M-am născut în comunism, în plină ofensivă a „dictaturii proletariatului”. Nu am ales eu unde și când să mă nasc. La început, habar nu aveam ce trăiesc, așa că am fost tare mândru când am fost făcut pionier. Propaganda lucra subtil. Îmi amintesc de o zi a lui aprilie, 1961, când am fost duși la Teatrul de marionete, ca să ni se prezinte un mare succes al URSS – primul zbor în „Cosmos”, al unui om, Iuri Gagarin. La 14 ani am fost în „primul lot”, de trei, al celor care au fost făcuți utemist. Mai întâi, am fost recomandat de Organizația de bază de la Uzina Electrică. Am fost chemat din vacanță, că e musai să fiu la ședință, la ora 16. Acolo, vorbe mari,„entuziasm”. Copil fiind, nu pricepeam, doar percepeam. Primirea în UTM s-a săvârșit la sediul Comitetului Raional al UTM (mai apoi, UTC), acolo unde e acum Biblioteca Județeană. Mă chinuia o sinusită, de vreo săptămână. Mă apuca durerea la 11 și ținea până la ora 14, de parcă respecta un orar strict. Sufeream așa de îngrozitor că nici nu-i vedeam pe cei chemați să mă „valideze”. Habar nu aveam de Statut. Nici nu mai știu dacă nu cumva am fost „neconvingător”. Mă rog, am fost admis. Ca utecist, eram unul de pluton, tăcut și neimplicat, neinteresat. Membru de partid aveam să devin peste alți 14 ani. Lucram la Muzeu, eram muzeograf, cum ar veni, și nimeni – nici eu, nici EI -, nu se gândea că îmi lipsește carnetul de partid. Se primeau puțini intelectuali, prioritate aveau muncitorii, cei cu școală profesională, liceu la seral, țăranii etc. Apoi, de pe la 17-18 ani, mă deșteptasem, am început să înțeleg ce trăim, din lecturi aflasem istoria adevărată, nu cea oficială, auzisem și ascultasem atent patimile deținuților politici, deci nu m-am zbătut să primesc acel carnet roșu pentru care mulți dădeau din coate, ca să ajungă în față. Dar a venit ziua în care Crăciun Bonta m-a propus să devin ziarist. La Flacăra roșie, organul Comitetului județean al PCR, Or, eu nu corespundeam, nu eram membru al PCR. La 28 de ani! M-au făcut membru de partid pe fugă, în două săptămâni. Doamne ce emoții am avut! Nu pentru că intram în rândurile PCR. Nu. Ci, pentru că nu-mi intra în cap Statutul PCR – citeam și nu rețineam nimic, nu aveam limbajul specific și nici l-am dobândit vreodată. Pe de altă parte, am acceptat compromisul pentru că muream de bucurie că aș putea deveni ziarist.Până la urmă, am trecut proba, care, în fapt, fusese o formalitate. N-am ajuns niciodată un comunist habotnic. Dimpotrivă. Visam un altfel de comunism – pentru că nu credeam că țara asta, noi, oamenii ei, vom ajunge să ne scuturăm de jug, să trăim ce trăim azi. Uram prefăcătoria quasi-generală. Dar intrasem în jocul dublu, cu două măști, una oficială și alta naturală, pe măsura convingerilor proprii, a nemulțumirilor. Și așa făceau mai toți, deoarece comunismul nu era o opțiune a românilor, ne fusese indus și impus, una gândeau oamenii, alta spuneau, ca să nu-și piardă locul de muncă și chiar libertatea.
Ca ziarist, mă refugiam în anchete, reportaje, interviuri, dar mai ales în lumea sportului. Acolo, doar acolo, puteam să exprim chiar ce gândesc. Bunăoară, criticam neimplicarea „organelor locale” la UTA și nimeni nu m-a tras de urechi, nu m-a sancționat. Dimpotrivă, Pavel Nadiu, secretarul cu probleme organizatorice la Județeana de partid, m-a „înnobilat” cu funcția obștescă de președinte al comisiei județene de fotbal. În rest, adică dincolo de sport, ne autocenzuram. Fiindcă era un precept cu tentă cinic imperativă: „Scrie ce vrei, dar vezi ce scrii!”. La Securitate erau oameni care aveau ca sarcină să citească ziarul, în fiecare dimineață, ca să caute șopârle. Cum apărea ceva „nepotrivit”, cum ne trezeam cu vizita unor securiști la redacție. Cred că de sute de ori mi-am mușcat buzele de necaz că nu pot scrie chiar ce gândesc, liber și fără autocenzură. Și am avut bucuria să trăiesc și vremurile presei libere. Vremuri în care nu am avut stăpân pe conștiința mea, pe scriitura mea, decât pe mine însumi. Suferisem prea mult de lipsa libertății, ca să nu o prețuiesc. De aceea nu mi-am căutat alți stăpâni, nu m-am vândut noilor puternici ai zilei. Același lucru îl ceream și redacțiilor pe care le-am condus. Unii au înțeles, alții nu au știut ce să facă, cum să valorizeze libertatea ce le-a fost dăruită. Treaba lor. Un lucru e cert – eu am folosit la maximum libertatea, în sens nobil. Am fost urât de unii, pentru că le dezvăluiam faptele, hoția, incompetența ori caracterul infect. Știu că mă înjurau, dar, la fel de bine știu că, în sinea lor, nu putea să zică decât „dă-l în mă-sa, că e ziarist bun, corect, nevândut și nevandabil”! Într-un cuvânt, am fugit de lanț și când am scăpat de el am pus preț pe libertatea de conștiință. A meritat! A meritat, chiar dacă am și plătit, uneori usturător, decisiv.
Tristan MIHUȚA
Postând decizia CEDO prin care sentințele judecătorești ramân definitive, indiferent de completul care le-a pronunțat (dacă nu poate fi demonstrată reaua credință), Judecătorul Cristi Dănileț arată cartonașul galben (!?) lui Dorneanu și Enache, respectiv Guvernului Dăncilă și Parlamentului!
Acum înțelegeți de ce PSD/ALDE doresc ieșirea din UE sau, cel puțin, neaplicarea mecanismului MCV și recomandările CE? Pentru că statul de drept în UE nu permite nici emiterea unor legi cu dedicație, nici modificarea legii în favoarea unor grupări mafiote, nici aplicarea discreționară a legii, în funcție de statutul oficial. Or, principiul neretroactivității legii, este un principiu consacrat în UE, iar ceea ce dorește PSD (în special, Dragnea și cei cu dosare penale pentru corupție din PSD) este tocmai încălcarea principiului neretroactivității legii. Culmea, deși principiul neretroactivității legii este stipulat în Constituție, după ce Curtea Constituțională a fost pesederizată total, iar dispozițiile obligatorii, au devenit relative, prin interpretarea tendențioasă a membrilor Curții Constituționale, Dragnea și ceilalți cercetați penal pentru corupție, vor ca principiul neretroactivității legii, înscris în Constituție, să nu se mai aplice. Dar, pentru că este un principiu fundamental al statului de drept și al justiției europene, evident că, încălcându-ul, se lovesc de jurisprudența UE, care le este total defavorabilă. Iar din decizia CEDO, prezentată de judecătorul Dănileț, este evident că deciziile Curții Constituționale, în ceea ce privește completurile de cinci judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție sau cea care urmează, în cazul completurilor de trei judecători, nu respectă nici jurisprudența CEDO, nici principiul neretroactivității legii stabilit și prin Constituție.
