Fifor face escalade pe pasaj!
Prezidentul de import al PSD Arad, adică Fifor, face escalade, adică se cațără pe pasaj.Se cațără politic, lăudându-se că el, prin intermediul partidului, rezolvă o problemă spinoasă pentru arădeni, demararea lucrărilor la pasaj. Acest personaj, care a făcut pe dracu-n patru să ajugă prezident al PSD Arad doar pentru a se pune primul pe lista de deputați-fiindu-i frică de locul 1 la Senat, s-a mai lăudat odată că face și drege cu pasajul, și a făcut fix un rahat-nu zicem „căcat”, că noi, cominiștii de la Flacăra Roșie, nu vorbim urât. Parcă văd că și acum va fi la fel, far nu contează, important e să-i trombonească pe arădeni în continuare. Mă și mir că nu a primit funcția de șef suprem al pompierilor, având în vedere faptul că minte de stinge! Apropo de stins, pentru că este la guvernare cu PNL-ul lui Falcă, Fifor nu zice nici pâs despre matrapazlâcurile prin care apa din Mureșel irigă culturile ungurilor, în timp ce România se deșertifică din cauza secetei!
Comunistul de serviciu
INVIDIE
Nu știu cum și de unde, dar m-am trezit în dimineața asta pornit și plin de invidie. Mai precis, de două ori invidios. Și, culmea, nu pe bărbați, ci pe gagici. Un anumit gen de gagică! Categoria întâi: tipele care la casa super-marketurilor scot un portofel doldora, nu doar cu lei, euro, ci și cu mai multe cărți de credit, Waw! Ce tare e dumneaei!, îmi spun ros de invidie. Categoria a doua: gagicile, de regulă tinerele – pițipoance, ar zice Ion Cristoiu – la volanul unor mașini de vis pentru mine – fie că mașina e tip „Jeep”, fie că e o limuzină al cărei preț are cinci de zero. Cum mama naibii, mă trezesc rostind în gând! Ce o fi făcut fata asta, ce studii are, ce salariu baban are? Sau n-are de niciunele și deține doar „diploma” de fată faină, orientată, descurcăreață?! Poate. Cert e că sunt ros de invidie și am insomnii din cauza asta. Ba, chiar reproșez vieții că m-am născut când nu trebuia și că am fost băiat, nu fată! Haaa!!
Tristan MIHUȚA
Bugetul prinților Falcă și Bibarț, salvat de… cerșetori
Sunt trei ani de la adoptarea deciziei de confiscare a banilor cerșetorilor, pe care nimeni nu o vedea aplicată vreodată. Și, totuși, iată, polițiștii locali au fost obligați să treacă la fapte. Iată ce spune polițistul care, cu sula-n coaste, a fost constrâns să facă prima confiscare. „Am confiscat fabuloasa sumă de 2lei! Cerșetoarea, o muiere trecută de 50 de ani, a încercat să o dea cotită: că voia să-și ia un iaurt și pită etc. dar, te pui cu ordinele lui Falcă și Bibi? Nu am avut nicio cruțare, i-am luat cei doi lei. Poate râdeți, dar nu e de râs, cu doi lei s-a rotunjit bugetul primăriei. Am bănuit că muierea avea mai mult de atât, dar nu am avut ce face, că șmechera ascunsese banii în chiloți. Ce era să fac, să o caut în chiloți? Vă dai seama ce tărăboi ar fi făcut, că o agresez sexual! Să se uite la mine, om bătrân, oamenii, că umblam în chiloții cerșetoarei! Am fost porcăit de șefi, că ce e aia doi lei. Am aflat, mai târziu, că pot rezolva problema simplu: vorbesc cu cerșetorii și le propun ca din sumele pe care le au să dea jumătate, iar eu raportez că nu au avut mai mult. M-a învățat șmecheria cineva de la ANAF, că și ei tot așa fac cu amenzile la agenții comerciali pe care-i controlează. Așa, fiecare își îndeplinește planul!Eu scap de înjurături și de acuzația de hărțuire sexuală, iar bugetul Primăriei se rotunjește!”
Plutonierul chiloțar
Proiect de cercetare câștigat de UAV
O idee ce poate genera o nouă perspectivă asupra produselor din carne viitoare a stat la baza proiectului câștigat de către Ș.l.dr.ing. Simona Perța-Crișan, proiect depus la Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI).
Activitatea de cercetare se va desfășura la Facultatea de Inginerie Alimentară, Turism și Protecția Mediului, care dispune de un laborator la scară pilot pentru procesarea produselor din carne. Este un proiect experimental-demonstrativ (PED) al cărui scop este realizarea şi testarea unui model demonstrativ de produs în domeniul Bioeconomiei, subdomeniul Agro-alimentar.
„Cercetarea reprezintă o prioritate pentru universitatea noastră. Fiecare proiect este un câștig pentru comunitatea academică a UAV și certifică profesionalismul cadrelor didactice. Felicit pe cei care au muncit la acest proiect și sunt convinsă că rezultatele vor confirma valoarea echipei de proiect” a declarat rectorul UAV, Ramona Lile.
Ceea ce propun cercetătorii de la UAV este găsirea de soluții tehnologice noi, fundamentate științific, prin care să fie înlocuite parțial grăsimile din produsele din carne cu substitute pe bază de uleiuri vegetale mai puțin exploatate, folosind tehnici inovative care să conducă la obținerea de produse îmbunătățite nutrițional și cu o bună acceptabilitate în rândul consumatorilor.
„Proiectul «Îmbunătățirea calității nutritive a unor produse din carne prin aplicarea de strategii tehnologice inovative» vine ca o soluție la problemele de sănătate declanșate de un consum tot mai ridicat de produse din carne în rândul populației. Este cunoscut faptul că excesul de grăsimi animale crește riscul de apariție a bolilor cardiovasculare, astfel scopul acestui proiect este de a le înlocui parțial, în produsele procesate, cu grăsimi vegetale” a precizat directorul proiectului, Simona Perța-Crișan.
Proiectul are o valoare de 593.995 lei și o durată de desfășurare de doi ani. Echipa proiectului este una interdisciplinară, alcătuită din cercetători și cadre didactice din cadrul UAV.
Un nou proiect european la DAS Arad
Un interesant proiect european strategic în cadrul Erasmus+, a fost prezentat ieri, de către ZIVAC GROUP CENTRAL în parteneriat cu Direcția de Asistență Socială Arad cu titlul “A Mental Trainer to Empower Your Super Ability”.
Strategia europeană pentru persoanele cu dizabilități a afirmat în mod clar importanța creării unei Europe fără bariere care să faciliteze îmbunătățirea condițiilor sociale și economice ale persoanelor cu dizabilități. Raportul intermediar privind punerea în aplicare a Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilități a evidențiat rezultate pozitive în ceea ce privește participarea persoanelor cu dizabilități la sport și activități fizice.
