Ce se întâmplă, de fapt, la Compania de apă

0
Compania de apă Arad a fost este și va fi un subiect gras de discuții de tot felul. Pro, dar mai ales contra. Și cum să nu fie așa atâta vreme cât această companie aflată, teoretic, în subordinea Consiliului Județean este la cheremul lui Gheorghe Falcă. Cel care taie și spânzură, adică angajează acolo pe cine vrea, pe ce post vrea și mai ales cu ce salariu vrea. Asta, bineînțeles cu acceptul tacit al Consiliului Județean, pe care prin interpuși tot Jitză îl conduce. Apă-Canal a ajuns, dacă vreți, un fel de cimitir al elefanților, al balenelor eșuate din politică (mai ales PD, actualul PNL), presa locală aservită, foști directori pe la diverse instituții etc. În ciuda faptului că firma este pe profit, din actele contabile așa reiese (și asta poate și datorită unui management bun), situația nu este chiar așa roz, intervenția politicului, a lui Ghiță Falcă direct, spunându-și cuvântul. Să exemplificăm.  Subredacția noastră din Timișoara (nici acolo nu au murit toți comuniști veritabili, ca noi de altfel) ne-a adus la cunoștință faptul că la firma omoloagă din Timișoara – Aquatim numărul angajaților este de circa 600. La Apă – Canal Arad numărul acestora este de circa o mie!!!!!! Deci, aproape dubllu angajați. Și să mai zică lumea că arădenii nu sunt cu două perechi de… boașe față de cimișoreni… Foarte mediatizat, de o parte a presei locale, a fost salariul pe care-l încasează Gheorghe Bănățan, directorul Companiei de apă Arad. Cel care, conform legii, deci respectându-se legislația și hotărârile în vigoare – după cum a apărut ulterior în (h)aialaltă parte de presei, câștigă lunar circa 2300 de euro. E mult, e puțin asta lăsăm la latitudinea dumneavoastră să apreciați. Având în vedere și luând în considerare că firma e pe profit, că are peste 1000 de angajați, că salariul este conform legii… Tot de la subredacția noastră de la Timișoara am aflat că directorul de acolo, de la Aquatim, are un salariu lunar, net, de circa 4000 de euro!!! Deci, aproape dublu față de Ghiță Bănățan. Aici, avantaj ei, cimișorenii. Dar, poate că acolo politicul nu și-a vârât… interesele in instituția respectivă și să-și angajeze pilele, relațiile, ziariștii de casă și lingăii de serviciu. Vom reveni. R.D.

BOMBĂ! L-or prins pe Jitză în Joia Mare!

0
Nu, nu este cel la care vă gândiți, ăla își numără delegații ca Pristanda steagurile, e vorba de Sebi Ghiță, the most wanted pentru unii sau better be dead pentru alții. Televiunile de știri au acum material de știri pe săturate, să vină banii pe piublicitate că audiența a explodat. Printre știri și analize despre marele prins, vom vedea o slujbă de Înviere. Acuma, cam dubios cum fostul băiat deștept care mergea zilnic pe la sri și nu rata niciun cocktail, vânătoare sau chef cu lăutari în compania oamenilor sistemului, a fost prins la Belgrad. Omu’ și-a luat un pașaport sloven măsluit la meserie și a circulat bine mersi prin 9 țări dar i s-o fi făcut poftă pe drob și șoancă de l-o chemat în Joia Mare pe frate-su. Băeții cu ochi albaștrii atât au așteptat și pac, au pus laba pe șmecheraș. Oare ce Paște vor avea mai marii zilei, foști și actuali colegi de șmenuri cu titanul software-urului românesc? Pe vremea tovarășilor, în beci te băteau prima dată ca să spui tot, apoi ca să nu mai spui. Ceva ne face să credem că o să-și petreacă anii următori prin insule tropicale, liniștiti și fericit, după ce va umple cu tot ce știe un top de hârtie cu antetul DNA și va da materiale video și audio cât fonoteca de aur de la tvr. Călin Florinescu

Ghilea s-a dat la fund! La apă-canal

Pe linie de partid, PNL – în varianta actuală, Compania de apă Arad este un fel de „cimitir al elefanţilor”. Adică, Falcă şi compania de suflători în … goarnă plasează „forţe de muncă” la instituţia aparţinătoare de Consiliul Judeţean. Dacă până acum o parte dintre colegii noştri de breaslă, aşa zisă breaslă, criticau vehement salariul directorului Ghiţă Bănăţean, aceiaşi slujitori ai şpăgii tac mâlc. Nu spunem de ce. Încă! Ceea ce vrem să anunţăm şi pe cale oficială, gen Flacăra roşie, este faptul că colegul nostru, vorba vine!, Sorin Ghilea – mare realizator de emisiuni la TVArad, este angajat cu acte în regulă la Compania de apă Arad. L-au angajat, de fapt, Falcă şi asociaţii! Din câte au răsuflat pe ţevi, Ghilea are o retribuţie lunară de circa 3.000 (treizeci de milioane de lei vechi) în mână (ad labam, cum se zice) şi asta pentru simplul fapt că ţine cu puterea locală, Falcă şi asociaţii. Cât de des merge la serviciu, asta este o altă problemă. Oare, chiar interesează pe cineva? Cât despre postul pe care este angajat, cu altă ocazie. Cănălicu’

Conferinţă ”Păstrarea limbii și valorilor” la Szarvas, în Ungaria

0
Vreau să mulţumesc gazdelor acestei conferinţe pentru invitaţia adresată şi pentru posibilitatea de mă adresa unei audienţe atât de distinse! România a reuşit să dezvolte de-a lungul timpului, cu o importantă contribuţie a membrilor minorităţilor naţionale care locuiesc pe teritoriul său, un sistem de protecţie a drepturilor acestora, care depăşeşte standardele internaţionale în domeniu. Acest sistem s-a dovedit eficient în protejarea şi promovarea identităţi culturale, lingvistice sau religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale care trăiesc pe teritoriul României. România a înţeles că diversitatea culturală – multiculturalitatea – interculturalitatea, ca scopuri în sine ale politicilor minorităţilor reprezintă valori esenţiale ale democraţiei. România protejează dreptul fiecărui individ, care îşi declară în mod liber apartenenţa la o minoritate naţională, de a folosi limba maternă în relaţie cu autorităţile administrative şi în justiţie, de a primi educaţie în limba maternă, la toate nivelurile de învăţământ, de avea serviciul religios în limba maternă, de a avea acces la media în limba maternă, de a participa la viaţa publică şi în procesul de luarea deciziilor în chestiuni de relevanţă pentru societatea în ansamblul ei, nu doar pentru minoritatea în cauză. Educaţia reprezintă un domeniu vital pentru păstrarea şi dezvoltarea identităţii proprii. În România dreptul la instruire în limba maternă este garantat prin Constituţie şi transpus în practică printr-o serie de acte normative dintre care fundamentală este Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Transpunerea în practică a măsurilor de garantare a instruirii în limba maternă se realizează prin Secretariatul de Stat pentru Învăţământ în Limbile Naţionale, din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale. Învăţământul cu predare în limba maternă este organizat în unităţi de sine stătătoare, structuri şi secţii la toate nivelurile: preşcolar, preuniversitar şi universitar. Există două tipuri de unităţi şcolare în cadrul reţelei de învăţământ pre-universitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale: structuri de învăţământ cu predare în limba maternă şi structuri de învăţământ în limba română, în care se studiază limba maternă. Utilizarea limbii materne în spaţiul public şi privat, oral şi scris precum, în relaţiile cu autorităţile este un drept garantat prin legea fundamentală. Statul român oferă protecţia unui număr de douăzeci de limbi, care sunt limbile utilizate de minorităţile naţionale din România, reprezentate oficial în viaţa publică. Dintre acestea zece limbi minoritare, mai amplu utilizate în diferite domenii de activitate, beneficiază de un nivel sporit de protecţie conform prevederilor cuprinse în Cartea Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare. Acestea sunt: limba maghiară, limba bulgară, limba cehă, limba croată, limba germană, limba rusă, limba sârbă, limba slovacă, limba turcă şi limba ucraineană. Celelalte limbi utilizate pe arii mai restrânse, de către un număr mai mic de vorbitori beneficiază de protecţie generală conform documentului european menţionat. Acestea sunt limbile albaneză, armeană, greacă, italiană, idiş, macedoneană, polonă, romani, ruteană şi tătară. În acest context, luând cu titlu de exemplu minoritatea maghiară din România, aș dori să menționez că în România există linii de predare în limba maghiară, atât în învăţământul superior de stat, în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureș, Universităţii de Teatru „Szentgyörgyi  István” din Târgu Mureș, Institutului Teologic Protestant din Cluj Napoca, cât şi în învăţământul superior privat, în cadrul Universităţii Particulare „Sapientia” din Cluj-Napoca şi a Universităţii Creştine „Partium” din Oradea, universităţi acreditate de statul român.          Cifrele de școlarizare pentru anii 2016-2017 relevă un număr de 967 de unități de învățământ cu predare exclusiv în limba maghiară  cu 531 clase și 9.728 elevi înscriși. În alte 1.780 unități de învățământ în care nu se predă exclusiv în limba maghiară, există în total 9.044 clase cu predare exclusiv în limba maghiară la care sunt înscriși 158.091elevi. Cu titlu de exemplu, la Târgu-Mureș sunt  înscriși 10.275 elevi în 446 de clase cu predare exclusiv în limba maghiară.          Aceste cifre arată incontestabil atenția pe care România o acordă respectării dreptului la învățământ în limba maternă pentru persoanele aparținând minorităților naționale, limba maternă fiind un element esențial în păstrarea identității. România nu așteaptă mai puțin în ceea ce privește acordarea de drepturi similare pentru minoritatea sa din Ungaria și din alte state. Tezaurul cultural al unei ţări este dat şi de către minorităţile care trăiesc alături de majoritate. Aflându-ne la o manifestare dedicată educaţiei, trebuie să subliniem importanţa acestui aspect pentru menţinerea identitară a comunităţii istorice româneşti din Ungaria. Studenţii români care învaţă ştiinţele educaţiei la  Szarvas, alături de cei de la Szeged, constituie nucleul viitor al învăţământului în limba română din Ungaria. Pe umerii lor atârnă o uriaşă responsabilitate. Toţi factorii implicaţi trebuie să îşi propună  creşterea nivelului învăţământului în limba română la instituţiile de învăţământ care se ocupă cu predarea acesteia şi să ne asigurăm că absolvenţii acestor instituţii asimilează  limba maternă. Este absolut necesar să ne asigurăm că minoritatea românească din Ungaria, alături de celelalte minorităţi recunoscute din această ţară, poate să îşi menţină identitatea culturală, lingvistică, etnică şi religioasă