Acum înțelegeți de ce PSD ne vrea proști și needucați și de ce au sabotat treizeci de ani învățământul? Intelectualii, gen Dănileț, precum la comuniști, sunt un pericol pentru „democrația” de tip PSD, bazată pe manipularea ignoranței, adică a analfabetismului funcțional. Dacă nu știi adevărul și nu cunoști principiile după care funcționează justiția, niște indivizi șireți și vicleni, precum Dorneanu și ceilalți PSD-iști de la Curtea Constituțională, decid orice – ca preoții când Biblia era accesibilă doar în alfabetul chirilic și spuneau ce le convine -, pentru că n-are cine să-i conteste, chiar dacă batjocoresc principiile universale ale dreptului și Constituția. Apropo! Nu cred că membrii Curții Constituționale dau decizii în favoarea celor care au încălcat legea și au devalizat bugetul public, așa, pentru că sunt nostalgicii comunismului întruchipat de PSDragnea. Eu cred ca e vorba de mită mascată prin funcțiile de judecător la Curtea Constituțională și sinecurile venite, la pachet, cu funcțiile. Plus alte privilegii complementare funcției, precum cea de rector, în cazul lui Tudorel Toader. Ceea ce este fundamental însă în ceea ce privește judecătorii Curții Constituționale, este nivelul de competența a acestora în materia dreptului constituțional, care nu există. Spre deosebire de președinția României, care, aproape în toate cazurile, a avut grijă să trimită profesioniști consacrați la Curtea Constituțională, respectiv magistrați de carieră (Stanciu, Morar, Pivniceru etc.), partidele politice au trimis la Curte, exclusiv, indivizi fără experiență în drept constituțional sau de altă natură, a căror calitate se rezumă la obediența față de cei care i-au numit.
Astfel, ne-am procopsit cu o Curte Constituțională pestriță profesional, politizată, care a interpretat și continuă să interpreteze Constituția, în funcție de interesele celor care i-au numit, sfidând regulile fundamentale ale dreptului și practică juridică profesionistă. Profitând de această anomalie a numirii ca judecător la Curtea Constituțională, a unor indivizi fără pic de experiență juridică, clasa politică a reușit să anuleze supremația legii și respectarea principiului separării puterilor în stat, reintroducând, prin deciziile aberante din punct de vedere al practicii juridice și al principiilor universale ale dreptului, aleatorul în materie de justiție, în funcție de interese, exact ca în timpul comunismului, când politicul dicta juridicului. Și, uite-așa, speculându-se breșa constituțională (a numirii politice a judecătorilor, fără îndeplinirea vreunui criteriu profesional), în numele deciziei majorității populare (aceeași cacealma că și cea comunistă, care justifică promovarea non-valorilor și încălecarea sistemului de justiție de către politicul neprofesionist și mafiot), sistemul juridic din România a fost subordonat politicului, chiar dacă asta a presupus anularea componentei profesionale și morale și a democrației și statului de drept de tip occidental. Cu alte cuvinte, speculându-se lipsa criteriilor profesionale și a experienței în domeniul juridic, promovându-se la Curtea Constituțională slugi politice, ne-am întors de unde am plecat: la modelul comunist, de control politic al justiției prin intermediul unui organism creat și compus politic, Curtea Constituțională. Exact ce și-a dorit mafia pesedistă, nostalgic după organizarea administrativa comunistă, dictatorială, de la Iliescu la Dragnea.
Totuși, indiferent de ce decide Curtea Constituțională, politic, în condițiile actuale (de membru al UE, de drept și de facto), jurisprudența CEDO rămâne de referință. Chiar dacă nu e pe placul lui Dragnea, Iordache, Nicolicea, Dorneanu, Enache și a altor pseudo-juriști nostalgici comuniști, care încă mai cred în reinstaurarea puterii de tip totalitar, al partidului unic decident, indiferent de nivelul de competența și valoare morală sau în capacitatea lor de a prosti UE și CE că nu sunt ceea ce sunt, adică nostalgici după epoca comunistă când orice scursură imorală, deținător de carnet de partid, indiferent de pregătirea profesională, dicta profesionistului și valorilor reale.
Pavel ROMAN
Aceste rânduri sau, mai bine, gânduri, au fost scrise în 1995 și au apărut în Adevărul nr. 1452, miercuri, 12 aprilie. Rămâne să constatați actualitatea lor, dar mai ales a stării de spirit și de facto din societatea noastră.
„Libertatea noastră, ce-am făcut cu ea?! În ’89, nimeni nu se mai îndoia, am devenit liberi! A căzut dictatura, s-a sfărâmat mecanismul diabolic al opresiunii și, odată cu el, sistemul de înrobire și de agresiune asupra conștiințelor. Dintr-o dată, am devenit liberi să zicem ce vrem. Să facem ce ne taie capul. Să gândim. Să trăim, care cum înțelege.
Libertatea! Speranța, visul fiecăruia. În perioada dictaturii, până și în capul sau în inima celui mai sceptic tot se mai păstra într-un sertar, doar aparent uitat, dorul refulat al libertății sau, pentru cei mai tineri, nevoia de-a o dobândi. Fiindcă, asemenea unui animal ținut într-o cușcă, și omul are nevoie de libertate, ca de aer. Altfel, nu e om. Este altceva, un animal social captiv, deturnat de la condiția sa.
Dar libertatea a venit. Ne-am trezit cu ea în față, dintr-o dată, cum apare soarele la risipirea ceții. Și ce-am făcut cu ea? După cinci ani de libertate, constatăm că prea puțini s-au înălțat prin ea. Și prea mulți au devenit robii ei. Simțindu-se liber, fiecare a înțeles libertatea sa cum a vrut și cum a putut. N-a trecut mult și am descoperit că pentru unii libertatea a însemnat desfrâul. Pentru alții, lene. Cei mai „isteți” au folosit șansa libertății pentru a ocoli legile și pentru a aduna, peste noapte, bogății. Au apărut și dintre aceia gata să ucidă – pentru bani, pentru privilegii, pentru orgolii.
Așa se face că astăzi ajungem să constatăm, cu tristețe, că libertatea s-a transformat într-o formă sau alta de sclavie. Sclavie față de bani, față de dorințe, de pofte, față de slăbiciuni. Cei mai mulți nu găsesc punctul de sprijin care să dea un alt sens libertății – să o perceapă ca pe o șansă de împlinire curată, spirituală, dar și materială. Ieri, ne ținea în mână, „în front”, dictatura. Nu era bine. Fiindcă, ea ne sufoca deopotrivă, odată cu slăbiciunile, și speranțele, aspirațiile, dorurile chiar. Astăzi, însă, nu ne mai ține nimic în frâu. Am scăpat și rătăcim. Oare de ce să aibă nevoie omul ajuns la poarta miraculoasă și ispititoare a libertății? Cu siguranță, de ceva care să-l tempereze, să-l ajute să-și învingă slăbiciunile și să-și cultive virtuțile.
Voltaire spunea undeva că dacă nu ar exista Dumnezeu, acesta ar trebui inventat. Inegalabilul Dostoievski preia această nevoie de Dumnezeu. Eroii scrierilor sale, cei mai mulți dintre ei, sunt oameni care trăiesc drama libertății în afara lui Dumnezeu. Or, dacă nu există Dumnezeu, spune un personaj dostoievskian, atunci omului îi este permis totul. Se justifică până și crima. Ba chiar poate fi ridicată la rang de necesitate. Este, dacă vreți, metamorfozarea libertății în opusul ei – în sclavie a sinelui, în degenerare și autodistrugere. Pentru că libertatea în sine, libertatea golită de morală, de înțelegere și de capacitatea de a valoriza este și mai periculoasă decât lipsa de libertate.