Urmărind această strategie Europeană a fost creat un parteneriat la nivel international și astfel a început implementarea proiectului ”A Mental Trainer to Empower Your Super Ability”, finanțat din fonduri europene prin programul Erasmus+. Prin implementarea și rezultatele obținute, proiectul intenționează să sprijine persoanele cu dizabilități și să faciliteze incluziunea acestora în domeniul sportului și al activității fizice prin introducerea unui model de competențe pentru o nouă calificare, cea de „antrenor mental pentru sportivii cu dizabilități”.
Proiectul a fost depus de către Fit Express International în parteneriat cu companii importante în educație nonformală din România – Zivac Group Central și Direcția de Asistență Socială Arad, Institutul Internațional de Psihologie Aplicată și Științe Umane, asociație culturală, IIAPHS – Italia și Organizația pentru Promovarea Situațiilor Europene, OPEI – Cipru.
„Ne bucurăm foarte mult că suntem parteneri în acest proiect major și că putem aduce un aport substanțial la îndeplinirea lui. Ca și instituție care își desfășoară activitatea în principal în sfera problemelor acelor persoane cu nevoi speciale, avem datoria să fim alături de ei și să îi ajutăm în toate problemele cu care aceștia se confuntă. În numele instituției pe care o reprezint vreau să le mulțumesc tuturor celor implicați în acest demers și pe viitor să putem duce la bun sfârșit cât mai multe astfel de proiecte” a declarat Oana Pârvulescu, director general Direcția de Asistență Socială Arad.
Obiectivele proiectului pot fi rezumate după cum urmează:
Proiectul a fost depus de către Fit Express International în parteneriat cu companii importante în educație nonformală din România – Zivac Group Central și Direcția de Asistență Socială Arad, Institutul Internațional de Psihologie Aplicată și Științe Umane, asociație culturală, IIAPHS – Italia și Organizația pentru Promovarea Situațiilor Europene, OPEI – Cipru.
„Ne bucurăm foarte mult că suntem parteneri în acest proiect major și că putem aduce un aport substanțial la îndeplinirea lui. Ca și instituție care își desfășoară activitatea în principal în sfera problemelor acelor persoane cu nevoi speciale, avem datoria să fim alături de ei și să îi ajutăm în toate problemele cu care aceștia se confuntă. În numele instituției pe care o reprezint vreau să le mulțumesc tuturor celor implicați în acest demers și pe viitor să putem duce la bun sfârșit cât mai multe astfel de proiecte” a declarat Oana Pârvulescu, director general Direcția de Asistență Socială Arad.
Obiectivele proiectului pot fi rezumate după cum urmează:
- Creșterea gradului de conștientizare cu privire la incluziunea persoanelor cu dizabilități în domeniul sportului
- Elaborarea unei metodologii pentru consolidarea gradului de ocupare și incluziune în domeniul sportului și activităților fizice
- Dobândirea de noi competențe în cadrul unei noi calificări, cea de antrenor mental pentru sportivii cu dizabilități
- Îmbunătățirea performanțelor sportivilor cu dizabilități și creșterea stimei de sine
- Diseminarea rezultatelor proiectului
- Motivarea participanților în exploatarea rezultatelor intelectuale dezvoltate în proiect
- Inspirarea membrilor partenerilor asociați, părți interesate externe să exploateze proiectul după viața proiectului
- Promovarea si prezentarea programului Erasmus+
Puțin despre UTA!
În ciuda victoriei, mie nu mi-a plăcut prestația unor jucători.
Clar, cel mai mare câștig este siguranța cuplului de fundași centrali. Benga și Erico s-au completat bine, chiar dacă au mai fost unele emoții. Per ansamblu, acest lucru este îmbucurător în perspectiva celor două deplasări consecutive.
„Lateralii” au fost conectați la joc, au băgat „material”, dar parcă marcajul a fost prea larg, mai ales pe partea lui Vukcevic. Asta denotă faptul că, în ciuda celor două goluri marcate, Miculescu n–a „strâns” întotdeauna cum trebuie. adică a fost premiant la faza ofensivă, dar mai e de lucrat pe faza defensivă. Potențial este, poate mai multă voință, mai puțină aroganță.
E, dacă tot am ajuns la „mijloc”, aici e de discutat mai mult. Batha a fost același jucător agresiv, sâcâitor, dispus la efort, dar nu mi-au plăcut unele intrări foarte dure și, în același timp, inutile. Trebuie să facă distincție clară între jocul aspru și cel la rupere.
Ubbinck mi s-a părut cel mai flexat. La faze fixe și-a dovedit priceperea, dar pe construcție a făcut vreo opt greșeli mari, ce ne-au prins pe contră. Parcă n-a fost conectat la meci suficient de mult.
De Miculescu am spus deja și, repet, chiar dacă a marcat două goluri, să nu uităm că acestea au fost rodul unor greșeli flagrante a defensivei adverse, în frunte cu cetățeanul Avram, un om onest, de altfel, dar care și-a ales greșit meseria.
Otele a părut un jucător plictisit, cu unele ruperi de ritm făcute mai mult pentru ole-uri decât pentru eficiența de care UTA are nevoie.
Keseru s-a zbătut mult, a „țintuit” în permanență unul sau doi fundași, dar e departe de acel Keseru de pe la Nantes. Știu, vârsta își spune cuvântul, dar simțul porții îl ai și la 50 de ani. Or Claudiu dădea uneori senzația că nu e orientat în teren.
Rezervele nu au jucat suficient cât să poată fi analizate, dar mi-au plăcut Ademi, care poate crește, dar are nevoie de mai multă viziune. Instinct de fotbalist are, viteză are, chiar dacă ieri nu mi-am putut face o părere, din moment ce a intrat proaspăt, pe fondul oboselii vădite a majorității jucătorilor adverși, în special Tamaș.
Nici Șteau nu s-a mișcat rău, Stahl trebuie să fie mai concentrat, iar Matei cred că nu poate depăși statutul de jucător de un sfert de oră.
Cam atât, deocamdată. Aștept criticile…
P.S. Normal, am uitat ceva, așa sunt eu. L-am uitat pe Cascini (mulțumesc Angel Rotar)! Cascini îmi place, are calitate, dar parcă și el a jucat un pic cu frâna de mână trasă. Cred că ar putea să-și asume mult mai mult pe construcție, are „ochi” și dă pase lumești, digerabile, comparativ cu Ubbink, care uneori vede unghiuri și diagonale doar de el știute!
P.S. 2 N-am spus nimic nici de Iacob, pentru că a fost în nota lui obișnuită. Ba, mai mult, a avut curajul să iasă de vreo două ori pe centrări.
Teofil G.
Ramona Lile, rectorul UAV, prezentă la întâlnirea cu premierul României
Rectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad a participat, luni, 25 Iulie, la Palatul Victoria la întâlnirea cu prim-ministrul României, Nicolae Ciucă. „A fost o întâlnire benefică pentru învâțământul superior din România la care au participat reprezentanții mai multor consorții universitare. S-a discutat despre reforma structurală a sistemului universitar „, a declarat rectorul UAV, Ramona Lile.
