De la Jeni (Genin) citire: Niște mărturisiri, să nu cumva să credeți că-s cine știe ce iubitoare de mâțe

0
• Până să găsim mâța asta a noastră, botezată de fiică-mea Sierra, cu doi de r (cică e extrem de important!), n-am pus mâna pe nicio mâță, în viața mea, eu fiind a dog person, așa cum știu bine toți cunoscuții mei. Și nici măcar orice dog person, ci una pentru care câinii încep de la genunchi în sus;
• Pe Sierra n-am atins-o deloc, din 4 august, de când a găsit-o fiică-mea cu soacră-mea, până pe la începutul lui septembrie, de frică să nu rup ceva în ea. I-am pus două degete pe spinare și am simțit doar oase și coaste. Mi-era să n-o strâng mortal.
• Mâța, cu un talent nativ, cred, s-a gudurat printre picioarele mele ca o miloagă, ajungând de pe jos în poală, apoi în brațe, apoi sub bărbie, drept care azi îmi beau cafeaua cu ea-n gât, unde toarce de parcă toată liniștea lumii ar fi acolo, iar sub bărbia mea ar fi singurul loc serenisim de pe Pământ.
• Nu-i mai simt oasele, că e rotundă și are burtan, mi-e că trebuie să o trec la dietă, dar mă documentez încă; nu știu clar dacă trebuie să pună botul toți ai casei, ori de câte ori cerșește mâncare cu o voce subțire și șerpuitoare, de divă veșnic în mizerie.
• Îi plac bătăile inimii, un coș gri cu steluțe albe, un șoricel din pâslă, cu niște pene înfipte-n loc de coadă și parizerul. Dacă îi dau parizer și mă prefac că i-l iau, mârâie cum n-am auzit pe nimeni în viața asta mârâind. În rest, bobițe cu gusturi, cred, că prea își pierde vremea cu ele.
• La toți ai casei scoate ghearele, la mine, niciodată. Dar, niciodată.
• Dacă mi-ar fi zis cineva că aș fi în stare să scot niște ochi cuiva care s-ar atinge cu gâduri negre de mâța mea, i-aș fi zis să se ducă-ncolo! Well…
• Deși habar n-avem când e născută, am decretat ziua mâței pe 4 august, când am găsit-o. Apropo, fiu-meu îi zice Filip, iar prietena Sorina e de părere că i se potrivește. Fiică-mea însă o ține pe-a ei, cu Sierra, iar eu, ca să-i las pe toți făr’ de mâță, o strig „Țiiiiiiț!!” și vine ca apucată, lăsându-i baltă.
• Habar n-am cum e cu mâță, dar parcă nimic nu mai e cum era, iar era-ul fără mâță nu mi-ar mai plăcea.
Ca să știți!
Eugenia CRAINIC (fb)

Ne mai „frigem” odată? 