Trupele franceze la Arad şi inaugurarea administraţiei româneşti

  Vizita generalului Berthelot la Arad, în 29 decembrie 1918,  n-a rămas fără urmări. Am putea spune că vizita a constituit pentru el, un prilej de documentare asupra situaţiei în care se afla oraşul nostru. Încă la plecare, generalul Berthelot a telefonat generalului Henrys la Belgrad, cerându-i să trimitã la Arad, o trupã franceză, cu însărcinarea de a restabili liniştea şi siguranţa în oraş. Focurile de armă maghiare au continuat însă, încât, în 2 ianuarie 1919 a sosit în Arad un detaşament francez suplimentar. Din păcate, prezenţa trupelor franceze n-a avut efectul scontat. Dimpotrivã, comportamentul în special al ofiţerilor francezi, a fost execrabil! Notabilităţile maghiare ale oraşului s-au grăbit să le câştige simpatia. Cucoanele maghiare i-au asaltat pur şi simplu, cu graţiile lor irezistibile. S-au fãcut încartituiri „pe ales“. Primarul Lõcs l-a găzduit în casa sa, pe însuşi comandantul Martin care va acorda comanda garnizoanei, locotenent – colonelului Benevikty. Acesta va proceda curând la concentrări de trupe maghiare la Arad, îndreptate contra românilor şi a armatei române. Toate şicanele făcute românilor arădeni erau trecute cu vederea. Chiar şi sub guvernarea bolşevică a lui Béla Kun, francezii considerau Aradul subordonat Budapestei şi ca atare, ei nu puteau sã se amestece decât în cazul unor mari dezordini. Această pasivitate a trupelor franceze a permis efectuarea unor adevărate masacre în satele româneşti, culminând cu cel de la Şiria, din 19 februarie 1919. (Toate victimele acelei perioade tulburi, începând cu 1 noiembrie 1918, sunt înscrise pe „Crucea Martirilor“ din parcul Eminescu, ridicatã în anul 1936). Imediat apoi, în 21 februarie, a fost dezarmată garda naţionalã românã de sub comanda cãpitanului Moise Rişcuţia. După această dată, Aradul a fost la discreţia maghiarilor. Căpitanul Rişcuţia a fost arestat şi transportat la Seghedin. A fost eliberat în urma ameninţărilor generalului Moşoiu, că va proceda la fel cu toţi ofiţerii maghiari din Ardeal. A fost arestat şi Iustin Marşieu, preşedintele Consiliului Naţional Român judeţean care, după ce a reuşit să scape, s-a refugiat la Sibiu, ducând cu el un memoriu adresat „popoarelor lumii“. Memoriul înfăţişa toate grozăviile întâmplate în Arad şi judeţ, de la 1 noiembrie 1918, până la masacrul de la Şiria din 19 februarie 1919. Proclamarea „Republicii Sfaturilor“ de la Budapesta, în 21 martie 1919, a provocat în rândurile maghiarilor din Arad, o acţiune de extremă stânga, cu scopul de a instaura şi în acest oraş, sovietele bolşevice. De data aceasta, francezii s-au trezit. Văzându-se ei înşişi ameninţaţi cu dezarmarea, au adus de la Timişoara, o subunitate de artilerie, au proclamat starea de asediu şi au făcut o demonstraţie de forţă care i-a determinat pe complotiştii bolşevici să renunţe la planul lor, mulţi fugind la Békéscsaba şi Budapesta. După aceste evenimente, în zilele de Paşti, Iustin Marşieu s-a întors la Arad cu numirea sa de prefect al municipiului, datatã 1 aprilie. Generalul Gondrecourt, comandantul francez, a refuzat să-i recunoască autoritatea în Arad încât Iustin Marşieu a fost nevoit sã-şi instaleze prefectura la Radna. Situaţia devenise intolerabilă la Arad, atât pentru români, cât şi pentru armata franceză de ocupaţie. În definitiv, al cui era Aradul? Pentru clarificarea situaţiei şi punerea lucrurilor la punct, pe data de 14 mai, Iustin Marşieu este chemat de Consiliul Dirigent la Sibiu de unde, cu un ordin scris de Iuliu Maniu, a fost trimis la Lugoj pentru a trata cu generalul Tournadre, comandantul francez suprem. În urma aprobării generalului, Iustin Marşieu s-a întors la Radna şi pe data de 17 mai a convocat o adunare de constituire a administraţiei judeţului Arad. În timpul constituirii, armata română îşi fãcea intrarea în Arad. În dimineaţa zilei de 17 mai, colonelul Pirici, comandantul regimentului 6 Vânãtori, a trimis o ştire comisarului ministerial maghiar Green, că va intra în oraş. Comisarul a convocat consiliul orăşenesc. În timpul şedinţeii acestuia, armata română intra în oraş, pe strada care poartă azi numele acelui regiment istoric. De la gară până în faţa Primăriei, armata română, înconjurată de o mare mulţime de români arădeni, cu braţele pline de flori, a străbătut bulevardul într-un marş triumfal. În faţa Primăriei, colonelul Pirici a fost salutat de preotul Mihai Păcăţian, în numele populaţiei române şi al bisericii. Au vorbit apoi comisarul ministerian Green (în limba maghiarã) şi primarul Sárkány (în limba franceză). „Ziua de 17 mai n-a însemnat, însă, decât începutul dezrobirii pentru românii arădeni“, noteazã publicistul Isaia Tolan. Fricţiunile cu maghiarii au continuat. Administraţia maghiară a fiinţat încă aproape două luni de zile. Sárkány a rămas primar, împreună cu „echipa“ sa. Iustin Marşieu a reuşit să aducă prefectura la Arad, dar generalul Tournadre l-a obligat să presteze jurământ… Franţei! Ceea ce prefectul român, desigur, a refuzat. Aceastã situaţie ambiguă s-a menţinut până când Guvernul Român şi Consiliul Dirigent au intervenit la generalul Franchet d’ Esperey, comandantul suprem al armatelor de sud ale Antantei. Sosit la Arad, generalul a pus capăt administraţiei Green – Sárkány şi a expediat trupele franceze protectoare ale maghiarilor arădeni, în altă parte. Când primarul Sárkány s-a prezentat (în limba franceză) „maire hongrois d’Arad“ (primarul maghiar al Aradului), generalul şi-a retras mâna întinsă, ripostând: „Aradul este românesc, noi suntem aici în România, unde nu recunosc nici primar, nici prefect maghiar, ci numai autoritate românească“. A invitat apoi pe Iustin Marşieu, prefectul Aradului, la Primãrie şi totodatã a ordonat unui colonel din trupele franceze de ocupaţie, să predea autoritatea oraşului românilor „prin forţa simbolică a Franţei“. Aşa s-a eliberat Aradul deplin şi pentru totdeauna. În 16 iulie, după aniversarea căderii Bastiliei din 14 iulie, armata franceză de ocupaţie a părăsit Aradul după ce, în prezenţa delegatului său s-a fãcut preluarea tuturor organelor administrative ale oraşului şi judeţului. Prefect al judeţului a rãmas Iustin Marşieu, prefect al municipiului a fost numit Ioan Robu, iar primar, Romul Veliciu. Începea astfel o eră nouă în istoria Aradului.