Temele puse în discuție au fost: consolidarea conectării universităților la mediul socio-economic, susținerea conectării universităților românești la mediul internațional, susținerea excelenței și performanței universităților românești, susținerea echității și a sprijinului acordat studenților, susținerea eticii și deontologiei universitare, consolidarea autonomiei universitare și eliminarea birocrației, în paralel cu creșterea responsabilității universităților, susținerea programului de digitalizare a universităților românești, aspecte legate de statutul cadrului didactic universitar, susținerea învățământului superior medical și reglementarea la nivel de lege a valorilor învățământului universitar.
Festivalul “MedievArtFest” Ardud şi Simpozion internațional de istorie ,,Centenarul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria la Alba Iulia”
În data de 23 iulie 2022, consulul general al României la Gyula, Florin Vasiloni, a participat la ediția a X-a a Festivalului “MedievArtFest” Ardud. Manifestările au prezentat publicului ritualurile ordinelor cavalerești, al meșteșugarilor; legendele, dansurile și cântecele medievale alături de faptele de arme și luptele cavalerești ale Evului Mediu, publicul fiind invitat să adere la valori prețuite de istorie precum vitejia, curajul, cavalerismul și iubirea de neam.
Evenimentul din acest an s-a desfăşurat sub semnul Drăgoșeștilor, ctitorii Cetății Ardud și a cuprins numeroase activităţi interactive, de la ateliere meşteşugăreşti până la demonstraţii de luptă şi spectacole pentru toate vârstele, muzică, dansuri medievale, activităţi pentru copii și concerte live, totul în regia directorului artistic al festivalului, actorul şi regizorul Liviu Pancu.
În organizarea Casei de Cultură „Dr. Augustin Mircea” Ardud, cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare și a Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Ardud și cu Teatrul “Scena” din Tg Mureș, Festivalul MedievArtFest Ardud 2022 a deschis spre public o fereastră spre trecutul istoric. În marja acestei manifestări, cei intresaţi au participat la un simpozion internaţional, la care au participat autorităţi locale şi centrale; oameni de cultură şi reprezentanţi ai mediului universitar din România, Ucraina, Ungaria.
Simpozionul Internațional de istorie ,,Centenarul încoronării Regelui Ferdinand I
și a Reginei Maria la Alba Iulia” a prezentat în mod exceptional momentul de glorie a încoronării monarhilor români la Alba-Iulia, în anul 1922, precum şi vizitele acestora în provinciile istorice româneşti.
Au transmis cuvinte de salut Ovidiu Duma, primarul oraşului Ardud; Gheorghe Cârciu, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni; Irina Stănculescu, consul general al României la Cernăuţi; Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula.
Au prezentat referate ştiinţifice Ștefan Berci; Ion Cârja, Lucian Turcu, Mihai Plămădeală, Iurie Levcic, Directorul Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești din Cernăuți, Ucraina.
Printre oficialităţile prezente la Ardud s-au numărat prefectul şi subprefectul judeţului Satu-Mare, parlamentari locali, reprezentanţi ai Consiliului Judeţean Satu_Mare, ai altor instituţii deconcentrate.
În organizarea Casei de Cultură „Dr. Augustin Mircea” Ardud, cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare și a Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Ardud și cu Teatrul “Scena” din Tg Mureș, Festivalul MedievArtFest Ardud 2022 a deschis spre public o fereastră spre trecutul istoric. În marja acestei manifestări, cei intresaţi au participat la un simpozion internaţional, la care au participat autorităţi locale şi centrale; oameni de cultură şi reprezentanţi ai mediului universitar din România, Ucraina, Ungaria.
Simpozionul Internațional de istorie ,,Centenarul încoronării Regelui Ferdinand I
și a Reginei Maria la Alba Iulia” a prezentat în mod exceptional momentul de glorie a încoronării monarhilor români la Alba-Iulia, în anul 1922, precum şi vizitele acestora în provinciile istorice româneşti.
Au transmis cuvinte de salut Ovidiu Duma, primarul oraşului Ardud; Gheorghe Cârciu, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni; Irina Stănculescu, consul general al României la Cernăuţi; Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula.
Au prezentat referate ştiinţifice Ștefan Berci; Ion Cârja, Lucian Turcu, Mihai Plămădeală, Iurie Levcic, Directorul Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești din Cernăuți, Ucraina.
Printre oficialităţile prezente la Ardud s-au numărat prefectul şi subprefectul judeţului Satu-Mare, parlamentari locali, reprezentanţi ai Consiliului Judeţean Satu_Mare, ai altor instituţii deconcentrate. ANORMALUL CA STARE
Înainte de 1989, stăteam adesea de vorbă cu fel de fel de oameni. Cu oameni care aveau studii: ingineri din industrie și din agricultură, medici, juriști. Toți (cei care erau onești și aveau CURAJ) criticau stare din societate, dirijismul exclusiv, unidimensional al secretarului general al PCR, singurul gânditor, unicul atotștiutor al țării. Și fiecare dintre ei, dintre specialiști, avea soluții pentru o corectă și binefăcătoare schimbare a lucrurilor.
Ei bine, a venit Revoluția (pentru mine Revoluție a fost, pentru că o revoluție presupune transformări structurale – și asta s-a întâmplat). Specialiștii au fost primele victime ale schimbărilor. În agricultură, în fabrici, peste tot au fost etichetați de „mase” drept comuniști și au fost înlocuiți, huiduiți, marginalizați. Am asistat la a doua mare decapitare a elitelor, după cea făptuită de comuniști în 1947 și în anii care au urmat. România a rămas încă o dată fără CAP, fără tezaurul minților luminate. Și acum, iată-ne!
Tristan MIHUȚA
CÂT DE SAT SĂ FIM?
Am crezut că toate poveștile cu Arad sat, nu mă privesc și că nu sunt adevarate. Asta până nu am iesit cu un prieten care a venit la mine in oraș. În dragul meu oraș, în dragul meu Arad. Am stat la o poveste (băută) pana la 2 noaptea și ne a apucat foamea. Am zis… hai la ciorbă la un restaurant din centru. E tradițională ciorba de „după”, pentru cunoscători. Mare mi-a fost mirarea cand mi-a spus același ospătar care ne-a servit ani buni, chiar și la 6 dimineața, că restaurantul se închide la ora 2.
I-am zis prietenului meu, hai în altă parte că tot găsim ceva de mâncare. Ce sa vezi? De mâncare nu am găsit, dar exact vis a vis de catedrala catolică am gasit niste valori, vreo 20 de valori dă pă Franța, probabil, care ascultau muzică la maxim, pe Sandu Ciorbă, ziceau ei. Că deh, la ora aceea erau șefi „pă” Arad. Prietenul meu mă întreabă, așa e la voi? Eu, rușinat, îi răspund… A murit orașul. Am devenit sat. Mai mare, dar sat.
O.G.