În ce mă privește, cred că la căderea dictaturii comuniste era nevoie de o altă dictatură. De dictatura fiecăruia asupra slăbiciunilor proprii. Din convingere față de imperativele moralei. Din educație și cunoaștere. Trebuie să acceptăm însă că nu eram pregătiți pentru așa ceva (omenirea însăși nu e pregătită) și, de aceea, cel mai mult era nevoie de „dictatura” lui Dumnezeu” – măcar ca esență a poruncilor din Decalog. Știu, decenii de-a rândul, comunismul a greșit fundamental, a distrus libertatea religioasă și a mizat pe o conștiință artificial creată, prin ideologizare. L-a golit pe om de Dumnezeu, iar prin asta l-a golit și de „frica față de Dumnezeu”, adică și de moralitate. Așa i-a găsit pe cei mai mulți dintre semenii noștri decembrie 1989 – eliberați și fără Dumnezeu. De aceea a fost posibil ca libertatea multora să se transforme în sclavie. O sclavie a egoismului, a viciilor, a ambițiilor necurate, a Răului ce împinge la violență, la dezmăț, la crimă, la lenea de a te ridica pur și nedemn, la lipsa de control asupra voinței pentru a valorifica șansa ce ni s-a oferit – libertatea adevărată. Deci, ce-am făcut noi, ca indivizi sau ca țară, cu această libertate? Am risipit-o ca să devenim propriii noștri sclavi. Sclavi liberi!”.
.P.S Actual, nu? După 24 de ani de la publicare, putem completa, adăuga – noi, românii, suntem azi sclavi cu toții, iar Românica noastră a ajuns o biată colonie.Tristan MIHUȚA
O nouă grădiniţă, la care sunt educaţi copiii etnicilor romani din orașul Bătania (Battonya), din judeţul Bekes, a fost inaugurată, în urma unor ample lucrări de modernizare și extindere, în data de 3 aprilie 2019. La acest moment au asistat Soltész Miklós, secretarul de stat pentru culte și naționalități, din Ungaria si Florin Trandafir Vasiloni, consulul general al Romaniei la Gyula.În cadrul întrevederii celor doi oficiali, demnitarul ungar a reiterat dorința guvernului Ungariei de a dezvolta relația bilaterală ungaro-română iar diplomatul român a subliniat atenția permanentă acordată de România păstrării identității culturale, lingvistice, etnice și religioase a comunității istorice românești din Ungaria.La acest eveniment au luat parte conducători ai unor instituții românești din Ungaria, reprezentanți ai autorităților locale, județene și centrale din Ungaria și multe oficialități, între care s-au numărat Preasfințitul Siluan, episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria și alți clerici din cadrul Episcopiei; Tircsi Richárd, seful Departamentului pentru Minorități, din cadrul Ministerului Resurselor Umane, de la Budapesta; Traian Cresta, reprezentant al Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU); Gheorghe Cozma, directorul Oficiului AȚRU; Tolnai Péter, vicepreședintele Consiliului Județean Békés; Mariaj Janos, primarul orasului Bătani; Iulia Olteanu, directorul Școlii Generale și Grădiniței „Lucian Magdu” din Bătania; Gheorghe Mihuț, președintele Autoguvernării Românești din Bătania; Borbely Erika, directorul Școlii Generale din Chitighaz, Ștefan Crâsta și echipa de filmări de la emisiunea în limba română „Ecranul Nostru”, a Studioului Teritorial de Televiziune „Duna TV”, din Seghedin (Szeged); Delia Covaci, directorul săptămânalului „Cronica”, Anca Becan, redactor al Săptămânalului „Foaia Românească”, ș.a. În deschidere, au fost intonate imnurile naționale ale celor două Țări: Ungaria și România și a fost ținut un moment de reculegere în memoria lui Tiberiu Iuhas, președintele ATRU, decedat recent.La începutul manifestări Ibolya Şutea, director adjunct al Școlii Generale și Grădiniței „Lucian Magdu” din Bătania a prezentat câteva date importante din istoria instituției. Aici există învățământ în limba română din anul 1793, iar din 1958, la inițiativa unor familii, s-a înființat și grădiniță cu predare bilingvă, și în limba română. Mai multe decenii, aceasta a funcționat într-una dintre clădirile de la parohia ortodoxă română din Bătania, cu o grupă mixtă și un efectiv relativ mic de copii. În 2006, a fost achiziționată clădirea unei foste școli din localitate, care a fost recondiționată și amenajată potrivit cerințelor secolului al XX-lea, pentru grădiniță care practic s-a mutat aici, iar în anul 2018, crescând treptat numărul copiilor care au fost înscriși la grădiniță, printr-un proiect european a fost extinsă și modernizată această clădire, astfel încât să poată fi cuprinse în ea ambele grupe de copii care învață aici. Proiectul a fost înaintat în comun de grădinița din Bătania, împreună cu AȚRU și cu Consiliul Județean Békés (Bichiș), lucrările au durat circa 6 luni, iar din 11 martie 2019, grădinița și-a reluat practic activitatea în imobilul modernizat, restaurat și extins. La Grădinița din Bătania învață în prezent un număr de 46 de copii, împărțiți în două grupe, sub îndrumarea a 3 educatoare, 2 alte persoane auxiliare și a unui asistent pedagogic.În aceaşi zi, PS Siluan, împreună cu Soltész Miklós, secretar de stat; Florin Vasiloni, consul general şi ceilalţi oficiali au făcut o vizită și la biserica ortodoxă românească și vechea casă parohială din localitate, imobile ce urmează a fi renovate în viitor.
Caragiale nota cu o ironie biciuitoare: „Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândește prea mult, ne putem mândri că cel puțin se discută foarte mult. Asta e frumos din parte-ne — să lăsăm încolo orice modestie; căci e știut că din discuție răsare scânteia adevărului. Nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături; dar asta o facem tocmai pentru că voim să alimentăm continuarea discuției; dacă n-am da pe de lături, ar înceta poate discuția prea degrabă: ei! atunci de unde ar mai țâșni adevărul?” …
Bunăoară, cam așa s-a discutat și se mai discută, despre Catedrala Mântuirii Neamului. Că e opulentă, că e prea de-tătului … Și ce ați vrea, frați credincioși, grijulii cu viitorul și onoarea neamului? Ați vrea ca viitoarea Catedrală să fie un jaf, să râdă lumea, turiștii străini de neputința, de mizeria noastră? Nu e vorba și de un obiectiv cultural-turistic-arhitectural etc.? Nu este un alt fel de ieșire a noastră în lume? Ce dacă e „măreață”? Așa trebuie să fie o Patriarhie, o Catedrală a Neamului! Toți credem în Dumnezeu, dar suntem niște cârcotași fără pereche, unul mai „dăștept ”ca altul. Halal, deșteptăciune!
Tristan MIHUȚA
După ce parlamentarii PRO România au depus un amendament pentru oprirea alocării bugetare imense a PSD pentru subvențiile partidelor, Victor Ponta a anunțat în aceste zile un proiect de lege mai complex care va duce la renunțarea privilegiilor și avantajelor politicienilor.
În fiecare lună partidele politice cu reprezentanți în administrația locală și Parlament primesc sume importante cu titlu de subvenție de la Bugetul de stat. PSD primește cea mai mare sumă, un impresionant 1,5 milioane de euro! Subvenția de la Buget primită de PSD este cea mai mare din Europa, SPD din Germania primește de 8 ori mai puțin, în timp ce PES (Partidul Socialiștilor Europeni – ce acoperă toată Europa) primește de 4 ori mai puțin.
Și alte partide ca PNL, ALDE sau USR primesc sume importante, inclusiv PMP, partidul lui Traian Băsescu, cel care a tăiat salariile și pensiile românilor în 2010, primește astăzi bani de la cei cărora le micșorase veniturile! Asta deoarece cetățenii români, indiferent dacă votează alt partid sau care nu votează deloc cotizează cu banii lor pentru milioanele de afișe și bannere în toată țara, ca și pentru milioanele de clipuri electorale care inundă televiziunile și internetul.
La dezbaterea Bugetului pe anul 2019, deputații PRO România au depus un amendament în Parlament pentru suspendarea sau reducerea subvenției. Propunerea reprezentanților PRO a fost respinsă de PSD – ALDE.
