Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori” – 27 Martie, Ziua Mondială a Teatrului
În 1961, la Viena, s-a hotărât că teatrul trebuie celebrat cum se cuvine, într-o zi numai a sa. Astfel, a fost creată Ziua Mondială a Teatrului, stabilită de Institutul Internaţional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961, şi sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie – ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris. De atunci, în fiecare an, la aceeaşi dată, comunitatea teatrală internaţională, artişti şi public deopotrivă, precum şi centrele naţionale din cele o sută de ţări membre ale Institutului Internaţional de Teatru, celebrează Ziua Mondială a Teatrului.
În fiecare an, pe 27 martie, o personalitate recunoscută la nivel internaţional este invitată să transmită gândurile sale despre teatru. Mesajul este tradus apoi în peste 20 de limbi, citit spectatorilor înaintea reprezentaţiei din seara zilei de 27 martie, publicat în ziare şi reviste, difuzat la radio şi la televiziune. Primul Mesaj Internaţional de Ziua Mondială a Teatrului a fost scris de Jean Cocteau (Franţa) în 1962. Alte personalităţi care au scris mesaje de Ziua Teatrului, de-a lungul timpului, sunt Arthur Miller, Laurence Olivier, Peter Brook, Pablo Neruda, Maurice Bejart, Radu Beligan (1977) şi Eugen Ionescu (1976).
Anul acesta mesajul pentru Ziua Mondială a Teatrului a fost adresat de către Peter Sellars (SUA), regizor de opera și teatru, director de festival.
”Dragi prieteni,
Acum, când lumea stă agăţată, oră de oră şi minut de minut, de un flux continuu de ştiri, aş putea eu oare să ne invit pe noi toţi – creatorii – să pătrundem în propria noastră privire, propria noastră realitate şi propria noastră perspectivă în legătură cu un timp epic, o schimbare epică, o conştiinţă epică, o viziune epică? Trăim într-o perioadă epică a istoriei omenirii, iar schimbările profunde şi masive pe care le resimţim în relaţiile fiinţelor umane cu ele însele, în relaţiile unora cu altele, precum şi în relaţiile cu lumile non-umane tind să depăşească puterea noastră de a simţi, de a articula şi de a exprima.
Noi nu trăim cu adevărat în ciclul de ştiri 24 din 24 de ore; noi trăim la marginea timpului. Ziarele şi mediile de informare sunt total nepregătite şi incapabile să vorbească despre ceea ce trăim.
Unde este limbajul, care sunt gesturile şi care sunt imaginile ce ne-ar putea permite să înţelegem schimbările şi prăbușirile pe care le trăim? Şi cum am putea să convertim conţinutul imediat al vieţilor noastre, nu în reportaj de presă, ci în experienţă trăită?
Teatrul este forma artistică a experienţei omeneşti.
Într-o lume copleşită de ample campanii mediatice, de experienţe simulate şi de proorociri înspăimântătoare, cum putem trece dincolo de repetarea nesfârşită de cifre pentru a resimţi caracterul sacru şi infinit al unei anumite vieţi, al unui anumit ecosistem, al unei prietenii sau calitatea luminii unui cer ciudat? Doi ani de COVID-19 au întunecat simţurile oamenilor, le-au restrâns vieţile, au rupt legături şi ne-au împins la un bizar nivel zero al existenţei.
Ce seminţe trebuie plantate şi replantate în aceşti ani? Care sunt speciile invazive şi invadatoare care trebuie să fie eliminate complet şi definitiv? Atât de mulţi oameni au ajuns la limită. Atât de multă violenţă izbucneşte brusc, iraţional şi neaşteptat. Atât de multe sisteme, până mai ieri solide, s-au dovedit a fi structuri de o nesăţioasă cruzime.
Unde sunt ceremonialurile noastre de comemorare? Ce trebuie să ne amintim? Care sunt ritualurile ce ne-ar îngădui, în fine, să reimaginăm şi să începem să parcurgem drumuri încă niciodată explorate de noi?
Teatrul de viziune epică, de intenţie, de reparaţie, de vindecare are nevoie de ritualuri noi. Nu avem nevoie să ni se ofere distracţie. Avem nevoie să ne strângem laolaltă. Avem nevoie să împărtăşim acelaşi spaţiu – şi avem nevoie să cultivăm spaţiul împărtăşit. Avem nevoie de spaţii ocrotite în care să fim egali și în care să ne ascultăm unii pe alții.
Teatrul reprezintă un spațiu, creat pe pământ, al egalității între ființe umane, zei, plante, animale, picături de ploaie, lacrimi, un spațiu al regenerării. Spaţiul de egalitate şi ascultare reciprocă profundă este iluminat de o frumuseţe ascunsă şi e păstrat viu printr-o adâncă interacţiune între primejdie, ecuanimitate, înţelepciune, acţiune şi răbdare.
În Sutra Podoabei Înflorite, Buddha înşiruie zece feluri de răbdare supremă în viaţa omului. Unul dintre cele mai puternice se numeşte Răbdarea de a percepe totul ca pe un miraj. Teatrul a prezentat întotdeauna viaţa acestei lumi ca fiind asemănătoare unui miraj, făcându-ne să străvedem cu limpezime şi forţă eliberatoare prin iluzia, deziluzia, orbirea şi negarea umană.
Suntem atât de siguri de ceea ce privim şi de felul în care privim totul, încât suntem incapabili să vedem şi să simţim realităţi alternative, posibilităţi noi, abordări diferite, relaţii invizibile şi legături dincolo de timp.
Aceasta este clipa în care trebuie să ne împrospătăm profund minţile, simţurile, istoriile şi viitorul. Și această muncă nu poate fi făcută de oameni izolaţi, lucrând singuri. Este o muncă pe care trebuie să o facem împreună. Teatrul este invitaţia de a face această muncă împreună.
Vă mulţumesc din adâncul inimii pentru munca voastră, a încheiat Peter Sellars.”
Dacă ar fi să vorbim astăzi despre contribuția teatrului românesc la dezvoltarea artei universal, merită amintită ardoarea cu care, din vremuri ancestrale, locuitorii spațiului carpato-danubiano-pontic au simțit nevoia de a integra reprezentația teatrală în viața lor prin participarea la obiceiuri și rituri în ale căror forme de manifestare colectivă se regăsesc elemente cu un evident caracter spectacular. Este ceea Mircea Eliade denumea ,,tradiție folclorică“. Multe dintre aceste tradiții s-au păstrat până în prezent în viața țăranului roman, fiind menite să determine, prin procedee de natură magică, fertilitatea pământului (,,paparudele“ , ,,caloianul“, ,,dragaica“ ), să contribuie la îmbelșugarea traiului zilnic, să consemneze momente calendaristice sau ciclul evenimențial al vieții și al morții (,,brezaia” , ,,cucii” , ,,călușarii”, ,,unchieșii ”). Aceste practici sunt reinterpretări ale manifestărilor din antichitate ale autohtonilor geto – daci, ale celor apărute pe țărmul Mării Negre prin intermediul coloniilor grecești sau ale celor aduse de coloniștii romani în Dacia.
Cea mai veche încercare dramaturgică originală cunoscută până astăzi este cuprinsă într-o scriere anonimă (aparținând poate lui Samuil Vulcan), descoperită de Nicolae Densușianu în biblioteca Episcopiei din Oradea, datând probabil din anii 1778 – 1780 și intitulată Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (Uciderea lui Grigore Vodă în Moldova, exprimată sub forma unei tragedii).
Printre primele încercări dramatice românești se numără fragmentul dintr-o piesă în versuri intitulată Serdarul din Orhei descoperită de Vasile Alecsandri, care presupunea că datează din 1811, conținând după părerea Bardului de la Mircești, o încercare de satirizare a parvenitismului, apoi prelucrarea după Gessner, Florian Mirtil și Hloe a lui Asachi, dar mai ales pamfletele dramatice ale lui Iordache Golescu, intitulate Starea Țării Rumânești acum în zilele Măriei Sale lui Ioan Caragea – Voievod (1818) și îndeosebi Barbul Văcărescu, vânzătorul țării (probabil 1828) .
Cea dintâi perioadă de înflorire a dramaturgiei originale o găsim în legătură cu momentul revoluționar de la 1848, sub forma dezvoltării comediei satirice, când o serie de dramaturgi își propun să țintuiască la stâlpul infamiei, cu mijloacele comicului moravurile decăzute ale societății vremii: parvenitismul, căsătoria din interes, moda imitării unor obiceiuri din lumea occidentală, stâlcirea limbii române, surprinse în structuri teatrale foarte simple și cu resurse literare modeste.
Momentul afirmării dramei istorice în teatrul românesc îl datorăm ilustrului cărturar Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838 – 1907) .
Teatrul a însoțit în permanență existența omului și putem afirma cu certitudine că este un barometru cultural universal. Acest barometru universal a inclus de-a lungul vremii și dramaturgi români precum Ion Luca Caragiale, Matei Millo, Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Nottara, Eugen Ionescu, Maria Ventura, Elvira Popescu, Liviu Ciulei, Radu Beligan, Ion Sava, etc.
Teatrul, aşa cum îl ştim noi astăzi, a apărut în Grecia, în secolul 5 î.e.n., fiind integrat ritualurilor religioase. Cuvântul „teatru” provine atât din limba greacă (“theatron”), şi din cea latină (“theatrum”), rădăcina comună fiind termenul “theao” – “a vedea”, “a asista”. Cuvântul desemna un loc de unde puteai să asişti la ceva, să vezi, să observi.
Cum arătau „piesele” de teatru în acele vremuri? După cum spuneam, erau închinate lui Dionisos, divinitate ocrotitoare a viilor, livezilor şi ogoarelor roditoare – aşadar, scopul era ca zeul să fie îmbunat, ca să asigure recolte bogate. Spectacolele includeau cântăreţi cu măşti de ţap – „tragos”, în limba greacă, de unde şi termenul „tragedie”. Aceştia înfăţişau făpturi legendare, prieteni ai lui Dionisos. Exista şi un cor, condus de un „corifeu”, care cânta imnuri, între texte vorbite, despre viaţa zeului. Apoi, corul s-a împărţit în două părţi, fiecare cu al său corifeu. Au apărut şi replicile între cei doi conducători de cor şi astfel putem vorbi despre primii actori – care îl „jucau” pe Dionisos.