De la Jeni (GENIN) citire: Azi despre sunete
Încă de când eram mică, am observat că oamenii, atunci când vorbeau despre sunetele scoase în anumite împrejurări, le alocau acestora proiecții unice, cuvinte care nu existau nicăieri, dar care, prin uz, au ajuns să fie cunoscute de mai toți. Astfel, când ziceai „zdringhi-zdringhi”, de la cel cu țâța-n gură, pân’ la cel cu barba sură știau că vorbești de sunetul scos de cei ce cântau la chitară sau la vreun instrument cu coarde; ziceai „ținghi-linghi”, era clar că vorbeai de sunetul scos de ceva clopoțel; clopotul însă sau talanga de la gâtul vacilor făceau „talanga-balanga”; toaca „taca-taca”, mașina de scris „țaca-țaca” și așa mai departe. Azi dimineață însă, la magazinul comunal, am mai auzit una bună, pe care mă gândesc că ar fi trebuit s-o știu, având, după părerea mea, o conotație profund filologică. O bătrână se plângea de faptul că moșul ei nu mai poate face mai nimica, fiind beteag; așa că „stă cât e ziua de lungă pe trepte și dă din gură ștorfo-morfo, că nu-l înțelege nici dracu’”. Mi-era clar că doar molfăitului în gol (și cu un oarecare sunet) i-ar putea zice cineva „ștorfo-morfo”. Mă rog… „morfo”, dar poate nu și „ștorfo”. Că „morfo”, până la urmă, ar avea de unde să vină, lingvistic vorbind, doar cine n-a auzit de morfologie… „Ștorfo” însă… habar n-am. Oare ce-o fi bălmăjind omul ăla acolo, de i se pare nevesti-sii că gângăveala lui aduce a „ștorfo-morfo”? În fine, pun expresia la index, s-o mai „molfăi” puțin.
Da, și la Vladimirescu sunt 42 de grade. Ce, voi la 42 de grade nu vă gândiți la chestii de-astea? Dar… de care?
Eugenia CRAINIC
Miuța revizionistă a lui Viktor Orban de la Băile Tușnad
Premierul ungar, Viktor Orban, a fost prezent sâmbătă la Școala de Vară de la Băile Tușnad unde l-a apucat grija pentru soarta Europei și a venit să ne-o împărtășească și nouă. Școala de vară de la Balvanyos, organizată cu precizie elvețiană, în fiecare an, a devenit un fel de TedTalks pentru elucubrațiile revizionismului maghiar. Sub pretextul că manisfestarea are rolul de a veni în sprijinul minorității maghiare din România, în fiecare an la TedBalvanyos se mai aruncă o fumigenă extremistă care ne lasă în ceață până în următorul an.
L-am apreciat pe Viktor Orban pentru ceea ce face pentru poporul său. Indiferent câte defecte ar avea, este un patriot care a înțeles că menirea sa este să facă totul pentru poporul său, cu orice preț. Doar că, de cele mai multe ori, acest cu orice preț mai sare anual și în curtea României și alimentează fantasmagoriile unor extremiști, contorizate în capital electoral pentru Orban.
Discursul lui a fost întrerupt câțiva protestatari care au afișat un banner cu mesajul: „Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc”. Organizatorii și poliția i-au scos pe protestatari din mulțime după câteva minute. Nu am înțeles care a fost motivul pentru care protestatarul a fost îndepărtat cu forța și care a fost ofensa adusă lui Orban prin acest mesaj. Așteptăm cu interes niște lămuriri în această privință deoarece consider că afișarea unui mesaj pe un banner ține de o libertate de exprimare pe care, încă mai credem, că o avem.
Premierul Ungariei și-a continuat discursul, motivând poziția pe care Ungaria a adoptat-o față de conflictul dintre Ucraina și Rusia: „Dacă Trump ar fi fost președinte și Merkel ar mai fi fost în funcție, războiul din Ucraina nu ar fi izbucnit niciodată”. Cunoaștem cu toții afinitatea pe care Orban a avut-o pentru fostul cancelar al Germaniei și interesele care au ținut Ungaria alături de Rusia, însă dincolo de adevărul exprimat prin această declarație, nouă ne-au rămas încă în memorie acțiunile discreționare ale lui Orban față de români, poate tocmai în considerarea acestor afinități. Cel mai probabil, silogismul revizionismului maghiar este completat cu schema similară Ucrainei și așa cum Putin vrea Rusia Mare, Orban și-ar dori Ungaria Mare.
Și cum Școala de vară, pe lângă panseruri extremiste trebuie să includă și afișarea abilităților fizice, căci cu cele intelectuale ne-a convins Viktor Orban pe deplin, la Miercurea Ciuc, s-a inaugurat stadionul celor de la Csikszereda, ocazie cu care a avut loc un meci de fotbal amical între naționala U18 a Ungariei și selecționata Ținutului Secuiesc.
Cu toate că Federația Română de Fotbal a interzis desfășurarea acestui meci, el a avut loc. Este încă o dovadă că pentru Orban nu există reguli când se află pe teritoriul României și se comportă de parcă ar fi venit să-și viziteze moșia. Și uite așa, din vorbă în vorbă, România a fost transformată în teren de fotbal pentru unguri. Nu e de mirare când avem niște trădători puturoși la conducerea țării și pentru care orice inițiativă legată de România vine în plic. Probabil că pentru Școala de Vară de la Tușnad nu au primit încă manualul de utilizare, însă având în vedere declarațiile belicoase ale lui Orban la adresa Occidentului, făcute pe teritoriul României, după bâlciul de la Tușnad, vom culege și roadele nesăbuinței noastre.
Dacă facem o retrospectivă a evenimentelor petrecute în ultimii ani împotriva poporului român, ar trebui să încep cu extremiştii maghiari din Plutonul Secuiesc, care au organizat la Miercurea Ciuc, cu ocazia Zilei maghiarilor de pretutindeni, o manifestaţie publică în care l-au „spânzurat” pe Avram Iancu, unul dintre simbolurile revoluției pașoptiste. Și acum mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă un român l-ar fi ”spânzurat” pe Lajos Kossuth în piață la Debrecen?
Acţiunile provocatoare antiromânești ale radicaliştilor din UDMR susţinute de lideri precum Tokes Laszlo sau Kelemen Hunor şi mulţi alţi membri UDMR subminează autoritatea statului. Tokes a declarat la Tușnad următoarele: ” Dorim să îl rugăm pe prim-ministrul, Viktor Orban, să susţină eforturile de autonomie a Ţinutului Secuiesc într-un mod mai eficient ca până acum, ştiind că integrarea fără drepturi comunitare şi fără autonomie este un teren propice pentru asimilare”, a declarat Laszlo Tokes.
Tokes mai amintește faptul că acum doi ani preşedintele Klaus Iohannis a acuzat PSD că „vor să asigure o autonomie largă pentru Ţinutul Secuiesc” şi că „vor să dea Transilvania ungurilor”, mai exact, lui Viktor Orban.