De Paște, cadoul meu de pensionare de la un copil….

0
Viorel Enache, printre altele fost primar al Sântanei, nu credem că mai are nevoie de nicio prezentare. Dascăl de-o viață, prin mâinile lui au trecut mii de copii în special cei defavorizați de soartă, proveniți din familii destrămate etc. Că pe foarte mulți dintre aceștia i-a adus pe linia normală a vieții nu încape îndoială. Într-una din zilele trecute Viorel Enache a primit un mesaj de la unul dintre cei pe care i-a avut în grijă și căruia, la fel ca altor mii, le-a fost în decursul anilor un adevărat părinte, poate singurul. Pentru a nu strica farmecul acestui mesaj de suflet vi-l redăm în forma în care a fost scris: „Domnul Viorel va multumesc pt tot ce ne- ati anvatat mi- a prins de minune an viata ,am o familie minunata de care su nt mandru ,am 5 copii ,fata e maritata ,copilul de 19 e la facultate copilul de 17 este premiant a luat locul 1 la olinpada de L .romana pe comuna iar cei mici sunt premianti ,datorita d- stra camati educat,sa fiu om : Va multumesc Sunt an germani ,lucrez la ce mai mare firma de reprezentanta de stivuitoare din germania ,lucrez ca magazioner ,vara ami mut toata fam an germ. Acum iau salariu 2000 e/.sarbatori fericite d- voastra si la fam. Ma scuzati dar sunt pe drum spre magazin si nu prea scriu corect” Alte cuvinte ar fi de prisos. Ce poate fi mai bine primit în Săptămâna Mare decât un astfel de mesaj de suflet. R.D.

Igaș vrea schimbare în PNL Arad. Update 2 – săptămâna patimilor pentru liberali

0
Nu puține au fost vocile care l-au dat ca principal contracandidat de-al lui Falcă la șefia Organizației Județene a PNL Arad pe Constantin Traian Igaș, fost ministru de Interne. Însă Igaș nu a vrut să intre în luptă, din motive personale. Din ultimele declarații a lăsat să se înțeleagă că este, alături de alți membrii de seamă ai PNL Arad, profund nemulțumit de modul despotic în care conduce Gheorghe Falcă organizația arădeană, precum și de jocurile de culise pe care dictatorul de la Arad le pregătește în perspectiva alegerilor de săptămâna viitoare. iată ce spus, de curând, Traian Igaș: ˝Privesc cu îngrijorare la ceea ce se petrece în ograda noastră în aceste zile!!! Venim după două insuccese, la locale, alegeri în care am pierdut primăriile Nădlac, Pâncota, Felnac, Petriș, Păuliș, Vărădia de Mureș, Beliu, Livada, Tauț, Buteni etc. și la parlamentare, acolo unde greșelile de strategie, lipsa de mesaje credibile și lipsa de credibilitate a unor candidați ne-au adus în situația de a vedea cu ochiul liber că am pierdut voturi și procente importante!!! Acei strategi care ne-au împins la dezastru mai vor încă o tură la butoane!!! Mă întreb pentru cine!? Pentru ei, pentru PSD, că a început să se cam usuce totul în urma lor!!! Privesc cu amărăciune la modul de stabilire a normei de reprezentare, încercând prin reglaje incorecte să încline balanța spre actuala structură de conducere!!! STOP!!! STOP!!! AJUNGE!!! Chiar nu înțelegeți că așa distrugeți totul!? Minciuna si fățărnicia promovată de voi ne-a adus în această stare!!! Ce mai vreți??? Plătiți ceea ce aveti de plătit din datoriile făcute de voi și lăsați altă echipă care poate înlătura degradarea umană la care s-a ajuns din cauza voastră! STOP! Să nu ne mai furăm pălăria!!! Susțin competiția corectă în interiorul PNL Arad din dorința de a redeveni ceea ce am fost cândva! Politica adevărată se face în interes public, nu în interes personal, așa cum se procedează astăzi la Arad! Avem nevoie de o abordare onestă în primul rând față de membrii noștri și, nu în ultimul rând, față de susținătorii noștri! Mesajul meu este clar: pentru unitate, dar și pentru schimbare!˝ Cum pănă acum singurul cotracandidat redutabil al dictatorului Gheorghe Falcă este Eusebiu Pistru este clar pe mâna cui va merge fostul ministru de interne. Care, din câte am aflat, are susținerea unui număr considerabili de membri de partid, mare parte dintre ei viitori votanți la algerile de săptămâna viitoare. UPDATE 1 ˝Dragi tovarăși și colegi liberali arădeni!!! S-a dat startul la competiția internă pentru alegerea noii structuri de conducere de la nivel județean!!! Adevărata competiție nu este între candidatul X sau candidatul Y!!! Competiția reală este pe respectarea statutului și a regulamentelor interne ale PNL sau nu! Candidatul X mai vrea o tură și pentru asta încearcă să își facă jocurile dincolo de statut! (așa reiese din contestație) Candidatul Y cunoaște bine jocurile meschine (datorită acestor jocuri meschine a câștigat alegerile interne în 2013 tânărul candidat X) și contestă oficial încălcarea statutului și a regulamentelor interne!!! Acum, dacă se dovedește oficial că sunt încălcări ale statutului în vederea vicierii rezultatului alegerilor, cei care au coordonat aceste încălcări, moral, trebuie să se retragă automat din competiție!!! Acum, marea întrebare care se naște este dacă mai avem sau nu moralitate în filiala noastră!!?? Mă opresc aici în așteptarea rezultatului oficial al contestației înaintate la Curtea de Arbitraj!!! P.S. Concluzie: la întâlnirea de ieri un coleg a spus o vorbă care mi-a dat de gândit:”noi nici nu știm ce câștigăm dar ei știu ce pierd”!!! P.P.S. Așa cum am anunțat din timp, eu nu mi-am depus candidatura pentru nici o funcție din noua structură de conducerea județeană!˝ UPDATE 3 ˝Disting astăzi în filiala noastră trei grupări. O grupare care se agață de putere cu prețul încălcării statutului și bunului simț! O a doua grupare care își dorește egalitate de șanse, respectarea statutului și regulamentelor interne, grupare care ieri a primit confirmarea că statutul a fost încălcat de prima tabără! O a treia grupare este cea a indecișilor care stau și se întreabă: „oare eu cu cine votez?” Mă uit și nu pot să cred cât de jos s-a putut cobora nivelul politic! Îmi este dor de echipa cu care am câștigat încrederea arădenilor și aici mă gândesc la Seculici, Matula, Nițu, Gondor, Vasil și mulți alții de același calibru!!! Suntem într-o perioadă în care poate așa ne este dat să pătimim și noi pentru a redeveni ceea ce am fost!!!˝   Vom reveni cu alte amănunte. R.D.  

