La aniversare
Mă bucur de privilegiul de a fi cel mai vechi colaborator al ziarului „Flacăra Roşie“, am debutat în anul 1964. Aş împrumuta cuvintele unui strămoş, poetul Horaţiu („Ode“): „Ehem, fugaces … labutuns anni!“ („Vai, cum zboară anii!“).
De ce am scris atât „amar“ de ani şi de ce continui? Răspunsul este simplu: „Flacăra Roşie“ (în ciuda titlului) a fost un ziar bun şi este un ziar bun. Dar, ce este un ziar bun? Vă rog să-mi scuzaţi comparaţia: Un ziar bun este ca un medic de familie, care îşi vizitează din când, în când, pacienţii, pentru a le lua pulsul. Mutatis mutandis, schimbând ceea ce-i de schimbat, Flacăra Roşie a înregistrat cu onestitate pulsul acestui oraş de graniţă. Nu a fost întotdeauna uşor, ştim cu toţii, nu-i aşa?
Astăzi, „colegii mei“, animaţi de un profesionalism veritabil, scriu în libertate, urmând îndemnul lui Tacit, istoricul latin (55 – 120): „Sine ira et studio“ (Fără ură şi părtinire), numai aşa afli adevărul şi eviţi senzaţionalul ieftin.
La acest moment, aniversar, cel care a semnat o jumătate de veac în ziarul arădenilor adresează colegilor de azi felicitări, dorindu-le tăria de a oferi cititorilor numai adevărul, oricât de incomod, deoarece aşa îşi va putea îndeplini ziarul rolul său în construirea unei societăţi sănătoase, pe care o dorim cu mult timp.
Horia Medeleanu
10CE!!!
Zece. Am zice Nadia. Am spune absolutul! NU, în fapt e vorba de ZECE ani de Flacăra Roşie! Zece ani de apariţie permanentă, zece ani de prezenţă permanentă. Zece ani de ziaristică permanentă (tipar!!!), pe print, pe hârtie, pe fâşâitoare, pe „material de budă”, pe ce vreţi voi.
Iaca, Flacăra a ajuns la zece ani. Privind retrospectiv, zece ani nu înseamnă mult, nu înseamnă nici puţin, dar înseamnă enorm. Dacă aş da timpul înapoi, şi tocmai îl dau, îmi aduc aminte cum era atunci. Eram implicat într-un alt proiect jurnalistic – relativ de succes, din moment ce există – când am văzut publicaţia ce se mula pe modul meu de a gândi, pe modul meu de a scrie. Aşa m-am conjuncturat cu Flacăra, aşa am ajuns să scriu la această foaie.
În timp, Flacăra Roşie a avut un singur şi mare caracter: a deranjat! Eu am marele merit că, în această perioadă, am scris. Glumesc, desigur, dar m-am simţit la fel de bine, la fel de ciudat, ca pe vremea Observatorului, tot la începuturi. Adică să stau la masă, în ziar, cu oameni de excepţie. Oameni, adică ziarişti, care aveau (şi au şi acum) pixul ascuţit. Oameni care atunci când scriau, erau citiţi, iar când nu scriau, unii răsuflau uşuraţi.
Îmi place să scriu aici, descorsetat, sau fără sutien, cum s-ar zice. Îmi place, nu neapărat să scriu, cât să fiu citit. De multe ori, articole pe care nu le-am scris, articole pe care uneori nu le-am citit, mi-au fost atribuite. Ce să fi făcut? Mi le-am asumat.
De alte multe ori, articole pe care eu le-am scris au fost atribuite altora. Dacă nu intervenea acea culpabilitate juridică, lăsam lucrurile să decurgă în modul lor firesc. Dacă era bai, întotdeauna mi-am asumat intenţia şi conţinutul articolului. Ideea de front comun.
Aşa cum a făcut întotdeauna ziarul Flacăra Roşie!
Termin, cu două chestii frumoase, altele decât cele uzuale.
Un prieten de-al meu citeşte Falcăra în week-end! Asta chiar dacă apărem luni. Mulţumesc Mircea!!!
Alt prieten mi-a sugerat să trec titlu: 10 ani! #rezistăm! Sincer, oscilam, ce titul să pun, dar, oricum, mulţumesc Marine!!!
De fapt, vă mulţumesc tuturor!!!
De zece ani incomozi. Tot aşa s-o ţinem!
Trebuie să recunosc că prins fiind cu rutina zilnică am fost surprins în momentul în care Romi m-a sunat şi mi-a spus că aniversăm zece ani de „Flacăra Roşie“. Ţin minte momentul în care mi s-a propus colaborarea, chiar de la primul număr (mersi Căline!) şi eram uimit că se dorea o altfel de presă în Arad. Fiind şi începător în ale jurnalismului (nu că acum aş fi altfel, dar mă rog …) am intrat într-un anturaj pentru care nu pot să fiu decât mândru: Romi Dubăţ, Orlando Toader, Teofil Grădinaru, Ovi Balint, Lajos Notaros. Oameni care au făcut şi fac istoria în presă şi de la care am avut şi încă am de învăţat foarte multe.
