Și nu numai că are dreptate, ba chiar, contrar la ce se suține despre justiție, face și dovada existenței „statului paralel”, în ANAF. Începe să se spargă buboiul și să apară adevăratele motive ale desființării Gărzii Financiare, respectiv că aceasta a fost „opera” SRI care a dorit să substituie această instituție și să-i preia, mascat, prin ofițerii detașați, atribuțiile? Că în spatele acestei mărșăvii care a permis imixtiunea totală a SRI în ANAF a stat chiar PSD, ce denunță azi existența „statului paralel”? Cum să nu știe atunci de existența lui dacă ei l-au înființat? Păi, ce dovadă mai concretă și mai pertinentă, privind „existența „statului paralel”, poate fi invocată, decât cea a detașării a sute (oficial 147) de ofițeri de la SRI la ANAF? Pentru că, dacă ținem cont de faptul că Hotărârile CSAT nu pot nici substitui legea și nici adăuga la ea (CSAT poate emite Decizii în limitele Legii 51/1991 și 14/1992, fără a putea adăuga atribuții ce exced legii) , iar Legea 188/1999 și Codul de procedură fiscală interzic funcționarilor publici să-și desfășoare activitatea în alte instituții, decât cele prevăzute prin lege, se pune întrebarea firească: în ce bază legală au funcționat și continuă sa funcționeze inspectorii de la Combaterea fraudelor din ANAF, detașați la parchete? Și, în ce bază legală întocmesc rapoarte sau referate privind Rapoartele de inspecție fiscală și Deciziile de impunere, întocmite de compartimentele de specialitate din ANAF, care sunt acte administrative și titluri executorii, ce pot fi contestate, potrivit legii, doar în contencios, la instanțele de judecată? Nu tocmai pentru a servii interesele „statului paralel”, funcționând pe lângă lege? De asemenea, în ce bază legală a cerut ANAF detașarea de la SRI la ANAF a unor ofițeri, care, deși nu aveau competență legală, au semnat acte administrative? Șeful ANAF, care nu este membru CSAT, cum putea aplica o Decizie a CSAT, strict secretă, fără să aibă acces la ea (și dacă a avut acces, nefiind membru al CSAT și Decizia nefiind desecretizată, n-a săvârșit o faptă penală?)? Și actele semnate de ofițerii SRI detașați nelegal la ANAF, nu sunt lovite de nulitate (ce poate fi invocată în instanță),fiind semnate de un organ necompetent, potrivil Legii 188/1999 și Codului de procedură fiscală? Sunt întrebări pe care le-am pus, oficial și public în 2014, când am depus și o plângere la DNA în acest sens, plângere care s-a plimbat de la DNA la Parchetul General și, în final, deși era vorba de deciziile unui demnitar (fostul șef al ANAF, Gelu Diaconu, cel care a solicita prezența ofițerilor SRI în cadrul ANAF, fără a avea o bază legală pentru o astfel de detașare), dosarul a ajuns la o secție de poliție a unui sector din capitală, unde zace din 2015, fără a se efectua cercetări și fără ca eu sa primesc vreun răspuns la plângerea adresată, deși este vorba de fapte foarte grave (substituirea activității ANAF de către SRI, fără a avea bază legală sau competență). În aceste condiții, pe cine a servit „statul paralel”? Deși Legea 188/1999, nu permite detașarea decât a celor care fac parte din corpul funcționarilor publici – iar ofițerii SRI, făcând parte din corpul militarilor, nu sunt funcționari publici -, totuși Gelu Diaconu, împreună cu fostul premier Victor Ponta și fostul ministru de finanțe, Daniel Chițoiu, încălcând flagrant Legea 188/1999, au dispus detașarea la ANAF a unor persoane care nu îndeplineau condițiie legale pentru a face parte din ANAF. Iar procurorii, de teamă sau din dezinteres, se fac că nu înțeleg gravitatea acestor decizii luate de fostul șef al ANAF. Asta ar trebui să analizeze și să-și asume D-l Dragnea! Pentru că acesta a însemnat, cu adevărat, „statul paralel”, implementat de PSD-ul lui Ponta (și, bineînțeles, a lui Dragnea, care a semnat, alături de Ponta și a girat toate aceste abuzuri și încălcări ale legislației, că doar era vice-premier și se ocupa exact de aceste domenii): detașarea la Direcția generală Antifraudă și managerierea acestei instituții de către ofițeri SRI și procurori, la ordinul primului ministru Viorel Ponta, a ministrului de finanțe Daniel Chițoiu și