Lupaș: Primăria propune și mai multă confuzie pentru terasele și căsuțele de pe Ștrandul Neptun

După ce consilierul Marin Lupaș a criticat faptul că Primăria nu propune efectiv gratuitate pentru acces în zona comercială în noul Regulament de organizare și funcționare a Ștrandului, primarul Gheorghe Falcă a replicat că o va face printr-o altă hotărâre de consiliu. În dezbaterea Consiliului Local din această joi intră un document ce modifică atribuirea directă a Ștrandului către RECONS și aprobarea documentaţiei de atribuire directă prin concesiune. Din păcate, nici acest proiect nu vine să clarifice situația, ci cauzează și mai multă confuzie! „Nu înțeleg de ce preferă Primăria confuzia în locul clarității. Primarul se învârte după deget, ar fi trebuit să modificăm acea Hotărâre din 2015 unde sunt enumerate prețurile de intrare.  Eu nu țin neapărat să îmi apară numele pe vreo propunere care ar aduce beneficii arădenilor, i-am și transmis domnului Falcă că nu trebuie să vin eu cu un proiect de hotărâre, e destul să pună el un consilier PNL să facă această inițiativă. Ce vedem acum? În loc să scoatem biletele din zona comercială sau pietonală, la modul concret, primarul vrea să re-deseneze zonele și conform Articolului 3 din proiectul ce îl vom dezbate în ședință joi: „Imobilele rezultate ca urmare a restrângerii limitelor zonei de agreement Ştrand Neptun trec în administrarea Consiliului Local al Municipiului Arad, prin direcţiile de specialitate”, precizează consilierul municipal independent. „Apoi, dacă Primăria nu minte și vrea ceva deschis în locul zonei comerciale, de ce se mai reglementează locația respectivă în Regulamentul Ștrandului dezbătut recent? Nu știm exact ce vrea să facă cu atâtea pretexte, cel mai clar pare a fi un gard în plus pentru accesul la căsuțe. Oricum, mă întreb și de ce ar dori împrejmuirea zonelor de căsuțe dacă în anunțul inițial ele aveau să facă parte din așa-zisul Parc al Cetății?!”, întreabă Lupaș. Consilierul municipal aduce în discuție și un amendament aprobat de Consiliul Local la momentul concesionării Ștrandului către RECONS. „Îi aduc aminte domnului Falcă că atunci când am votat să atribuim RECONS-ului serviciul public de agrement, am convenit toți consilierii că vom avea o analiză după câțiva ani pentru a vedea dacă a fost o decizie bună și pentru a ne baza viitoarele decizii privind Ștrandul pe date concrete. A fost un amendament votat, nu se poate trece cu vederea ca și cum ar fi fost doar o discuție. Ce face Primăria acum când impune acest proiect, fără dezbatere publică ca să afle toți arădenii ce se propune acolo, pentru că probabil s-a speriat de mobilizarea celor interesați anul trecut? Degeaba vrea să pară un om democratic, Falcă ignoră efectiv un vot, nu are respect pentru Consiliul Local Municipal și face ce vrea, la modul cel mai discreționar. Am să întreb în ședința comisiei dacă mai votăm ceva sau îl lăsăm pe domnul primar să calce în picioare voința forului legislativ local”, concluzionează Marin Lupaș. (B.P)  

Vernisaje românești la Budapesta și Szentendre

0
În zilele de 7 şi 8 aprilie 2017, doi artişti plastici, Adela Kiss şi Ştefan Oroian, membri ai comunităţii istorice româneşti din Ungaria, au vernisat expoziţii personale la Szentendre şi Budapesta. La ambele manifestări a asistat şi E.S. Florin Trandafir Vasiloni, consulul general al României la Gyula. În data de 30 ianuarie 2017, cei doi au fost  laureaţi cu Premiul de excelență al Institutului Cultural Român.2017, la București, într-o festivitate găzduită de Teatrul Naţional.
Adela Kiss a vernisat expoziţia „Cu vaporul la Szentendre”, la Galeria „Varoshaz”, din incinta Primăriei oraşului Szentendre, vineri, 7 aprilie 2017, ce poate fi vizitată în perioada 7 aprilie-26 mai 2017.
Au transmis cuvinte de salut Iulia Pantea, preşedintele Autoguvernării Româneşti din Szentendre, Gyurk Dorottya, viceprimarul oraşului, iar jurnalistul Ştefan Frătean (iniţiator al redacţiilor TV şi Radio de naţionalitate română la începutul anilor 1980), a prezentat biografia Adelei Kiss.
La manifestare au participat printre alţii, Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula, Miklos Versegy, primarul oraşului Szentendre, Anamaria Brad, referent pt. învăţământul de naţionalitate română pe lângă Ministerul Resurselor Umane al Ungariei, Ana Borbely, lingvist, membru al Institutului de Cercetări a Românilor din Ungaria, alţi invitaţi.
Adela Kiss, grafician, artist plastic, a absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula în anul 1994, după care a fost bursiera Statului Român la Academia de Artă „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca – secţia design, pe care a terminat-o în anul 1999, unde a urmat şi un curs post-universitar. După studii, s-a întors în comunitatea din care a plecat, stabilindu-şi sediul în capitala Ungariei. Lucrările sale au fost prezente în cadrul mai multor expoziţii personale sau de grup, organizate în România (Baia Mare, Alba Iulia, Timişoara, Cluj-Napoca), Ungaria (Jula, Budapesta, Seghedin, Bichişciaba, Gödöllő), Anglia (Liverpol), Albania (Permeti), Austria (Werfenweng) sau Maroc. În anul 2015 a participat cu o expoziţie de grup la Filiala din Seghedin a ICR Budapesta. Este membră a Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria. Arta ei fină, rafinată, plină de sensibilitate şi de un elan tineresc original, se inspiră din moştenirea de la tatăl său, român originar din Bihorul unguresc, şi de la mama sa, româncă originară din Micherechi.
Ambientul muzical al manifestării a fost asigurat de muzicieni români originari din Chitighaz (Petru Tulcan (trompetist, lider al formațiilor Police Big Band, Budapest Jazz Orchestra și Trans Balcan Collectiv. Și-a terminat studiile superioare la Academia de Muzică din Budapesta. Este organizatorul concertelor de Crăciun al suflătorilor originari din Chitighaz); Ștefan Szarka, (trompetist, a studiat la Academia de Muzică din Seghedin şi la Academia din Detmold (Germania). A cântat în orchestrele simfonice din Göttingen și Berlin. În prezent este profesor la Școala de Muzică din Ferencvaros, Budapesta.) şi David Frătean (gornist, în anul 2016 a obținut la Academia de Muzică din Budapesta diploma de master la corn. Este gornist al  Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Maghiare.)
Ştefan Oroian a vernisat expoziţia de pictură şi plastică, la sediul Institutului Cultural Român (ICR)  din Budapesta, în data de 8 aprilie 2017, expoziţie ce se poate viziona până în data de 1 iunie 2017.
Au vorbit despre opera lui Oroian, Eunicia Trif, reprezentant al ICR Budapesta şi,  prof. univ. dr. Aurel Chiriac, director al Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, curatorul expoziţiei. Au adresat cuvinte de salut Maria Berenyi, directorul Institutului de Cercetări a românilor din Ungaria, precum şi artistul plastic Ingo Glass.
La manifestare au participat Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula, Anamaria Brad, referent pt. învăţământul de naţionalitate română pe lângă Ministerul Resurselor Umane al Ungariei, Tiberiu Boca, membru al prezidiului Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (UCRU) ş.a.
 