„Dincolo de renunțarea sau reducerea drastică a acestor subvenții nesimțite primite de partide, PRO România va depune un proiect de lege de renunțare la privilegiile și avantajele pe care politicienii le au în fața oamenilor obișnuiți! S-a depășit orice limită a bunului simț – trebuie să acționăm”, a concluzionat Victor Ponta, președintele PRO România.
B.P.
Facultatea de Teologie este una dintre cele 9 facultăți ale Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, continuatoarea unei tradiții de 200 de ani de învățământ teologic în orașul de pe Mureș. O tradiție care obligă generațiile de astăzi să păstreze vie cultura teologică ortodoxă, să ofere comunității echilibrul și reperele morale ale Bisericii.
„Aici pregătim, la toate cele trei nivele de studii, viitorii preoți sau profesori de teologie. Fie că sunt la licență, master sau doctorat, cei care doresc să se perfecționeze pot consulta biblioteca facultății cu peste 15.000 de exemplare, pot cere sprijinul cadrelor didactice a căror pregătire este la cel mai înalt nivel. Deasemenea au șansa de a întâlni personalitățile marcante ale lumii teologice europene în cadrul conferințelor pe care le organizăm la Arad. Fiecare student, indiferent de nivelul de studii, se bucură de atenția și susținerea cadrelor didactice, de sprijinul necondiționat pentru dezvoltarea intelectuală și spirituală” a punctat decanul facultății, preot, prof.univ.dr Cristinel Ioja.
Facultatea este cunoscută în mediul academic național și european grație seriilor de conferințe și simpozioane organizate la Arad, datorită mutiplelor parteneriate cu universități din Europa, precum și datorită publicațiilor care atrag tot mai mulți cercetători în jurul comunității academice teologice din Arad.
„Ne bucură foarte mult interesul crescut pentru învățământul teologic. Este important de menționat că, pe lângă proaspeții absolvenți de liceu care simt vocația preoției, avem studenți care și-au descoperit-o la maturitate și vin, la noi la universitate, pentru a se împlini din punct de vedere intelectual și spiritual. Deasemenea ne bucură dorința studenților și a cadrelor didactice de a oferi comunității arădene din bogăția culturală și națională a ortodoxiei române” a precizat prorectorul UAV, prof.univ.dr. Alexandru Popa.
În ceea ce privește șansa de a găsi un loc de muncă la finalizarea studiilor, aceasta este destul de mare, dat fiind că la nivelul județului Arad sunt încă parohii vancante iar numărul acestora ar putea să crească, la fel ca și posturile de profesori în cadrul învățământului de stat.
B.P.
Odată cu debutul dezbaterii publice despre bugetul Aradului, consilierul PRO România, Marin Lupaș argumentează că prioritar pentru o administrație publică modernă și europeană ar trebui să fie oamenii, incluzând aici și salariații Primăriei Arad.
„Chiar dacă dimensiunea bugetului diferă față de alți ani, fie din cauză că anumite cheltuieli au fost scoase de la Primării, fie că Municipalitatea nu a mai atras destule fonduri europene sau le-a pierdut pe cele pe care le accesase la un moment dat, un lucru trebuie să fie clar: prioritari sunt oamenii. Și aici mă refer și la cei din Primărie, ai căror salarii sunt printre cele mai mici din țară. Mă contactează mulți angajați din administrație care sunt nemulțumiți de nivelul mic al salariilor. Le înţeleg nemulţumirea! Dacă vrea să atragă specialişti în domenii cheie precum achiziţiile, construcţiile, fondurile europene, o Primărie modernă și europeană trebuie să concureze cu societăţile comerciale mari care oferă salarii bune. Cu actuala politică salarială aceşti specialişti nu vor fi atraşi iar angajaţii actuali nu au motivaţia de a se perfecţiona. De multe ori ne plângem că nu avem servicii publice de calitate – păi pe salarii minime și condiții de stress continuu nu e de mirare! Sper că administrația PNL va lua în considerare acest lucru și în momentul votului Bugetului pe anul 2019”, declară Marin Lupaș.
B.P.
Îmi amintesc de un aprilie – anume, din 1974. Eram anul trei la facultate. Împreună cu Haralambie Niculescu, profu’ de economie, cei 20 și ceva de studenți de la Filosofie am pornit la colindat Țara, cu autocarul. Pe banii facultății sau ai Statului, cum vreți. Am vizitat Combinatul chimic de la Pitești, Confecțiile din Sibiu, Fabrica de camioane și armament de la Mârșa – sigur,noi am văzut doar camioanele gigant, am fost la Combinatul siderurgic Hunedoara, am coborât în Mina Petrila, ne-am oprit la Târgu Jiu, să vedem Poarta sărutului, Masa tăcerii, Coloana infinitului, lăsate moștenire de către marele Constantin Brâncuși, am vizitat Hidrocentrala Porțile de Fier, am coborât sub Dunăre, în sala turbinelor, am coborât și la Hidrocentrala de la Vidraru, am admirat lacul, barajul, o lucrare nemaipomenită a inginerimii române, am vizita Electroputere Craiova, Fabrica de mașini pentru agricultură, am fost la ALRO Slatina, la Fabrica de osii și boghiuri din Balș. Ultima o fabrică nouă, cu mașini, utilaje de ultimă generație, toate inscripționate cu numele unor firme nemțești. Acolo am întâlnit mulți arădeni de-ai mei, de la Vagoane,veniți să instruiască forța de muncă locală, lipsită total de pregătire pentru industrie. Ca amuzament – un maistru de la Vagoane ne povestea că, într-una din zile, în sectorul lui a văzut o față nouă. L-a întrebat ce-i cu el acolo, iar omul, senin, I-a spus că a venit la lucru în locul fratelui lui, care a trebuit să meargă la prășit!Să revin. De ce aminteam de acea „excursie de documentare”? Pentru că, mama lui de „comunism”, tineretului i se dădea atenție. Da, o fi fost și o măsură educativă, să cunoaștem marile realizări ale „epocii” – nu devenise încă de „aur” -, dar am văzut o parte din țară, am cunoscut , am înțeles ce voiam noi, cu mintea noastră, nu ce voiau alții. Acum, vă întreb: mai plătește cineva, astăzi, o asemenea ieșire din amfiteatre și aule. Nu cred. Și apoi, ce să mai viziteze?, că industria e praf și pulbere. Dăscălimea, în bună parte, s-a dedat la „beneficiile capitalismului”, stoarce cât poate, mai ales de la studenți. Facultatea nu mai e facultate, diplomele sunt adesea nemeritate, lucrările de absolvire sunt cumpărate de la absolvenții din anii anteriori, ori chiar de la dascăli, gata-făcute. La fel examenele. Doctoratele se vând și ele, ca pâinea caldă la Moscova. Geme țara de doctori impostori.Nu știu încotro ne îndreptăm. Nu avem azimut, nu avem o direcție la țară. Nimeni nu se mai preocupă de viitor. Calitatea umană este în degradare dramatică. Într-un cuvânt, plutim în derivă. Inevitabilă, deriva? În lipsa unui semn cât de cât încurajator, așa se pare!Tristan MIHUȚA
Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului a fost marcată astăzi la Arad de specialiștii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad prin Centrul de Consiliere si Asistență Specializată pentru Copii cu TSA Arad, reunind copii diagnosticați cu tulburări din spectrul autist și părinții acestora, voluntari, dar și simplii arădeni care se aflau marți după-amiază în Parcul Copiilor, din vecinătatea instituției. În scopul creșterii gradului de vizibilitate a copiilor diagnosticați cu autism, echipa Centrului TSA a pregătit o serie de activități creative și de socializare: desene pe asfalt, ateliere de colorat, face painting, dar și distribuirea de pliante și flyere cu simbolistica celebrării acestei zile, precum și informații despre serviciile oferite de Centrul de Consiliere si Asistență Specializată pentru Copii cu TSA Arad.