0
Mark Twain a spus un adevăr incontestabil: dacă votul ar conta, n-am mai fi lăsați să votăm! De ce e un adevăr? Pentru că doar aparent decizia ne aparține. În realitate, nu avem opțiune și nici liber arbitru. De fiecare dată suntem puși doar să decidem între ce ni se oferă, adică între ce ni se impune, de fapt. Și, în pofida iluziei că avem de unde alege, de fapt n-avem. Asta pentru că sistemul politic este construit și funcționează pe principii mafiote, pe care cetățenii nu le pot controla. Adică, nu promovează, decât aparent, valorile și principiile morale. Candidații nu sunt selecționați pe criterii morale ci sunt impuși pe criterii de apartenență la grupuri de interese, de subordonare necondiționată, de lichelism, adică de capacitatea de a se prostitua moral și de a renunța la principii și scrupule. Astfel, candidatul ideal nu e cel mai valoros profesional și moral, ci cel care joacă cel mai bine rolul de competent și moral, dar e dispus, în realitate, la orice compromis i se cere, păstrând doar aparența de profesionist și de moralitate.
Din păcate, dincolo de aparențe, totul se rezumă la slugărnicia fața de adevăratul stăpân, respectiv față de indivizii care decid la nivel de partid. Și, la nivel de partid, decid cei ce au puterea financiară. Grupările politice, par, privite superficial, niște noțiuni abstracte, ce au la bază doctrine și reguli concrete, al căror efect e deservirea cetățeanului și realizarea binelui public. Nu-i așa! Grupările politice, cel puțin la noi, nu mai au nici o treabă cu cetățeanul și binele public, iar doctrinele și principiile sunt pur demagogice. În realitate, grupurile politice nu sunt altceva decât adunături de indivizi care luptă, prin orice mijloace, să ajungă la administrarea banului public, pentru a-și însuși o parte consistentă din impozitele și taxele plătite de cetățeni. Acești indivizi, care reprezintă, în fapt, adevărata față a grupărilor politice, nu operează la vedere. Ei nu au fețe publice și nici funcții importante în partide. Însă au decizia, pentru că sunt sponsorii care propun, susțin și propulsează candidații și culeg beneficiile exercitării puterii, pentru că, prin candidații imorali propulsați, controlează distribuirea banului public. Așa că, atunci când vă exprimați opțiunea, votând, doar aparent votați un candidat.
În fapt votați accederea la putere, adică la administrarea banului public, a celor ce-au hotărât cine este candidatul. Pentru că, fără influența și banii lor, candidații n-au nici o șansă să se afirme și să se impună. Or, când nu știi cine a făcut selecția, cine susține financiar candidatul, cine-i organizează și dirijează campania electorală, adică cine va fi beneficiarul real al adjudecării portofoliului, nu e clar că votul nu e liber și necondiționat? Liber arbitru ar fi dacă am ști cine a hotărât candidatul și ce interese urmărește prin susținerea candidatului. Abia atunci am vota în cunoștință de cauză. Pe de altă parte, când votezi un candidat care a fost în funcție, ai văzut ce poate, pe cine deservește și îl reconfirmi, fără să  înțelegi mecanismul prin care sunt sifonati banii publici, înseamnă că ești un ignorant irecuperabil, suferind cronic de prostie asimptomatică. Asta e o tragedie! N-ai nici o scuză, dar asta e! Ești captiv asumat și-ți duci crucea predestinată. Când nu mai repeți greșeala (și ar fi bine să devină o regulă), înseamnă că gândești și ai evoluat. Când însă ai în fața alternativa de a alege între doua rele, adică între doi candidați ce sunt susținuți de grupări concurente la furtul banilor publici, atunci chiar că există o dilemă. Pe care să-l alegi? De unde să știi care dintre cei ce au propulsat candidatul, sunt mai avari, mai lacomi, mai perfizi și mai imorali? Treizeci de ani de alegeri „libere” n-au oferit un răspuns la această dilemă și mereu ne-am fript. Puțini, foarte puțini au infirmat realitatea că majoritatea candidaților au fost, sunt și vor fi slugile crimei organizate. Am votat cu PSD, ne-am fript! Am votat cu PDL, ne-am ars! Am votat cu PNL, ne-am prajit! Am votat cu PNȚCD, ne-am opărit! Am votat cu PRM, eram să ajungem la balamuc! Ce mai avem? USR?
Știe cineva cine sunt „greii” care susțin financiar această grupare și pe candidații „selecționați” ca să știm ce urmează în următorii patru ani, dacă-i votăm? Ca să nu ne mai ardem, frigem, opărim sau să scăpăm de balamuc? Ca să scăpăm de blestemul: „schimbarea regelui, bucuria prostului?” Eu unul sunt într-o mare dilemă, din acest punct de vedere. Pentru că dacă știu cine sunt regizorii ce implementează scenariile, actuale, la PSD și PNL, nu-i știu pe cei de la USR. Și cum nu poți juca, aiurea, fără muzică, cum să votez în orb? Așa, ca la loterie?
Dacă mă trezesc că sforarii din culisele USR sunt mai avari, mai cinici, mai perverși, mai ipocriți și mai lacomi decât cei de la PSD sau PNL? Nu ne-am ars cu PDL-ul lui Udrea, Cocoș, Videanu&Co., care au jefuit totul, de-au lăsat România mai ceva ca Ștefan, câmpiile, în fața turcilor? Ce naiba am făcut, atunci? Gândesc ca unul care nu așteaptă „recompense” sau vreo „șansă” de promovare politică și nici nu vede „cai verzi pe pereți”, ci ca un om normal într-o lume normală, care ar vrea ca votul să nu mai fie, veșnic, o farsă, ci să conteze, cu adevărat! M-am săturat de cumpărat iluzii, vândute de șmecherii ce mă tratează ca pe prost!
Pavel ROMAN

Simulacrul educației naționale

0
A educa un om doar din punct de vedere intelectual, nu şi moral, înseamnă a educa o ameninţare pentru societate, spunea Roosevelt, iar ameninţările pentru societatea românească au devenit, se pare, din ce în ce mai multe şi mai grave după 1989 şi, cu tot optimismul bezmetic care m-a caracterizat toată viaţa, nu văd o îmbunătăţire a lucrurilor. Anul 2020 a fost un an greu, plin de provocări, şi, totodată, o oportunitate de a testa capacitatea naţiunilor şi a indivizilor de a face faţă unor situaţii care nu se regăseau în cele existente traiului confortabil şi predictibil cu care omenirea a fost obişnuită de câteva decenii încoace. Ne stabilisem o zonă de confort despre care credeam că o merităm, deşi nu foarte mulţi indivizi ar fi putut spune că au făcut ceva pentru ea. Educaţia morală despre care vorbea Roosevelt a ajuns în România anului 2020 să fie doar o rătăcire a vreunui personaj anacronic. Pe lângă provocările legate de pandemie, sistemul educațional din România are de înfruntat tocmai această lipsă a educaţiei morale care a căpătat dimensiunea îngrijorătoare a unui gigant, construit de 30 de ani încoace şi altoit în fiecare an cu un tupeu imaginativ caracteristic fiecărei orientări politice. Trasformarea învățământului românesc în agent electoral, politizarea numirilor la conducerea instituţiilor de învățământ şi a inspectoratelor şcolare, posibilitatea cadrelor didactice de a adera la o formaţiune politică şi lipsa transparenţei privind declararea averii acestora sunt nişte realităţi despre care fiecare partid politic face referire doar în situaţia în care se află în opoziţie. A fost şi cazul Partidului Naţional Liberal care a condamnat cu vehemenţă numirile politice din învăţământul românesc, iar în momentul de faţă putem vorbi despre un procent de peste 60% dintre inspectorii şcolari care participă la alegeri pe listele PNL. Este lesne de înţeles că educaţia şi justiţia au reprezentat domeniile de interes ale tuturor partidelor politice, pe de o parte vizând tocmai distrugerea sistemului de valori al individului şi interesul scăzut pentru educaţie, prin promovarea unor cadre didactice slab pregătite şi subordonate politicului, pe de altă parte prin numirea în rândul magistraţilor a unor persoane obediente şi şantajabile tocmai pentru a muşamaliza lungul şir de nelegiuri, începând cu Revoluţia din 1989, continuând cu Mineriadele, până în zilele noastre, când putem vorbi de un 10 August, de un Caracal şi lista rămâne deschisă cu exemple din viaţa cotidiană. Până una-alta, învăţământul românesc a ajuns să fie o şcoală politică şi o reflexie a partidelor aflate la un moment dat la guvernare, iar aşa cum spunea Mark Twain, educaţia este totul, conopida nu este altceva decât o varză educate  într-un colegiu, prin agenţii electorali din şcoli, numiţi generic “profesori”, însă nu putem ajunge prea curând la stadiul de “conopidă”. Suntem tot o “varză” şi aceasta este pentru mulţi dintre noi încă un ideal!  Ciprian DEMETER  