Ștefan Oroian, pictor, grafician şi sculptor de naţionalitate română, s-a născut la 19 februarie 1947 la Bătania, Ungaria.  A urmat studii de specialitate la Seghedin şi Budapesta. A desfăşurat o bogată activitate în domeniul ilustraţiei şi a graficii de carte, devenind redactor artistic al săptămânalului „Foaia Noastră”, organul de presă al românilor din Ungaria. În 1993 a fost fondator al Editurii „Noi” din Jula. Înainte de a deveni jurnalist, a fost profesor de desen la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula. A fost angajat al redacţiei săptămânalului „Foaia românească” până la pensionarea sa, în anul  2001. În anul 1991, a înfiinţat Corul românesc „Pro Musica” din Jula.  În februarie 2017, Ştefan Oroian a  împlinit 70 de ani, dintre care 50 i-a închinat artei. A expus lucrări, începând cu anul 1968, în expoziţii de grup şi colective organizate la Szeged (1992–1998), în 1982 fiind primit în Asociaţia Artiştilor Plastici din Ungaria. Din 1995 este membru al AIAP, UNESCO, Paris. Din 2000 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Ungaria şi membru de onoare al Filialei Uniunii Artiştilor Plastici Arad din 1995. Pentru activitatea sa a fost distins cu numeroase premii, printre care premiul Artiştilor Plastici din judeţul Békés (Ungaria), Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (România), Meritul Crucea de cavaler (Ungaria). Lucrări semnate Ştefan Oroian au fost prezentate în mai multe expoziţii personale din Ungaria, România, Germania, Franţa, Olanda, Italia. Este membru al prezidiului UCRU.
            În data de 6 aprilie 2017, a avut loc la Micherechi (comună majoritar românească din Ungaria), cea de-a 15 ediţie a Concursului de povestire „Vasile Gurzău”, denumit astfel în cinstea povestitorului originar din localitate, la care au participat 25 de elevi.
Manifestarea înfiinţată în urmă cu 15 zece ani  la initiativa Mariei Iova, bibliotecară pensionară, este organizată în fiecare primăvară cu ocazia zilei de naştere a povestitorului Vasile Gurzău, care a trăit la Micherechi între anii 1898-1980. Elevii şcolii generale din Micherechi, însoţiţi de părinţi, împreună cu cadrele didactice s-au adunat la „Casa Căsătoriilor” din Micherechi, la ediţia din acest an al concursului de poveşti, care poartă numele povestitorului local. Anul acesta au deschis drumul spre lumea de basm cei mai talentaţi 25 de povestitori din clasele 1−8 ai şcolii generale locale. Ei au adus în atenţia publicului povestiri din autori provenind din rândul etnicilor români din Ungaria (Vasile Gurzău, Mihai Pudri, Teodor Şimonca), dar şi români (Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Alexandru Mitru ş.a.)
La eveniment au participat consulul general al României la Gyula, Florin Vasiloni, Margareta Tat, primarul localităţii, Bertold Netea, viceprimarul localităţii, Delia Kovacs, redactorul-şef al săptămânalului „Cronica”, cadre didactice şi elevi de la Şcoala Generală din Micherechi.
Juriul concursului a fost alcătuit din: Maria Gurzau Czegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcesc”u din Gyula” (nepoata regretatului povestitor Vasile Gurzău), Eva Iova Şimon, redactor-şef la „Foaia Românească”, Mariana Negreu Vetro, directorul Centrului de Documentare şi Informare al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria şi Ana Dulău, profesor la Şcoala Generală din Micherechi.
Evenimentul a fost moderat de către Ana Benie, directorul şcolii generale din localitate. Eleva Debora Puha,, din clasa a opta, a povestit cele mai importante momente din viaţa lui Vasile Gurzău, despre care s-a spus că a dus mai departe tradiţia basmelor populare ale localităţii şi regiunii.

PNL Arad, între normalitate, teoria conspirației sau liniștea de dinaintea furtunii

1
Fără doar și poate, alegerea lui Sergiu Bîlcea în fruntea Organizației Municipale PNL Arad este salutară. E un prim semnal că noul PNL, rezultat în urma fuziunii dintre vechiul PNL și PDL, devine un tot unitar, ceea ce s-a și dorit, de la bun început. Faptul că Sergiu Bîlcea provine din vechiul PNL și s-a impus într-o organizație municipală în mare parte croită pe moștenirea rămasă de la vechiul PDL este cu atât mai remarcabil. Ce este în spatele jocurilor de culise e greu de știut cu exactitate, speculațiile care se fac pe marginea alegerilor din PNL Arad fiind multe și, pe alocuri, de-a dreptul fanteziste. Una dintre ele ne-a atras, însă, în mod deosebit atenția, pentru că e o adevărată teorie a conspirației care pare a se derula într-o liniște prevestitoare de furtună. Pe scurt, aceasta sună (cam) așa: Geanina Pistru a acceptat să fie înlocuită atât de ușor de Sergiu Bîlcea în fruntea Organizației Municipale PNL Arad nu de dragul viitorului PNL, ci ca o mutare – parte a unui plan îndrăzneț, menit să ducă la înlăturarea lui Gheorghe Falcă din fruntea partidului. Geanina, trup și suflet alături de Falcă până acum, ar fi acceptat mișcarea pentru a-și ajuta soțul, pe Eusebiu Pistru, să ajungă președinte al organizației județene. Din postura de prim-vicepreședinte al Organizației Municipale, Geaninei Pistru îi va fi mult mai ușor să dirijeze voturile „supușilor” spre Eusebiu Pistru. Nu e ea președinte, ci Sergiu Bîlcea, deci nu ei o să i se reproșeze schimbarea de macaz. Desigur că Eusebiu Pistru nu și-a anunțat, deocamdată, candidatura, dar mai are timp. Cu Organizația Municipală de partea sa, plus oamenii din județ loiali lui Igaș și Ioțcu (din vechiul PDL), la care se adaugă cei proveniți din vechiul PNL, drumul spre șefia filialei județene devine din ce în ce mai facil (și tentant, totodată!). E, desigur, așa cum spuneam, doar o teorie a conspirației. În plus, deocamdată e liniște… Orlando TOADER

Evenimentele din anul 1919

Să urmărim, în continuare, evenimentele din primele luni ale anului 1919. În 24 ianuarie, Consiliul Dirigent de la Sibiu a suspendat autonomia comitatelor (judeţelor), punând în fruntea lor prefecţi români care cerură vechilor funcţionari de stat sã depună jurământ de credinţă faţă de regele Ferdinand, în timp ce – susţin istoricii maghiari – „conform dreptului internaţional, Transilvania aparţinea încă Ungariei“ („Histoire de la Transylvanie“, p. 616). În 26 februarie, Conferinţa de Pace de la Paris a decis,  „sub presiunea românilor“, susţin aceiaşi istorici maghiari, deplasarea spre vest a liniei de demarcaţie ungaro – românã. În consecinţă, Conferinţa a transferat judeţele Arad, Oradea şi Satu – Mare, trupelor române, dorind totodată o zonă neutră, la vest, pe linia Debreţin – Seghedin, cu administraţie maghiară, dar sub supraveghere franceză. Deoarece Conferinţa de Pace nu lăsa să se întrevadă posibilitatea încheierii unui tratat acceptabil pentru partea maghiară, guvernul Karolyi a demisionat. „Coaliţia burghezo – democratică pro – Antanta cu social – democraţii moderaţi a eşuat politic şi moral“, conchid istoricii maghiari. („Histoire de la Transylvanie“, p. 616). În locul acesteia, în 21 martie, la Budapesta s-a proclamat „Republica Sfaturilor“ (sovietele bolşevice, nota mea). Preşedintele „Consiliului (sovietului) Revoluţionar“ şi comisar al Afacerilor externe a devenit Béla Kun, un muncitor care şi-a fãcut ucenicia politicã la Cluj. Este foarte dificil şi nu e locul aici să urmãrim complexitatea şi contradicţiile acelei perioade. Pot spune cã am avut mult noroc, iar Dumenezu a fost cu noi. Punctez doar câteva momente. Republica Sfaturilor s-a desolidarizat de politica naţională a regimului Karoly, dar în egală măsură refuza să cedeze fără condiţii unele regiuni armatelor unor ţări vecine „care manifestă vădit scopuri imperialiste“. („Histoire…“, p. 617). Desigur, era vizată în primul rând armata română. Deasemenea, ea promitea o luptă „contra boierilor români“ (care nu mai existau, nota mea), invitând proletariatul din România să i se alieze. Liderii „Republicii Sfaturilor“ erau ferm convinşi că mişcarea muncitorească revoluţionară va desfiinţa graniţele şi va crea un „stat internaţional“ unic a cărui condiţie prealabilă ar fi fost „alianţa fraternă şi o republică federativă.“ Puterile Antantei arătară de la început o aversiune profundă faţă de Republica Sfaturilor. Era firească reacţia unor ţări democrate, faţă de un stat bolşevic  în inima Europei (nota mea). Cu atât mai mult a fost firească acţiunea armatei române împotriva Republicii Sfaturilor care, sub „alianţa fraternă“ cu muncitorii români şi „republică federativă“, în pofida idealurilor „internaţionaliste“ urmărea conservarea „Ungariei Mari“. Pe data de 15 aprilie, armata română a declanşat o ofensivă  de-a lungul liniei de demarcaţie ungaro-române, distrugând o divizie de secui (12.000 de soldaţi şi 649 de ofiţeri), iar Oradea şi Satu – Mare au fost predate armatei române, Aradul rămănând în continuare sub administraţia maghiară. În 1 mai, armata română a ajuns la Tisa. Frontul se fixă pe acest râu. Conferinţa de Pace de la Paris nu-i mai permise armatei române să avanseze. În 30 mai, Armata Roşie maghiară a lansat o ofensivă reuşitã pe frontul ceh. Sub efectul acestei victorii, Conferinţa de la Paris s-a arătat dispusă  să-i invite pe maghiari la negocieri. În 13 iunie, Clémenceau a transmis guvernului maghiar hotărârea Conferinţei asupra viitoarelor graniţe ale Ungariei. Hotărârea a nemulţumit atât pe Béla Kun, cât şi pe Brătianu, deoarece României îi revenea mai puţin decât se prevăzuse în tratatul secret din anul 1916. În 20 iulie, Armata Roşie maghiară lansă o ofensivã pe linia Tiszei, dar fu constrânsă să se retragã. Pe 30 iulie, la ordinul şi sub supravegherea directă a regelui Ferdinand, armata română a traversat Tisa pe un pod de pontoane, îndreptându-se apoi spre capitala Ungariei. Armata Roşie s-a dizolvat, iar guvernul lui Béla Kun a demisionat. În 4 august, armata română intra în Budapesta.