După apariţia amfiteatrelor, au urmat textele special scrise pentru actori şi cor şi primii „dramaturgi”. Primii autori de piese de teatru din Grecia Antică au scris tragedii şi comedii, iar unele texte au rămas până în zilele noastre pe scenele teatrelor. Cei mai cunoscuţi autori de tragedii au fost Eschil, Sofocle şi Euripide, iar cel mai important autor de comedii a fost Aristofan.
Aristotel a descris pentru prima dată, în a sa „Ars Poetica” din secolul 4 î.e.n., cum arăta şi ce însemna teatrul în acele vremuri. El scria că teatrul îşi are originea în “ditiramb”, un imn religios, însoţit de dansuri ritualice, cântat de un grup de oameni, adică un cor, în cinstea lui Dionisos.
Primele tragedii, cele mai simple, îi sunt atribuite lui Thespis, poet şi dramaturg al Antichităţii greceşti. Acesta a venit cu ideea, în anul 534 î.e.n., să adauge corului care intona “ditirambi” un actor, care interpreta toate rolurile şi care intra în dialog cu acel cor. Respectivul actor se numea “denommehupocrites”, adică “cel care dă replica” (protagonist).
Ziua Mondială a Teatrului este un moment în care întreaga lume devine o scenă. O scenă pe care nu mai există bariere culturale sau comunicaționale. Teatrul a fost și va rămâne o scenă cât o lume și o lume întreagă pe o singură scenă.
Ciprian DEMETER
DGASPC Arad, în parteneriat cu Primăria orașului Sântana și comunitatea locală, sprijin pentru o familie de ucraineni refugiați, persoane cu dizabilități
De la începutul exodului cetățenilor ucraineni care se refugiază sau tranzitează țara noastră, inclusiv prin orașul Sântana au trecut, în drumul lor spre alte țări din Occident, mai multe grupuri de ucraineni refugiați din calea războiului. Cu toții au fost sprijiniți de autoritățile și comunitatea sântâneană.
Un caz mai special este cel al unei familii din Ucraina, formată din persoane cu dizabilități. Daniel, un băiețel în vârstă de 7 ani este diagnosticat cu mai multe boli extrem de grave: hidrocefalie cu shunt ventriculo-peritoneal, tetrapareză spastică și Spina bifida, fiind încadrat în grad de handicap în Ucraina. În disperarea lor de a părăsi cât mai repede țara, căruciorul special al copilului și proteza aparținând tatălui, care are un picior amputat, au fost uitate în casa care le-a fost ulterior, din păcate, și bombardată.
Pentru că nu au rude în alte țări și nici nu alt ajutor, familia este acum cazată într-o casă aparținând Asociației Penticostale Philadelphia din Sântana unde vor rămâne până când, speră ei, se vor putea întoarce acasă. Autoritățile locale și membrii comunității s-au implicat imediat în ajutorarea acesteia.
Daniel Tomuța, primarul orașului Sântana:
“Am reușit ca urmare a mobilizării exemplare a comunității noastre să punem la dispoziția acestei familii atât de greu încercată o casă cu tot ce le este de trebuință, de la alimente până la articole de igienă personală, pentru a nu le simți că le lipsește ceva. Tot în acestă perioadă, noi am sprijinit cu tot ce au avut nevoie pentru câteva zile încă alte trei grupuri de ucraineni care s-au oprit temporar la noi, dar care aveau rude în alte țări și au dorit să își continue drumul”.
DGASPC Arad coordonează la nivel județean un grup operativ pentru asistarea minorilor neînsoțiți provenind din Ucraina, dar și a altor cetățeni ucraineni aflați în situații vulnerabile, persoane cu dizabilități și vârstnici. Din grupul operativ fac parte reprezentanți ai DGASPC Arad, Direcția de Sănătate Publică Arad, Inspectoratul Școlar Județean Arad și ai mai multor organizații neguvernamentale.
„Imediat cum am aflat de sosirea acestei familii, alcătuită în totalitate din persoane cu dizabilități, ne-am deplasat la Sântana împreună cu medicii noștri din serviciile de specialitate. Am reușit să analizăm, ca urmare a discuțiilor cu mama copilului, situația medicală delicată a acestuia. În prima fază am reușit să facilităm achiziționarea, cu ajutorul domnului Ciprian Cristea, președintele Asociației Rubio Pro Copilarie Pro Viața, a unui scaun rulant special adaptat pentru băiețel, urmând ca acesta să fie văzut de un medic specialist pentru o evaluare și întocmirea unui plan de servicii de care atât el, cât și familia vor beneficia cât timp rămân în județul Arad. Le mulțumim tuturor arădenilor care s-au implicat, de la declanșarea acestei crize fără precedent, în ajutorarea persoanelor refugiate. Numai împreună putem reuși în astfel de momente de răscruce!„ declară Erika Stark, directorul general al DGASPC Arad.
Erika STARK, director general
Pentru că nu au rude în alte țări și nici nu alt ajutor, familia este acum cazată într-o casă aparținând Asociației Penticostale Philadelphia din Sântana unde vor rămâne până când, speră ei, se vor putea întoarce acasă. Autoritățile locale și membrii comunității s-au implicat imediat în ajutorarea acesteia.
Daniel Tomuța, primarul orașului Sântana:
“Am reușit ca urmare a mobilizării exemplare a comunității noastre să punem la dispoziția acestei familii atât de greu încercată o casă cu tot ce le este de trebuință, de la alimente până la articole de igienă personală, pentru a nu le simți că le lipsește ceva. Tot în acestă perioadă, noi am sprijinit cu tot ce au avut nevoie pentru câteva zile încă alte trei grupuri de ucraineni care s-au oprit temporar la noi, dar care aveau rude în alte țări și au dorit să își continue drumul”.
DGASPC Arad coordonează la nivel județean un grup operativ pentru asistarea minorilor neînsoțiți provenind din Ucraina, dar și a altor cetățeni ucraineni aflați în situații vulnerabile, persoane cu dizabilități și vârstnici. Din grupul operativ fac parte reprezentanți ai DGASPC Arad, Direcția de Sănătate Publică Arad, Inspectoratul Școlar Județean Arad și ai mai multor organizații neguvernamentale.
„Imediat cum am aflat de sosirea acestei familii, alcătuită în totalitate din persoane cu dizabilități, ne-am deplasat la Sântana împreună cu medicii noștri din serviciile de specialitate. Am reușit să analizăm, ca urmare a discuțiilor cu mama copilului, situația medicală delicată a acestuia. În prima fază am reușit să facilităm achiziționarea, cu ajutorul domnului Ciprian Cristea, președintele Asociației Rubio Pro Copilarie Pro Viața, a unui scaun rulant special adaptat pentru băiețel, urmând ca acesta să fie văzut de un medic specialist pentru o evaluare și întocmirea unui plan de servicii de care atât el, cât și familia vor beneficia cât timp rămân în județul Arad. Le mulțumim tuturor arădenilor care s-au implicat, de la declanșarea acestei crize fără precedent, în ajutorarea persoanelor refugiate. Numai împreună putem reuși în astfel de momente de răscruce!„ declară Erika Stark, directorul general al DGASPC Arad.
Erika STARK, director general
O nouă școală în Arad sub egida UAV și a Arhiepiscopiei Aradului
Școala Gimnazială „Episcop Ioan Mețianu”, situată pe strada Academia Teologică nr.9 (în clădirea Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion Felea”), și-a deschis oficial porțile, pregătită pentru anul școlar 2022-2023.
În prezența rectorului Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, Ramona Lile, Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, a Preasfințitului Părinte dr. Emilian Crișanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, a decanului Facultății de Teologie Ortodoxă, pr.dr. Cristinel Ioja, a reprezentanților Cetății Voluntarilor a fost marcat momentul deschiderii oficiale. A fost de asemenea prezentat și coordonatorul școlii, profesor învățământ primar, Alina Năsui.
Două clase îi așteaptă pe cei mici în cele mai bune condiții. Implicarea societății civile, prin Cetatea Voluntarilor, a transformat spațiul de învățământ într-un univers elegant și plin de culoare, cu dotări moderne care vor transforma actul didactic într-un demers pedagogic de excepție.
„Aceste moment demonstrează ce se poate face atunci când școala, biserica și societatea civilă lucrează împreună. Este un proiect în care Arhiepiscopia Aradului și Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad au pus suflet și multe speranțe. Mulțumim Cetății Voluntarilor care a venit alături de noi și a transformat cele două clase într-un univers magic pregătit pentru viitorii elevi” a declarat rectorul UAV, Ramona Lile.
Preasfințitul Părinte dr. Emilian Crișanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Aradului a punctat, de asemenea colaborarea foarte bună între Biserică, Școală și Societatea Civilă menționând calitatea actului educativ. „Comunitatea locală va avea de anul acesta o nouă școală în care copiii, indiferent de religie sau confesiune, se vor putea bucura de un învățământ de calitate. Îi îndemn pe părinți să-și îndrume copiii spre această instituție de învățământ care aparține deopotrivă universității și bisericii.”
Înscrierile pentru clasa pregătitoare vor începe din 11 aprilie, conform Metodologiei de înscriere în învățământul primar. Școala nu este arondată nici unei circumscripții, ceea ce înseamnă că pot fi înscriși copii, indiferent de domiciliu.
Toți părinții interesați pot solicita informații la telefon: 0257 285 855.
Două clase îi așteaptă pe cei mici în cele mai bune condiții. Implicarea societății civile, prin Cetatea Voluntarilor, a transformat spațiul de învățământ într-un univers elegant și plin de culoare, cu dotări moderne care vor transforma actul didactic într-un demers pedagogic de excepție.
„Aceste moment demonstrează ce se poate face atunci când școala, biserica și societatea civilă lucrează împreună. Este un proiect în care Arhiepiscopia Aradului și Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad au pus suflet și multe speranțe. Mulțumim Cetății Voluntarilor care a venit alături de noi și a transformat cele două clase într-un univers magic pregătit pentru viitorii elevi” a declarat rectorul UAV, Ramona Lile.
Preasfințitul Părinte dr. Emilian Crișanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Aradului a punctat, de asemenea colaborarea foarte bună între Biserică, Școală și Societatea Civilă menționând calitatea actului educativ. „Comunitatea locală va avea de anul acesta o nouă școală în care copiii, indiferent de religie sau confesiune, se vor putea bucura de un învățământ de calitate. Îi îndemn pe părinți să-și îndrume copiii spre această instituție de învățământ care aparține deopotrivă universității și bisericii.”