șefului ANAF, Gelu Diaconu, ofițeri care nu făceau parte din categoria funcționarilor publici. Trebuie analizat cum au efectuat controale fiscale ofițerii SRI, fără a avea competențe legale în acest sens – nu că au făcut cercetare penală, pentru că nu există dovezi că au făcut cercetare penală -, pentru că există dovezi (acte de control semnate și sesizări penale redactate) că au făcut controale fiscale. De asemenea, trebuie analizat, din punct de vedere juridic și al contenciosului administrativ, dacă actele întocmite, vizate sau semnate de către ofițerii SRI, detașați la ANAF, nu sunt lovite de nulitate, pentru că au fost semnate de un organ care nu avea competență legală de a întocmi, viza și semna acte fiscale (au fost chiar reținuți, arestati și trimiși în judecată persoane în baza acestor acte). Pentru că, în cazul justiției, dacă se susține existența „statului paralel”, în formă abstractă și existența unor forțe oculte, invizibile, în cazul ANAF „statul paralel” a funcționat concret, cu ocultul la vedere, iar geneza lui e, mai mult decât evidentă, de sorginte pesedistă. Or, în acest caz, denunțând existența statului paralel, în condițiile în care el l-a creat, PSD nu face altceva decât să confirme zicala: Hoțul strigă hoțiii!!! Pavel ROMAN

Rata de promovabilitate a examenului de Bacalaureat în Județul Arad este de doar 59,2%, luându-se în calcul doar absolvenții de liceu din anul școlar recent încheiat. Deoarece acest procent ne situează foarte aproape de limita de jos a clasamentului pe județe, consilierul municipal independent Marin Lupaș consideră că toți responsabilii PSD și PNL at trebui să își asume eșecul și să renunțe la jugul politic pus pe învățământ. „Poate dacă școala arădeană ar fi fost scutită de ingerința sufocantă a politicului, nu am mai fi avut aceste rezultate. Să ne amintim cum în ultimii ani PSD și PNL au generat mai multe scandaluri legate de șefia Inspectoratului Școlar Județean, care pentru ambele partide înseamnă oportunitatea de a influența numiri de directori în școli ori chiar de profesori – fenomene, din păcate, larg răspândite la nivelul întregului județ. Inclusiv în aceasta perioadă a examenelor finale am avut o situație incertă și ciudată cu privire la conducerea Inspectoratului Școlar Județean. Această acaparare a învățământului de către politic a produs o demobilizare în multe școli, cu profesori nemulțumiți  și dezamăgiți. Îi întreb acum pe marii „profesori” din vârful PSD Arad, precum și pe specialiștii în numit oameni pe criterii politice de la șefia PNL Arad: vă asumați aceste rezultate? vă asumați responsabilitatea pentru distrugerea viitorului multor tineri din Arad?”, întreabă Marin Lupaș. Consilierul pune diferența mult prea mare a ratei de promovabilitate a examenului de Bacalaureat din Arad față de procentele din alte județe ale țării în seama politizării excesive a școlilor și a transformării învățământului într-un meci politic. „Clujul are 81%, Alba 74%, Sibiul 75%, Aradul doar 59%. Aceste diferențe arată că există serioase probleme de sistem. Nu elevii, părinții sau profesorii trebuie scoși țapi ispășitori. Subiectele au fost aceleași, condițiile de examinare aceleași. Problema este de sistem, iar scandalul politic permanent din jurul școlilor este principala cauză a rușinii pe care o îndurăm, noi, un județ care se mândrește anual cu olimpici naționali premianți, cu absolvenți plecați la marile universități din lume, ca să nu mai amintim de cifrele economiei pe care politicienii le folosesc cu orice prilej în scopuri de propagandă. Refuz să cred că la Arad se face școală mai puțin serios ca în Cluj, Alba, Iași, Covasana sau Vaslui, ori că elevii arădeni nu vor să învețe la fel de mult. Educația este un mecanism sensibil ce trebuie bine reglat din toate părțile pentru a funcționa optim. Din păcate, la Arad viitorul multor elevi a fost influențat negativ de cei care văd în continuare învățământul ca pe un teren unde să-și joace meciurile politice. Elevilor care au căzut examenul le doresc succes la următoarele sesiuni, să nu renunțe la efortul lor de a-și construi o viață mai bună”, a conchis Marin Lupaș.