Hotelul Moneasa cumpără o policlinică şi invers

0
Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu nu pot scăpa de motanul meu. Mi se bagă şi-n chiloţi. Dacă o femeie vrea să mă mângâie dă de o coadă. Cu blană. Aşa a fost şi azi. Nici nu ştiam că e la mine în buzunar. Numai ce l-am văzut că se zbugheşte sub o masă vecină de la terasă. De jenă, nici nu m-am uitat cine era la masă. -Domnu’, a dumneavoastră e mâţa? -Îmi cer scuze, dau eu să mă ridic ruşinat. -Lăsaţi că e drăguţă, îmi zice tipul, de sub o mustaţă calmă. N-am mai apucat să-i spun că e motan, căci coada pocitaniei se linguşa deja între picioarele mustăciosului. După care se mută lasciv între picioarele comeseanului. -Tu ştii cine e la masă?, mă întreabă motanul în cască. Am crezut că e o glumă. -E doctorul Preoţescu şi cu fostul parlamentar Creţ Nicoară, continuă agentul meu acoperit de o coadă. -Şi?, m-am gândit eu mut. Pocitania secretă mi-a auzit şi gândul. -Vorbesc despre vânzarea hotelului Moneasa, de la Moneasa, al lui Nicoară. Şi despre Policlinica lui Preoţescu. -Cumpără Nicoară policlinica lui Preoţescu?, intru eu pe recepţie. -Nu, şefu’! Recepţie! Doctorul Preoţescu cumpără hotelul de la Nicoară! -Eşti sigur? -Nu ştiu, staţi să o mai frec puţin. -I-aţi, dom’le, mâţa dintre picioarele mele îmi zice mustăciosul. O fi văzut microfonul? Miau-miau  

Vrem o țară ca afară sau salarii ca afară?

0
Păi cum adicălea să ajungă bujetarii să aibe salarii ca afară, dă mii de euroi și ăia de lucră la privați să stea pe unu-două salarii minime pă lună? Io am vorbim cu mai mulți precini care o duc de azi pă mîine cu banii, că lucră dă le sar ștrimfii ca să ia v’o 2 mii dă lei pă lună și care îs foarte indignați dă iureșu lu’ ăstia de sug de la țâța poporului și vor lua căruțe dă bani de la bujet, lună de lună. -Măh, o zîs unu, o singură soluție avem, să naționalizeze guvărnu’ urgent tăte firmele private și să ne dea bani la fel la tăți! N-ar fi rău să cerem să fie ca pă vremea tovarășilor, hî? Îmi pare mie că roata istoriei să învârte tăt mai repede, tăt mai repede …   Călin Florinescu  

Ghicitoare, ghicitoare, cine-i cel lucios la … unghii?

0
Femeilor le plac bărbații care se îngrijesc, care arată … mai bărbați. Daaaar, mai sunt unele care apreciază și bărbății efeminizați, care se îmbracă așa mai slim, cu pantaloni mulați, cu sclipăţ – lurex, pantofi de lac, ascuțiți și … cu unghii date cu… lac (sau ojă incoloră!). Și votul lor chiar contează, nu? Oare îi va folosi cocotei #1 a Aradului în lupta pentru președinți PNL Arad (că atâta i-a mai rămas după ce a pierdut alegerile generale din postura de şef al campaniei electorale generale) dacă își face unghiile lucioase la salonul de înfrumuseţare a nevestei? explicație foto: în stânga se văd unghiutzele lăcuite aparținând lui Jitză, iar în dreapta este fațada salonului famigliei. Guinot la (c)oi m-aş duce

Situaţia confuză şi tensionată la Arad, după 1 Decembrie 1918

Întâi decembrie 1918 n-a însemnat o schimbare radicală şi imediată pentru Aradul nostru. Nu devenisem încă România Mare. Au urmat evenimente triste şi regretabile. În Arad continuau să acţioneze, în paralel, gărzile naţionale române şi gărzile naţionale maghiare, menite să asigure ordinea şi siguranţa cetăţenilor şi a proprietăţii lor. (După Adunarea de la Alba Iulia, comanda supremă a gărzilor româneşti, aflate sub autoritatea maiorului Alexandru Vlad, s-a mutat la Sibiu, rămânând la Arad numai comanda judeţeană, încredinţatã locotenent – colonelului Teodor Şerb, urmat apoi de cãpitanul Moise Rişcuţia). Administraţia oraşului era în mâinile maghiarilor. De fapt, nimeni nu ştia ce va fi, în final? Până la Conferinţa de Pace de la Paris, a domnit confuzia şi deruta. Ca sã înţelegem aceastã situaţie, trebuie să avem în vedere armistiţiul din 13 noiembrie, încheiat la Belgrad, între guvernul Karolyi şi generalul Franchet d’Esperey, comandantul armatei de sud a Antantei. Convenţia armistiţiului lăsa administraţia ÎNTREGII Ungarii în sfera de competenţã a guvernului maghiar. La aflarea acestei ştiri, încă în timpul negocierilor cu Oszkár Jászi, Iuliu Maniu trimite de la Arad un memorandum la Paris, cerând autorizaţia pentru trupele române de a înainta dincolo de Mureş, asigurându-l totodatã pe regele Ferdinand, că trupele române vor avea în Transilvania hrană, veşminte, încălţăminte şi nu vor întâmpina nicio rezistenţă („Histoire de la Transylvanie“, Budapesta, p. 611). În 21 noiembrie, trupele române au început să se desfăşoare în Transilvania. (Desigur, ele nu au influenţat prin nimic Adunarea Naţională de la Alba Iulia). În 8 decembrie, generalul Henri Berthelot, comandantul armatei franceze de la Dunăre, a autorizat trecerea Mureşului (care constituise „linia de demarcaţie“) şi trupele române, sub comanda generalului Traian Moşoiu, ocupară 8 oraşe „fără ca guvernul maghiar sã fie informat.“ („Histoire de la Transylvanie“, p. 614). În continuare, armata română înaintă pas cu pas pentru a îndeplini „obiective naţionale, a executa instrucţiunile Antantei şi a lupta contra bolşevismului“ („Histoire de la Transylvanie, p. 615). Nu voi continua sã urmăresc tribulaţiile acelui timp, în care armata română, la ordinul suprem al regelui Ferdinand şi cu riscuri care puteau să aibă consecinţe nefaste pentru români, în contextul european, a realizat o adevărată epopee naţională. Evenimentele de la Arad ne sunt narate de excelentul publicist Isaia Tolan, în articolul „Din cronica dezrobirii Aradului“, cuprins în „File din istoria Aradului“, Bucureşti, 1999. În mod firesc, maghiarii arădeni n-au acceptat „Hotărârea“ de la Alba Iulia. Reacţiile lor s-au ţinut lanţ, în întreaga lună decembrie. Chiar în 1 Decembrie, un grup de maghiari înarmaţi a deschis foc asupra casei lui Ştefan Cicio Pop. Întors de la Alba Iulia, fostul vicepreşedinte al Marii Adunări a fãcut o declaraţie dură în ziarul „Aradi Hirlap“: „Este o prostie sã-şi închipuie ungurii că prin suprimarea conducătorilor români vor putea să împiedice inevitabilul. Vor veni în locul suprimaţilor mii şi mii.“ Rezistenţa armată a maghiarilor arădeni era deja organizată temeinic. De la şicane mărunte (ruperea steagului românesc de la reşedinţa episcopală, smulgerea cocardelor tricolore româneşti de la pieptul mai ales al femeilor etc) s-a ajuns, la sfârşitul lunii decembrie, la un veritabil „măcel“, cum l-a denumit Isaia Tolan. Pe scurt: În 29 decembrie – zi de duminicã – a sosit la Arad, generalul Berthelot. A fost întâmpinat de o mare mulţime de intelectuali şi ţărani români, îmbrăcaţi în port de sărbătoare, care l-a condus pe general pânã la hotelul „Crucea Albã“ (azi „Ardealul“). Aici a apãrut un tânãr secui soldat (cu nume românesc Berşan!) purtând un steag maghiar plin de noroi, pe care l-a fluturat spre români, mânjindu-le faţa. Imediat s-a răspândit zvonul că steagul maghiar era murdar fiindcă românii l-au cãăcat în picioare! şi s-a dat comanda: toţi maghiarii fără arme să alerge la cazarmă dupã arme! Cei care aveau deja arme, au început să tragă salve şi mulţimea românilor s-a împrăştiat de-a lungul bulevardului. O parte din ungurii înarmaţi a pornit după generalul Berthelot, care se ducea la reşedinţa episcopală. S-a tras asupra automobilului său rănindu-i şoferul. De la reşedinţa episcopală, grupul de unguri     s-a deplasat la casa lui Ştefan Cicio Pop, pe care au supus-o unui foc năprasnic. (Cu mulţi ani în urmă, Doamna Ana Birtolon, fiica lui Cicio Pop, mi-a povestit acele momente de groază în care stătea culcată pe podea şi gloanţele şuerau pe deasupra ei). Grosul maghiarilor înarmaţi a alergat pe bulevard după românii care fugeau încercând să scape.  I-au prins în faţa cafenelei şi hotelului „Central“ (fost „Mureşul“, în timpul nostru). S-a tras în cruciş, din patru părţi. Au căzut morţi şi răniţi. Atacatorii s-au îndreptat apoi spre sediul gărzii româneşti (Actualul spital de O.R.L. şi oftalmologie, din strada Tudor Vladimirescu, colţ cu piaţa „Mihai Viteazul“). După un lung şi sângeros asediu, atacatorii au reuşit să dezarmeze garda românească, distrugându-i totodată actele şi documentele. A fost un adevãrat „pogrom“, încheie Isaia Tolan.