Știripebârfe: PNL-ul umblă cu COVIDU prin giudeț

Amu îi bai mare. Zâce că o funcție importantă de la PNL Arad, partidă ce umblă dân căși în căși, dân cătunuri în cătunuri, sate în sate, comune în comune (aici intră și Aradul distrus de Falcă și compania lui de suflători în drâmbă), oraș în oraș, a fost depistat amu, amu pozitiv cu COVIDĂ. Ar fi voarba dă o senatoare dă la PNL Arad, Cristina, după cum ne-or informatără ăia dă la doișunsfert. No, amu îi bai și mai mare. Oare că câte persoane o intract în contact omu cela, că și muierile tăt oamini îs, și pă câți i-o pozitivat? D-amu și vezi coadă la teștele pentru Covidăreală la DSP, și bani căcălău pentru cei de la EXPO, unde-i pus un aparat, mai pe privat, așa. Și unde un test costă 370 lei noi.  Komunistul de serviciu Foto: A.U. OPERAȚIA

„Frăția” USR – PNL se vede cu pregnanță (și) la Arad

Într-un articol anterior am publicat o declarație de-a lui Traian Băsescu, fost președinte al Românieie, care spunea despre blatul dintre cele două partide cu precădere în București. Dacă vreți, pe scurt, USR face blat cu PNL. Noi am mai scris că doctorașul senator Wiener, cel pentru care ziua ar trebui să aibe minim 48 de ore pentru a reuși să dea o „geană” măcar pe la diversele locuri de muncă pe care le are. Și de unde ia -lunar- sute de mii de lei vechi. Am mai întrebat ce te poate determina să renunți la atâtea funcții și demnități, plus remumerațiile de rigoare, pentru o funcție de primar de comun, cum e Aradul. Ce salar are un primar? Și am mai spus-o că doctorașul Wiener, printre altele numit de Falcă în funtea Spitalului Covid Arad, este iepurașul de câmp al lui Falcă (Bibarț) pentru a rupe cât mai multe voturi de la adversarii politici. Dar, numai mâine, nu-i poimâine și vom afla răspunsurile și efectele. Domnule Wiener, bănuim că știți de existența celor două PCR-uri, aparatele alea de depistat virusul COVID, aparate care au fost achiziționate de către Spitalul Județean Arad, al cărui angajat sunteți. De cum au fost achiziționate, de către cine, dacă li se asigură mentenanța, dacă a fost pregătit personal autorizat și altele.               Bănuim că știți și cu cât au fost achiziționate. Dacă nu știți vă spunem noi că un PCR a fost cumpărat cu 22.000 ron, iar pentru călălalt Spitalul Județean a plătit 199.000 ron!!!! CARE ESTE PREȚUL REAL? Ne puteți răspunde, dacă tot vă bateți cu cărămida în piept că dacă veți ajunge primar veți însănătoșii Aradul (oare la fel cum ați făcut și cu Spitalul Județean pe vremea când erați director, Ferească Dumnezeu!). Și pentru cultura dvs. generală, dacă nu știți, vă spunem că cele două aparate, cel puțin (că ar mai fi unul), au fost achiziționate de la firma A.M.S. Trading Impex SRL, cu sediul în București, strada Turturelelor. Firmă care are asociați o firmă din Cipru și un cetățean israelian! Persoane împuternicite (administratori) fiind un cetățean din Republica Moldova și o doamnă născută în Oltenița. Ciudat amalgam.           Stați că nu e gata: obiectul principal al acestei firme este COMERȚ CU RIDICATA NESPECIALIZAT!!!!!! Cu alte cuvinte, ia de aici și vinde dincolo. De la chiloți, poate, până la aparatură medicală. Și atunci vine fireasca întrebare: DE CE Consiliul Județean Arad NU a cumpărat aparatură medicală de la o FIRMĂ SPECIALIZATĂ? Și mai sunt și alte întrebări firești: cine a montat aparatura, cine asigură mentenanța, garanția, cine a pregătit și pregătește  cadrel medicale care lucrează pe echipamentele respective? Doctorașule Wiener, deci, de care parte ești? A arădenului plătitor de taxe și impozite sau a lui Falcă, Cionca, PNL, Bibarț etc? Cât despre rezultatul și urmările controlului Curții de Conturi și al Poliției Arad la CJA, toate la rândul lor. P.S. Curios este faptul cine a plătit sutele de milioane de lei confiscate de Curtea de Conturi. Cine este vinovatul principal? BEȘ BAR dințărăș reorientat (P)  

De la Jeni (Jenin) citire: Olivia Steer știe di tăte!