Înscrierile pentru clasa pregătitoare vor începe din 11 aprilie, conform Metodologiei de înscriere în învățământul primar. Școala nu este arondată nici unei circumscripții, ceea ce înseamnă că pot fi înscriși copii, indiferent de domiciliu.
Toți părinții interesați pot solicita informații la telefon: 0257 285 855.
RUȘINE! Au mâncat și au băut ca porcii în Parcul Natural Lunca Mureșului (FOTO)
Ceea ce vedeți în imaginile alăturate e rezultatul lipsei de educație a unor concitadini de-ai noștri, transmite Administrația Parcului Natural Lunca Mureșului, într-un comunicat de presă.
„Aceștia au petrecut, în seara zilei de 23 martie, într-un loc de popas amenajat în aria protejată Parcul Natural Lunca Mureșului, lăsând în urmă multă mizerie. Din păcate, pentru unii pădurea este groapă de gunoi. Și, tot din păcate, aceștia nu sunt puțini… De aceea, facem un apel la vizitatorii civilizați să ia atitudine și să ne anunțe sau să sesizeze organelor de poliție atunci când observă asemenea comportamente reprobabile, pentru a putea interveni și a-i sancționa pe făptași”, se arată în comunicat.
Reprezentanții ariei protejate reamintesc faptul că „amenzile pentru neevacuarea deșeurilor generate în urma activităților proprii în Parcul Natural Lunca Mureșului și pentru aprinderea focului pe sol, în afara vetrelor special amenajate în acest sens, sunt foarte mari și nu vom ezita să le aplicăm. De asemenea, subliniem faptul că, odată cu venirea primăverii, rangerii noștri își vor intensifica acțiunile de patrulare pentru a-i depista și sancționa pe cei care nu respectă legea”.
Bicentenarul teologiei arădene: Conferința profesorilor de religie ortodoxă din Arad
Sala „Regele Ferdinand” a Primăriei Municipiului Arad a găzduit, la începutul săptămânii, conferința profesorilor de religie ortodoxă din județul Arad, sub genericul: File din trecutul cultural al Aradului: Institutul și Academia Teologică.
Evenimentul a fost inițiat și organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad și integrat în programul aniversar dedicat bicentenarului.
Au participat Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului; Preasfințitul Părinte dr. Emilian Crișanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, Ramona Lile, Rectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad; Cristinel Ioja, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad; prof. Daniela Buzatu, Inspector de specialitate la Inspectoratul Școlar Județean Timiș. Între participanți s-au numărat profesorii de religie ortodoxă din județul Arad și numeroși elevi.
Au fost prezentate patru comunicări științifice pregătite de profesorii: drd. Flavius Lazăr, (Colegiul Național „Preparandia Dimitrie Țichindeal” din Arad, dr. Veniamin Geoldeș, (Liceul Tehnologic „Ștefan Hell” din Sântana); drd. Paul Krizner, (Școala Gimnazială din Grăniceri și Arhid. Alexandru Tiulea, (Liceul Național de Informatică din Arad).
Evenimentul a inclus un recital musical în interpretarea formațiilor corale de copii, de la școlile din județ: Corul Colegiului Național „Preparandia Dimitrie Țichindeal” din Arad, dirijor: prof. Magdalena Lödi; Corul de copii „Românașii”, Școli din Municipiul Arad, dirijor: prof. Marius Lăscoiu-Martin; Corul de copii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Școala Gimnazială din Sânpetru German, dirijor: prof. Eugenia Blidar; Corul de copii „Acoperământul Maicii Domnului”, Școlile din Galșa, Șiria și Pâncota, dirijor: prof. Radu Tămaș. Între aceste momente corale au fost prezentate câteva poezii.
Cei prezenți s-au bucurat de o inedită expoziție de portrete în creion, sub genericul: „Profesorii Institutului și ai Academiei Teologice”. Acestea au fost realizate de către elevi ai Colegiului de Arte „Sabin Drăgoi” din Arad, sub îndrumarea profesorilor Corina Teuca și Dan Boar, precum și de către elevi ai Colegiului Național „Moise Nicoară” din Arad, coordonați de profesor Viorica Șandor.
Au participat Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului; Preasfințitul Părinte dr. Emilian Crișanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, Ramona Lile, Rectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad; Cristinel Ioja, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad; prof. Daniela Buzatu, Inspector de specialitate la Inspectoratul Școlar Județean Timiș. Între participanți s-au numărat profesorii de religie ortodoxă din județul Arad și numeroși elevi.
Au fost prezentate patru comunicări științifice pregătite de profesorii: drd. Flavius Lazăr, (Colegiul Național „Preparandia Dimitrie Țichindeal” din Arad, dr. Veniamin Geoldeș, (Liceul Tehnologic „Ștefan Hell” din Sântana); drd. Paul Krizner, (Școala Gimnazială din Grăniceri și Arhid. Alexandru Tiulea, (Liceul Național de Informatică din Arad).
Evenimentul a inclus un recital musical în interpretarea formațiilor corale de copii, de la școlile din județ: Corul Colegiului Național „Preparandia Dimitrie Țichindeal” din Arad, dirijor: prof. Magdalena Lödi; Corul de copii „Românașii”, Școli din Municipiul Arad, dirijor: prof. Marius Lăscoiu-Martin; Corul de copii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Școala Gimnazială din Sânpetru German, dirijor: prof. Eugenia Blidar; Corul de copii „Acoperământul Maicii Domnului”, Școlile din Galșa, Șiria și Pâncota, dirijor: prof. Radu Tămaș. Între aceste momente corale au fost prezentate câteva poezii.
Cei prezenți s-au bucurat de o inedită expoziție de portrete în creion, sub genericul: „Profesorii Institutului și ai Academiei Teologice”. Acestea au fost realizate de către elevi ai Colegiului de Arte „Sabin Drăgoi” din Arad, sub îndrumarea profesorilor Corina Teuca și Dan Boar, precum și de către elevi ai Colegiului Național „Moise Nicoară” din Arad, coordonați de profesor Viorica Șandor. „Ziua Porților Deschise”, la IPJ Arad
Inspectoratul de Poliție Județean Arad îi invită pe arădeni la „Ziua Porților Deschise”, eveniment pe care instituția îl organizează pentru a marca „Ziua Poliției Române”.
Evenimentul va avea loc joi, 24 martie, între orele 10 și 13, în Piața Avram Iancu, din municipiu. „Arădenii de toate vârstele sunt așteptați alături de noi pentru a ne revedea și a cunoaște colegi noi, după o perioadă îndelungată în care acest lucru nu a fost posibil. Polițiștii de la Rutieră, Ordine Publică, Proximitate, Prevenire, Siguranță Școlară, criminaliști și «mascați» vor prezenta dotarea IPJ Arad, autospecialele noi și vor prezenta elemente de armament, explicate pentru toți cei prezenți”, precizează purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean Arad.
Activitatea este organizată în contextul sărbătoririi „Zilei Poliției Române”, marcată în fiecare an, în ziua de 25 martie.ADRIAN DEMIAN ŞI REUNIUNEA ROMÂNĂ DE CÂNTĂRI ŞI MUZICĂ
La începutul lunii martie la Filarmonica de Stat din Arad a avut loc, prin grija doamnei Silvia Demian, om implicat în viața și cultura arădeană, landarea de carte Adrian Demian și reunirea română de cântări și muzică „Vasile Lucaciu” din Satu Mare, autor: Dr. Claudiu Porumbăcean.
Iată ce a declarat domnia sa după terminarea evenimentului care l-a avut ca protagonist pe tatăl său:
„Orice fapt artistic, cu excepția celui cultic, are ca scop încântarea beneficiarului, fie el privitor sau ascultător. Muzica a avut un destin diferit prin esența ei și modul de a prinde viață, spre deosebire de arta plastică, care are nevoie doar de un creator, muzica are nevoie și de un interpret. Pentru ca opera lui să existe ea trebuie adusă la viață de un interpret și ascultată de urechi independente, publicul. Acesta nu reprezintă o necesitate doar pentru aprecierea valorii, ci pentru a consfinți însăși existența operei. Și mai este ceva.. Existența muzicii se justifică prin prezența acestuia.”
Dacă muzica reprezintă o viață, valoarea ei uneori beneficiază și de perseverența unui căutător, muzicolog sau istoric. Autorul cărții lansate la începutul lunii martie 2022 în holul Filarmonicii, cu siguranță îmbină cele două condiții, ele conducând la realizarea volumului Adrian Demian și reunirea română de cântări și muzică „Vasile Lucaciu” din Satu Mare, autor: Dr. Claudiu PorumbăceanCaptivanta prezentare a volumului a condus cu finețe la explicația prezenței – rod a colaborării celor două muzee Satu Mare și Arad, a unei realități sătmărene. Anume, viața începută pe malurile Someșului se transpune – sigur forțat – pe cele ale Mureșului.
Vizitatorii se vor bucura de expoziția ce poate fi vizitată până la finele lunii aprilie în holul Filarmonicii arădene și care cuprinde imagini din volumul ce ne-a fost prezentat, se vor putea opri cu pioșenie chiar în fața a două afișe: ultimul concert dirijat de Adrian Demian în aprilie 1940 la Satu Mare, alături de primul concert dirijat la Arad în mai 1950.
Aplaudăm o realitate! În trecerea timpului, suma creațiilor se pot pierde, pot să „odihnească” în biblioteci necăutate de vreme, sau să aștepte în sertare ale compozitorilor, tînjind după lumina și vibrația scenei.
Respect si multumire pentru cei ce se străduiesc să știm ce a fost,să înțelegem că totul se leagă,și că peste ani, peste ani mulți chiar ,putem fi “prezenți” în viața muzicală a vremiilor.
Iată ce a declarat domnia sa după terminarea evenimentului care l-a avut ca protagonist pe tatăl său:
„Orice fapt artistic, cu excepția celui cultic, are ca scop încântarea beneficiarului, fie el privitor sau ascultător. Muzica a avut un destin diferit prin esența ei și modul de a prinde viață, spre deosebire de arta plastică, care are nevoie doar de un creator, muzica are nevoie și de un interpret. Pentru ca opera lui să existe ea trebuie adusă la viață de un interpret și ascultată de urechi independente, publicul. Acesta nu reprezintă o necesitate doar pentru aprecierea valorii, ci pentru a consfinți însăși existența operei. Și mai este ceva.. Existența muzicii se justifică prin prezența acestuia.”