Comunicat de presă din partea Confederației Patronatului Român, filiala Arad

0
La invitaţia Ambasadorului Românie în Ungaria,  H.E. Marius LAZURCĂ, Ioan Marin CRIŞAN în calitate de Preşedinte al Filialei Judeţene Arad a Confederaţiei Paronatul Român  însoţit de Marcel MĂINESCU vicepreşedintele aceleiaşi instituţii au participat la o întâlnire de afaceri la Budapesta. Au fost prezenţi Consulul României la Gyula, H. E. Florin VASILONI, preşedintele ROCHAM România-Ungaria, János TAKÁCS,  Ambassador Peter KRAFT, MBA – Hardvar University,  CEO  of Kraft & Associates Tourism Development,  oficiali ai ROCHAM şi oameni de faceri din cele două ţări. Au fost discutate oportunităţi de afaceri şi dezvoltarea cooperării între România şi Ungaria. ˝Ca bucovinean născut la Timișoara și stabilit la Arad am multe motive să am o percepție pozitivă despre Ungaria, un stat de care ne leagă nu doar vecinătatea geografică și istoria comună, ci și suprapunerile culturale și civilizaționale vizibile cu ochiul liber. Cetățenii unguri reprezintă unii dintre cei mai numeroși turiști străini care vizitează România iar această realitate va deveni din ce în ce mai vizibilă, din motivul că interesul pentru România va crește constant în anii următori. Fără să ocupe unul din locurile fruntașe, investițiile ungurești în România sunt totuși semnificative (peste 900 de milioane de euro). Câteva companii cunoscute în Ungaria au decis să își extindă operațiunile și în România în domeniul energiei (MOL), bancar (OTP), medicamentelor (Gedeon Richter) și imobiliar (TriGranit). Aceste investiții nu sunt speculative, ci vizează o prezență stabilă pe piața noastră. Cred de asemenea că există potențial de creștere în domeniile turismului, agriculturii și industriei prelucrătoare conexe. Sunt convins că aceste relații vor crește pe măsură ce infrastructura de interconectare se va consolida. A doua legătură pe autostradă, la nivelul Oradiei, gazoductul Arad-Szeged, o nouă conexiune electrică transfronta­lieră, legături prin rețele de fibră optică, conducta de apă între județele Arad și Bekes – toate aceste proiecte în lucru au vocația de a impulsiona raporturile noastre economice,˝ a declarat H.E. Marius LAZURCĂ, ambasadorul României în Ungaria. „Participarea la acest gen de evenimente nu poate decât să ne deschidă noi orizonturi, noi oportunităţi de afaceri, noi perspective, şi mai ales noi lecţii în ceea ce priveşte abordarea afacerilor˝, este declaraţia făcută de Ioan Marin Crişan, preşedintele Filialei Arad a Confederaţie Patronatul Român la revenirea de la Budapesta.

De la ˝dragă Stolo’˝ la ˝dragă Căli’˝

0
După ˝Dragă Stolo’˝ 2004, iată că astăzi s-a lansat la Arad ˝Dragă Căli’˝ 2017. De plâns însă, după ce o văzut în ce hal arată partidu’ prin județ, plânge ineuanul sau penelistul pe rit vechi Abrudan, că pedelistu’ Falcă își râde în barbă uitându-se lung la unchiile lăcuite … Sub privirile părinților spirituali, Sebi și Gianina Pistru, Jitză se va pupa cu Căli’ și va conduce în continuare spre noi culmi ale penibilului ce a mai rămas din glorioasa organizație pedele-penele de Arad și care își va da obștescul examen la alegerile viitoare când useriștii și bulumacii vor lua caimacul. Totuși, pentru Abrudan e o decizie bună. A ales familia și orașul, și asta contează mai mult în viață! Bravo pentru decizie!   Pedeliști am fost, peneliști vom fi până … va muri!

Nula-nula za Liver…

0
Pă vremea când tăți domnii erau tovarăși ne uitam la televizor la sârbi la meciurile din cupele europene, printre purici și alb-negru, dar vedeam fotbal, nene. Comentatorul sârb ne ținea în priză cu tonalitatea lui și replicile ni s-au întipărit în minte. Sâmbătă, ai noștri fotbălăi utiști au fost la schimb de experiență ca-ntre sate, la Afumați. Și s-au afumat ca șoanca și clisa din cămară, ce să mai … au jucat ca în rima din titlu! Baiu’ îi că rima îi valabilă de vreo tri etape și ne cam luăm gându’ de a pupa milionu’ de euro de la teve de la masa bogațîlor, fără de care nu sțiu ce va face Șoani Baci din toamnă … Amu, chibiții spun că o fi dă vină spaniola lu’ Laur că nu o pricep Strătilă și Copil, alții că o fi dă vină avionu’ că nu are bisniz clas, sau poate că prea îi rupe Nacho cu extensoarele lui … un lucru îi sigur, jucăm cum o zîs Rejele, ˝lungă și p’a doua˝ dă ne și întrebăm de ce l-or schimbat pă Roli? Poate că d-aia l-or schimbat că numa’ lui nu i-or zîs că obiectivu’ îi promovarea și omu juca relaxat cu cinci prunci atletici pă teren … Trăbă să să adune suporterii ăia ce să duc la tăte meciurile și să margă păstă ei la antrenamente să vadă care-i treaba … or fi ceva lucruri necurate de nu joacă pruncii sau asta-i valoarea? Că știți cum se zice la piață … atâția bani dai, atâta pește primești!      

Dorel şi dictatura: mein Kempf… Feri Kempf!

Dorel Căprar, încă preşedinte la PSD Arad, se laudă peste tot cu noua faţă pe care o are formaţiunea sa. Omiţând că recentul succes al PSD Arad, de la parlamentare, se datorează nu lui, ci pe de o parte (o mare parte) lui Mihai Fifor, iar pe de altă parte unor consilieri – locali şi judeţeni – care i-au făcut toată treaba, Dorel Căprar începe să-şi bombeze pieptul, ca şi culturiştii anabolizaţi. Adică se laudă fără motiv, cu realizări ale altora. De fapt, noua faţă a PSD este reflectată clar de aceste poze. Persoana din imagine, pentru cei care nu ştiu, este noul lider al PSD Vladimirescu. Nou, adică mai nou, că persoana în cauză e deja „consacrată” în comună. Ca să concluzionăm, în întreaga sa activitate, Dorel Căprar s-a remarcat tocmai promovând astfel de oameni, care să nu-i zdruncine cariera megalomanică. Când a găsit oameni mai buni sau mai capabili ca el, a urmărit fie să-i elimine, fie să-i vândă. Cam cum încearcă şi acum să facă cu Fifor. Sau, Căprar preferă să facă pact cu duşmanul, aşa cum a făcut cu Falcă, la Arad. Şi asta în ciuda faptului că alţii duc dezinteresat un război dur şi de lungă durată cu Falcă, tocmai pentru binele arădenilor Revenind la Vladi, PSD îşi vede imaginea, reflectată perfect în pozele celui care, pus de Căprar, se declară lider al al partidului, la Vladimirescu: Feri Kempf. A se FERI de foc

Excelenţă în învăţătură, matematică, cercetare şi… pian!