Pe partea de sport am încercat mereu să scriu altceva decât se scria deja în Arad. Am învăţat repede că toţi cei care se ocupau de sport în acest oraş au afinităţile lor. Şi că nu tot ceea ce se întâmplă în peisajul sportiv al oraşului nostru ajungea şi la public. Nu mi s-a părut şi nu mi se pare nici acum normal acest lucru. Dacă tot există un interes crescut pentru sportul din acest oraş, de ce să nu fie acest interes răsplătit cu toate amănuntele? De ce în presă să apară doar ce doresc anumiţi oameni, care „apreciază efortul“ ziariştilor prin ciorbe şi băuturi sănătoase?
Astfel, de-a lungul anilor s-au creat nişte imagini care nu sunt tocmai corecte. Anumite personaje care în realitate sunt mult mai slabi valoric decât sunt prezentaţi chiar şi acum în presă. Am încercat, pe cât posibil, să fiu cât mai echilibrat şi echidistant. Decât o minciună, mai bine un adevăr, chiar dacă este deranjează şi supără. Mai ales cazul cu UTA Bătrâna Doamnă este exemplul cel mai bun pentru acest lucru. Nu puţini sunt cei care mă acuză că nu văd interesul oraşului şi al celor care o iubesc pe UTA, atunci când scriu într-un mod negativ despre tot ceea ce se întâmplă la acest club.
Realitatea este însă una foarte clară, dacă vrei să o vezi. UTA nu mai există în acest moment, oricât încearcă unii să o învie. Nu vorbesc acum despre schimbările de formă ale societăţii, că ONG, că societate comercială, nu e vorba despre aşa ceva. Clubul care acum evoluează în liga a doua, a luat naştere în urmă cu patru ani. În aceeaşi perioadă exista clubul lui Gio şi Marţian, care activa în al doilea eşalon fotbalistic şi care îşi trăia ultimele răsuflări. Aşadar, logica e cea care spune că actuala echipă nu are nimic în comun cu adevărata UTA, cea care a făcut glorie şi istorie acestui oraş. Sigur, ne putem minţi singuri, putem să trăim într-o iluzie permanentă, dar adevărul şi logica ne va bate mereu la fundul gol. Nu mai bine terminăm povestea asta cu continuitatea, afirmăm că acest club e unul nou şi încercăm să atragem pe toată lumea spre acest proiect?
Au trecut zece ani în care am învăţat foarte mulet despre presă, chiar dacă acum nu mai activez în permanenţă în acest domeniu. „Flacăra Roşie“ a depăşit stadiul de loc de muncă, a devenit deja un hobby, o plăcere, o mare familie. Au trecut zece ani de zile dar parcă ieri lucram cu toţii pentru a scoate pe piaţă primul număr. Au fost multe momente extraordinare, dar şi momente grele. Peste toate însă am rămas aceiaşi „nebuni“, pentru care redactarea acestui săptămânal a devenit un bun prilej de poveşti ca între prieteni.
Aşa cum au trecut zece ani de zile, sper să mai treacă cel puţin încă zece. Sănătoşi să fim, că oricum tot Ghiţă Falcă va fi primar şi la următoarea noastră aniversare!
400? Cu tot cu compania Mosquito
Consiliul Judeţean a anunţat, cu surle şi trâmbiţe, că a luat contact cu 400 de companii aviatice pentru a purta negocieri privind atragerea unor curse pentru Aeroportul din Arad. 400!!! Nici Heatrow sau de Gaulle nu au atâtea companii. Sau dacă au, e o construcţie în timp. Noi, pe lângă că mâncăm o groază de bani păstrând Aeroportul viu – angajaţi de la Aeroport, de la Vamă, de la Poliţia de Frontieră, de la SRI – mai vrem şi 400 de companii aeriene, brusc. Care să fie? Poate aia a consilierilor Mariş şi Barbeş, zisă Mosquito, cu avion utilitar, care împrăştie hrană pentru ţânţari (după stropit, ţânţari-s mai virgonţi)! Sau Piroş Air, a lui Pavel.
Parlament sau tatami
V-am mai spus de coincidenţe cu iz de ciudăţenii, despre parlamentarii Aradului. De exemplu, cel mai tânăr e Varga, cel mai în vârstă Pistru. Între ei sunt fix 20 de ani. Nu 20 şi o zi, 20 fără o zi, ci fix 20. Ambii sunt născuţi la aceeaşi dată: 25 mai, primul în ’86, cel de-al doilea în ’66.
O altă coincidenţă este că primii deputaţi ai Aradului – capii de listă electorală de la PSD şi PNL –, Dorel Căprar şi Glad Varga, au aceeaşi pasiune sportivă: judo-ul. Bine că nu se ceartă, altfel am asista la votarea legilor în kimono, iar votul în plen s-ar încheia prin ippon.
Sensei de Parlament
Statuia Marii Uimiri
Nimeni n-a priceput de ce Falcă face tot posibilul ca să nu se instaleze la Arad Monumentul Marii Uniri, până la împlinirea centenarului. Motivele le-am înţeles, ba că nu vrea sculptorul să se amplaseze monumentul pe lac (automat, a mai făcut falcă nişte studii de fezabilitate, că doar e reţetă consacrată), ba că monumentul e ciobit, ba că nu vrea Videscu (colegul nostru, secretar de stat tocmai la instituţia care se ocupă de organizarea Centenarului), ba că lipseşte semnătura de la ProArhitectura şi alte rahaturi.