“Această zi în care noi ne bucurăm să fim alături de copiii cu tulburări de spectru autist și de familiile acestora reprezintă pentru noi toți un bun prilej pentru a atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă, zi de zi, persoanele diagnosticate cu această boală. Împreună dorim să întreprindem acțiuni care să conducă la eliminarea discriminării și stigmatizării acestor persoane, care să ne ajute pe noi toți să contribuim la o societate incluzivă, astfel încât prin serviciile oferite de instituțiile abilitate acești copii să ducă o viață cât mai apropiată de a celor fără astfel de deficiențe.” declară Erika Stark, directorul general al DGASPC Arad
Prin Centrul de Consiliere si Asistență Specializată pentru Copii cu TSA Arad DGASPC Arad oferă servicii specializate de evaluare, consiliere și terapie, grup de socializare și grup de suport unui număr de 56 de copii cu tulburări de spectru autist.
Diana V.
Având în vedere gravitatea celor semnalate în mass-media cu privire la evenimente și acte, presupus a fi petrecute în urmă cu aproximativ 4-5 ani, în Casa Vera din cadrul Compartimentului de Case de Tip Familial Sântana, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad informează că în acest caz, în conformitate cu prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, au fost luate următoarele măsuri administrative și disciplinare: toți cei 6 angajați ai Casei Vera din Sântana sunt cercetați disciplinar, iar până la definitivarea cercetărilor întreg personalul a fost delegat în centre pentru persoane adulte cu handicap din subordinea DGASPC Arad. În paralel, echipe mixte de psihologi și asistenți sociali realizează o evaluare a tuturor copiilor din casele de tip familial și centrele din subordine.
De asemenea, DGASPC Arad informează că sistemul caselor de tip familial din subordinea instituției va fi reevaluat și restructurat ca urmare a oportunității de consolidare a rețelei de asistenți maternali. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad a fost cooptată ca partener în proiectul „TEAM-UP: Progres în calitatea îngrijirii alternative a copiilor”, depus de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție în cadrul apelului non-competitiv „Reducerea numărului de copii și tineri plasați în instituții, prin consolidarea rețelei de asistenți maternali”.
Conducerea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad precizează că nu tolerează ca prin orice formă sau mijloc copiii ocrotiți în centrele din subordine să devină victime ale oricăror forme de abuz psihic, emoțional sau sexual și că va întreprinde toate măsurile necesare care să ducă la lămurirea acestor acuzații cu privire la faptele petrecute în Casa Vera din cadrul Compartimentului Case de Tip Familial Sântana.
B.P.
La Școala Generală „Lucian Magdu”, din oraşul Bătania (Battonya), s-a desfășurat cea de-a V-a ediție a Concursului național de interpretare vocală intitulat „Vocea de aur”, la care au luat parte peste 30 de elevi de la 9 școli generale unde învață copii ai românilor din Ungaria: Jula (Gyula), Micherechi (Mehkerek), Bătania (Battonya), Chitighaz (Ketegyhaza), Bedeu (Bedo), Pocei (Pocsaj), Leucușhaz (Lőkösháza), Săcal (Korosszakal) și Aletea (Elek).
La evenimentul ce a avut loc vineri, 29 martie 2018, au participat printre alții, Preasfințitul Părinte Siluan, episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria (EORU); Florin Trandafir Vasiloni, consulul general al României la Gyula; Marjai Janos, primarul oraşului Bătania; Atilla Rakoczi, Directorul Oficiului Guvernamental (prefectura)Bekes; Emese Tripon, viceprimarul comunei Chitighaz; Traian Cresta, purtător de cuvant al românilor în Parlamentul Ungariei; Alexandru Fina, vicepreşedintele AŢRU; Gheorghe Cozma, directorul Oficiului AȚRU; Iulia Olteanu, directorul Școlii Generale din Bătania ; Elena Silaghi, directorul Școlilor Generale comasate din Bihorul-Unguresc (Hajdu-Bihar), Săcal (Körösszakál), Bedeu (Bedő) și Körösnagyharsány; Eva Iova, redactor-şef la săptămânalul „Foaia Românească”; Delia Covaci, redactorul-șef al publicației „Cronica”, Iulia Kaupert și echipa redacțională română a studioului radio-tv din Szeged, ș.a.
Juriul concursului a fost format din muzicieni de la Filarmonica de Stat din Arad și cadre didactice de la licee din Arad. Elevii concurenți au fost împărțiți pe 4 categorii de vârstă și au prezentat în fața juriului și a publicului câte un cântec, în limba română. În premieră, au participat la acest concurs, care creşte calitativ de la an la an, elevi ai Liceului “Nicolae Bălcescu” din Gyula. Corul Școlii din Bătania, îndrumat de prof. Andreea Szenes, au oferit invitaților un grupaj de cântece corale, iar elevi ai şcolii au prezentat o piesă de teatru, „Pomul care face ciori”, de Octav Pancu Iași.
Juriul a acordat premii și mențiuni pentru fiecare elev participant. Un premiu special a fost oferit și din partea PS Siluan. Tot la Bătania, începând din anul 1993, are loc, din 2 în 2 ani, un concurs de poezie intitulat „Lucian Magdu” după numele celui pe care îl poartă și Școala din Bătania și la care participă, de asemenea, copii de la alte școli unde învață copiii românilor din Ungaria. Premiile au fost oferite de către AȚRU, Autoguvernarea Românească din Batania si Fundaţia “Lucian Magdu” din localitate. La Școala Generală din Bătania, învață în prezent un număr de 126 de elevi, în clasele I-VIII, iar la grădinița de aici primesc educaţie un grup de 48 de copii.
În seara zilei de 29 martie 2019, consulul general al României la Gyula, Florin Trandafir Vasiloni, a participat la o serată româneasca organizată de către Autoguvernarea Română din Bekescsaba.
Evenimentul s-a desfăşurat la “Csaba Park”, muzeu tradiţional al oraşului reşedinţă a județului Bekes. La manifestare au participat membri şi apropiaţi ai autoguvernării românești locale, printre care Tiberiu Juhasz, preşedintele autoguvernării locale; Gheorghe Marc, președintele Clubului Pensionarilor Români din Gyula; Ioan Budai, fost director al Liceului “Nicolae Bălcescu” din Gyula și președinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU); Delia Kovacs, directorul publicației “Cronica”. Momentele artistice au fost asigurate de către solistul şi coregraful Gheorghe Gros din Chitighaz (Ketegyhaza) şi de membri Ansamblului “Taban” din Bekescsaba. La Bekescsaba fiinţează o biserică ortodoxă românească, monument istoric, situată chiar în centrul municipiului.
Tupeul și aroganța politicianului acuzat de savârșirea unor fapte ce intra sub incidența legii penale. În cor cu restul politicienilor ce au devalizat România, care vor să scape de pedeapsă și să rămână și cu averea obținută ilicit, Varujan Vosganian, crezând că suntem proștii lumii, ne aburește cu declarații stupide, de genul că unele anchete ale DNA au fost înscenări și că cei cercetați au fost niște îngeri, nevinovați, victime ale unui sistem abuziv. Apropo! Cine „a dovedit că unele anchete au fost înscenare”? Infractorii susținuți de Antena 3 și România TV? De ce nu se dau, concret, numele celor care au fost achitați definitiv (fapta nu există) de instanță, după ce-au fost trimiși în judecată de DNA, ca să pot să cred și eu că afirmațiile lui Vosganian sunt corecte? Altfel, astfel de afirmații nu sunt decât manipulare pentru ignorații creduli care cred că unii ca Vosganian chiar sunt îngeri! Culmea, cei ca Vosganian, deși susțin că anchetele DNA au fost înscenare, când trebuie să se apere, nu contestă faptele (de regulă, probate de DNA), ci, pentru a scăpa de condamnare, apelează la tot felul de șmecherii de tipul amânare a proceselor pe motive inventate (boală, expertize, martori mincinoși, etc.), invocarea prescripției, contestarea completelor de judecată, recuzarea unor magistrați, neconstituționalitatea unor articole din legi etc.