Interviu cu Andreea SZÖCS, o absolventă de excepţie a Aradului   Într-o lume tumultoasă, o lume în care tinerii sunt priviţi cu scepticism, acuzaţi de indolenţă şi nepăsare, apar acele exemple care vin să infirme multe dintre „acuzaţiile” aduse.  La Arad, la Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, am întâlnit una dintre elevele premiante nu doar la învăţătură ci şi la Olimpiadele de Matematică şi Fizică. Mai mult, una dintre elevele admise în acest an la cinci universităţi din Anglia, iar în România trei universităţi de prestigiu i-au trimis deja oferte, sperând să o aibă studentă. Este vorba despre Andreea SZÖCS, o adolescentă draguţă şi prietenoasă, o adevărată domnişoară, care a avut amabilitatea să ne vorbească despre ea, despre visurile ei, şi, ascultând-o, să ne gândim că… Da, se poate!  

Rep: Te rog să ne spui ceva despre tine, lucruri care te definesc, care şi-au pus amprenta pe ceea ce eşti tu astăzi. Andreea SZÖCS: Am crescut într-o familie minunată, de ingineri, profesori, matematicieni, muzicieni şi pictori, care mi-au îndrumat cu dragoste paşii copilăriei. Fiecare dintre cei dragi mie mă provoca spre diverse activităţi, în funcţie de profesia pe care o avea. Bunica spre artă, iar mama şi mătuşa mea spre matematică. Pornind de la aceste provocări, am ajuns să îndrăgesc foarte mult matematica. Cu toate că au văzut de timpuriu pasiunea pentru matematică, părinţii mei nu au făcut niciodată presiuni asupra mea, lăsându-mi libertatea de a-mi alege calea. De aici a pornit visul meu să fac ceva valoros. Mi-a luat ceva timp să înţeleg că istoria este scrisă în mare parte fără public, că cele mai mari realizări sunt făcute în tăcere. Această idee a crescut împreună cu dorinţa mea de a deveni un om de ştiinţă, aplecat spre matematică. Rep: Când ai început efectiv să realizezi că matematica va fi domeniul în care vei excela? A. S.: Curiozitatea pentru matematică s-a dezvoltat din şcoala primară. Matematica învăţată la şcoală nu a fost suficient de dificilă pentru mine, aşa că am început să lucrez în particular cu profesor, începând din clasa a IV-a. În clasa a V-a, m-am calificat la Olimpiada Naţională de Matematică, performanţă pe care am repetat-o de-a lungul anilor de şapte ori, câştigând trei medalii de bronz. Am urmat multe concursuri, unde am câştigat premii extraordinare, cele mai deosebite fiind la „Evaluare în educaţie”, organizate sub egida Academiei Române. Rep: Care a fost apogeul celor 12 ani de şcoală, şi când ai aflat că poţi intra fără examene la facultăţi în România, ştiut fiind că, pentru performerii din anumite domenii, universităţile româneşti oferă locuri fără examen, încă din perioada liceului. A. S.: În clasa a XI-a am atins apogeul, a fost „anul meu”, un an distinct, plin de satisfacţii. Pe lângă bronzul de la Olimpiada Naţională, am câştigat Premiul I la Concursul interjudeţean de matematică „Traian Lalescu”, Premiul I la Concursul naţional de matematică „Valeriu Alaci”, organizat de Universitatea Politehnică Timişoara, Premiul I la Concursul Facultăţii de Matematică-Informatică a Universităţii de Vest din Timişoara, şi Premiul I la Concursul internaţional de Matematică şi Informatică „Caius Iacob”, organizat de Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Rezultatele mi-au asigurat un loc în anul I la toate cele trei facultăţi, fiind admisă fără examen. Rep: Ai spus că provii dintr-o familie care are nu doar ingineri şi matematicieni, ci şi pictori şi muzicieni. Această latură artistică nu şi-a lăsat cumva amprenta asupra ta? A.S. Ba da, am şi acea latură sensibilă, moştenită de la artiştii familiei. Am cântat la pian timp de zece ani, şi am participat la concursuri, atât în ţară, cât şi în Ungaria, concursuri unde am fost premiată. Deci, am reuşit să îmi exploatez la un nivel major inclusiv latura artistică. Rep: Care a fost cea mai mare provocare a ta în ceea ce priveşte matematica, mai ales că incă din clasa a XI-a ai primit oferte de la universităţi, atât din ţară, cât şi din afară? A.S.: Perioada cea mai interesantă a fost atunci când am decis să particip la examenele STEP I şi STEP II cu un an mai devreme, deci nu în clasa a XII-a, ci în clasa a XI-a. STEP-urile, sunt examene de matematică concepute pentru a testa candidaţii care vor să devină studenţi la Universitatea din Cambridge sau la alte universităţi de renume, întrebările fiind la nivelul examenelor de matematică pentru licenţă. A fost o altă provocare, deoarece am avut doar o lună timp pentru pregătire pentru o materie specifică clasei a XII-a, pe care nu o învăţasem, iar rezultatul a fost unul pe măsură, deoarece am primit la cele două examene calificativul unu, adică „foarte bine”. Acum mă pregătesc să dau examenul STEP III. Rep: La finalul clasei a XI-a aveai deja oferte de la trei universităţi din România, dar ai primit şi oferte de la cinci universităţi din Marea Britanie. Cum ai reuşit acest lucru? A.S.: Am dorit foarte mult să studiez în Marea Britanie, deoarece sunt convinsă că pot creşte foarte mult într-un mediu internaţional, axat pe cercetare ştiinţifică şi inovare. Am ales, analizând programele de studii, cinci univesităţi de top şi am urmat procesul de aplicare online, pe UCAS. Prima ofertă am primit-o de la King’s College London. A urmat oferta de la University of Bristol. Am fost apoi invitată la interviu la Imperial College London şi la University of Cambridge. Acolo, am detaliat performanţele personale, în matematică, participările la programele extracurriculare din domeniu şi am fost evaluată şi pe baza unor „interviuri”, de fapt examene, prin rezolvarea unor probleme dificile, „la prima vedere”. În decembrie am primit oferta de la Imperial College London, iar anul acesta, în ianuarie am primit şi oferta de la University of Cambridge. A urmat apoi oferta de la University of Edinburgh. Am deci cele cinci oferte, toate de la universităţi de top din lume, unde o să încerc şi sunt sigură că voi şi reuşi să îmi urmez visul. Cu siguranţă, voi alege University of Cambridge, ca primă opţiune. Rep: De ce University of Cambridge, în detrimentul celorlalte universităţi? A.S. University of Cambridge, este cotată ca locul întâi modial în pregătirea matematicienilor. Acolo cred că o să mă simt în elementul meu, deoarce toţi cei care aleg să studieze acolo îşi doresc să devină cei mai buni. O să fie din nou o provocare, o competiţie, şi atunci nu ai timp să te pierzi, să leneveşti, să te dai bătut. Apoi, a contat foarte mult faptul că am fost printre cei câţiva elevi aleşi, dintre cei 32 de participanţi la interviu, şi ei selectaţi din multitudinea de aplicanţi. Mai am un singur hop, examenul de bacalaureat, unde trebuie să obţin note mari la matematică şi fizică, ca să pot deveni studentă cu acte în regulă. Deci mai am încă de muncit, şi sunt sigură că munca mea va fi răsplătită. Rep: Ce vei face după absolvire? A.S.: Îmi doresc să fac cercetare. La celebrul institut de cercetare CERN, la Lausanne, sau, de ce nu în România, dacă se vor schimba vremurile şi cercetarea românească îşi va recâştiga prestigul avut cândva. Rep: Ai o familie care te-a susţinut şi te susţine. Cine a mai avut încredere în tine şi în performanţele tale? Mai există o persoană pe care ai simţit-o aproape în toată acestă perioadă? A.S. Da. Doresc să îi mulţumesc doamnei profesoare Octavia Potocean, care a fost mentorul meu în aceşti ani şi m-a susţinut, fiindu-mi aproape în pregătirea mea. Recomandarea domniei sale a fost parte integrantă a aplicaţiei mele şi sunt convinsă că a contat enorm în reuşita mea la Cambridge. Trebuie să îi amintesc şi pe prietenii şi colegii mei, care mi-au fost alături şi m-au încurajat, bucurându-se alături de mine de reuşitele mele, şi cărora le mulţumesc. Rep: Îţi dorim mult succes! D.M.