”Și că UDMR va profita de prezența în Guvernul României pentru a da un nou impuls subiectului autonomiei, care necesită aprobarea Parlamentului României” a mai declarat Tokes.
https://jurnalul.ro/editorial/secuii-si-actiunile-antiromanesti-de-pe-teritoriul-romaniei-900551.html
În urma declarației lui Tokes de la Tușnad, ar trebui să ne întrebăm care este cu adevărat scopul UDMR în alianța PSD-PNL deoarece se observă că UDMR duce o luptă fățișă contra intereselor românești.
Până la urmă, aș compara această clasă politică asemenea unei ”haite de lupi” pe care poporul român a delegat-o în ultimii 32 de ani să reprezinte interesele naționale, iar ea nu au făcut altceva decât să devoreze avuția poporului român, vânzându-se pe un pumn de arginți celui care dădea mai mult, inclusiv maghiarimii.
De aceea, cred că toate aceste ofense aduse poporului român nu au avut loc fără concursul autorităților românești care nu înțeleg dimensiunea evenimentelor destabilizatoare la adresa statului de drept românesc.
Cu siguranță Orban este suficient de șiret ca să-și dea seama care ar fi fost reacția românilor față de vizita lui și tocmai de aceea și-a adaptat discursul amintind războiul din Ucraina și vorbind despre nevoia de unitate a statelor din Estul Europei față de ofensiva vestică.
Un discurs vibrant și înțelept ne-a oferit ungurul, însă românii cu mai multă minte decât cei care conduc țara au învățat să se teamă de unguri chiar și când fac daruri.
Școala de Vară de la Băile Tușnad, începând cu acest an, trebuie să nu se mai organizeze sau să aibă un corespondent pentru românii din Ungaria. România nu mai are nevoie de panseurile destabilizatoare ale revizioniștilor maghiari, nici de discursurile TED ale lui Orban și nici ca ungurii să joace miuța, la propriu și la figurat, pe teritoriul României.
Ciprian DEMETER
Motiv de bucurie la DGASPC Arad
Bogdan Ghica, un tanar crescut și ocrotit de mic copil în casele de tip de familial și centrele de plasament din judetul Arad a trait vineri bucuria depunerii Jurământului Militar la Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina.
Erika Stark, directorul general al DGASPC Arad, a ținut să-i fie alături lui Bogdan în acest moment special și, împreună cu Corina Ciobanu, angajată ca educator la DGASPC Arad, mama de suflet a copiilor din Casa Prietenia din Lipova, au asistat cu emoție la ceremonia de depunere a jurământului.
Bogdan a fost crescut și ocrotit de mic în Casa Prietenia din Lipova, aflată în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad, unde s-a bucurat de un mediu apropiat celui familial. Visul lui este să devină polițist, fiind un tânăr cu spirit justițiar și dornic să facă bine comunității.„Noi toți am fost din prima clipă alături de Bogdan, așa cum îi încurajăm și sprijinim și pe ceilalți copii și tineri din sistem să urmărească să își definitiveze studiile, să își fixeze obiective și să dea tot ce este mai bun din ei pentru a reuși să ajungă acolo unde și-au propus. Drumul lui Bogdan nu a fost unul ușor, dar îl admirăm cu atât mai mult cu cât a perseverat și nu a abandonat nicio clipă gândul că va ajunge polițist. Astăzi suntem cu toții convinși că el se află pe drumul spre o carieră de succes și că se va bucura de multe reușite. Bogdan reprezintă un model de urmat pentru toți copiii și tinerii din sistemul de protecție din România”.
Bogdan Ghica a absolvit școala cu note bune, examenul de Bacalaureat l-a luat cu notă peste 8, iar la Școala de Poliție a fost admis din a treia încercare. Reușita și ambiția lui reprezintă un model de urmat pentru toții copiii și tinerii din sistemul public.
DGASPC Arad mulțumește, de asemenea, tuturor celor care l-au susținut pe acest tânăr de-a lungul timpului.
Noaptea DJ-ilor la Ghioroc
Se anunță cea mai lungă noapte din cadrul Ghioroc Summer Fest! Va fi noaptea în care muzica electro și house va electriza atmosfera de pe plaja lacului.
Accesul este liber la distractie!!!
Ia-ți prietenii cu tine și hai pe plajă!
DJ Sava, Toby Romeo, Manuel Riva, Marius Onuc, Alexandru Ungur și Mike Kross vor mixa în noaptea de 23 iulie până în zorii zilei.
Vor pregăti atmosfera pe tot parcursul zilei de sâmbătă, echipa de la Decathlon împreună cu studenții UAV. Sunt gata să vă ofere o mulțime de premii. Totul e să acceptați provocările de pe apă și uscat.
Evenimentul este susținut de Primăria Ghioroc, CJA, UAV Arad, LSUAV.
Revoluționarii: o simplă amintire
Istoria, pe scurt: Oameni sătui de Ceușescu, ieșind cu piepturile goale în fața tancurilor. Nu aveau nici cea mai mică idee că îi va numi cineva revoluționari. Nici nu i-a numit nimeni, prea erau periculoși, mereu gata să lupte contra nedreptății, pentru o viață mai bună pentru ei și copiii lor. S-a înființat casta revoluționarilor, cu acte în regulă, iar apoi cuiva i-a venit ideea să-i umple pe revoluționari de onoruri, să le acorde privilegii peste privilegii, să-i scutească de taxe și impozite, să le dea pe daiboje gratuități peste gratuități, indemnizații mai mari decât salariile majorității amărâților. Desigur, fraierii curajoși nu au primit nimic, pentru că nici nu au cerut. Au primit, cu vârf și îndesat, cei care la revoluție se ascundeau ca șobolanii, iar apoi au ieșit și s-au instalat în fruntea bucatelor. Guvernele i-au manipulat dupul bunul plac, dându-le tot mai multe drepturi, Falșii revoluționari au făcut și fac afaceri, primesc indemnizații, un fleac pe lângă cât câștigă din afaceri. Amărâții curajoși și fraieri au rămas ce au fost și înainte de a visa că vor merge la revoluție, să moară pentru idei. Și unii și ceilalți au trecut demult de vârsta pensionării, trecuți în uitare. Guvernele nu-i mai folosesc, pentru că nu mai au nici cea mai firav capacitate de a aduna adepți și simpatizanți, pentru că oamenii s-a scârbit de veșnica scindare în organizații și grupări, sfâșiindu-se între ele pentru ciolan. Nimeni nu mai aude de ei, iar adevărații eroi, cei care s-au jertfit, sunt comemorați doar de către părinți. Ba, mai sunt și folosiți pe post de rampă de lansare de către unii dintre urmașii lor, care nu le-au fost niciodată cu adevărat părinți. Adio, revoluționari!