Deci, „nevinovații” care se dau victime, deși sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați și trimiși în judecată, nu-și consumă energia pentru a demonstra că nu sunt vinovați și că n-au comis faptele pentru care au fost acuzați, întrucât probele administrate (martori, interceptări, documente, conturi bancare, flagrante etc.) sunt evidente și incontestabile, ci pentru a discredita justiția, respectiv procurorii și instituția care i-a cercetat și i-a trimis în judecată, după caz. Ei, folosindu-și forța financiară (de regulă, acumulată prin furt din averea publică sau de la bugetul de stat) și influența asigurată de funcția publică pe care o dețin, încearcă, prin orice mijloace, discreditarea justiției și a organelor statului care au contribuit la demascarea faptelor comise. Și nu doar nominal, prezentând eventualele excepții (pentru că există oriunde excepții), ci atacant instituțiile, ca și cum excepțiile ar fi regulă, cu toate că procentul achitărilor din total trimiteri în judecată este nesemnificativ, Adică, vor să impună și să creeze, cu forța banilor furați și a puterii de influență generată de funcția politică, o nouă ordine de drept, în care politicianul și cei protejați politic, să se situeze deasupra legii, adică să fie intangibili, indiferent de ce fapte comit.
Dacă priviți și ascultați atent, fără a vă lăsa păcăliți de aparențe și de fentele unor așa ziși moderatori (răsplătiți regește, din bani furați de la bugetul de stat de proprietarii televiziunilor) o să constatați că nimeni din platourile televiziunilor, transformate, ad-hoc, în tribunale populare, nu contestă că cei acuzați de DNA de comiterea unor fapte sau condamnați, n-ar fi comis faptele. Ci contestă, de regulă, competența celor care au instrumentat faptele și au pronunțat sentințele și, în cele mai multe situații, încălcarea procedurilor judiciare. În bloc, toți cei aflați în platourile unor televiziuni aparținând unor infractori sau unor cercetați penal, 24 din 24 de ore, nu fac altceva decât să încerce să justifice (chiar dacă penibil și fără logică) dreptul de a fura, minți și înșela a celor ce-i plătesc sau le asigură fondurile necesare menținerii în funcțiune a unor astfel de posturi de televiziune sau alte mijloace mass-media.
Nimeni nu furnizează dovezi ale nevinovăției, ci doar opinii subiective (subiectivismul fiind legat de banii cu care sunt plătiți). Nimeni nu contestă că acei care sunt cercetați sau condamnați n-ar fi comis faptele. Nimeni nu analizează gravitatea și consecințele, în plan social și moral, a faptelor comise. Toți (contra cost, bineînțeles) atacă justiția, respectiv competențele acesteia în ceea ce privește anchetarea faptelor comise și în condamnarea inculpaților, respectiv nerespectarea procedurilor judiciare (toți marii analiști, deși habar n-au de drept, sunt „profesioniști” în proceduri judiciare și toți „dovedesc” că magistrații habar n-au de proceduri judiciare).
Cine mai înțelege normalitatea într-o astfel de lume imorală, în care mass-media, prostituată, apără infractorii dovediți? Vosganian, logic, într-o țară unde funcționează statul de drept și democrația, ca să-și spună părerea și să lanseze astfel de acuzații, ar trebui să fie „beneficiarul” unei sentințe definitive, în cazul său, în baza căreia să facă astfel de afirmații. Pentru că, oricat am fi de indulgenți morak, unul, a cărui cercetare penală a fost blocată de parlamentarii ce-au făcut scut în jurul celor ce au comis fapte penale, nu poate fi considerat obiectiv, din principiu. Culmea, cei mai vehemenți contestatari ai justiției și metodelor prin care justiția se înfăptuiește în România, precum Vosganian, sunt cei care au săvârșit fapte penale, nu cei corecți și cinstiți, care sunt adevăratele victime ale celor ce atacă justitia. Nu cei neimplicați în săvârșirea de fapte penale sunt îndreptățiți să atace justitia. Pentru că ei nu o fac pe baza sentințelor pronunțate de instanțele de judecată, în baza probelor existente la dosarele cauzelor, așa cum ar fi corect și moral, ci invocând argumente stupide, inexistente, ca și cum le-ar deține și ar fi incontestabile, gen „unele anchete au fost înscenare” sau „s-au încălcat procedurile judiciare”. La modul general, fără exemplu concret, fără dovezi concrete, fără logică, se aruncă în spațiul public, de către cei cercetați penal, aceeași marotă stupidă, cu care este manipulată populația: DNA a comis abuzuri și au pus în operă înscenări pentru a discredita, cerceta, reține și obține condamnarea inculpaților.
Oare chiar așa să fie? Eu sunt sceptic și mai pragmatic. Nu pot fi convins doar cu afirmații, pentru că experiența ultimilor treizeci de ani îmi e suficientă pentru a realiza faptul că mai mari mincinoși decât politicienii nu există pe lume. Eu vreau, de la D-l Vosganian și cei în aceeași situație (acuzați de săvârșirea de fapte penale), dovezi și probe (dacă le dețin) că nu sunt autorii faptelor sau că faptele nu există. Iar dovezile, dacă le dețin, să fie prezentate instanțelor de judecată, pentru a se face dovada că nu au fost autorii faptelor de care sunt acuzați. Și după ce obțin o sentință definitivă, din care să rezulte că nu sunt autorii faptelor, să afirme că ancheta DNA a fost o înscenare. Nu așa, înainte de a exista o sentință, în timp ce fug de justiție (ca dracu de tămâie) ies la TV, fără nici o probă sau exemplu și afirmă că DNA a comis abuzuri și a măsluit probe, deși vilele, conturile bancare și averile lor demonstrează contrariul și confirmă acuzațiile DNA.
Într-o astfel de atmosferă socială, cu toate televiziunile aflate în slujba infractorilor, cu inspecția judiciară și secția pentru anchetarea magistraților aflată în subordinea politicului, care magistrat ar risca să nu țină cont de probele administrate în favoarea inculpaților, dacă ar exista? Să fim serioși! Dacă ar exista acest gen de probe, cu siguranță ar fi luate în considerare și cei acuzați și-ar demonstra nevinovăția.
De aceea, sceptic fiind, sunt convins că majoritatea celor care atacă și contestă justiția, în mass-media, o fac tocmai pentru a pune presiune pe justiție, a timora magistrații, a-i șantaja și amenința, pentru că nu dețin dovezi că nu sunt autorii faptelor. Pervers, ieșirile lor publice, n-au scopul de a demonstra că sunt nevinovați, ci sunt avertismente clare, la adresa magistraților, că puterea politică se află la ei și că, indiferent de protecția asigurată de lege, cariera magistratului depinde de ei. Este expresia unui sistem bolnav cronic de mafiotism, care are menirea de a descuraja aplicarea legii când e vorba de puterea politică, specific unui stat totalitar, în care politicianul și cel protejat de el trebuie percepuți ca fiind intangibili când e vorba de brațul legii.
Pavel ROMAN
Preşedintele ALDE Arad, deputatul Eusebiu Pistru, consideră că minciunile conducerii CJA au ajuns la scadență, iar arădenii vor avea tot mai multe exemple de promisiuni iluzorii servite de către aceștia cetățenilor, în interes electoral. „Cei din conducerea CJA i-au amăgit de 3 ani pe arădeni, lăudându-se cu o mulțime de proiecte care știau că nu se vor realiza niciodată sau care, au termene de finalizare peste multi ani de zile. Cu toate că, în realitate, nu au adus fonduri europene pentru realizarea unor lucrări cu adevărat importante pentru cetățenii din județ, s-au lăudat fără rușine că aduc la Arad sute de milioane de euro, că sunt campioni la acest capitol. Din păcate, nu au fost capabili să folosească eficient nici măcar fondurile proprii, banii noștri, ai tuturor, acționând haotic, fără a prioritiza proiectele, aruncând, practic, banii pe fereastră”, spune Eusebiu Pistru.