Până la urmă, noi ne-am prins primii: Falcă vrea să pună propria lui statuie, ca simbol al Centenarului Marii Uniri!!!
Gheorghe Roata şi Unirea
Falcă e solo?
Nu ne referim la situaţia lui sentimentală, care chiar nu ne interesează, ci în perspectiva viitoarelor alegeri interne, de la PNL Arad. Până acum şi-au anunţat candidatura Falcă – faraonul, cum s-ar spune – şi Călin Abrudan, primarul oraşului Ineu. Unii spun că în cursă ar intra şi deputatul Eusebiu Pistru. Poate, dar doar ca să-l ajute pe Falcă, să mai rupă din voturile lui Abrudan.
Dar, staţi liniştiţi. Dincolo de speculaţii, vă spunem că Abrudan va renunţa la candidatură, dacă n-a şi făcut-o. Aşa că revenim la vechea întrebare: va fi Falcă solo la alegeri? Fireşte, o întrebare retorică!!!
Han Solo
Cât la sută aveți?
De fapt, întrebarea e simplă! Cât la sută are SRI din presa arădeană. Ca influenţă, ca ciochism, ca tot. Promit să aflu, măcar din statutul de fost coleg de şcoală al lui Florian Coldea, fost mai marele SRI-ului din România.
Deci… Avem sau nu articole comandate? Avem sau nu direcţii?
Nu pot să nu mă întreb cum un actual consilier judeţean (sereistul Pădurean, pe numele lui de buletin), ieşit la pensie în minutul doi a fost partizan politic în minutul… doi şi-un sfert? Cum de şeful de la Inspectoratul de Jandarmi Arad a fost impus loco, ştim la cine facem referire, şi a rămas de vreo câţiva ani aici pentru că… ochii văd, inima cere, conştiinţa DA şi DA! Nu intru în amănunte.
Cum la ISU (Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă), tot la Arad, vine să candideze cineva de la Cimişoara!?! Şi, după cum bănuiesc va fi veritabil câştigător impus.
Deci, cine ne controlează? Promit să venim şi cu documente reale şi în timp optim.
Şi, ca să nu mă ascund după corcoduş, sunt Tifi, nu „Crina”, „Spiridon” sau alte pseudonime de toată jena… răspândite prin prea arădeană. Aşa zisa presă arădeană.
TIFI
Explicaţie foto: Noaptea pă’ntunericu’ prinde mâţa şoarecu’
Gaură în conducerea Poliţiei arădene
Pe noi, pe români, ba iarna ne prinde prin surprindere, ba alte fenomene meteorogice, ba te miri că ce şi că cum. La nivel popular vorbind, adică la bârfe sau scuze puerile. Însă, când este vorba despre instituţii ale statului, mai că îţi vine să crezi că este vorba despre altceva. Să nu zicem ce, că e PSD-ul la putere şi ne-am putea trezi că ne ia caii de la bicicletă sau, mai rău, să ne taie internetul ungurilor de la RDS-RCS. Însă, când Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad rămâne fără unul dintre adjuncţi (din doi), mai că ne vine să credem că e lipsă de… voinţă politică din partea celor care îşi pun în funcţii de conducere oamenii lor. Sau care merită! Vorba vine sau politic vorbind.
Concret, de câteva zile IPJ Arad a rămas fără unul dintre adjuncţi pe simplul motiv că acestuia i s-a terminat interimatul… Cum nu a fost renumit, până la organizarea concursului pe post, cum nu a fost numit un altul, tot interimar, că concursul este concurs şi nu se poate impune unul după chipul şi asemănarea mai marelui sau marilor PSD Arad, conducerea Inspectoratului a rămas cu minus un şef. Tocmai acum, în preajma Sfintelor Sărbători Pascale, când activitatea operativă (am zis şi noi aşa, ca să nu zicem de creşterea evenimentelor… ), este în plin avânt! Cine sau mai bine zis ce a determinat această sincopă la conducerea IPJ Arad nu ştim. Zicem noi. Însă, cum cititorii noştri sunt mai deştepţi decât ai lor, bănuim că răspunsul nu este greu de anticipat. Mai ales că deputatul PSD de Arad Dorel Căprar este preşedintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor (pe cale de consecinţă şi peste Ministerul de Interne). Nu o fi găsit Dorel, provizoriu – până la organizarea concursului pe post, un alt adjunct? sau nu o fi avut vreme pe motive bine ştiute. Noi numa’ am întrebat.
Nelu AVram
Foto (trucată) e a lu’ unu’ ce-l cheamă aradon, da’ nu se mai duce
Explicaţie foto: Doar pentru novici, CMS Ioan Tamaş, comandantul IPJ Arad, este flancat (în dreapta sa) de către CMS Nicolae Bătrân, iar în stânga va fi flancat de către cine vrea PSD-ul
Șasă cai frumoș’ , versiunea penele Aradu’ Nou
Am ajuns să o trăim și p’asta! La ședința organizației Aradu’ Nou a pedele pe stil nou, adică penele, s-au adunat nici mai mulți nici mai puțin dăcât șasă … câți, Jitză dragă? ȘASĂ CAI FRUMOȘ’!