Fraierul de serviciu
LA MURĂȘ
Vara, Mureșul era „stațiunea” noastră. Modestă, dar curată, frumoasă, primitoare. La capătul străzii Renașterii, peste dig, se deschideau două alternative, la fel de ispititoare. O iei la dreapta, cobori la Aliman (unde prin anii `50 se scufundase și se împotmolise un tanc sovietic, întâmplare la care micălăcenii asistau ca la un spectacol) și de acolo, de-a lungul râului, spre podul Timișoarei (Timișorii, ziceam noi); asta când Mureșul era mai mic, de puteai, prin anumite locuri să-l treci în picioare. De când se desprimăvăra, până spre vară, Mureșul forma două brațe, care cuprindeau o insulă înaltă, cu pășune. Dacă, ajuns în capul „satului”, cum ziceau bătrânii, o luai spre stânga, ajungeai la Alexiu. O altă insulă, cu nisip extrem de fin și cu tufe de sălcii imature, dar bune pentru puțină umbră când te înfierbântai. Micălăcenii alegeau ambele lucuri pentru a se scălda, dar spre dreapta mergeau mai mult bătrânii, uneori cu caii, să-i spele, mai ales duminica. Spalau caii, apoi se scăldau și ei, în izmenele lor largi, uneori și cu șorțul în față. Pe acolo traversa și ciurda micălăcenilor (o parte din numeroasele lor vite) spre Sânicolau Mic, loc de pășunat ce aparținea Micălăcii.
Destul, cred că v-am plictisit cu atâtea amănunte. Tata avea plăcerea să pescuiască. Nu era chiar „bolnav” cu acest microb, dar îi plăcea. Parcă-l aud: „Tristane, hai să mergem la Murăș, să ne scăldăm. Luăm și undița cu noi”! Mă bucuram. Prindeam amândoi câteva muște, le băgam în cutia de chibrituri, și porneam. Cu bicicleta, eu pe rudă. Era o plăcere să te scalzi în Mureș, apa era curată și vedeai fundul albiei chiar și când îți ajungea la bărbie. Mă scăldam, tata pescuia. Apoi, îl auzeam, invariabil: „Tristane, nu te duci tu pe insulă să prinzi niște cosași, că am terminat muștele”? Asta era partea care nu îmi plăcea. De fapt nu era o întrebare, ci o indicație imperativă. Un fel de „du-te și”… Nu-mi plăcea pentru că pășunea, abia cosită, avea cotoare de iarbă care îmi intru în talpă, ca să nu mai spun de spini … Dar mă duceam, nu puteam spune că nu mă duc. Cum să zic NU?! Nici pomeneală. Era plăcerea lui să dea la lipuși, apoi îi punea în borcan cu ceapă, în saramură … Acum, privind în urmă, ce n-aș da ca tatăl meu să mă mai ia cu el la scăldat. I-aș prinde toți cosașii de pe insulă!
Tristan MIHUȚA
De la Jeni (GENIN) citire: Azi despre… asfalt
Vara asta mi se tot arată drumuri de București. Vreau să-i transmit, pe această cale, ministrului (care se uita chiorâș al) transporturilor, care a zis că „țara asta n-are nevoie de autostradă”, că în dreptul cuvântului „imbecil” din dicționar e poza lui; și că toți ăștia de bateți câmpii pe la televiziuni, plătiți cu banii neamului ăstuia și aveți impresia că știți politică și infrastructură și cum se fac banii și cum anume se aduc banii într-o țară, sunteți pe lângă! Complet pe lângă. O gașcă de incompetenți care inventați numai scuze și n-ați pune mâna pe lucru neam. Din mistrie făceam autostrada aia dintr-un capăt al țării în altul. Din mistrie, clar? Dați-vă demisia, băi, dați-vă demisia! Nu sunteți în stare de mai bine de 30 de ani să legați amărâtul ăsta de Arad de Capitală, cu o dungă dublă de asfalt. Plecați, dacă aveți obraz și rușine! Putorile neamului care sunteți!
Eugenia CRAINIC
Ca și în 1989, când milițienii „s-au salvat” băgând în față militarii, istoria se repetă!?
Cu mentalitatea aceasta, de a avea structuri privilegiate, întreținute din bani publici, cu merite discutabile din punct de vedere moral, nu vom intra niciodată în rândul lumii civilizate și nu vom fi primiți în Schengen!
Nu sunt invidios și nici nu sunt adeptul principiului „să moară și capra vecinului”! Din contra, apreciez valoarea, performanța, sacrificiul și sunt pentru stimularea performanței și a recompensării eficienței. Dar, continuând să ignorăm principiile de bază ale economiei europene – respectiv ce înseamnă sustenabilitate când e vorba de cheltuieli publice și ce înseamnă să întreții o castă, care nu produce nimic, plătind-o dublu sau triplu față de cel ce produce -, mi se pare mai mult decât evident că trăim într-un stat arhaic, anacronic, care se întrece în a acorda rente, aiurea, din împrumuturi, fără o logică elementară și fără a ține seama de performanță economică. Efectul? Statul va sucomba și va eșua în anarhie! OK! Dacă-i asculți (cu excepția militarilor, care nu intră în discuție), toți cei care primesc, acum, pensii fără contribuție (deci, din start, fiind avantajați, imoral, nu numai cu faptul primesc venituri neimpozabile, mult peste medie sau cu ieșirea la pensie în floarea vârstei de muncă, ci și cu un mecanism șmecheresc, de tip mafiot, ce permite stabilirea unei pensii mai mare decât salariul), susțin că le merită, că sunt „speciali” ca funcții și că, de fapt, astfel le este răsplătită muncă „specială”, riscul la care se supun și alte bazaconii, mai mult paranormale decât normale, ca logică, în raport cu munca și importanța socială a muncii a altor categorii sociale (care, analizate pe fond, sunt la fel de „speciale”).