0
Pe simpaticul meu grup de limba română, unde mai explic, când am vreme, cum stau lucrurile pe miriștea limbii ce-o vorbim, o doamnă a vrut să știe: „Cum se desparte corect în silabe: «fi-i-că» sau «fii-că»? Mie mi se pare corect: «fi-i-că»”. Adrian Dobroiu, un (de-a dreptul pasionat) de limba română, îi răspunde: „Unii vorbitori pronunță ca dumneavoastră, cu două i-uri în hiat. Alții pronunță al doilea i ca semivocală. Pronunția considerată standard e aceasta din urmă: fii-că.”
Doamna se declară lămurită, dar… ce să vezi! Nu trec bine câteva minute, că intervine, cine credeți, tocmai din sectorul VIP, tadadadaaam… Olivia Steer, supranumită și „antivaxerița”, grație talentului cu care ține ca orbul de bâtă că nu-i slobod să ne vaccinăm pruncii. Dar nu despre vaccinuri își dădea cu părerea `mneaei pe grupul meu, ci fix despre cum se desparte corect în silabe cuvântul „fiică”. O citez exact: „Accentul cade pe a doua vocală, potrivit DEX, semnalind, astfel, existența a trei silabe, in total: fi-i-ca. Proba bărbiei confirmă. Regula hiatusului întărește.” Buuun, zic, femeia n-o fi având încredere în ce zice Dobroiu, astfel că intervin și zic: „Olivia Steer, DOOM 2005 a statuat că pronunția cea mai frecventă este „fii-că” și nu fi-i-că, cu două i-uri în hiat. Ca atare, dacă ținem să respectăm regulile Academiei, vom despărți fii-că, iar regula bărbiei o lăsăm pe seama preșcolarilor, cărora e mai greu să le explici cum stau lucrurile în privința hiatului și, pe de altă parte, nici nu este o metodă infailibilă.” Ei bine, noua mea prietenă, Olivia Steer, tot nu mă crede și o ține pe-a ei. Îmi spune: „Pare că DOOM 2005 a statuat că sîntem sub dictatura proștilor: tot ce contează e că idioții formează majoritatea și, astfel, pronunția greșită devine corectă, pentru că e „cea mai frecventă”. Regula „nu te pune cu proștii” a devenit dictat academic! Splendid! Mă înclin! Voie bună!” Ca să înțelegeți toți ce-a vrut să spună madam Steer, vă „traduc”: anume, că dacă uzul a creat norma, atunci e absurd să se introducă în DOOM niște cuvinte folosite frecvent de niște PROȘTI, iar ele să devină norme. Proștii fiind, așa cum ați putut ghici, noi toți, bașca strămoșii strămoșilor noștri, care au contribuit de când lumea și pământul la mersul înainte al limbii române, vorbind fix exact cum le-a venit la gură. Faptul însă că la un moment dat, pe baza vorbelor lor, așa „proaste” cum erau, s-au născut și dicționarele, adică NORMELE, nu e pe placul doamnei Steer. Că e absurd, după părerea ei, că „idioții formează majoritatea și, astfel, pronunția greșită devine corectă, pentru că e „cea mai frecventă”.”
În fine, e absurd să mai stai să-i explici cuiva cu gândirea Oliviei Steer, aplicat, de ce majoritățile sunt importante. Atât în acest domeniu, unde exprimarea majoritară a ajuns normă, cât și în domeniul medical, unde majoritatea își vaccinează copiii, se întâmplă ceva ce nu e pe placul doamnei Steer: majoritățile decid; creează norme. Și tocmai de aceea unele lucruri sunt bune pe planetă, fiindcă nu au fost lăsați cei câțiva cu idei opuse (dar deștepte, mna!) să decidă într-o anumită privință.
Ca amuzament, vă redau mai jos și intervenția unui cetățean care face parte din „minoritatea” doamnei Steer: „Afla ca Olivia Steer e fiica unui fost profesor universitar lingvist foarte apreciat in Oradea, deci cum „aschia nu sare departe de trunchi”, cred ca o sustin pe deplin!” (Că doar cine n-are susținători în ziua de azi, nu?) I-am răspuns domnului, cu toată răbdarea din lume: „Domnule, nicio fiică de pantofar nu știe, obligatoriu, să pună pingele, după cum nicio fiică de medic nu știe, automat, dacă e bine să îți vaccinezi copiii sau nu. În cazul de față, Olivia Steer ne face pe toți proști, pentru simplul motiv că NU ȘTIE că uzul a creat norma și nu invers. Cu alte cuvinte, PROȘTII au creat limba, așa cum o auzim azi. Iar niște „proști” mai mari au creat NORMA, să avem, totuși, la îndemână, o variantă a ei îngrijită.”
Acuma: să ne bucurăm, dară, că ne năpădesc VIP-urile și ne împărtășesc din nețărmurita lor știință! Io ies puțin, că vreau să-mi arunc diploma la coș, numai că am nevoie de ceva timp, că-i dreptunghiulară și coșu-i rotund și nu știu exact cum să fac să încapă, îmi tot bat capul de câteva minute bune. Poate intervine noua mea prietenă și îmi dă o idee!
Eugenia CRAINIC (facebook)

UAV dă startul „Săptămânii europene a sportului”

0
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, prin Facultatea de Educație Fizică și Sport, împreună cu DJTS Arad organizează, începând de astăzi 23 septembrie și până în 30 septembrie, o serie de activități sportive în cadrul Săptămânii Europene a Sportului. Cei mici și cei mari sunt invitați să participe în data de 25, 28 și 29 septembrie la concursuri sau cursuri pe teme sportive. În data de 25 septembrie, la Complex Sportiv Subcetate, între orele 10-14 va avea loc un turneu de tenis de câmp pentru copii, studenți și adulți. În data de 28 septembrie, între orele 17-18 cei pasionați de Yoga pot asista la o lecție on line susținută de instructorul yoga Apurva Gupta (India), prin intermediu platformei  ZOOM. În 29 septembrie, arădenii sunt așteptați la un concurs de orientare sportivă, organizat în colaborare cu Cercul de Orientare din cadrul Palatului Copiilor.  Concursul va avea loc între orele 17-19 iar întâlnirea va avea loc la sediul UAV din Micălacă, zona 300, strada Elena Drăgoi. Informații, înscrieri și detalii suplimentare referitoare la oricare dintre aceste evenimente pot fi solicitate la adresa de email viorelpetruardelean@yahoo.com, la tel: 0743107 182 (Viorel Ardelean) sau 0722 226 390 (Ghimbir Lorena- pentru concursul de tenis).