Pe vremuri falnică purtătoare de drapel de luptă portocaliu, iată că după manevrele de culise duse de Jitză, organizația s-a mobilizat pentru alegerile interne ce stau să vină cu un număr record de participanți … câți, Jitză dragă? ȘASĂ CAI FRUMOȘ’!
Bravo, Jitză președinte, cu Aradu’ Nou Înainte!
Înregistrarea integrală a ședinței o puteți vedea mai jos:
Gabor de la Port’Arthur
Confruntarea dintre „naţionalişti“ şi „socialişti“ cu privire la condiţiile unirii cu Regatul României
Am fost obişnuiţi să vedem actul de la 1 decembrie 1918 ca un fel de spectacol popular încheiat cu urale şi foc de artificii. Ceea ce a premers şi ceea ce a urmat acelui moment de euforie colectivã a însemnat un lung şir de evenimente confuze, în care s-au ciocnit mai mulţi factori cu atitudini şi idei adeseori opuse. Nouă, celor de azi, ni se pare că totul a decurs lin. Aşa ne-au fost prezentate faptele de manualele şcolare, presă (pânã şi cea comunistă), iar în zilele noastre, de emisiunile T.V. S-a pus totul în seama Partidului Naţional Român şi mai ales a unor „corifei“. De câte ori nu-i pomenim pe „ai noştri“, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Ioan Suciu şi nu le aducem osanale? Ioan Flueraş, Iosif Jumanca, Tiron Albani, Enea Grapini? Cine citeşte cu atenţie „Rezoluţiunea“ de la Alba Iulia va descoperi cu uşurinţă aportul lor la stabilirea unor principii înscrise în acest document fundamental.
Frământările social-democraţilor români din Ungaria au avut o turnurã dramatică. Istoricii maghiari (în „Histoire de la Transylvanie“) au sesizat-o cu acuitate: „Adunarea de la Alba Iulia a fost o sursă de îngrijorare pentru social-democraţii români.“ Poziţia „aripei stângi“ era fãrã echivoc şi-l citează pe Tiron Albani: „Noi ne vom uni cu România, dar vom face ca aceastã unire să depindă de anumite condiţii. Ea (România, nota mea) va trebui să devină progresistă şi să alunge tiranii. Trebuie ca poporul român, eliberat ca şi noi (socialiştii români din Ungaria, nota mea) în prezent, să ne dea mâna şi împreună să construim o ţară liberă şi democratică. Noi nu mai avem nevoie de boieri şi nici de simbolul acestora care este regele“ („Douăzeci de ani de la Unire“, Oradea, 1938, p.206).
Chiar şi socialiştii „de dreapta“ – spun mai departe istoricii maghiari – declară: „Adunarea Naţională va trebui să proclame solemn că va menţine autonomia Transilvaniei libere atât timp cât situaţia actuală nu se va schimba în România“. (Citat din ziarul „Adevãrul“, 1 XII 1918).
„S-a ajuns în final la un compromis – spun, în continuare, istoricii maghiari – aripa dreaptă a socialiştilor a renunţat la agitaţia prorepublicană, iar Partidul Naţional Român a acceptat ideea unei uniri progresive (sublinierea mea) care să garanteze punerea în practică a unor reforme democrate“.
În 30 noiembrie, un comitet mai restrâns al socialiştilor a redactat un nou proiect de rezoluţie, în care nu se mai vorbea de instituţia monarhicã a României, dar în care se stabilea o serie de principii democratice: votul universal şi secret, libertatea presei şi a cuvântului, precum şi o reformă agrară împreună cu o lărgire a drepturilor politice ale muncitorilor (Histoire de la Transylvanie, p. 612).
„În concluzie – spun aceiaşi istorici maghiari – Rezoluţia Adunării de la Alba Iulia a fost ascultată cu entuziasm şi cucernicie de 100.000 de români. Caracterul progresist al principiilor sale era promiţător.“
Câteva comentarii:
- Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia nu a fost produsul gândirii unui singur om (numească-se el Vasile Goldiş!), aşa cum Palas Atena, zeiţa înţelepciunii şi a războiului a ieşit din capul lui Zeus, gata înarmată. Ea a fost rezultatul unei confruntări de principii între conducătorii Partidului Naţional Român şi liderii Partidului Social-Democrat din Ungaria, secţia română.
- Socialiştii români din Ungaria aveau o percepţie eronată despre România. Regele nu era un „tiran“, ci un monarh constituţional care nu poate fi comparat cu împăratul Austriei şi rege al Ungariei. În România, titlurile nobiliare şi privilegiile ce decurg din acestea au fost abolite prin Constituţia din 1866 sub domnia lui Carol I, în timp ce Ungaria era încã înţesată de conşi şi baroni. Este adevãrat, în România, mai existau moşieri (dar nu „boierii“ din Evul Mediu), dar aceştia se aflau şi în Ungaria. (După Marea Unire, nobilii maghiari din Transilvania s-au refugiat în Ungaria – aşa zişii „optanţi“ – dar şi-au revendicat moşiile printr-un proces la Curtea de la Haga, unde au fost apăraţi de „contele“ Apponyi! Cauza româneascã a fost susţinută de „avocatul“ Nicolae Titulescu).