Dacă muzica reprezintă o viață, valoarea ei uneori beneficiază și de perseverența unui căutător, muzicolog sau istoric. Autorul cărții lansate la începutul lunii martie 2022 în holul Filarmonicii, cu siguranță îmbină cele două condiții, ele conducând la realizarea volumului Adrian Demian și reunirea română de cântări și muzică „Vasile Lucaciu” din Satu Mare, autor: Dr. Claudiu PorumbăceanCaptivanta prezentare a volumului a condus cu finețe la explicația prezenței – rod a colaborării celor două muzee Satu Mare și Arad, a unei realități sătmărene. Anume, viața începută pe malurile Someșului se transpune – sigur forțat – pe cele ale Mureșului.
Vizitatorii se vor bucura de expoziția ce poate fi vizitată până la finele lunii aprilie în holul Filarmonicii arădene și care cuprinde imagini din volumul ce ne-a fost prezentat, se vor putea opri cu pioșenie chiar în fața a două afișe: ultimul concert dirijat de Adrian Demian în aprilie 1940 la Satu Mare, alături de primul concert dirijat la Arad în mai 1950.
Aplaudăm o realitate! În trecerea timpului, suma creațiilor se pot pierde, pot să „odihnească” în biblioteci necăutate de vreme, sau să aștepte în sertare ale compozitorilor, tînjind după lumina și vibrația scenei.
Respect si multumire pentru cei ce se străduiesc să știm ce a fost,să înțelegem că totul se leagă,și că peste ani, peste ani mulți chiar ,putem fi “prezenți” în viața muzicală a vremiilor. Bătălia pentru șefia ANRE se dă, în stil mafiot, între corporațiile care vor să jefuiască populația!
Eternul principal favorit pesedist la portofoliile din energie, Iulian Iancu, deși se dă populist, în realitate, se pare, e un șmecher oportunist aflat în „solda” corporațiilor multinaționale! De ce spun asta? Din experiență! În 2013, confirmându-mi (încă o dată) statutul de „rebel” al Gărzii Financiare (recunosc că acest „libertinaj” care a stresat ani de-a rândul mafia politică a contribuit la desființarea instituției, pentru că mafia politică românească, nostalgică după sistemul dictatorial comunist, nu concepe să existe instituții nesubordonate și neobediente politic), am „nesocotit” liniile directoare ale șefimii obedientă politic și am procedat la sancționarea contravențională a corporațiilor „METRO” și „SELGROS”, pentru neutilizarea casei de marcat fiscale (obligatorie în cazul comerțului cu amănuntul) și pentru vânzarea tip en-gros și en-detail din aceeași suprafață de vânzare. Erau încălcări ale legii care se știau de multă vreme, pentru care exista „interdicție politică” de constatare, adică erau tolerate. Deci, am sancționat contravențional (și, complementar, am dispus suspendarea activității) pentru încălcarea prevederilor OUG 28/1999 și OG 99/2000.
În prealabil, ca să „testez terenul” (sub aspectul corectitudinii justiției în interpretarea legii), am sancționat o societate cu capital 100% românesc, ce practica același gen de activitate, cash and carry (adică o societate ce nu reprezenta o corporație multinațională), pentru aceleași fapte. A fost vorba de „ALMIRA TRADE” SRL din Timișoara. Firesc, „ALMIRA TRADE” a contestat Procesul-verbal de contravenție în justiție, iar Tribunalul Timiș a menținut sancțiunea, printr-o sentință definitivă și irevocabilă, ca fiind corect aplicată. Cu precedentul „verificat” și „testat”, am „recidivat” în cazul „greilor” comerțului, „METRO” și „SELGROS”. Surpriză! În cazul „greilor”, „filmul și scenariul” n-au mai fost aceleași, ci s-au derulat în alte condiții, în altă regie și în alt decor, de parcă nu mai eram în România în care se derulase procesul „ALMIRA TRADE”, ci in altă țară, unde nu există stat de drept, ci doar voința celor puternici, care știu să manipuleze sistemul juridic, cu sprijinul mafiei politice. În consecință, reacția „METRO” și „SELGROS” a fost o lecție dură, devoalând cealaltă față a capitalismului „de cumetrie”, adică de tip mafiot. O experiență în urma căreia am învățat că legea, statul de drept și democrația (adică egalitatea în fața legii) sunt valabile doar teoretic și demagogic, adică pentru cei „mici”, nu și pentru cei „mari” care știu cum să manipuleze sistemul politic în favoarea lor.
Concluzia? Mafia politică demonstrează că legea e relativă în funcție de puterea financiară și de puterea de influență!
Show-ul a început cu un scandal monstruos, declanșat de unul din șefii Gărzii Financiare din acea perioadă, Gabriel Cărbunaru (astăzi șef la Direcția Generală Antifraudă), care – așa cum îi stă bine oricărui obedient, ce-și datorează poziția slujind, necondiționat, puterea -, a dispus o anchetă administrativă, în paralel cu detașarea mea în vamă (unde eram împuternicit să număr tirurile cu mărfuri, ca să știe șefimea politică cât să încaseze din comerțul cu legume-fructe, carne etc., mai concret, câtă șpagă să se ia). Ca „tacâmul să fie complet”, ordinul detașării mele și anchetei administrative venise, se pare, direct de la ministrul de finanțe, celebrul liberal, Daniel Chițoiu, în urma „plangerilor” directorilor „METRO” și „SELGROS” (pentru „METRO”, a „pledat”, se pare, chiar Ion Țiriac), deranjați de tupeul meu profesional și de statutul neconformit al Gărzii Financiare.
După ce ancheta administrativă a constatat că respectasem legea, fără nici o abatere de la regulament și după ce am blocat în instanță detașarea, pentru „muștruluială” m-am ales cu o „audiență”, fostul șef al ANAF, Șerban Pop (altă hahalera numită politic, al cărui cariera s-a finalizat cu condamnare pentru corupție).
La întâlnirea cu Șerban Pop m-am prezentat „blindat” cu două bibliorafturi de documente din care rezulta că, pe lângă faptele pentru care au fost sancționate, „SELGROS” și „METRO” se mai înfruptasera, încălcând legea și din TVA (cu vreo câteva milioane de euro), operând livrări intracomunitare fictive de mărfuri, către societăți fantomă din Ungaria și Bulgaria). Fiind, inspirat, m-am prezentat la șeful ANAF însoțit de un procuror DIICOT, astfel că „muștruluiala” pregătită s-a transformat într-o analiză profesională, în urma căreia, Șerban Pop a realizat și a recunoscut că fusese manipulat de Gabriel Carbunaru (cel care ar fi trebuit să fie de partea legii, nu a corporațiilor ce-au încălcat legea), privind modul in care fuseseră sancționate cele doua corporații, „METRO” și „SELGROS”, respectiv i se spusese că ar fi fost un abuz (Apropo! Multe lucruri s-ar schimba în bine, dacă adevărul ar fi spus întotdeauna și n-ar exista frica de repercusiune).
În ce privește livrările intracomunitare fictive, invocând că în cadrul ANAF există o lucrare privind livrările intracomunitare efectuate de „METRO” și „SELGROS”, toate documentele cu care m-am prezentat la întâlnire au fost înmânate, la sugestia șefului ANAF, șefului de cabinet al șefului ANAF, Claudiu Codrea. Rezultatul? Nu s-a făcut nicio verificare din partea ANAF și nu s-a încheiat niciun act de control. Din contra, se pare, pentru că a „înmormântat” definitiv, lucrarea, Claudiu Codrea a fost „recompensat”, la scurt timp după „vizita” mea la Șerban Pop, cu o funcție înaltă la Direcția Generală Antifraudă. Concluzia? Dacă vrei să promovezi și să faci carieră, „lingi clanțele” politicienilor și te oferi să nu-ți indeplinesti atribuțiile de serviciu, din contra, promiți să protejezi clientela politică! E rețetă sigură pentru succes profesional!
Interesant este însă cum s-a finalizat acțiunea deschisa de „SELGROS” și „METRO”, împotriva procesului-verbal de sancționare! În „ecuație”, pentru că timpul presa – acțiunea fiind pe rolul instanței -, intervine nimeni altul decât celebrul populist al energiei, Iulian Iancu. Cum s-a ajuns la el, naiba știe! Ce se știe e că a rezolvat „problema”! Printr-un amendament, al cărui autor era chiar Iulian Iancu, se modifică OUG 28/1999, în sensul că toate retailurile ce utilizează metoda cash and carry sunt scutite de la utilizarea casei de marcat fiscale. De asemenea, același Iulian Iancu, printr-un alt amendament (care-i poarta semnătura), a forțat modificarea și a OG 99/2000, în favoarea „SELGROS” și METRO, cărora, sub justificarea că practică forma de comerț cash and carry, li s-a permis vânzarea en-gros și en-detail din aceeași suprafață, cash and carry nefiind considerate nici comerț cu amănuntul, nici en-gros, ci ceva „extraterestru”, adică fără respectarea vreunei reguli. În concluzie, românul care a încălcat legislația („ALMIRA TRADE”), după decizia justiției, a rămas bun de plată și cu activitatea suspendată, pentru că n-a avut un politician, gen Iulian Iancu, care să depună amendamente pentru modificarea legii (adică să facă trafic de influență pentru el), în timp ce corporațiile, gen „METRO” și „SELGROS”, având un pion, Iulian Iancu, în Parlament, au schimbat legea în favoarea lor, demonstrând că, atunci când ai „omul potrivit la locul potrivit”, poți încălca legea după cum îți convine financiar. Dacă – deși nu era domeniul său de activitate -, Iulian Iancu a intervenit, în Parlament, introducând amendamente pe ordinea de zi (culmea, după ce dezbaterile erau încheiate), pentru a scăpa doua corporații multinaționale de aplicarea și efectele aplicării legii (instanța de judecată a fost obligată să aplice legea mai favorabilă), la ce ne putem aștepta după numirea în fruntea ANRE, a acestui individ, într-un post pe care si-l dorește cu atâta ardoare?