Marian Godina  a declarat că nu s-a gândit că va trăi într-o țară în care infractorii fac legile! O fi anticipând ce urmează, adică marea epurare din funcțiile publice a celor cinstiți, onești și suficient de demni pentru a nu se transforma în camarila PSD/ALDE? Și asta încă nu e foarte grav! Urmează nu numai să fim epurați din funcțiile publice, ci și judecați pentru că suntem corecți, de către odraslele infractorilor și de către cei ce ne vor înlocui prin decizie politică. Așa a declarat Dragnea la Tv.! Că aceia care ocupă funcțiile publice prin concurs nu sunt legitimi în funcții, chiar dacă sunt profesioniști, onești, absolvenți de școli cu tradiție și recunoscute pe plan international și îndeplinesc toate condițiile stabilite prin lege și reprezintă „statul paralel”. Astfel, în viziunea (cripto-comunistă) a lui Dragnea, nu valorile și competența sunt legitime, ci produsul imoral al mafiei politice, adică oportunistul care a ocolit toate barierele și selecțiile profesionale, uzurpând funcțiile publice. Adică, în numele stupidei democrații proletare (Apropo! Ce mi-e facultatea muncitorească comunistă, unde se intra fără bacalaureat și fără liceu, ce-mi sunt facultățile absolvite de Nicolicea și Iordache. Tot același rezultat din punct de vedere al competenței și educației!) nu contează dacă ești pregătit, ești analfabet, pușcăriaș sau infractor, te recomandă apartenența politică, care reprezintă absolutul. Dacă ai fost ales pe liste (pus pe liste, contra cost, sau contra unor servicii imorale, bineînțeles) ești legitim și eligibil pentru a ocupa orice funcție publică, indiferent dacă ești pregătit sau nu, ești imoral sau prost. Deci, următorul obiectiv al PSD/ALDE va fi modificarea Legii 188/1999, în care va fi introdus criteriul politic la accederea în funcțiile publice, prioritar în fața celorlalte criterii și, bineînțeles, prin numiri directe, fără concurs, pentru că membrii de partid și cei protejați de aceștia sunt competenți, din principiu, datorită factorului politic. Că doar nu și-or lăsa copiii, amantele, nepoții și pe cei ce s-au „sacrificat” pentru partide, pe drumuri și șomeri, nu? Cum să fie aceștia exploatați în mediul privat, de capitaliști, când pot deveni baronii și nababi pe banii noștri (adică gestionând în folosul lor, exclusiv, averea publică și banii publici), fără muncă și fără nici o răspundere? Ce naiba? Până la capăt cu epurarea! Că doar actualii, ca și în Turcia cei ce n-au fost de acord cu dictatura lui Erdogan, fac toți parte din „Statul paralel”! Ce nu e logic? Cum să nu fii în „statul paralel” dacă nu furi pentru mafia politică, nu le protejezi hotiile, nu le accepți supremația, nu te înregimentezi politic pentru a fi slugă credincioasă șefului de partid și nu înțelegi că mai presus de politic nu există nimic? Ce lege? Ce Constituție? Politicul este Dumnezeu în România și pentru Dumnezeu nu există legi! Așa că „spectacolul” abia a început. Vorba capitalistului: showtime! Pavel ROMAN