- O reformã agrară în România a fost conceputã de liberali, imediat dupã tristul episod din 1907. Ea a fost susţinută de regele Ferdinand care a anunţat-o ostaşilor ţărani din tranşeele din Moldova, în 1917. Reforma a fost înfăptuită de un guvern liberal, după Marea Unirea. A fost cea mai radicală reformă agrară din istoria europeană.
Ce mai face „KUKI”? (UPDATE 2)? A fost tranferat la Debrecen (Ungaria)
De ce a fost dus „Kuki” la Debrecen… E 80 la sută „ÎNFUNDAT”!?
Aurel Cristescu, autopsierul Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad și, totodată, creierul unei înfloritoare afaceri de pompe funebre din oraș, a fost transferat la Clinica de Chirurgie Cardiovasculară din Debrecen. Cristescu, alias „Kuki”, a suferit zilele trecute un accident vascular cerebral
Potrivit informațiilor noastre, decizia de a merge în Ungaria a fost motivată de diagnosticele puse la Arad, conform cărora Aurel Cristescu ar avea o arteră înfundată în proporție de 80 la sută și ar necesita o operație. Potrivit părerii altor medici, din Timișoara, artera ar fi înfundată doar în proporție de 50 la sută.
Pentru a elimina orice fel de suspiciuni, Aurel Cristescu a fost trasferat la Debrecen, acolo unde a încăput pe mâna dr. Zoltan Galajda, directorul Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din localitate, pentru investigaţii amănunţite, urmând a se stabili, cu exactitate, dacă necesită, sau nu, o intervenţie chirurgicală. (News Ar)
P.S. Cum de a avut Kuki, un autopsier – aşa cum spuneam – acces liber prin saloanele Spitalului Judeţean (prin cele cu bolnavi în fază terminală mai ales), cine i-a ţinut spatele, pe cine a avut parteneri sub acoperire? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care ar trebuie puse în acest caz. Vom reveni!
Lipsa de comunicare a Inspectoratului de Poliţie a Judeţului Arad naşte suspiciuni
Obligaţii, obligaţii dar să ştie şi pulimea
De unde, mai nou, atâta opacitate din partea Poliţiei Arad? Ce au, sau mai bine zis cine are de ascuns anumite fapte de natură penală (sau nu neapărat) care se întâmplă în Arad? De ce nu se fac publice, pe buletinul de informare emis zilnic de către departamentul de presă al IPJ Arad, toate evenimentele la care au fost sesizaţi poliţiştii? Ca să nu zicem că anumite fapte se scurg pe căi… secundare, cu dedicaţie.
Concret, despre evenimentul deosebit de grav care a avut loc zilele trecute lângă abatorul vechi, acolo unde un fost fotbalist l-a spulberat cu autoturismul din dotare pe încornoratul fost vameş (Mărginean/Petruţ), „Miliţia” Arad a tăcut mâlc. Între timp, după ce am făcut public evenimentul, transformat într-o posibilă infracţiune de tentativă de omor din partea lui Mărginean, … tot linişte deplină din partea IPJ Arad. Nici da, nici ba! A fost sau nu a fost ceea ce s-a întâmplat deja. sau se doreşte muşamalizarea cazului? Din partea unei părţi interesate din IPJ Arad, să fim bine înţeleşi.
Vom vedea!
Gigă Contra
Pentru bani, Falcă „cordeşte” şi pe… Aurel (RectoRelu) Ardelean
Dă-i la prost putere şi (alt) loc de… luat bani
O ştire aprarent banală a fost preluată cu surle şitobe de către mass media locale şi nu numai. Că, cică, Falcă ar mai vrea o universitate la Arad, paraşutată de către Fundaţia SOROŞ tocmai de la Budapesta. De acolo de unde, Viktor Orban, premierul Ungariei, om cu „apararatură” în zona inghinală, a interzis-o. Jiţză a nost’, amuşinând miros de lovele grase s-a gândit şi a emis judecăţi de valoare cum că ar prelua-o el la Arad!? Unde mai sunt două universităţi, una privată – Banca Ardelean – adică „Vasile Goldiş”, cea care are calificativul de „LIPSĂ DE ÎNCREDERE” acordat de către ARACIS România, şi cea de stat – Universitatea „Aurel Vlaicu”. În plus, Jiţă promite să-i acorde universităţii, haideţi să-i zicem şoroş (cu litere mici), mii de metrii patraţi, spaţii în (ruina) Cetăţii Aradului, bla, bla, bla. Frecangeală totală. Penalul de Jiţă Falcă nu ştie cum să mai facă rost de bani (şi, colateral, imagine) şi promite pe banii arădenilor marea cu sarea. Concret, cum ai băga într-un grajd, cum e Aradul lui Falcă, pe lângă UVVG (de „LIPSĂ DE ÎNCREDERE”) şi UAV o altă universitate privată expulzată din Ungaria. Oare, ăia de proşti au expulzat-o?