E o relativitate mai mult decât absurdă și păguboasă această ierarhizare și, e clar, discriminatorie. Înțeleg să faci diferența prin salarizare, dar să-i scutești și de obligațiile fiscale și să le asiguri pensii mai mari decât salariile? Pe de altă parte, când e vorba de repere de raportare, respectiv alte țări ale UE, cu o economie și performanță economică apropiată, se contestă comparația, pe motiv că nu e corectă și nici relevantă. Adică s-o ignorăm, că nu contează ce fac alții, care au sisteme echilibrate, după ani de experiență!? Însă, dincolo de importanța sau exagerarea importanței sociale a funcției și muncii, care stă la baza relativității discriminatorii a asigurării pensiei fără nici o legătură cu contributivitatea; dincolo de faptul că, paradoxal, nu se simte contribuția „specialilor” la colectarea veniturilor fiscale (din contra), ceea ce se scapă, deliberat, din vedere (cu excepțiile de rigoare, ale celor ce sunt în stradă), e lipsa de performanță profesională și socială a muncii, care să justifice absurdul pensiei. Adică asigurarea de privilegii și rente pentru ce? Pentru incompetență, ineficiență sau subminarea autorității publice? Că asta rezulta din raportul: sancționat și executat! Paradoxul? Cei mai prosperi indivizi, în România, sunt, culmea, cei condamnați pentru fraude fiscale! Într-o țară care deține triste recorduri în materie de furturi cu autori necunoscuți, crime cu autori necunoscuți, tâlhării și violuri nerezolvate, evaziune fiscală în proporție de 40% din PIB, ori în care furtul banului public, fără a fi deferiți justiției autorii; o țară în care gradul de colectare este mult sub media UE, care împrumută zeci de miliarde să acopere frauda fiscală și ineficiența autorității publice, să ai pretenția că meriți pensie fără contributivitate (nici la propriu și nici la figurat), e un sacrilegiu moral și un atac la democrație, bun simț și a logicii elementare. Că nu e normal să ți se plătească un serviciu pe care nu l-ai prestat. Când 70% dintre infractorii care au prăduit bugetul public, scapă, speculând incompetența organelor de poliție, de urmărire penală și justiție, ori scapă mituind justiția ori racolând -o ca complice, în ce logică merită polițiștii, procurorii și judecătorii, pensii fără contributivitate? De unde pretind pensiile, dacă cei ce fură banii publici sunt protejați sau iertați? Ce stimulează statul, de fapt, prin pensii fără contributivitate și fără nici o legătură cu performanța? Nu jaful bugetar? Nu falimentul fiscal al României? Se pare că da! Când statul (inclusiv cel de drept) e „în pioneze” (adică aproape in faliment, pentru că cei ce ar trebui să contribuie sunt scăpați de viitorii pensionari „speciali”) și nu funcționează, nefiind capabil să colecteze veniturile fiscale necesare funcționarii, fiind „urecheat”, frecvent, de autoritățile din UE pentru deficit uriaș de cont curent, pentru ce merite sunt atribuite salarii mai mari decât în Germania, scutire de la plata contribuțiilor sociale, ori pensii astronomice în raport cu pensia medie, unor categorii sociale care nu și-au adus aportul la echilibrarea bugetului public? Nu-i așa?
Analizați câte din hoțiile constatate au fost confirmate de organele de poliție, parchete, instanțe și câte au fost recuperate! Nici 10%! Și dacă vorbim de stat de drept și respectarea Constituției, e moral și corect să apelezi la falsă discriminare, când e vorba de protecția privilegiilor, dar să te faci că nu vezi că, în fapt, discriminați sunt cei care primesc pensii în raport de contribuție? Asta e egalitate constituțională și democrație bazata pe stat de drept? Să iei de la cei mulți, să atribui discreționar unor caste, chiar dacă meritele (cu unele excepții, cum sunt cei din poliția judiciară, DIICOT sau cei din stradă) sunt relative? Adică, așa funcționează statul de drept? Cei cu salarii mici, sunt obligați să contribuie, indiferent unde își desfășoară activitatea, în timp ce cei cu salarii mari (de doua, trei, patru sau cinci ori peste media), sunt scutiți de la plata contribuțiilor, chiar dacă pun în pericol stabilitatea bugetară a statului? Așa „grăiește” Constituția? În aceeași notă, când e vorba de protecția privilegiilor, chiar dacă bugetul este în faliment, observăm culmea imoralității și absurdului, pe care o îmbrățișează chiar miniștrii aflați la guvernare (în frunte cu D-l Bode, care încă n-a realizat că, legal, polițiștii sunt funcționari publici civili, nu militari). Ni se vinde aceeași veșnică marotă, că polițiștii nu pot fi obligați să contribuie la fondul de pensie și nu pot fi pensionați în funcție de contributivitate, pentru că sunt asimilați militarilor și că salariile și pensiile lor sunt militare. Oare? Ne-am tâmpit definitiv? De unde naiba ați scos imbecilitatea aceasta, domnilor, că polițiștii sunt militari sau sunt asimilați militarilor? De unde ați scos marota aceasta cu care ne bombardați asiduu, că profesia de polițist e una militară și e una extrem de periculoasă și stresantă? Cu excepția unor servicii, care interacționează direct cu infractorii, ce e periculos și stresant în poliție? Statul în birouri? Ca 70% din polițiștii, cu funcții și salarii mari, n-au nici o interacțiune cu infractorii! Nu vă e un pic de rușine să susțineți o astfel de minciună, sfruntată, riscând să aruncați în aer PNRR și să pierdeți miliarde de euro, văduvind întreaga populație a României, de dreptul de a obține fonduri pentru dezvoltare și creșterea nivelului de trai, doar pentru a menține niște privilegii și niște rente neconstituționale, pentru o categorie socială ce se vrea altceva decât e? O să dați vina pe USR și Ghinea pentru pierderea fondurilor europene? Cum puteți susține o astfel de aberație, riscând pierderea banilor de la UE, că polițiștii sunt militari ori asimilați militarilor, când, conform Legii 188/1999, Statutul funcționarului public și Codului administrativ, polițiștii sunt, încă din 2002 (precum restul funcționarilor din ministere) funcționari publici? Faptul că le-ați permis, ulterior, după demilitarizare, să-și facă, șmecherește, un statut special, semi militar, printr-o Lege ordinară, 360/2002, care adaugă la Legea organică, 188/1999 (ca și cum Legea 188/1999, n-ar exista), înseamnă ca sunt militari? Ăsta-i stat de drept și normalitate, când de drept e funcționar public, civil, dar în fapt are prerogative militare? Cum adică Legea 360/2002, emisă în baza Legii 188/1999, care stabilește clar că polițistul este funcționar public și nu militar, anulează prevederile Legii 188/1999 sau o golesc de conținut (o fac inaplicabilă) și este constituțional și democratic așa, ca polițistul să fie și civil și militar? De când o lege ordinară modifică și schimbă o lege organică și de când polițistul a redevenit militar? Suntem în paranormal, domnilor? Ce facem, totuși, cu democrația, care nu permite unui militar sa ancheteze civili? Continuă să ne aresteze și cerceteze militarii, de fapt? Că asta susțineți! Că ați demilitarizat, formal Poliția, pentru a adera la UE, dar, în fapt, polițiștii sunt militari! Continuând cu marota aceasta, bazată pe minciună și încălcarea Constituției – ori a tratatului de aderare la UE -, că polițistul este, de fapt, militar sau asimilat militarului și că e normal să fie plătit precum militarii, chiar dacă e funcționar public și că e normal și legal să beneficieze de pensie militară, nu faceți decât sa susțineți o minciună cu care sfidați democrația, legile, Constituția si, mai ales, directivele UE, persistând într-o uriașă eroare de organizare socială, care servește nu democrația, nu statul de drept, cu interese meschine, autocrate, așa cum le servește PSD de peste douăzeci de ani. Apropo! Chiar așa! Nu puteți reforma pensiile polițiștilor, aplicând formula contributivității (nu retroactiv, ci pe viitor)? Ce va împiedică? Faptul ca sunt, formal, militari? Susțineți o minciună grosolană, domnilor, care se va termina urât pentru România și pentru viitorul societății! Polițiștii, conform Legii organice, 188/1999, Codului administrativ și tratatului de aderare la UE, nu sunt militari și nu trebuie asimilați militarilor, ci sunt civili ce se supun legilor civile. Cum adică civil cu statut de militar? Nu e o eroare de interpretare! E o șmecherie tipic românească, rezolvată în stil mafiot, prin presiune unei caste asupra Guvernului și Parlamentului, care a cedat șantajului și traficului de influență. Asta e salarizarea polițiștilor, plata contribuțiilor sociale și pensionarea lor: a fost asimilată, forțat, imoral și nelegal, cu binecuvântarea Parlamentului, cu cea a militarilor, fără să se sesizeze că e contrar legii.