Credeți că Iulian Iancu, având în vedere antecedentele, se va lupta pentru a promova și apăra interesul cetățeanului sau al României? Pe naiba! Păi, când a depus amendamentele pentru modificarea OUG 28/1999 și OG 99/2000, Iulian Iancu nu știa ce face, respectiv că discriminează firmele românești în fața corporațiilor multinaționale și introduce un factor de concurență neloială, adică intervenția incorectă a statului în piața concurențială? Ale cui interese le-a servit, atunci, când a creat această discriminare, Iulian Iancu? Ale firmelor românești (SRL și AF), obligat să utilizeze casa de marcat fiscală pentru orice operațiuni comerciale cu amănuntul sau ale unor corporații, care, deși vând cu amănuntul, sunt scutite de utilizarea casei de marcat fiscală (în aceste condiții ei nu sunt nici obligați să se lege la serverul ANAF!?), concurând, neloial, firmele românești? Or, cu asemenea antecedente, ne putem aștepta ca Iulian Iancu să servească interesele cetățeanului român în cazul comerțului cu energie?
Să fim serioși și să nu fim naivi! Sunt convins că pentru ca Iulian Iancu să ocupe funcția la ANRE se bat multe corporații și, cu siguranță, printre ele se numără, în special, „LUKOIL” și „GAZPROM”, cu antecedente grave în ce privește înșelarea consumatorului român (personal, am sancționat „LUKOIL” pentru comerț cu carburanți contrafăcuți)! Iancu n-a fost propus aiurea, la șefia ANRE: a fost citit, cântărit și evaluat, pentru că are experiență și pedigree adecvat, deci corespunde cerințelor corporatiste, nu? Și, mai mult, e șmecher și credibil și știe să „adoarmă” vigilența consumatorului, pe care-l îmbată cu promisiuni mincinoase! Știe să mimeze, destul de convingător, că, el, Iulian Iancu, apără, exclusiv, interesele populației, în timp ce, pervers, e un as în a opera contrariul, justificând, precum toți cei ce administrează politic domeniul energiei, că n-a avut altă alternativă din cauza liberalizării pieței! E la modă, nu?
Pavel ROMAN
FC Botoșani-UTA, un meci de ”na-ți-o ție , dă-mi-o mie”
Două șuturi pe poartă, pe întreaga perioadă a celor 90 de minute de joc și acestea împărțite în mod egal, unul al gazdelor celălalt al arădenilor.
Din unul dintre acestea a ieșit și golul botoșănenilor, cu ajutorul neintenționat al gambei lui Erico. Poate dacă se mai juca și în acest moment, scorul rămânea la fel.
Cazurile de ” infirmerie” anunțate de Ionuț Badea, se pare că au avut o amprentă evidentă asupra evoluțiilor jucătorilor incomplet refăcuți. Ce a fost mai ciudat e că foarte slab a jucat Baravykas, fundașul stânga, acesta fiind sănătos 100%. Din cauza (probabil) a accidentărilor, Miculescu nu s-a văzut nici el prea mult în acest joc, la fel nici Cardoso sau Otele.
Poate cu cei amintiți, în plenitudinea forțelor, UTA s-ar fi întors cu puncte sau măcar cu un egal din nordul țării, dar după aspectul jocului de astăzi, doar atât s-a putut.
Un joc de ” abia așteptăm să vină minivacanța”. Nu s-a simțit deloc dăruirea.
Ce deosebire, în ceea ce privește publicul…. Atmosfera meciurilor jucate pe ”Francisc Neuman” nu se poate compara nici un pic cu cea de de pe Municipalul din Botoșani.
A fost un meci câștigat cu șansă de gazde, Păcat.
Vom auzi mai multe de la Alexandru Bega, invitatul meu, la Repriza de sport, în studioul LaStradaTv, luni, ora 18.
Ioan HAMZA
A.N.P.C. O instituție „croita” după modelul și dorința politicianului demagog și imoral!
Interesant (dacă nu chiar stil dictatorialo-mafiot, de execuție la ordin, tip „camarilă” a puterii) este faptul că ANPC (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului), când nu este „asmuțită” împotriva „țintei”, stă „cu capul la cutie” ca și cum instituția n-ar exista. Când nu e ordin, culmea, nimic nu se întâmplă în piața consumului! E liniște totală, chiar dacă morgile sunt pline de morți din cauza nerespectării legislației în domeniul bunurilor destinate consumului! Deși, legal, ANPC este o instituție care ar trebui să servească, exclusiv, interesele consumatorului – adică să protejeze consumatorul de abuzuri de orice fel sau de înșelăciune -, în fapt, ANPC a devenit un instrument, pur coercitiv, utilizat de puterea politică, doar atunci când cineva „calcă pe bec”, respectiv deranjează politica economică sau interesele electorale dintr-un anume moment. În rest, ANPC n-are nici o treabă cu obiectul existenței: protecția consumatorului! Atunci aflăm de existența ANPC. Când se „zborșește” puterea, constatând că a scăpat de sub control ceva! În rest, dacă nu apare vreun caz de consumator care a decedat intoxicat, inspectorii ANPC, stau cuminți, precum militarii „incazarmați”, în birouri, făcând statistici sau rapoarte sterile, atenți să nu supere factorul politic sau clientela politică, care face legea „pe timp de pace” în domeniul producției și comerțului de bunuri.
Care vigilență și intervenție promptă în piață? Intervin doar când e solicitare politică, ipocrit, în numele protecției consumatorului vulnerabil și, precum soldații disciplinați, la ordin, se năpustesc asupra „dușmanului de clasă”, executându-l exemplar și fără milă. Întrebarea e: cum naiba se face că, pe timp de „pace”, când nu „explodează mămăliga”, adică nu exista „stare de necesitate” (nu este „șifonată imaginea factorului politic), deși piața colcăie de mizerie (falsuri; bunuri necorespunzătoare calitativ sau improprii consumului uman; servicii ce se dovedesc a fi înșelăciune pură; prețuri exagerate; monopoluri; mărfuri cu termenul de valabilitate expirat; depozitate în condiții necorespunzatoare; înțelegeri de tip cartel; promoții și publicitate mincinoasă, carburanți fasificați; ape așa zis minerale, îmbuteliate „la chiuvetă”; substanțe cancerigene în toate produsele alimentate și îmbrăcăminte; etc.), adică e haos absolut în producția de bunuri și comerț, ANPC, sesizata de cetățeni, se eschivează și invocă, de regulă, lipsa cadrului legal sau ambiguitatea legii în materie de protecție a consumatorului? În contrast, atunci când ordinul vine de la „stăpân”, mentalitatea ANPC se metamorfozează subit și descopera că, de fapt, au cadrul legislativ adecvat pentru orice abuz împotriva consumatorului.
Curat, murdar, nu (parafrazându-l pe Caragiale)? Întreb, ca unul ce se împiedică zilnic de mizeriile unei piețe libere de orice reguli ale siguranței consumului: Ce fel de instituție este, totuși, aceasta, care aplică legea, discreționar, în funcție de unde vine „comanda”? Cât de democratică este aceasta procedură, din punct de vedere al economiei de piață și a concurenței, să intervii doar când cere factorul politic, iar în rest să nu exiști și să nu te întrebe nimeni de ce consumi, aiurea, fondurile publice? Câtă moralitate există în acest gen de operare? Nu așa acționau și instituțiile comuniste? Nu așa acționează și camarila lui Putin? Nu e, cumva, demagogie de tip dictatură și servilism politic, grețos, intervenția în numele consumatorului (poporului), doar la comanda factorului politic? Că, în nici un caz, inițiativa „atacului” asupra „benzinarilor rebeli”, a fost a ANPC! Nu contest si nu analizez oportunitatea intervenției (o va face justiția), ci relativitatea și moralitatea ei. De ce numai acum, când prețurile au crescut, constant, de mult timp, fără nici o legătură cu bursa petrolului?
Pavel ROMAN
Sergiu BÎLCEA: Viitorul există și va fi al nostru, al tuturor
Cu atât de multe surse de informații în jur, mințile noastre amplifică și creează scenarii, în majoritatea cazurilor, fiind scenarii negative și pesimiste. Astfel, anxietatea și stresul social crește.
În aproape toate cazurile, în final lucrurile revin la normal dar rămânem cu un stres nociv cauzat de scenariile din mintea noastră.
Eu sunt un nativ al viitorului, un om al încrederii într-un MÂINE mai bun. Sunt și un om al soluțiilor, și în tensiunile zilelor acestea, am observat că se întrezăresc soluții. Prima dată soluții care să calmeze spiritele, ca să poată fi găsite și soluții mai stabile, pe termen lung.
Lucrurile se vor reașeza și viața își va relua cursul firesc. Sunt sigur de asta.
Scriu aceste rânduri pentru că reprezint comunitatea de arădeni și îmi doresc nu doar sănătatea fizică a arădenilor dar și o comunitate cu mintea liniștită și fără stres.
Personal, în pozițiile publice pe care le am sau le voi avea, o să fac tot posibilul să cresc nivelul de sănătate al acestui frumos și drag oraș Arad.
În toate sensurile acestui cuvânt.
Primăria Arad e șantajată și neputincioasă? Sau este condusă de USR și nu știm noi?
Primăria Arad nu este în stare să pună în aplicare, de aproape un an de zile, propria sa somație privitoare la eliberarea unui teren – domeniu public – unde s-a „construit” ilegal. Respectiva „constructie” (de fapt niște barăci sau șopruri, dacă vreți) este ilegalã, constatarea ilegalității aparținând chiar Primăriei, se află pe strada Mărului, la nr. 14. Ea trebuia demolată după ce forul administrativ a somat în scris „proprietarul” (vezi foto).
Însă, comuniști cum suntem, nu credem în coincidențe, dar nu putem să nu constatăm că fiul „proprietarului”, pe numele său Costea Ioan-Cătălin, este consilier municipal USR, tamnai în comisia de Urbanism, amenajarea teritoriului, patrimoniu, juridic a Consiliului Local. Adică, acolo unde copchilul lu’ tata poate să pună suficientă presiune ca decizia Primăriei să nu fie pusă în aplicare. Nici nu știm cum să încadrăm această „coincidență”. La trafic de influență? La conflict de interese? La șantaj, pur și simplu? Cert e că aroganța și tupeul au mers prea departe. Oare cât se mai poate încălca legea?
Vom reveni.
P.S. Varianta socială, să nu fie scoși oameni în stradă în plinã iarnă, nu stă în picioare, pentru cã familia Costea (și încă una, subiect asupra căruia vom reveni) are pe Mărului plasate niște barăci sau șopruri, cum am mai zis.
P.S. Varianta socială, să nu fie scoși oameni în stradă în plinã iarnă, nu stă în picioare, pentru cã familia Costea (și încă una, subiect asupra căruia vom reveni) are pe Mărului plasate niște barăci sau șopruri, cum am mai zis.