Asta e altă treabă. O întrebare ne macină. Rău, al rânză, ca să vă daţi seama de fariseul de Falcă ca să nu-i zicem ecsroc cu acte în regulă. Falcă predă la UVVG (banca Ardelean, cea care are calificativul de „LIPSĂ DE ÎNCREDERE” acordat de către ARACIS România), adică ia bani de la această instituţie!!!!!!. De ani buni de zile. Ce predă, vorba vine, vă vom spune cu altă ocazie. Ceea ce vrem să accentuăm este faptul că pentru bani (şi nu puţini) Jiţă mai vrea să dea un tun cu o (h)altă universitate în Arad, de parcă ambele amândouă existente ar geme de studenţi! Un sat, cum este Aradul, ce nu a avut pe vremea lui Ceauşescu nicio instituţie de învăţământ superior, brusc s-a trezită că vrea TREI (3) universităţi!!!! Asta în condiţiile care în judeţul Arad s-a înjumătăţit populaţia.
Falcă, cum rămâne cu „Goldişul” (cea care are calificativul de „LIPSĂ DE ÎNCREDERE” acordat de către ARACIS România) de unde îţi iei banii lună de lună?
Prof.univ.dr. Jitză de la Brad-ul din fundul Olteniei
Pe lacul … Kogălniceanu au venit rațele sălbatice
În anul de grație 2008, administrația arădeană a luat un credit DEXIA de 33 de milioane de lei pentru modernizarea unor străzi. Au trecut anii, s-au plătit rate și dobânzi și au mai rămas de plată vreo 6 milioane de lei anul acesta. Lucrări bune, bănoase pentru unii, garantate de inginerul numărul unu al Aradului.
Iată că astăzi, după o mică ploaie de primăvara, o stradă modernizată a devenit micul lac Kogălniceanu unde s-au și aiuit câteva rățuște sălbatice. Poate la ploile ce vor urma vor avea parte de un ditamai lacul Kogălniceanu plin cu lepede și gâște și hidrobiciclete în locul tramvaielor.
Mihail de pe Kogălniceanu
Mihail de pe Kogălniceanu Lupaș despre gestionarea crizei gunoaielor: incompetență sau nepăsare a administrației locale?
Consilierul municipal independent, Marin Lupaș, comentează situația creată de absența unui contract în vigoare pentru serviciile de salubrizare stradală. Acesta i-a atitudine pe pagina sa de Facebook și critică felul în care administrația locală a ales să gestioneze problema gunoaielor de pe străzile din municipiu.
„Sunt în asentimentul întemeiat al arădenilor nemulțumiți de faptul că pubelele de gunoi din oraș nu au fost golite mai multe zile. Primarul Gheorghe Falcă nu a răspuns la întrebările jurnaliștilor pe această temă. Se pare că era preocupat la Parlament pentru a trece o lege care ar anula regula celor 2 treimi necesare în deciziile privind patrimoniul local; adică era preocupat să instituie totalitarismul în Consiliul Local, prin transformarea oricărei majorități de 50%+1 din CLM în 100%, fără o voce sau acțiune pentru Opoziție”, își începe Lupaș comentariul.
„Faptul că miercuri, câțiva muncitori în salopete inscripționate cu însemnele unei societăți comerciale ce are contracte de întreținere a spațiilor verzi au golit anumite pubele supra-pline, nu exonerează administrația de un răspuns concret la întrebarea: DE CE nu s-au luat din timp niște măsuri excepționale pentru a nu fi întrerupt serviciul de salubrizare stradală, pe modelul aplicat în cazul salubrizării menajere? Primăria a crezut că un agent economic privat va lucra câteva săptămâni pe gratis sau eventual la negru până când se ocupă aparatul administrativ de organizarea unei licitații?!”, mai adaugă consilierul municipal.
„Fie că e vorba de birocrație, de incompetență sau pur și simplu de nepăsarea celor din Primăria Arad ori a celor de la vârful ADI Deșeuri, fie că gunoiul nu se strânge dintre blocuri, dintre case, sau de pe străzi, din punctul de vedere al interesului cetățeanului tot o catastrofă este. Personal cred că responsabilitatea aparține în primul rând oamenilor politici care conduc aceste instituții, deoarece ei au fost aleși să le conducă tot timpul, nu numai când e rost de tăiat panglici!”, concluzionează Marin Lupaș.
Informație suplimentară:
Prin hotărârea 368/2016, Primăria a prelungit încă o dată contractul de salubrizare menajeră, pentru maximum 42 de luni , până la finalizarea licitației de către ADI Deșeuri sau până când Primăria va face o licitație pentru a desemna un operator care să se ocupe de activitatea de salubrizare până când va fi preluată de ADI Deșeuri. Iată motivarea, Art. 2: „în vederea satisfacerii interesului public general şi al asigurării continuităţii serviciului public de salubrizare menajeră în Municipiul Arad, pentru reglementarea unei situatii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, până la data încheierii contractului de delegare a gestiunii serviciului de către Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ADI – SIGD Judeţul Arad, se aprobă măsurile cu caracter tranzitoriu prevăzute în prezenta hotărâre.”