Acesta reamintește că, la momentul când Cionca și Bîlcea au anunțat cu surle și trâmbițe realizarea centurii de SUD-EST a Aradului, pe fonduri europene, el a avertizat că este simplu praf electoral aruncat în ochii arădenilor, că finanțarea din bani europeni este departe de a fi asigurată. ”Cionca și Bîlcea au făcut un tam-tam nemaipomenit, lăudându-se că, datorită lor, va fi realizat un proiect de peste 50 milioane de euro, că totul este bătut în cuie, de parcă ar fi urmat ca într-o săptămână să înceapă lucrările. Am spus atunci, că, doar pentru a-și face campanie, prezintă o posibilă finanțare ca pe un lucru deja înfăptuit. După bunul lor obicei, au pus căruța înaintea boilor, fără să recunoască faptul că șansele de obținere a finanțării sunt mici, pentru că proiectul, deși eligibil, era doar unul de rezervă, urmând să primească finanțare doar dacă mai rămâneau bani după închiderea licitațiilor pentru contractarea lucrărilor la proiectele depuse de către alte județe, cu mult înainte ca ei să se gândească la al lor.”
„Țin sa le reamintesc celor care au uitat ca acest proiect a fost demarat de mine pe cand eram la Ministerul Transporturilor, dar din cauza incompetenței și dezinteresului total a Ministerului Transporturilor cât și CJA nu sa mai realizat nimic. Cei de la CJA nu numai că s-au trezit la spartul târgului, dar, parcă intenționat, au și oferit Ministerului Dezvoltării motiv de refuz, neîncadrându-se în limita financiară alocată, pentru ca după aceea să poată acuza Guvernul că sabotează Aradul. Dealtfel, după cum recunoaște și Cionca, acesta a fost motivul returnării documentațiilor de contractare”, mai spune Pistru. De parcă nu ar fi fost destul, adaugă președintele ALDE Arad, după eșecul jalnic suferit, vin cu o nouă minciună, anunțând că CJA va face din fonduri proprii centura. „În loc să recunoască faptul că au vândut arădenilor gogoși, Cionca și Bîlcea ne și spun că proiectul va continua prin fonduri proprii ale CJA. O minciună cât casa, CJA nu va putea niciodată să realizeze din fonduri proprii o investiție de peste 50 de milioane de euro. Este doar o nouă minciună electorală, în perspectiva alegerilor europarlamentare, prezidențiale și, mai ales, locale. Sunt convins că, din nou, vor simula tot felul de consultări cetățenești, ca să poată spune că arădenii vor continuarea proiectului pe banii lor. Nu se va face nimic, doar se aruncă, din nou, banii noștri pe apa Mureșului, iar cei din conducerea CJA vor spune că nu au reușit să facă nimic pentru că parlamentarii arădeni nu au făcut demersuri la Guvern. Bîlcea, după ce s-a făcut de râs, lăudându-se cu centura, încearcă să dreagă busuiocul, anunțând că CJA a propus spre alocare 234 de milioane de lei pentru drumurile județene. O altă perdea de fum, o altă minciună electorală, lansată în speranța salvării PNL de dezastrul la următoarele alegeri”, încheie Eusebiu Pistru.
B.P.
Ce rost mai are să comentăm? Și ne mai mirăm că am ajuns să fim și să trăim într-o comună mai răsărită, situată între Oradea și Timișoara. Cât despre orașul păstorit de Emil Boc, ce să mai zicem? Numai cine nu a fost în ultimii ani în Cluj-Napoca nu știe despre ce este vorba, despre cum s-a dezvoltat „capitala” Transilvaniei, devenită și capitala IT-ului din România.
Pe când Boc donează sânge, Falcă se dă accidentat și se internează în spital, la București. Asta e. Dacă noi, adică voi l-ați ales… spălați-vă pe cap cu el.
A.R. Deleanu
Problema Stației de Sortare a gunoiului a revenit pe masa Consiliului Local Municipal joi, 28 martie. De când Retim a început să opereze în municipiul Arad în detrimentul firmei Polaris, compania a avut probleme cu colectarea deșurilor de reciclat. De tot atâta timp PSD blochează atribuirea în concesiune către RECONS a Staţiei, atribuire temporară până se finalizează licitația publică care va decide dacă Retim poate folosi instalațiile de sortare ce aparțin municipiului Arad.
„De mai bine de un an avem un blocaj din partea PSD, blocaj continuat și în prezent, doar pentru a câștiga oamenii lui Dragnea în Arad câteva procente electorale. Dacă în trecut au venit cu explicații bizare, fie că RECONS nu are cod CAEN, fie că Retim ar vrea să scape de cheltuiala de a-l duce până la Mocrea, acum aceștia acuză Retim și PNL de lucruri nelegale și nerespectarea caietului de sarcini. Din tot discursul lor lipsesc însă arădenii și nevoia lor pentru un mediu curat!”, declară Marin Lupaș care a votat pentru aprobarea studiului de fundamentare privind concesionarea Stației de Sortare.
„Sunt PRO mediu și PRO arădeni, de aceea am votat pentru. Nu știu cât de incorect sau ilegal ar fi atribuirea sau licitația, acest lucru trebuie stabilit de către organele abilitate nu de către politicieni în CLM. Pe de altă parte, nici amenințarea viceprimarului PNL, domnul Bibarț, nu este potrivită. Ar fi fost nevoie de dialog nu de intimidări marca-Falcă. Dacă acești politicieni ar fi fost mai constructivi, arădenii nu ar mai fi avut parte de trenarea la infinit a problemei deșeurilor. Doamna secretar Stepănescu și-a asumat legalitatea atribuirii, consilierii municipali trebuie să constate oportunitatea. Iar la momentul actual, eu consider oportună reluarea colectării selective, complet nefuncțională de aproape un an. Mediul și bunăstarea arădenilor trebuie să fie prioritare, nu calculele politice”, a concluzionat Marin Lupaș, consilier municipal PRO România.
B.P.
Clubul UTA pe rit nou a fost înființat după cum bine se știe de, sperăm noi, fostul primar Jiță Falcă și hoavărul lui, Șoani Meszar. Ca să se poată pompa meleoane de lei dinspre primărie către ONG-ul înființat șmecherește trebuie să se existe o condiție: ZERO datorii la Bugetul de Stat.
Comuniștii noștri, bine informați după se știe, infiltrați la nivel local pe la ANAF ne-au adus la cunoștiință cum că anul acesta clubul a intrat în hora datoriilor la Stat și trăiește periculos. Practic, nevoile zilnice de cash sunt acoperite prin sora mai mică, Atletico, sora care, vă reamintim are același tată, Meszar. Salarii restante, datorii la stat, prime promise din pix, fără acoperire în bani dar, zicem noi, nici în o posibilă performanță a echipei aflată încă pe mâna secundului Gurdiola de Arad.
Situația este și mai alarmantă în sensul că actualei conduceri i se trântește frecvent ușa în nas de cître diverse firme la care se apelează pentru sponsorizări. Din mediul privat arădean răzbate zvonul posibil a fi sigur adevărat 1000% că viitorul europarlamentar, pe numele de scenă Celentano a dat ordin ca toate sponsorizările să se îndrepte spre interesele politice ale partidului pe care cu horror îl păstorește pe plan local.
De urmărit, se cam strânge lațul!