Transnistria, oficial recunoscută ca zonă ocupată militar de Rusia
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a votat în unanimitate recunoașterea stării de ocupație a regiunii transnistrene a Republicii Moldova de către Rusia.
Amendamentul prin care Rusia este recunoscută ca stat agresor a fost propus de către eurodeputatul român Titus Corlățeanu și a fost susținut în unanimitate de 216 europarlamentari. S-a întâmplat aproape concomitent cu votarea (tot unanimă) în senatul SUA a unei rezoluții în care Vladimir Putin este recunoscut drept „criminal de război” și se solicită o anchetă asupra acțiunilor președintelui rus.
Socialiștii pro-ruși au „conectat” sperietorile
La Chișinău, politicienii pro-ruși numesc gestul europarlamentarilor „tentativă de atragere a Moldovei” în războiul dintre Rusia și Ucraina. Ca și oficialii ruși, socialiștii moldoveni se feresc să numească „război” ceea ce se întâmplă în Ucraina. Socialistul Vlad Bătrâncea a accentuat pentru moldoveni că amendamentul nr. 6 din documentul votat de APCE a fost introdus la solicitarea delegației României.
După ce a amintit că Moldova este stat neutru și că ambele țări (Ucraina și Rusia) participante la ceea ce el numește „conflict” sunt „țări prietene”, Bătrâncea a menționat că amendamentul nr. 6 votat la APCE „este o încercare de a atrage Moldova în acest conflict”: „Acest lucru este absolut inadmisibil. Noi condamnăm apariția acelui amendament propus de colegii noștri din România, care vizează Moldova și Transnistria. Noi suntem stat neutru și noi trebuie să reglementăm problema transnistreană fără jocuri geopolitice”, a menționat deputatul socialist.
Reacție timidă a diplomației moldovene
Ministrul moldovean de Externe, Nicu Popescu, a emis o apreciere timidă a declarației APCE vizând rolul de ocupant al Rusiei în regiunea transnistreană, fără a explica ce anume presupune asta. Potrivit lui, votul de la APCE este „o opinie politică a parlamentarilor care reprezintă Consiliul Europei, adoptată într-o declarație care vizează, mai întâi de toate, situația din Ucraina”. Popescu susține că Republica Moldova „va continua să caute soluții pentru reintegrarea țării prin dialog și negocieri”, dar a precizat că Moldova insistă în continuare asupra retragerii trupelor ruse din stânga Nistrului. „Moldova este un stat neutru. Neutralitatea noastră presupune că nu participăm la acțiuni militare ale altor state”, a ținut să repete șeful diplomației moldovene. Asta deși, conform unei hotărâri din luna mai 2017 a Curții Constituționale a Republicii Moldova prin care a fost interpretat articolul 11 din Legea Supremă vizând neutralitatea permanentă, „în lumina provocărilor cu care se confruntă statele la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, neutralitatea nu poate fi înțeleasă ca un statut care justifică inacțiunea și neimplicarea, ca o poziție de pasivitate și izolare. Maxima-cheie în sistemul actual de securitate colectivă este solidaritatea cu alții. (…) Interesele statelor pot fi satisfăcute doar prin solidaritate globală, prin cooperare și participare la nivel mondial și regional”. Anterior, Nicu Popescu s-a opus inclusiv alinierii Moldovei la sancțiunile internaționale împotriva Rusiei. Igor Munteanu explică gestul APCE în raport cu regiunea transnistreană „Prin rezoluția sa de miercuri, 15 martie 2022, APCE recunoaște ocuparea unei părți din teritoriul suveran al Republicii Moldova printr-o agresiune militară (1992), echivalând astfel raioanele din estul țării necontrolate de către autoritățile constituționale cu alte teritorii capturate de către Federația Rusă în rezultatul unor ocupații militare (Osetia de Sud, Abkhazia, Donbas și Crimeea)”, a declarat, pentru DW, fostul ambasador al Republicii Moldova la Washington, Igor Munteanu. Potrivit lui, este pentru prima dată când APCE declară deschis că Republica Moldova are pe teritoriul său suveran și un ”teritoriu ocupat de Rusia”, ceea ce schimbă radical limbajul folosit de acest forum parlamentar paneuropean față de statutul incert al regiunii transnistrene – un factor de ambiguitate largă pentru Rusia, care nu a ezitat să-l exploateze pentru a-și menține controlul asupra proceselor democratice din Republica Moldova. Lecțiile acestui vot sunt simple în opinia lui Munteanu: 1. „Constatăm că această Rezoluție a luat prin surprindere delegația Republicii Moldova, cel puțin despre asta vorbește deputatul PSRM, Vlad Bătrâncea, care afirmă că recunoașterea unei ocupații rusești în Transnistria ar redeschide conflictul înghețat, după cum și faptul că delegații PAS nu s-au numărat printre autorii amendamentului respectiv. 2. Rezoluția vorbește despre o solidaritate fără precedent în lumea democrațiilor contra unui stat agresor, Rusia, care comite în acest moment crime de război pentru care va plăti enorm. Cred că această solidaritate uimitoare ar trebui să transmită guvernării de la Chișinău mesajul că ezitările sale, bâlbâielile legate de relația cu Tiraspolul și oligarhii săi, indolența cu care s-a decis ca Moldova să nu se alinieze sancțiunilor internaționale, nu promite nici un discount din partea agresorului, dacă acesta ar intenționa să ne atace, generând în schimb costuri reputaționale pe care cineva va trebui să le plătească. Cei care cred că s-ar putea camufla sub un guvern de tip Petain (1940-1944) de la Vichy se înșeală amarnic și își derutează proprii cetățeni. Politica curată se face cu mijloace curate. 3. Rezoluția APCE din 15 martie nu rezolvă niciuna din marile probleme cu care se ciocnește astăzi Republica Moldova în raport cu regimul secesionist, dar clarifică sub aspect politic și de drept internațional o confuzie strategică pe care Chișinăul a tolerat-o ani în șir: faptul că poți rezolva cu pași mici, cedări unilaterale, complicități de conjunctură, statutul unui teritoriu ocupat de Federația Rusă. Plantarea acestei iluzii periculoase este toxică pentru legitimitatea actualei guvernări, iar ambiguitatea deciziilor luate în raport cu această regiune ”ocupată”, este un cal troian, de care se folosește Rusia pentru a-și menține controlul asupra procesului decizional din Moldova prin: GOTR (trupe ilegal staționate), comerț acceptat din numele unor companii și autorități nerecunoscute, tolerarea unor organe de drept și poliție politică ilicite, clientela politică de la Chișinău care-și oferă serviciile în favoarea structurilor controlate de Rusia. 4. Fragilitatea extremă a Republicii Moldova în contextul invaziei militare din Ucraina nu ține doar de capacitățile militare modeste ale Moldovei, dar mai ales de lipsa unei reziliențe societale, de absența unui leadership care ar inspira dorința cetățenilor liberi de a-și apăra statul, de a-și risca viața și afacerile pentru a da ripostă unui agresor extern. Acesta-i marele test, cum spunea pe timpuri Hanns Morgentau, care face diferența între banii adevărați și banii falși, între autentic și orginal. Și cu toate acestea, Rezoluția APCE din 15 martie este un moment politic magistral, care ar putea servi pe viitor Republicii Moldova ca o pârghie puternică prin care forțele sănătoase ale societății din Moldova vor putea bloca ori contesta sistemic orice tentative de a legitima actualul regim de ocupație străină din stânga Nistrului sub camuflajul unui statut special, construit pe realitățile unui rapt teritorial făcut prin războiul ruso-moldovenesc din anul 1992. Nu război civil ori conflict ori diferend inventat de politicieni, ci război adevărat, foarte asemănător cu agresiunea de astăzi din Ucraina. Iar Ucraina va rezista, fără îndoială”, susține ambasadorul Munteanu într-o intervenție exclusivă pentru DW. Federația Rusă a atacat Republica Moldova în 1992, ocupând teritoriul din stânga Nistrului și orașul Tighina pentru a împiedica unirea cu România. Așa a declarat mai târziu, în cadrul unei vizite la Chișinău, fostul președinte al Dumei de stat a Rusiei, Ghennadii Selezniov. În acel război au murit sute de combatanți și polițiști moldoveni. În anii care au trecut, în spatele trupelor ruse de ocupație, în stânga Nistrului s-a fortificat un regim separatist, care și-a creat propria armată dotată de Rusia cu tehnică și armament. Vitalie CĂLUGĂREANU (Rep. MOLDOVA)PĂREREA MEA
Dacă, prin a spune adevărul, mai ales despre cei care au fost aleși să ne conducă, săvârșești o infracțiune care va fi pedepsită cu închisoare, așa cum se dorește a fi, înseamnă că închisorile românești vor fi pline de patrioți nemulțumiți sau bieții români care țin la neamul lor vor trebui să tacă așa ca și în comunism.
Oricum, democrația românească are doar de suferit și mai mult, prin aceste legi antidemocratice, injuste și inumane care se elaborează de către cei de la putere. De fapt, democrația românească a suferit încă de la instituirea ei, de la înlăturarea dictaturii sau mai bine zis de la schimbarea dictaturii comuniste cu o dictatură democrată.
Numai că dictatura comunistă a scăpat țara de datorii, iar cea democrată a cufundat țara în grele datorii și nevoi și se pare că acționează în continuare la distrugerea României și a românilor, ca și țară și neam .
Asta, pentru cine vrea și poate pricepe! Pentru restul este ok!
Depinde cât de mare și compact este acest rest! Oricum, eu nu îmi dezmint calitatea de a fi ROMÂN ADEVĂRAT și dorința de a trăi într-o ROMÂNIE ADEVĂRATĂ !!!
Să auzim NUMAI DE BINE !!!
Marius BRASAI
Limita rezistenței și fanii lui Putin din spațiul românesc
Astăzi toți discută despre gestul incredibil de luni al jurnalistei din Rusia, Marina Ovsyannikova, care a dat buzna, în direct, în platoul știrilor televiziunii de stat „Pervîi Kanal”, afișând lozinca: „Aici vă mint! Nu războiului!”
Cine a trăit în URSS știe ce înseamnă „Pervîi Kanal” pentru ruși. E un fel de icoană ideologică. Jurnalista a sfidat regimul de la Kremlin pe principala platformă propagandistică a lui Putin, asumându-și că poate fi lichidată fizic. Ca să poți face asta, având acasă doi copii, trebuie să ajungi sub o presiune psihologică ce te-ar face să înțelegi că ceea urmează să pierzi e infim în comparație cu genocidul care are loc înUcraina.