CriticArad: Falcă, la telefon: „Nu credeam că Bibarț E O ȘOPÂRLĂ așa mare. [AUDIO]

0
Despre ipocrizia politicienilor, despre „n-ai mamă, n-ai tată” în politică, despre interese și corupție – „Susținătorul PNL”, Gheorghe Falcă: „Nu credeam că Bibarț e o șopârlă așa mare. Am greșit atunci când l-am desemnat pe Bibarț. Lucrurile au mers până când cineva l-a încărcat pe Bibarț” [ÎNREGISTRARE AUDIO] Nu se poate uita așa repede evenimentul de lansare a candidaților PNL organizat la sala Polivalentă, în 7 februarie 2020. Dacă noi am putea trece ușor peste, având în vedere că l-am ignorat și la acel moment întrucât am avut convingerea că este doar un show ieftin și atât, prin care PNL Arad, pe strategiile lui Gheorghe Falcă și ale Geaninei Pistru, dorea să fure startul campaniei electorale și să dea o lecție de forță atât celorlalte partide cât și masei electorale, cei 5000 de participanți la eveniment, ar fi bine să nu uite. Dincolo de spectacolul penibil, un concurs de dat „limbi în cur” celor care pe mulți i-au făcut oameni ( prin angajări, pe salarii nu de neglijat, în toate instituțiile statului din acest județ, prin contracte dedicate firmelor „agreate” etc), lansarea candidaților a avut și multe lupte de culise despre care nimeni nu pomenește. La acel moment, pe valul partidului era Sergiu Bîlcea și nimeni nu-și imagina că „tânăra speranță” nu va fi în stare să-i facă față. Nu e un secret pentru nimeni faptul că Bibarț nu a fost o opțiune pentru PNL Arad în ceea ce privește candidatura pentru primăria Arad și asta din motive și răfuieli din interiorul partidului dar și din convingerea că acesta nu este pregătit pentru ocuparea funcției. La acest capitol, putem fi de acord până și cu Gheorghe Falcă, oricât l-am contesta în general: Călin Bibarț, chiar dacă este marioneta perfectă, NU este compatibil cu această demnitate publică, are alura unui funcționăraș mediocru, are un discurs pueril și nu poate nici măcar mima că este pus pe fapte mari, iar în ochii lui Gheorghe Falcă  „este o șopârlă mare” și atât. Sergiu Bîlcea a fost prezentat arădenilor de însuși Gheorghe Falcă, printr-un comunicat de presă ca fiind: „ Acest om tânăr, cu experienţă foarte bună în managementul privat, cu un parcurs natural în administraţia locală – consilier local, apoi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, susţinut pe deplin de echipă, este Sergiu Bîlcea. Desemnat candidat pentru Primăria Aradului, Sergiu a făcut cu curaj un pas în faţă. Pentru că asumarea posturii de candidat, o ştia Sergiu încă de anul trecut, presupune curaj. În primul rând, e vorba de îndrăzneala de a te expune scrutinului public. De când a fost desemnat candidat de primar, fiecare gest, fiecare acțiune administrativă sau politică a lui Sergiu Bîlcea, au fost altfel judecate şi cântărite. Şi e foarte bine că s-a întâmplat aşa, mai ales că, făcându-şi excelent treaba la Consiliul Judeţean, Sergiu a trecut cu brio testul. Pentru că Sergiu Bîlcea ştia că are în spate o echipă care îl susţine, care crede cu adevărat că acum e vremea unui schimb de generaţii. Echipa liberală ştie că Aradul are nevoie de oameni cu energia şi curajul tinereţii, dar şi cu un parcurs matur şi profesionist în carieră. Această echipă, începând de la mine şi până la domnul Călin Bibarţ, i-a acordat prin vot încrederea deplină. N-au existat, în niciun moment, motive care să ştirbească această încredere, n-au existat nici voci care să conteste public candidatura lui Sergiu Bîlcea, n-au existat nici persoane care să-l contracandideze în interiorul echipei. Nimic altceva decât zvonuri şi speculaţii. Mici intrigi care contestă sondajele, deşi acestea îl califică şi ele pe Sergiu Bîlcea, iar pe mine, personal, mă creditează constant cu peste 50% încredere în percepţia publică, fiind singurul politician arădean care se bucură de acest scor. Pentru că, aşa cum spuneam, încrederea ţi se acordă când schimbi lucrurile în bine. Când laşi oraşului peste 200 de milioane de euro atrase din fonduri europene, bani cu care un primar tânăr, profesionist şi energic, ca Sergiu, va face o treabă excelentă, schimbând în continuare oraşul”. „Suntem un partid mare și serios. Nu ne răzgândim de azi pe mâine”, spunea Falcă în februarie 2020. Păi, cum? Între timp ați devenit un partid mic și neserios? Cum ați căzut în derizoriu? Cât de ipocrit și de penibil să fii? Ce spunea Gheorghe Falcă, de fapt, în culise despre evenimentul „olimpic” de la Polivalentă, reiese cât se poate de concludent dintr-o înregistrare audio a unei conversații telefonice, când maestrul de ceremonii ipocrite de partid, încerca s-o convingă pe fosta soție a lui Sergiu Bîlcea să participe și ea la sceneta din seara lansării, ca o „soție iubitoare” care să primească „buchetul galben” de la „candidatul Sergiu”, în prezența și în aplauzele amantei Geanina Pistru. O telenovelă penibilă în regia Gheorghe Falcă. Pentru cine are răbdare să asculte integral, conversația este un veritabil autodenunț în ceea ce-l privește pe Gheorghe Falcă cel puțin în ceea ce privește relația Pro Arhitectura – primăria Arad și o dovadă incontestabilă a caracterului oamenilor politici. De fapt, a lipsei de caracter a acestora. O dovadă incontestabilă a faptului că nu există nicio legătură între imaginea reală a politicienilor și imaginea vândută pe afișe, în discursuri și-n postări electorale. O dovadă a „familiei de interes”. O dovadă despre cât ne mint, despre cât teatru sunt capabili să joace numai să primească votul spectatorilor. Despre cât de naivi sunt arădenii dacă, după 16 ani, mai cred tot ce le spune Gheorghe Falcă. În oglindă, „puritatea” lui Sergiu Bîlcea – candidatul, astfel cum ni s-a tot autodescris prin postările sale publice dar și cum ne-a fost prezentat de Gheorghe Falcă, ni se dezvăluie doar o creatură hidoasă, de bărbat debusolat și extrem de agresiv, capabil să-și agreseze la beție nevasta punându-i cuțitul la gât, un bărbat plin de datorii și care uită să le restituie, un politician care preferă să plătească pensia alimentară „la negru” pentru că nu poate justifica 2000 de euro/lună! Cam asta este pe scurt imaginea reală a lui Sergiu Bîlcea, liberalul care nu contenește să ne ceară votul – acesta fiind un rezumat despre caracterul său, extras din înregistrarea audio atașată la finalul articolului. Sergiu Bîlcea, 8 februarie 2020, după lansarea oficială a candidaturii sale: #AradulFrumos#EchipaPNL Am curajul să mă gândesc la Aradul frumos, pentru că intrăm într-o altă etapă de dezvoltare. Cea mai mare dorinţă a mea este să le construim copiilor noştri un viitor aici, acasă, la Arad, într-un oraş frumos, curat, sănătos, verde de la un capăt la altul! Le mulţumesc celor 5 000 de liberali care au susţinut lansarea candidaturii mele pentru Primăria Arad, suntem cea mai puternică echipă! Pornim la drum, cu gânduri bune şi conştiinţa curată, cu convingerea că vom scrie împreună istoria Aradului! Cu Dumnezeu înainte!” – câteva fotografii care surprind atmosfera lansării, în galeria foto de la finalul articolului. Sergiu Bîlcea, 4 martie 2020:
„#Construim_Împreună #Echipa_PNL este sudată prin muncă, lupte pentru Arad, competiții câștigate. Continuăm cu încredere împreună într-o perioada importantă pentru Arad, pentru România.”
Sergiu Bîlcea, 9 martie 2020:„ Mulțumesc pentru încredere colegilor din PNL: candidatura mea pentru funcția de primar al Aradului a fost validată de Biroul Politic Național, împreună cu candidatura domnului Iustin Cionca pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Arad. Suntem la un început de drum care deschide o nouă etapă de dezvoltare a Aradului. Sunt convins că împreună, în echipă, vom reuși!”. Sergiu Bîlcea, 23 iulie 2020:  „Sunt un om cinstit, pentru care respectul şi adevărul sunt repere importante. Vin din mediul privat, unde meritul şi munca, respectul pentru cuvântul dat aduc succesul, unde cu minciuna şi viclenia nu ajungi departe. Cred că este un model de folosit şi în politică. În PNL, sunt un partener corect, joc în echipă şi mă uit cu încredere în ochii colegilor.” Astfel, imaginea vândută arădenilor a lui Sergiu Bîlcea era cea a tânărului muncitor, care provine din mediul privat unde s-a descurcat de minune, este pus pe fapte mari în administrația locală arădeană astfel încât „Aradul să strălucească” și punct. Sergiu Bîlcea acum e istorie și a țșpea roată la căruța PNL care trebuie să-l „susțină” pe Călin Bibarț. Despre cum s-a descurcat în mediul privat, circulă informații cu privire la o datorie din anul 2012, de 500.000 de euro ( înainte de campania electorală de atunci) născută printr-un contract semnat cu un partener al său de afaceri și apropiat la acel moment, căruia i-a promis printre altele și părțile sociale din societatea comercială pe care o deținea dar „onestul om de afaceri”, Sergiu Bîlcea, din acel moment nu i-a mai răspuns la telefon, darămite să-i restituie suma sau să-i cedeze părțile sociale promise. Partenerul și-a reactivat intenția de recuperare a sumei, fix în 2020, imediat după lansarea candidaturii lui Sergiu Bîlcea și a revenit în România ( el fiind român stabilit în Austria) să-și rezolve problemele. Dacă și-a recuperat cei 500.000 de euro nu am aflat încă dar știm sigur că după „descălecatul austriacului la Arad”, Sergiu Bîlcea a intrat în dizgrație și a fost tras pe linia moartă a candidaturilor cu Geanina Pistru la pachet. Episodul doi al ipocriziei politice l-au turnat aceiași protagoniști, odată cu lansarea direct pe afișe a „candidatului de rezervă”, Călin Bibarț. Lacrimi și suspine pe la spate, zâmbete și încurajări pe față, ce mai, o piesă ieftină parcă special regizată pentru PNL Arad de actorul Ionel Bulbuc să nu zică spectatorii că el n-a făcut nimic pentru partidul iubit. Rezerva Bibarț a intrat în joc dar nu face decât să confirme afirmațiile lui Gheorghe Falcă în ceea ce-l privește: „ Bibarț e o șopârlă așa mare”. Și, putem afirma orice la adresa lui Gheorghe Falcă, dar nu putem afirma faptul că, mai bine ca el, ar putea ști cineva cum și cine este de fapt Călin Bibarț și, până și pe el l-a uimit… „Lucrurile au mers până când cineva l-a încărcat pe Bibarț” este concluzia lui Gheorghe Falcă cel care știe „mai multe despre Bibarț, care continuă cu mizeria”… Apropo, cine „l-a încărcat pe Bibarț” și „cu ce”? Cine este păpușarul lui Bibarț? ( că numai naivii mai cred că Bibarț poate lua decizii de capul lui în viață în general și în partid, în special). Serviciile și „anturajul” care-l include pe Florian Coldea? Ar fi bine să avem parte de un moment de sinceritate din partea lui Gheorghe Falcă și să aflăm tot ce știe despre Călin Bibarț, pentru că știe! Și, putem presupune, că tot ce știe nu are nicio legătură cu imaginea de băiat bun, modest, muncitor a pagubă și din popor cu care, cu atâta lejeritate, ne bombardează de câte ori are prilejul, Călin Bibarț. Și, putem presupune și că, această înregistrare a ajuns și la Călin Bibarț, motiv pentru care, din orgoliu, și-a început campania în paralel cu Sergiu Bîlcea chiar din 8 februarie, în ciuda faptului că nici el însuși nu crede că este pregătit pentru această funcție. Or, doar din orgoliu și din dorința să te răzbuni pe Gheorghe Falcă să-i amăgești pe arădeni, e lipsă de responsabilitate politică și e imoral. Sasha ROMANOV – CriticArad  