Apropo! Cu excepția Rusiei și Chinei, nicăieri în lumea civilizată polițistul nu este militar și cu atât mai puțin în UE. De fapt, conform legii și tratatului de aderare la UE, nici în România, legal, nu e. Cu toate acestea, vine D-l Bode și ne ia de fraieri, spunându-ne că polițiștii sunt militari și că mai bine pierdem toți banii europeni decât să admitem că polițiștii nu sunt militari! În ce lume trăim, când un ministru al guvernului manipulează în acest fel opinia publică și populația, cu riscul ca țara să piardă miliarde de euro? Da, dacă tot vreți să-i faceți, pe polițiști militari, domnilor, faceți-i, dar nu în UE, ci după ce vă veți alipi CSI-lui lui Putin și Lukashenko! Că văd că într-acolo vă îndreptați și cu mare viteză! În UE, după cum bine știți, polițistul nu e militar, ci funcționar public (fără statut special) și nu are rente sau privilegii speciale. E plătit din bani publici, ca orice funcționar public și are pensie ca un funcționar public. Nu vă convine astfel? Vreți polițiști civili, dar cu drepturi militare? Vreți să remilitarizați (de drept, că de facto ați făcut-o, aprobând Statutul polițistului, prin încălcarea legii și Constituției) polițiștii (așa cum a declarat pesedistul Fifor)? N-aveți decât o variantă: ieșirea din UE, domnilor! În lumea civilizată și democrată, unde funcționează statul de drept, adică unde legea e respectată, militarii nu anchetează civilii, polițiștii nu sunt militari, nu sunt scutiți de contribuții sociale și nici nu au pensii mai mari decât salariile, precum în România lui Bode. Nu sunt, nicăieri în UE, o castă privilegiată, căreia i se asigura rente și pensii speciale la 45 de ani, pentru că s-au surmenat în birouri. În concluzie, se pare, sunteți într-o uriașă dilemă, domnilor aflați la putere, alături de PSD: ori continuați, nelegal și neconstituțional să tratați polițiștii și alte categorii de privilegiați, asimilându-i cu militarii – pe baza unor legi ordinare ce anulează legea organică -, ori sacrificați un popor, pentru o castă, riscând „out” din UE. Pentru că, să fim serioși: și pervers și în rai, oricât de șmecher ai fi, nu se poate! De fapt, să spunem adevărul: de ce sunteți în dilemă (mă refer la cei din PNL, pentru că cei din PSD se știe că sunt adepții neocomunismului)? Pentru că sunteți șantajabili, domnilor aflați la guvernare! Adică aveți prea multe „schelete în dulap”, vă știți cu „musca pe căciulă” sau, mai rău, aveți în plan să vă îmbogățiți, prin metode „neortodoxe” și vă e teamă de polițiști. Iar ei profită de imoralitatea voastră pe care o exploatează de treizeci de ani în beneficiu personal. De aceea n-aveți curaj și tolerați, de peste douăzeci de ani (din 2002), această mizerie socială: de drept, polițistul este funcționar public (răspunde în fața legii ca un funcționar public, nu în fața Parchetului militar) și ar trebui să fie salarizat și sa beneficieze de pensie conform legii funcționarului public, dar în fapt, în ceea ce privește salarizarea și pensionarea, polițistului este considerat militar, chiar dacă a fost demilitarizat din 2002 (ca o condiție esențială pentru a adera la UE). Sau, ce să înțelegem? Că demilitarizarea a fost o minciună și ați „dres-o” printr-o altă măgărie tipic comunistă: modificarea unei legi organice cu o lege ordinară? Că de douăzeci de ani nu există democrație și suntem anchetați, ca în timpul dictaturii, de militari, de facto? Că, dacă polițiștii sunt militari, cum susține ministrul Bode, înseamnă că toate dosarele instrumentate de polițiști, sunt abuzuri din punct de vedere al democrației. Așa o fi?
Pavel ROMAN
Aceeași Mărie… cu aceeași pălărie
Mulți , ba poate aproape toți, dintre cei care în această perioadă tulbure de la UTA s-au împărțit în două tabere ( actuala conducere- viitorii investitori), au rămas dezamăgiți și s-au întristat la finalul înfrâgerii suferită de UTA, la Pitești.
Lăsând la o parte ”Războiul”, ” Revoluția” , ” Puciul ” sau cum vreți dumneavoastră să-l percepeți, oricare dintre noi și-a dat seama că UTA a deschis noul sezon al Superligii cu ” aceeași pălărie”. Nimic nou sub soare, ba mai mult, și în singurul ei compartiment, cu care ne mai lăudam, cât de cât, apărarea, au apărut lacune grave.
Vuckcevic a părut coborât pe teren din altă lume, Erico (refuzat din nu știm ce motive) introdus prea târziu acolo unde îi e locul, teste cu Dobrescu și Hoxallari nereușite. Toate au contribuit decisiv la oportunitățile oferite pe tavă inepuizabililor Bertrand și Ișfan, rămânându-le doar lui Benga și Iacob sarcina de a petici cât de cât greșelile coechipierilor săi.
De la apărare în sus, vorba titlului, ” Aceeași Mărie cu aceeași pălărie”. Doi ” paznici” , Batha și Fl. Matei, prea puțini pentru a atenua impactul argeșenilor. În fața lor , cu rolul de a ” cânta la pian”, Ubbink, Miculescu și Otele, departe de ” simfoniile” interpretate în alte partide.
A mai rămas Claudiu Keseru. A rămas , unde? Asta se întrebau deseori și cei doi comentatori de la Digi. Când ai doi coechipieri care au minsiunea de a ” căra pianul” și alți trei care să cânte la el în așa fel încât să-i facă să viseze pe cei din apărarea Argeșului, lui Keseru nu-I mai rămânea decât să apese odată sau de mai multe ori pe un ” La” sau pe un ”Si bemol” sau pe ce-ar fi crezut el și era de-ajuns. Claudiu însă, a fost ieri departe de claviatură, protestând deseori prin vorbe sau gesturi pentru un pian dezacordat.
La finalul unui concert, dirijorul se întoarce spre public să mulțumească. Ieri, dirijorul a trebuit să stea cu capul plecat spre orchestranții lui și să nu-l mai ridice până la meciul următor.
Haide UTA!
Ioan HAMZA