Înainte să facă asta, Marina Ovsyannikova a imprimat un mesaj video care a apărut pe contul ei de Telegram la câteva secunde după epuizarea fazei din platou. În acel mesaj ea spune că „ceea ce se întâmplă în Ucraina este o crimă, iar Rusia e un stat agresor”. Îl acuză pe Putin de această agresiune și se căiește că, în ultimii ani a făcut propagandă pro-Kremlin: „Acum îmi este foarte greu și foarte rușine. Mi-e rușine că am permis transformarea cetățenilor ruși în niște zombi”, a spus jurnalista. Ea a fost imediat arestată, iar avocații ei au căutat-o 12 ore.Astăzi, 15 martie, jurnalista a reapărut pe platformele pe care obișnuia să comunice, anunțând că, după o noapte în care nu știe unde a fost deținută, a fost plasată în arest la domiciliu. Mai spune că nu știe ce se va întâmpla cu ea, că riscă până la 10 ani de pușcărie și că nu regretă ceea ce a făcut: „Oricare vor fi consecințele, voi purta acest gest ca insignă de onoare”, a scris marți jurnalista pe pagina ei de Twitter.
Între timp, bărbații Rusiei distrug orașe și omoară oameni în Ucraina, iar milițienii ruși arestează pe oricine îndrăznește să țină în mâini chiar și o foaie albă, fără nicio inscripție, pe stradă. Imaginea săptămânii trecute de la protestele din Rusia este cea cu un milițian care șterge cu piciorul sloganul „Nu războiului!” scris de o artistă, pe zăpadă, în Moscova.
Dar ce facem noi, românii de pe cele două maluri ale Prutului în spatele scutului pe care ni-l țin acum ucrainenii? Probabil, majoritatea se pregătește să se opună apetitului teritorial al lui Putin. Cel puțin acesta ar trebui să fie instinctul firesc atunci când pentru Kremlin diplomația nu mai contează. Unii însă toarnă apă și stimulator de creștere la rădăcina garoafelor ca să-i întâlnească pe „eliberatori” cum se cuvine. În România, s-au găsit din acei care, anume acum, elogiază industria ceaușistă și organizează proteste la care cer ca România să fie neutră ca Republica Moldova – adică fără NATO și fără nicio garanție de securitate în fața rachetelor lui Putin. Noi, românii de peste Prut, din Republica Moldova, care știm ce înseamnă ocupație rusească, ne uităm șocați la asta, chiar dacă acel protest pro-neutralitate pare neînsemnat, la el participând o mână deoameni.
Nu ne-a trezit nici realitatea războiului! Republica Moldova, care a trecut printr-un război moldo-rus similar celui din Ucraina, soldat cu sute de morți și cu pierderea unei părți a teritoriului, adăpostește foarte mulți fani ai lui Putin. În primele zile după invazia Rusiei în Ucraina când oamenii Moldovei s-au mobilizat să ajute refugiații din Ucraina, aceștia își echipaseră deja autoturismele cu simbolica „Z” și „V” folosită de trupele rusești de ocupație. Erau siguri că dimineață, când se vor trezi, blindatele rusești vor circula deja pe străzile din Bălți, așa că și-au desenat „Z”-turi peste tot.
Rușii n-au mai ajuns cu tancurile, dar oamenii au pus fotografii cu ei pe rețelele de socializare, iar Serviciul de Informații și Securitate i-a invitat la niște discuții după care „Z”-turile au dispărut de pe mașini. Mai exact, SIS le-a arătat articolul din Codul penal despre propaganda războiului, care, în Moldova, prevede până la 7 ani de pușcărie.
Dar asta nu înseamnă că fanii lui Putin din Moldova au încetat să-i mai fie fani. În propaganda din capul lor Rusia a investit decenii la rând. Numărul lor, în Moldova, este foarte mare. În plus, au și reprezentare parlamentară. Ce-i drept deja în opoziție.
Nimeni nu a anulat „Молодая Гвардия” („Garda Tânără”) în Republica Moldova. Ei pur și simplu tac, pentru că Ucraina rezistă. Ani la rând au alimentat moldovenii cu aceleași slogane despre fascism prin care Rusia își justifică acum invazia asupra Ucrainei. Exact aceleași slogane absurde în sec.XXI: „Нет фашизму” / „Nu fascismului” sau „Мы не дадим фашизму пройти” / „Nu vom tolera fascismul!”.
Sperietoarea fascismului apare în orice campanie electorală din Republica Moldova. Promotorii acestor slogane sunt, tradițional, mizele electorale ale lui Putin, calificativul „fascist” fiind atribuit forțelor pro-europene. Generații întregi de politicieni pro-ruși au pedalat pe aceste slogane, năruind perspectivele europene ale Moldovei. Aceste narative propagandistice sunt implantate din fragedă copilărie prin tot soiul de structuri de partid și platforme online atractive pentru copii și adolescenți. Din păcate, ele nu suscită niciun interes pentru SIS.
Vitalie CĂLUGĂREANU (Rep. MOLDOVA)Să revenim la „oile” noastre!
Răspuns pentru cei ce pun întrebări idioate, retorice și pentru cei demagogi din Parlament și Guvern, care se fac că muncesc, dar nu găsesc soluții pentru ieșirea din criza carburanților, energiei și alimentelor! Nu fiți ipocriți! Rezervele de petrol, gaze, energie electrică, pădurile și terenurile agricole sunt încă ale poporului român! Nu ale corporațiilor ce se comportă, cu sprijinul Guvernului, de parcă le aparțin! Și, administrate corect,
sunt suficiente, fără a fi nevoie să se apeleze la importuri (importul e, în fapt, tot o șmecherie corporatista, pentru a creste, artificial, prețul energiei și carburanților, invocând prețul bursei). De ce ați permis si permiteți căpușarea lor de către clientela politică și administrarea lor de către corporațiile monopoliste? E o marotă că v-a obligat cineva? Nu v-a obligat nimeni să creați monopoluri cu care să distrugeți piață liberă și să îngrădiți concurența și să puneți la dispoziția mafiei corporatist-o monopoliste resursele minerale și energetice ale României. Lacomia si coruptia v-a determinat să permiteti crearea unor asemenea monopoluri comunisto-capitaliste, în România și tot lăcomia și corupția vă determină să mențineți starea de fapt ca și cum ar fi o fatalitate, pentru că nu puteți renunța la veniturile asigurate de cei ce vă corup și vă e frică că vă denunță dacă nu le prelungiți contractele (Apropo! De ce tace Parlamentul și Guvernul și nu renegociază contractul cu OMV pentru exploatarea țițeiului romanesc, prelungit, nelegal, de Ponta, printr-un act adițional în 2014? Vă e teamă că OMV va face cunoscute clauzele secrete ale contractului inițial, adică hoțiile ascunse la PETROM?). Pentru că ceea ce vedem azi în piața carburanților, energiei, alimentelor (creșteri necontrolate de prețuri) nu sunt întâmplări și nici efectul fluctuațiilor de pe piața mondială, unde marea majoritate a tarilor sunt obligate să cumpere resursele pe care nu le au! Sunt, în primul rând, efectul activității sistemului mafiot corporatist, adică, în limbaj economic, monopolist și al corupției perpetue din sistemul administrativ!
Cum funcționează? Întâi, benefeciind de lăcomia și toleranța celor din Guvern și Parlament (care mai mereu au cochetat cu păstrarea controlului centralizat al economiei) a fost eliminată concurența (esența dezvoltării în economia capitalistă), prin acapararea (nelegală și netransparentă) a majorității unor sectoare economice, după care, tot prin corupție (la instituțiile de decizie ale statului, respectiv Parlament și Guvern), populația României a devenit captivă acestor monopoluri, blocându-i-se accesul la alte surse de bunuri și servicii.
Așa s-a procedat în cazul carburanților (OMV/PETROM detine monopolul si dicteaza prețul), energiei electrice, gazelor, importurilor sau achizițiilor intracomunitare de alimente, materiale de construcții, semifabricate din lemn etc. Numitorul comun, în aceste circumstanțe, a fost și rămâne (precum lipsa pieței libere si a concurenței în comunism), ceea ce reprezintă cancerul capitalismului: monopolismul. Or, tocmai pentru asta există statul: să vegheze ca piața să fie liberă iar cererea și oferta să fie dictate de concurență, nu să permită să se creeze monopol pe piață, ce distruge concurența.
Acestea sunt principiile de bază ale economiei capitaliste, ale dezvoltării economice și ale democrației: piața liberă (fără monopol) și concurență (fără intervenție aleatorie și discriminatorie a statului).
Vedeți în România așa ceva? Avem piață libera? Există concurență (cu excepția celei între structurile de crimă organizată)? În treizeci de ani, de așa zisă democrație, singurul lucru care s-a consolidat este, din păcate, nu piața liberă, ci monopolul unor corporații asupra domeniilor vitale ale economiei. Monopolul s-a consolidat exact în domeniile unde statul avea toate pârghiile ca să nu permită crearea de monopoluri și transformarea populației României într-o populație captivă: carburanți, energie electrică, gaz, apa/canal, alimente, etc. Cum s-a ajuns aici? Prin coruperea instituțiilor fundamentale ale statului: Guvernul și Parlamentul. Astfel, deși, formal, avem instituții antimonopol, acestea sunt „de decor”, pentru că le lipsește instrumentul de lucru fundamental: legea în baza căreia să se prevină formarea și să se blocheze funcționarea monopolului. Profitând de lăcomia celor din Guvern și Parlament, corporațiile monopoliste și-au elaborat și votat propriile legi antimonopol, adică legi care nu au nici un efect asupra monopolului. Pentru asta au avut nevoie de „pioni”, coruptibili. Cine sunt „pionii” corporațiilor? De regulă, parlamentarii (un exemplu: Iulian Iancu, un individ căruia, dacă-i analizați activitatea, o să constatați că lucrează, aproape pe față, pentru corporațiile monopoliste, propunând amendamente, mereu în favoarea corporațiilor. Și ca el sunt mulți alții, „cumpărați” de corporații, prin sinecuri acordate soțiilor, copiilor, rudelor sau prietenilor), miniștrii, secretarii de stat și directorii din ministere, cei care redactează și propun actele normative ce vizează politică antimonopol a Guvernului. Ei au trădat și trădează în continuare interesele cetățeanului român și lor li se datorează criza economică profundă, ce sufocă și a adus la disperare populația României. Înlăturarea lor (a actualilor parlamentari și guvernanți), elaborarea și aplicarea legilor antimonopol și, implicit, desființarea monopolurilor corporatiste, sunt dezideratul și soluția ieșirii din criza economică. Altfel, având în vedere cinismul corporatisto-monoplist, suntem condamnați, pentru totdeauna, la sărăcie.
