultăţi, fiind admisă fără examen. Rep: Ai spus că provii dintr-o familie care are nu doar ingineri şi matematicieni, ci şi pictori şi muzicieni. Această latură artistică nu şi-a lăsat cumva amprenta asupra ta? A.S. Ba da, am şi acea latură sensibilă, moştenită de la artiştii familiei. Am cântat la pian timp de zece ani, şi am participat la concursuri, atât în ţară, cât şi în Ungaria, concursuri unde am fost premiată. Deci, am reuşit să îmi exploatez la un nivel major inclusiv latura artistică. Rep: Care a fost cea mai mare provocare a ta în ceea ce priveşte matematica, mai ales că incă din clasa a XI-a ai primit oferte de la universităţi, atât din ţară, cât şi din afară? A.S.: Perioada cea mai interesantă a fost atunci când am decis să particip la examenele STEP I şi STEP II cu un an mai devreme, deci nu în clasa a XII-a, ci în clasa a XI-a. STEP-urile, sunt examene de matematică concepute pentru a testa candidaţii care vor să devină studenţi la Universitatea din Cambridge sau la alte universităţi de renume, întrebările fiind la nivelul examenelor de matematică pentru licenţă. A fost o altă provocare, deoarece am avut doar o lună timp pentru pregătire pentru o materie specifică clasei a XII-a, pe care nu o învăţasem, iar rezultatul a fost unul pe măsură, deoarece am primit la cele două examene calificativul unu, adică „foarte bine”. Acum mă pregătesc să dau examenul STEP III. Rep: La finalul clasei a XI-a aveai deja oferte de la trei universităţi din România, dar ai primit şi oferte de la cinci universităţi din Marea Britanie. Cum ai reuşit acest lucru? A.S.: Am dorit foarte mult să studiez în Marea Britanie, deoarece sunt convinsă că pot creşte foarte mult într-un mediu internaţional, axat pe cercetare ştiinţifică şi inovare. Am ales, analizând programele de studii, cinci univesităţi de top şi am urmat procesul de aplicare online, pe UCAS. Prima ofertă am primit-o de la King’s College London. A urmat oferta de la University of Bristol. Am fost apoi invitată la interviu la Imperial College London şi la University of Cambridge. Acolo, am detaliat performanţele personale, în matematică, participările la programele extracurriculare din domeniu şi am fost evaluată şi pe baza unor „interviuri”, de fapt examene, prin rezolvarea unor probleme dificile, „la prima vedere”. În decembrie am primit oferta de la Imperial College London, iar anul acesta, în ianuarie am primit şi oferta de la University of Cambridge. A urmat apoi oferta de la University of Edinburgh. Am deci cele cinci oferte, toate de la universităţi de top din lume, unde o să încerc şi sunt sigură că voi şi reuşi să îmi urmez visul. Cu siguranţă, voi alege University of Cambridge, ca primă opţiune. Rep: De ce University of Cambridge, în detrimentul celorlalte universităţi? A.S. University of Cambridge, este cotată ca locul întâi modial în pregătirea matematicienilor. Acolo cred că o să mă simt în elementul meu, deoarce toţi cei care aleg să studieze acolo îşi doresc să devină cei mai buni. O să fie din nou o provocare, o competiţie, şi atunci nu ai timp să te pierzi, să leneveşti, să te dai bătut. Apoi, a contat foarte mult faptul că am fost printre cei câţiva elevi aleşi, dintre cei 32 de participanţi la interviu, şi ei selectaţi din multitudinea de aplicanţi. Mai am un singur hop, examenul de bacalaureat, unde trebuie să obţin note mari la matematică şi fizică, ca să pot deveni studentă cu acte în regulă. Deci mai am încă de muncit, şi sunt sigură că munca mea va fi răsplătită. Rep: Ce vei face după absolvire? A.S.: Îmi doresc să fac cercetare. La celebrul institut de cercetare CERN, la Lausanne, sau, de ce nu în România, dacă se vor schimba vremurile şi cercetarea românească îşi va recâştiga prestigul avut cândva. Rep: Ai o familie care te-a susţinut şi te susţine. Cine a mai avut încredere în tine şi în performanţele tale? Mai există o persoană pe care ai simţit-o aproape în toată acestă perioadă? A.S. Da. Doresc să îi mulţumesc doamnei profesoare Octavia Potocean, care a fost mentorul meu în aceşti ani şi m-a susţinut, fiindu-mi aproape în pregătirea mea. Recomandarea domniei sale a fost parte integrantă a aplicaţiei mele şi sunt convinsă că a contat enorm în reuşita mea la Cambridge. Trebuie să îi amintesc şi pe prietenii şi colegii mei, care mi-au fost alături şi m-au încurajat, bucurându-se alături de mine de reuşitele mele, şi cărora le mulţumesc. Rep: Îţi dorim mult succes! D.M.