Piața medicamentelor e controlată de o Mafie internațională care eludează legislația și câștigă sume colosale din plimbatul medicamentelor dintr-o țară în alta, fentând taxa clawback (Ex: dacă pun pe piața, în Germania, medicamentele produse, Bayer Germania plătește taxe clawback de producător. Dacă le achiziționează din alt stat, fentează taxa, chiar dacă sunt produse în Germania și le pot pune în vânzare la prețuri mult mai mici decât prețurile impuse de guverne. Iar România le achiziționează la prețuri fără taxa clawback, pentru necesarul intern, dar ele, în fapt, se întorc în Germania, piața liberă fiind cea care reglează accesul la medicamente, pe principiul celui ce-și permite. Pentru rolul de „furnizor”, contribuabilul român încasează niște „comisioane” amețitoare, încât este complet dezinteresat să mai asigure medicamente accesibile pentru piața română)! România e una dintre verigile prin care se rulează medicamentele, pentru că nu avem (din păcate, nici Germania) o legislație adaptata la nivelul fraudelor fiscale și nu există interes pentru a stopa acest fenomen. Culmea, cel care este păgubit, este cetățeanul român, care doar formal mai are acces la medicamente compensate, gratuit sau la prețuri accesibile. În realitate, prin tot felul de mecanisme frauduloase, bugetul asigurărilor de sănătate este fraudat prin politica prețurilor (statul român subvenționează medicamente comercializate la prețuri duble și triple față de celelalte țări din UE și este mituit, prin reprezentanții săi, să ducă o politică de falimentare a producătorilor interni, pentru a nu face concurență marilor concerne europene de producere a medicamentelor), românul fiind jefuit ca-n codru și pus în situația, dacă vrea medicamente, să plătească mai scump decât în Germania sau alte țări europene. Iar exporturile paralele se fac în complicitate cu producătorii de medicamente și mafiile de pe piețele din occident (Germania, Franța, Italia etc.). Nu exista nici voință și nici interes pentru a se reglementa piața medicamentelor, pentru că mita (se cheltuie dar se și câștigă sume exorbitante), în acest sector, este cea care face legea. Firmele producătoare și distribuitorii sunt atât de puternici încât pot face ce vor, cu oricine și cine se opune este anihilat rapid. Pot schimba guverne, dacă nu reacționează cum vor, pot schimba miniștrii și managerii de spitale ce-i deranjează și chiar pot duce omenirea într-un nou conflict mondial, la fel cum al procedat Krupp și BASF când l-au finanțat pe Hitler pentru a controla, ulterior, piața mondiala a metalului și produselor chimice. Pentru că piața medicamentelor e una dintre cele mai mari, monstruoase, cinice și murdare piețe din lume, unde se tranzacționează sume colosale și se obțin profituri incomensurabile, vânzându-se mai mult iluzii decât ceea ce se susține, prin cel mai deșanțat și mai mincinos marketing posibil. Imaginați-vă cât profit se realizează din comerțul cu medicamente în condițiile în care cheltuielile de producție nu reprezintă nici 10% din prețul de vânzare al medicamentelor în farmacii și spitale. Și asta în condițiile în care, conform statisticilor, 90% din medicamente sunt inutile și n-au nici un efect benefic asupra organismului uman. Ca să nu mai vorbim de piața așa ziselor medicamente (produse) homeopate, unde procentul cred că este de 99%, fiind clar un comerț mai mult ilicit decât licit și unde înșelăciunea (prin prezentare de proprietăți și efecte inexistente) atinge stupidul. Pavel ROMAN