Tribunalul Arad: Comunicat de presă

0
Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Tribunalului Arad este abilitat să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele: În conformitate cu prevederile art. 13, alin. 2 din Legea nr. 208/2015, privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare  şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 745 din data de 03.09.2020, pentru aprobarea calendarului acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2020, vă aducem la cunoştinţă că reprezentanţii mass-media, reprezentanţii partidelor politice precum şi orice persoană interesată, sunt invitaţi să participe la tragerea la sorţi, a celor trei judecători din cadrul Tribunalului Arad care vor face parte din Biroul Electoral de circumscripţie  Arad, ce se va constitui cu ocazia organizării şi desfăşurării alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat din data de 06 decembrie 2020. Tragerea la sorţi va avea loc vineri, 25 septembrie 2020, ora 09:00, la sediul Tribunalului Arad, B-dul Vasile Milea, nr. 2-4, Judeţul Arad, în şedinţă publică, la Sala festivă, aflată în incinta Palatului Justiţiei, la etajul I şi va fi efectuată de către Preşedintele Tribunalului Arad. Având în vedere starea de alertă pe teritoriul României, cu respectarea măsurilor care se aplică pe durata acesteia, pentru prevenirea și limitarea răspândirii virusului SARS-COV-2, se va limita prezența persoanelor și anume: reprezentanţii mass-media, reprezentanţii partidelor politice, precum şi a altor persoane interesate care participă la tragerea la sorţi. Cu deosebită consideraţie, Vicepreşedinte Virgiliu Flavius Bradin, Purtătorul de cuvânt al Tribunalului Arad  

Scurtă istorioară a ansamblului folcloric care a închis vama româno-ungară cu un spectacol