Arad, 13-15 noiembrie 1918, ultimele discuţii dintre români şi maghiari
Instalat în casa lui Ştefan Cicio Pop, cel mai dinamic şi cel mai energic dintre fruntaşii politici ai Aradului, Consiliul Naţional Român a trecut imediat la organizarea gărzilor naţionale, cu ajutorul cărora a asigurat liniştea şi ordinea publică în teritoriu. Momentul culminant l-a constituit însă, întâlnirea cu delegaţia guvernului maghiar din 13 – 15 noiembrie 1918. Delegaţia maghiarã era condusã de Oszkár Jászi, ministrul naţionalităţilor, care dorea să rezolve problema Transilvaniei pe calea negocierilor cu românii, prin crearea unei confederaţii cantonale după modelul Elveţiei. În timpul convorbirilor, care au avut loc în „Sala Mare“ a vechei Prefecturi (azi aula Universităţii „Aurel Vlaicu“), Oszkár Jászi a propus un sistem de „insule etnice“ extrem de complicat.
Reprezentanţii Consiliului Naţional Român, în frunte cu arădenii Vasile Goldiş şi Ştefan Cicio Pop, l-au respins cu fermitate.
A doua zi, Oszkár Jászi a intrat în detalii, adăugând noi propuneri. Între timp, a sosit la Arad şi Iuliu Maniu care aducea vestea transmisă de Ionel Brãtianu, că aliaţii noştri vor fi de partea noastră şi ne vor susţine cauza, în consecinţă, negocierile cu maghiarii nu mai aveau niciun rost. Iritat, Oszkár Jászi a pus întrebarea: „În definitiv, ce vreau românii?“. Rãspunsul a venit din partea lui Iuliu Maniu: „Teljes elszakadás!“ („Ruptură totală“). Aceste cuvinte simple puneau capăt unei istorii lungi şi apăsătoare.
De ce nu s-a declarat unirea cu Regatul României atunci, aici, la Arad? Explicaţia a dat-o Vasile Goldiş: era nevoie sã se pronunţe întregul poporul român din fostul regat maghiar (să nu se spună că unirea a făcut-o doar un grup de intelectuali entuziaşti) şi era nevoie de un simbol. Aşa s-a ajuns la Marea Adunare Naţională întrunită în 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, cetatea de scaun a lui Mihai Viteazul, cel care a strâns laolaltă, sub un singur sceptru, pe toţi românii, pentru prima dată. Ceea ce s-a întâmplat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918 nu scade cu nimic din meritele Aradului şi ale oamenilor săi. I-a fost dat atunci oraşului nostru să aibă o trinitate de bărbaţi politici remarcabili, diferiţi ca temperament, dar care s-au completat în mod fericit, spre binele neamului. Impetuozitatea şi forţa lui Ştefan Cicio Pop, claritatea şi prudenţa lui Vasile Goldiş, spiritul practic şi talentul organizatoric al lui Ioan Suciu s-au armonizat într-o unitate deplină de acţiune. Dar, a mai existat ceva. După aproape un deceniu de la Marea Unire, Ioan Suciu a declarat: „Noi nu am fi putut face nimic dacă n-am fi avut în spatele nostru mulţimea ţăranilor români din părţile Aradului“. Un adevăr simplu care ne umple inimile de mândrie.
Reinventăm roata. Adică, USA!
Anunţ important pentru Arad, pentru ţară şi Diaspora!
Un grup de inimoşi arădeni, trecuţi de vârsta şi categoria socială la care încă mai „prinde” vraja lui Gogu Falcă, zis Jiţă miliardaru’, s-a decis să reinventeze… roata. La iniţiativa neobositului şi neabătutului Dani Dascălu (cel care se contopeşte cu istoria INFO TV şi nu numai) s-a decis în unanimitate deplină înfiinţarea Uniunii Salvatorii Aradului, USA – mai pe scurt. Scopul declarat al acestei formaţiuni politice, sociale, civile, al văduvelor înşelate, al domnişoarelor… necălcate de tren, al alcoolicilor şi fumătorilor anonimi este acela de a readuce în oraşul Arad valorile care l-a consacrat. Staţi că ne vom face organizaţii şi filiale în tot judeţul, deci…
Revenind la ideea, celula de bază, a USA vă mai comunicăm faptul, pe cale oficială, că vă aşteptăm în număr cât mai mare să veniţi cu noi, să ridicăm USA aşa cum nu a fost niciodată. Să alungăm tiranul care a distrus un oraş de seamă din România şi l-a transformat într-un sat mai răsărit, anexă a Oradiei Mario, ca să nu zicem nimic de Timişoara (că alţii au neveste de acolo şi nu mai mânâncă pârgălit acasă).
Deci, cu mic, cu mare, cu bani sau fără, cu afecţiuni politice, sociale, civice sau ginecologice (zice preşedintele Dascălu) vă aşteptăm alături de noi. Ne auzim pe site, facebook şi ne vedem când ne întâlnim!