Recuperatorul de servici
Subiectul e de fapt Iustin Marinel Cionca, președintele Consiliului Județean Arad, care este din ce în ce mai atacat în presă (nu în aia aservită, gen Barbeș etc.), din ce în ce mai vulnerabil, din ce în ce mai prost văzut (nu că înainte ar fi fost altfel). Și nu doar de presă și de adversarii politici, dar nu de cei de la PSD.
Dincolo de motivele rezonabile (ca să nu fim duri) ale atacurilor, există și alte motive pentru care Cionca a devenit o țintă. Primul, mai puțin important, este că Cionca are o atitudine mai aroganță, uneori șmecherească, cu ziariștii. dar, așa cum am mai zis, nu ăsta-i baiul mare. Cea mai mare povară a lui Cionca este Andrei Ando, uns director de imagine!?. Ando care este detestat până și de către (foștii să) colegi, din presă, desigur.
Din cauza acestui Ando, Cionca a devenit (alături de Falcă) calul de bătaie a, presei arădene, aia necumpărată sau nesupusă puterii locale și județene. Și ăsta e doar începutul decăderii lui Cionca. Dar, asta e.
Din câte știm noi, comuniștii de la Flacăra roșie, Cionca a fost sfătuit de cei apropiați că nu-i tocmai koșer să-l ia pe Andras Ando sfătuitor… Și asta nu numai că Ando este numit și D-l Faliment (a falimentat începând de la ziare, televiziuni și terminând cu Arad – capitală culturală europeană, faza de calificare, să fim bun înțeleși. Dar, despre cheltuielile imense făcute de Ando în acest faliment, cu altă ocazie!), dar și pentru faptul că peste tot pe unde s-a perindat și-a făcut doar dușmani!!!
C-așa-i în tenis, domnule Cionca, dacă nu asculți riști să nu mai fi auzit. Și, mai devreme sau mai târziu, te paște falimentul. Și vorba aia, cine se aseamănă se adună.
Observatorul Komunist
(p)
Facultatea de Științe Ale Educației, Psihologie și Asistență Socială din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” Arad a fost gazda unui eveniment dedicat Zilei Mondiale a Asistenței Sociale.
Evenimentul s-a desfășurat joi, 28 Martie 2019, și a reunit atât profesioniști din domeniul asistenței sociale, ONG-uri, cât și studenți și masteranzi implicați în numeroase proiecte de voluntariat și în campania umanitară Ajută-ne, să-i ajutăm! coordonată de către Lect. Univ. Dr. Alina Breaz.
Gazdele evenimentului au fost Lectorul Universitar Doctor Alina Breaz, asistentul social Laura Andreș și studenții specializării Asistență Socială de la programul de licență și master.
În acest an, Ziua Mondială a Asistenței Sociale evidențiază „Promovarea importanței relațiilor umane”, care se concentrează asupra relațiilor sociale, relații esențiale ale oamenilor, mediile lor și viitorul lor.
„Dorim să mulțumim, pe această cale, conducerii Universității pentru continua susținere, doamnei rector, Prof. Univ. Dr. Ramona Lile, doamnei decan Prof. Univ. Dr. Alina Roman, cât și doamnei Director General al Direcției de Asistență Socială Arad, Oana Pârvulescu, pentru implicare și pentru susținerea dezvoltării profesionale a studenților noștri.” – a declarat Lect. Univ. Dr. Alina Breaz
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad oferă elevilor de clasa a XII-a șansa de a se pregăti suplimentar la matematică și limba și literatura română cu profesorii universității de stat.
Cei care doresc să participe sunt așteptați în Complexul M al universității, situat în Micălaca, zona 300, strada Elena Drăgoi, nr.2-4, începând cu luna aprilie, conform următorului program: pregătirea pentru limba română va avea loc în fiecare vineri între orele 14-16 și sâmbătă între orele 9-11 iar pentru matematică, în fiecare miercuri între orele 18-20 și sâmbăta între orele 11-13.
„Profesorii de la universitatea noastră au decis să vină în sprijinul elevilor de liceu pentru a-i ajuta la unul din cele mai importante examene, bacalaureatul. Susțin această inițiativă pentru că, în opinia mea, o instituție de învățământ superior, trebuie să fie un furnizor de educație. Mă bucur că putem oferi, în mod gratuit, acest ajutor absolvenților de clasa a XII-a și îi așteptăm la pregătire, la universitatea noastră”,a punctat rectorul UAV, prof.univ.dr. Ramona Lile.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii precum cookie-urile pentru a stoca și/sau accesa informații de pe dispozitiv. Consimțirea la aceste tehnologii ne va permite să procesăm date precum comportamentul de navigare sau ID-urile unice pe acest site. Neconsimțirea sau retragerea consimțământului poate afecta negativ anumite caracteristici și funcții.
Functional
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistics
Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
“Această zi în care noi ne bucurăm să fim alături de copiii cu tulburări de spectru autist și de familiile acestora reprezintă pentru noi toți un bun prilej pentru a atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă, zi de zi, persoanele diagnosticate cu această boală. Împreună dorim să întreprindem acțiuni care să conducă la eliminarea discriminării și stigmatizării acestor persoane, care să ne ajute pe noi toți să contribuim la o societate incluzivă, astfel încât prin serviciile oferite de instituțiile abilitate acești copii să ducă o viață cât mai apropiată de a celor fără astfel de deficiențe.” declară Erika Stark, directorul general al DGASPC Arad
Prin Centrul de Consiliere si Asistență Specializată pentru Copii cu TSA Arad DGASPC Arad oferă servicii specializate de evaluare, consiliere și terapie, grup de socializare și grup de suport unui număr de 56 de copii cu tulburări de spectru autist.
Diana V. 
“Această zi în care noi ne bucurăm să fim alături de copiii cu tulburări de spectru autist și de familiile acestora reprezintă pentru noi toți un bun prilej pentru a atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă, zi de zi, persoanele diagnosticate cu această boală. Împreună dorim să întreprindem acțiuni care să conducă la eliminarea discriminării și stigmatizării acestor persoane, care să ne ajute pe noi toți să contribuim la o societate incluzivă, astfel încât prin serviciile oferite de instituțiile abilitate acești copii să ducă o viață cât mai apropiată de a celor fără astfel de deficiențe.” declară Erika Stark, directorul general al DGASPC Arad
Prin Centrul de Consiliere si Asistență Specializată pentru Copii cu TSA Arad DGASPC Arad oferă servicii specializate de evaluare, consiliere și terapie, grup de socializare și grup de suport unui număr de 56 de copii cu tulburări de spectru autist.
Diana V. 
Gazdele evenimentului au fost Lectorul Universitar Doctor Alina Breaz, asistentul social Laura Andreș și studenții specializării Asistență Socială de la programul de licență și master.
În acest an, Ziua Mondială a Asistenței Sociale evidențiază „Promovarea importanței relațiilor umane”, care se concentrează asupra relațiilor sociale, relații esențiale ale oamenilor, mediile lor și viitorul lor.
„Dorim să mulțumim, pe această cale, conducerii Universității pentru continua susținere, doamnei rector, Prof. Univ. Dr. Ramona Lile, doamnei decan Prof. Univ. Dr. Alina Roman, cât și doamnei Director General al Direcției de Asistență Socială Arad, Oana Pârvulescu, pentru implicare și pentru susținerea dezvoltării profesionale a studenților noștri.” – a declarat Lect. Univ. Dr. Alina Breaz 
„Profesorii de la universitatea noastră au decis să vină în sprijinul elevilor de liceu pentru a-i ajuta la unul din cele mai importante examene, bacalaureatul. Susțin această inițiativă pentru că, în opinia mea, o instituție de învățământ superior, trebuie să fie un furnizor de educație. Mă bucur că putem oferi, în mod gratuit, acest ajutor absolvenților de clasa a XII-a și îi așteptăm la pregătire, la universitatea noastră”,a punctat rectorul UAV, prof.univ.dr. Ramona Lile.