Pavel ROMAN
Arădenii încadraţi în grad de handicap cărora le-au expirat certificatele trebuie să le reevalueze în termen de 90 de zile, ca urmare a încetării stării de alertă
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad anunță că, atât certificatele de încadrare a copilului într-un grad de handicap eliberate de Comisia pentru protecția copilului, cât și certificatele de încadrare în grad de handicap eliberate de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap a căror valabilitate a expirat în perioada de alertă, trebuie reevaluate în termenul de 90 de zile de la încetarea stării de alertă (9 martie 2022).
Pentru evitarea situațiilor neplăcute de încetare a drepturilor bănești cuvenite persoanelor încadrate în grad de handicap în cazul în care certificatul de handicap nu este reînnoit în termen de 90 de zile de la încetarea stării de alertă, DGASPC Arad recomandă atât părinților copiilor încadrați în grad de handicap, cât și persoanele adulte cu dizabilități sau aparținătorilor acestora, precum și autoritățile locale să aibă în vedere depunerea într-un interval optim de timp a dosarelor de încadrare în termen, luând în calcul perioada de analizare a dosarelor în cele două servicii de specialitate ale DGASPC Arad: Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului, respectiv Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap Arad, precum și eventualitatea ca unele dintre aceste dosare să fie incomplete, impunându-se completarea documentației înainte ca acestea să fie prezentate comisiilor de evalure.
Serviciul de evaluare complexă a copilului analizează 572 dosare care s-au prelungit ca urmare a stării de alertă, astfel că în această perioadă s-au transmis și 572 de înștiințări familiilor din județul Arad care au copii încadrați în grad de handicap și care se află în situația expirării certificatelor de încadrare în termen de 90 de zile de la încetarea stării de alertă.
Potrivit bazei de date a DGASPC Arad există 697 de certificate de încadrare în grad de handicap a persoanelor adulte pentru care termenul de valabilitate a fost prelungit în perioada stării de alertă și va expira în următoarele 90 de zile de la încetarea stării de alertă (30 iunie 2022).
Pe această cale anunțăm beneficiarii acestor certificate că pentru asigurarea continuității valabilității certificatelor de handicap și a drepturilor aferente acestora, este necesar ca dosarele de evaluare să fie prezentate la DGASPC Arad, cu minim 60 de zile înainte de data de 30 iunie 2022.
Informații suplimentare se pot obține telefonic sau direct la sediul situat pe strada Iustin Marșieu, nr. 22 A, după cum urmează
Serviciul Evaluare Complexă a Copilului
Programări la numărul de telefon: 0257/252275,
E-mail: sec_copii_ar@dgaspc-arad.ro
Serviciul Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap Arad
Programări la telefon 0257/280757
E-mail: sec_adulti_ar@dgaspc-arad.ro
secpah@dgaspc-arad.ro
Erika STARK, Director general
BOALĂ GREA
De mic am iubit fotbalul. Tata, Dumnezeu să-l odihnească, m-a dus la meciurile UTA-ei de pe când aveam trei ani. Uneori, venea și mama. A intrat microbul în mine fără să conștientizez. Băteam mingea (la început era de cauciuc, costa 2,30 lei sau, mai mare, 2,70 lei) prin curtea casei și transmiteam meciul pentru mine, ca la radio. Gardul de sârmă dintre cele două curți ajunsese să aibă mai multe găuri, spre disperarea bunicului meu, în urma șuturilor pe care le plasam în poarta adversă. Una imaginară.
Pe stradă, doar eu aveam minge de fotbal adevărată. costa invariabil 103 ( în fiecare an, alta, că tata își ținea promisiunea – luam premiu la școală, vine o minge nouă), din piele, cu șiret, că așa era pe atunci – în interiorul învelișului din piele era o cameră de cauciuc, care se lega cu sfoară, după ce era umplută cu aer. Apoi, „învelișul” se cosea cu un șiret. Tata mi-a făcut rost de o andrea. Și cum numai eu aveam minge, eram coechipier cu băieții mai mari, cu flăcăi chiar. Eram atât de împătimit că făceam orice ca să bat mingea. Bunăoară, în vecini, era unul Remus, cu opt ani mai mare, fratele lui Ovidiu Nilă. Ai lui îi dădeau sarcini în gospodărie. Ca să se elibereze mai repede, măturam prin curtea lor, în timp ce el se ocupa de altele. Pe atunci, așa era, părinții ne puneau și pe noi la treabă. De pildă, tata îmi „poruncea” ca seara, când vine de la serviciu, să vadă că e udat și măturat la stradă. Udam cu stropitoarea, cu chiscanul, făcând opturi, apoi luam mătura de nuiele și… Și cum strada noastră era largă, aveam ce mătura! Dar dacă măturam la Remus, de ce să n-o fac și la noi?! Tot din nerăbdarea de-a juca fotbal, îi adunam pe copiii de pe stradă, cu caietele de teme. Le rezolvam problemele la mate, și treceam la joc.
Datorită acestei patimi am jucat de la 12 ani la juniorii UTA-ei și în 1968 am ajuns campion ai României, alături de Sima, Atodiresei, Brosovszki , Bătrâna, Bodea, Pecican, Ghirlea, Schwartz, Brândescu etc. Câștigasem 6-0, cu Dinamo București, în finala de la Timișoara, arbitrată de Iosif Ritter.
Fotbalul mi-a adus multe bucurii. Vreo 20 de ani, m-am dedicat și presei sportive. Cred, e sigur, sunt singurul ziarist arădean acreditat la un Turneu Final al unui Campionat Mondial. Am stat la masa presei alături de cei mai renumiți jurnaliști din lumea largă. Arădenii mei citeau în Adevărul cronicile mele, dar și amănunte, picanterii care nu le găseau în presa de tiraj național. Am fost cu UTA mai peste tot în țară, că era în A, că era în B, dar și cu „Naționala” României. Într-un cuvânt, acest microb, această boală grea mi-a dat multe în viață. Și încă nu m-am vindecat!
Tristan MIHUȚA
UAV Arad pe locul 23 din 93 de universități
A fost făcut public clasamentul universităților în Metarankingul Național pe anul 2021.
Sistemul universitar românesc numără 93 de instituții de învățământ superior, din care 53 sunt de stat și 40 în sistem privat. În Metarankingul Național aferent anului 2021 sunt incluse doar 31 de universități din cele 93 la nivel național, cele care au întrunit punctajul necesar pentru a fi luate în calcul.
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad prezentă în acest Metaranking este plasată pe locul 23. Ierarhizarea instituțiilor de învățământ superior a fost realizată pe baza analizei unor clasamente universitare internaționale, recunoscute de către Ranking Expert Group Inventory of International Rankings (IREG) și identifică cele mai reprezentative instituții de învățământ superior, la nivel național.
Acest clasament este folosit și pentru alocarea fondurilor bugetare destinate finanțării cercetării științifice în universități.
„Ne bucură prezența universității noastre în acest clasament dar, în același timp, ne obligă să muncim mai mult pentru a urca în această ierarhie. Mulțumesc colegilor pentru implicare, pentru munca depusă și cred că împreună vom reuși să obținem rezultate mai bune. Vom continua să investim în cercetare, să susținem proiectele de cercetare științifică la nivelul fiecărei facultăți, să promovăm universitatea în spațiul academic internațional” , a declarat rectorul UAV, Ramona Lile.
Victoria UTA-ei în meciul cu Academica Clinceni a învins și frigul de pe stadionul ”Francisc Neuman”
UTA-Acdemica Clinceni 3-0
Deși obținută în compania unei echipe aflată în subsolul clasamentului, victoria roș -albilor este una foarte importantă.
Aceasta a dus la o oarecare descătușare, nu numai a lui Erico, prin golul marcat după multe etape, descătușare prezentată și de el prin gesturile specifice vrăjitorilor care se leapădă de duhurile rele, ci și a întregii echipe. Modul în care UTA s-a impus nu a fost neapărat unul spectaculos, dar a demonstrat (și nu mai în acest meci) că Ionuț Badea nu este adeptul unui joc de apărare, de menținere cu orice preț a unui avantaj minim pe tabelă. Este adeptul conceptului că ” atacul este cea mai bună apărare” și asta s-a văzut în toate meciurile prestate de UTA de când Badea este la cârma ei.
Că mai trebuie îmbunătățiri este de la sine înțeles, dar se vede clar că Otele și Cardoso formează un cuplu singur în linia de atac, cu observația că Dumitru Cardoso este, dacă încercăm să facem o comparație, un Călin Mariș (Căli Gol) al UTA-ei anilor 2000, adică în meciurile puține în care a evoluat până acum, a acumulat o groază de ofsaiduri, stricînd astfel faze importante de atac ale coechipierilor săi.
Otele s-a încadrat mai bine și mai repede atât în colectivul lui Ionuț Badea, dar, mai ales, în inimile suporterilor.
Otele și Cardoso nu ar fi putut ieși în evidență fără conștincioasa muncă depusă de ”cărăușii de pian” din linia mediană, iar zidul apărării a avt doar o ”cărămidă” mai nelalocul ei, dar nu dau nume.
Poate dacă vremea nu era așa de neobișnuită pentru un mijloc de martie, UTA ar fi câștigat la o diferență mult mai mare. A încercat soarele să mai domolească frigul, în prima repriză, în zona din care veghează statuia lui Fracisc Neuman, dar fără șanse.
Sigura sursă de căldură, și aia sufletească, a venit din partea spectatorilor, impresionanți atât pentru Arad, dar și pentru întreaga țară.
Meci frumos, cu goluri și ratări. De data aceasta, ratările nu au mai supărat pe nimeni, (eventual doar pe autorii lor), din contră, au fost aplaudate.
Și încă ceva. Nu am mai văzut, în acest sezon, pe alte stadioane, ca la finalul meciurilor, terenul să fie invadat de copii pentru a-și atinge idolii.
Ce poate fi mai frumos ?
Haide UTA!
Ioan HAMZA