Comitetul de iniţiativă
Ce mai face „KUKI”? (UPDATE 1)
Liderul înmormântărilor din Arad trece, din păcate, printr-o perioadă grea din punct de vedrere al sănătăţii. Din câte am aflat astăzi, deşi eram ocupaţi nu numai cu decesele etc., A. Creistescu nu se află într-o situaţie prea fericită. A fost consultat de mai mulţi medici specialişti, unul chiar de la Timişoara, şi care are un cabinet privat de Cardiologie tocmai în incinta Spitalului Judeţean Arad!? – Cardiolife, şi cu toate acestea… Părerile sunt împărţite. Marele specialist, patronul Cardiolife din Timişoara, care a obţinut în premieră un spaţiu unde să-*şi desfăşoare activitatea privată! în incinta Spitalului Judeţean Arad, ar fi vrut să-l „taie” pe KUKI, şi să-i pună bla, bla-uri, contra cost bineînţeles. Conform AVC-ului pe care KUKI l-a „accesat” zilele trecute şi în urma căruia a rămas, dacă nu ne mint sursele, cu o semi pareză pe partea dreaptă. Alţi speicialişti au spus altceva. Nu intrăm în amănunte. Aşa că familia pacientului, cum e normal, s-a decis să afle şi alte păreri, mai… şi au decis să îl mute de la Arad la un spital din Ungaria sau, după alte surse, din Austria. Normal, dacă de întrebaţi pe noi.
Până la ora când scriem aceste rânduri nu cunoaştem mai multe amănunte, familia e lângă domnul KUKI şi bănuim că va face tot posibilul ca acesta să aibe cele mai bune tratamente în dificilul moment prin care trece. Prina care fiecare om trece în drumul său.
P.S. Oare la spitalul din Debrecen sau cel din Viena sau unde va fi dus, cum îi cheamă pe KUKI de acolo? Bacsi Kuki?, Herr Kuki? Căâ, cu convingere, fiecare spital are KUKI lui.
P.S. 2 Cât despre afacerea de la Arad a Cardio Life, cu altă ocazie! Se încălzeşte Sensi Blu şi aceia care au aprobat „intruşi” în spaţiile Spitalului Judeţean Arad. Fără nicio referire la fostele conduceri ale Consiliului Judeţean Arad. Dacă e bal, bal să fie!
Mai multe amănunte pe News-ar.ro
„KUKI”, un important OM DE AFACERI din Arad, ÎN STARE GRAVĂ LA SPITAL! „A paralizat”
Potrivit apropiaților, acesta ar fi suferit zilele trecute un accident vascular cerebral de pe urma căruia s-a ales cu o semi-paralizie pe partea dreaptă a corpului. „A paralizat”, au precizat, pentru NewsAr.ro, surse din apropierea familiei omului de afaceri A. Cristescu, alias „Kuki”, informația fiind confirmată de surse medicale.
Aurel Cristescu este celebrul autopsier de la morga Spitalului Clinic Județean Arad, care și-a construit o afacere înfloritoare pe seama celor decedați în unitatea medicală şi nu numai. Acesta şi-a pus la punct o casă funerară, în cartierul Grădişte, şi chiar domina piaţa de profil din Arad.
„Kuki” a fost, de-a lungul anilor, subiectul mai multor scandaluri legat de modul în care proceda atunci când murea un pacient al Spitalului Județean.
(NEWS AR) Situaţia la zi în cazul vameşului încornorat se complică (UPDATE1)
Despre minunăţiile amoroase ale fostului fostbalist de la UTA, actual antrenor la copii şi juniori, cu soţia fostului vameş Petruţ aţi putut citi pe site-ul nostru (şi pe site-ul nostru, ca de altfel şi pe Newsar.ro). Ce şi cum s-a întâmplat, în mare parte ştim, că am văzut nişte, haideţi să le zicem poze făcute cu telefonul mobil de către un martor ocular. Ceea ce am aflat între timp este faptul că, din informaţiile pe care le avem, situaţia se complică în ceea ce-l priveşte pe Radu Mărginean, antrenorul … cios (nu că ar fi singurul de la grupele de copii sau juniori de la cluburile de fotbal din Arad). În sensul că, partea vătămată, călcatul cu maşina, Petruţ – care ambele picioare rupte călcat fiind cu maşina de către fostul fotbalist, ar fi cerut schimbarea încadrării faptei în tentativă de omor. Deci, lucruriel se complică. Rău de tot pentru Don Juan-ul antrenor, cel pe care l-a mâncat rău de tot (dar nu numa’ pe el) şi care a vrut o idilă de căteva secunde lângă Abatorul vechi. În paranteză fie spus, rău plătit trebuie să mai fi în fotbalul juvenil, să nu ai tu 50 de lei sau cât o fi, să iei o cameră la unul dintre motelurile de pe centură. Sau să iei drumul, consacrat, al pădurii de la Ceala, pe la Măltăreţ…
Lăsând la o parte latura satirică a faptei petrecute, lăsată cu urmări grave, de neînţeles este poziţia pe care au luat-o cei de la Poliţia Arad. De ce nu au făcut public, cei de la departamentul „relaţii cu presa”, acest eveniment în care cel puţin o persoană putea să-şi piardă viaţa? În urma unei, banale, aventuri amoroase.
Noi bănuim răspunsul însă, deocamdată, doar semnăm…
George Radu. Radu de la UTA de altă dată