0
Două condiţii esenţiale au pus de-o bârfă şi au creat Ansamblul folcloric „Zărandul”: eu voiam să înfiinţez unul, iar cel condus de Ştefan Muntenaş îşi căuta o finanţare. Numele l-am ales tot din două considerente: să nu spună nimeni că am furat vreo idee şi să acoperim o zonă cât mai mare de interferenţe folclorice. Pe de altă parte, Consiliul judeţean Arad desfiinţase ansamblul „Doina Mureşului”din subordinea lui, păstrând doar Orchestra „Rapsozii Zărandului”. Pe scurt, Aradul nu mai avea un ansamblu folcloric reprezentativ. Sală de repetiţii aveam, fiindcă tocmai igienizasem Teatrul Vechi, îi montasem o podea din lemn, montasem un acoperiş care să conserve clădirea, iar orchestra avea o altă sală de repetiţii. Ce mai aveam nevoie? De voinţă. Dudu Blagu Ienăşesc a construit orchestra. I-am spus că nu vreau să fie nici un instrument electronic, iar el mi-a cerut instrumente noi. Broancă, braci, acordeon, clarinet, vioară… Imediat după înfiinţare, prin 2001, Adrian Şimon îmi spune că se naşte un nou festival naţional de folclor, la Mamaia, sub egida Televiziunii Române, condus de Mărioara Murărescu şi că ar fi bine să trimitem propunerea noastră la preselecţie. Festivalul avea ca temă „obiceiuri tradiţionale de nuntă”, iar el ar fi cules un obicei din comuna lui natală, Bata. Cum Mureşul desparte Banatul de Crişana, iar Bata e pe malul lui stâng, nunta urma să fie bănăţeană. Nu m-a convins doar pe mine, ci şi pe juriul care a făcut selecţia, ansamblul nostru fiind unul dintre cele nouă alese să participe la Festival. Aveam şi un sponsor pentru plata transportului. Sorin. Îndrăgostit lulea de una dintre dansatoare. Îi încercuise unui politician, pe ecranul televizorului, cu un marker, locul unde apăruse, la un moment dat, într-o înregistrare filmată, dansatoarea după care şi politicianului i se scurgeau gândurile. „Aşa o să ai şi tu o amintire cu ea”, i-a spus politicianului. Ne mai trebuia o „vedetă” folclorică, care să interpreteze cântecele bănăţene, dar mai ales doinele bănăţene. Achim Nica a acceptat mai repede decât ne-am fi aşteptat. De fapt, Achim Nica a fost printre primii artişti de la care am aflat că măreţia valorii artistice este legată direct proporţional de modestia artistului. La Mamaia ne-au cazat într-o fostă tabără de pionieri. Toţi 40 am dormit în două dormitoare, cu băi şi toalete comune. Achim Nica n-a prea dormit, din cauza sforăiturilor. Dar contam pe un premiu la Festival! A fost doar un loc patru. Cică dansurile erau prea haotice şi lipsea „desenul de scenă” al ansamblului. Am deranjat tocmai prin autenticitate. Şi cică nici cămăşile nu erau din zonă. Atunci am aflat şi de porecla de „murdărescu”, şoptită prin culise de folclorişti. Nu intraseră zilele în sac, fiindcă ne-a venit o altă invitaţie din Ungaria. Nu puteam spune unde, în ce oraş, fiindcă şi cititul numelui pe silabe ne încurca. Hodmezovasarhely îşi aniversa 1000 de ani de la prima atestare documentară şi invitase vreo 12 ansambluri folclorice. Din Olanda, Irlanda, Lituania, Polonia, Tunisia, Bulgaria, Serbia, Ucraina şi Dumnezeu mai ţine minte de unde, căci el nu îmbătrâneşte… Din România eram noi şi un ansamblu de la Turda. Parcul central al orăşelului cochet găzduia o scenă impresionantă, cu o tribună pentru 1500 de spectatori. Pe scenă a fost cum a fost, dar spectacolul a fost la finalul zilei. Organizatorii i-au invitat pe toţi participanţii în curtea Primăriei, unde le-a oferit o cină. Peste 600 (şase sute!) de muzicanţi şi dansatori, cu obiceiuri şi tradiţii foarte diferite, recunoşteau în farfurii gulaşul despre care mulţi doar auziseră. Seara cădea printre paharele de vin şi bere, ori printre cele de pălincă, când cei de la Turda au făcut să apară două viori, un clarinet şi un contrabas. Abia îi auzeam noi, arădenii, de la o masă distanţă, însă câţiva dintre dansatori au ieşit la joc. Celelalte sute de artişti nu şiau ce se întâmplă. Nu mai ţin minte dacă din priviri, ori din vorbe m-am înţeles cu şeful orchestrei noastre, dar sigur au apărut cele două viori, contrabasul, acordeonul, clarinetul şi saxofonul. Ce să cânte turdenii cu arădenii? Un joc din Banat! Nu ştiu cum s-au ridicat sutele de dansatori dintr-o dată! Şi, ce să danseze ungurii, olandezii, polonezii, tunisienii, ucrainienii, sârbii, irlandezii şi bulgarii şi…? O horă! Au mai apărut şi alte instrumente, însă amintirea era deja întipărită în minte. Totuşi, nu cred că un ansamblu folcloric a blocat vreodată o vamă la graniţa dintre două ţări. Fusesem invitaţi la Jula (Gyula), în Ungaria, la Festivalul Pălincii. Oraş cu o comunitate românească puternică. Oraşul în care s-a născut şi Gheorghe Pomuţ, românul devenit general în armata americană, care a negociat cumpărarea Alaskăi de către SUA de la ruşi. România nu intrase în Uniunea Europeană, iar cozile de autovehicule la vama româno-ungară erau kilometrice. Noi, un autocar plin cu dansatori, muzicanţi şi producători locali de produse alimentare, inclusiv de ţuică şi niscaiva oficiali. Ansamblul nostru avusese spectacol cu o seară înainte. Stăteam toţi la o cafea, dimineaţa, pe o terasă improvizată a festivalului, lângă Cetatea din Jula. Pe scena Festivalului s-a făcut linişte brusc. Un grup de copii întârzia să apară. Noi ne pregăteam de plecare. Politicianul cu televizorul marcat umbla şi acum după… curul ansamblului, deşi avea o iubită ce urma să-i devină soţie. Dar, el tot cu gândul la dansatoare… Dansatorii erau cu chef de joc de dimineaţă. Aşa că au apărut iar instrumentele muzicale şi… dă-i şi joacă. Spectatorii festivalului au venit la micul nostru spectacol. Aproape că am urcat în autocar în aplauzele lor. La vama Vărşand, la intrarea în România, coada autovehiculelor se oglindea, parcă, în lungimea cozii din partea de ieşire spre Ungaria. Ştiam că aşteptarea va dura o veşnicie vamală. Prin urmare am luat zecile de paşapoarte, am făcut slalom printre maşini şi m-am dus la şeful vămii să le ştampileze până când ajungeam la rând. Deh, era cu pile. „Ce-ai făcut în Ungaria?”, mă întreabă prin uşiţa ghişeului. „Am fost cu ansamblul folcloric la Gyula”. „Cu cine?” „Cu Muntenaş, cu Dudu…” N-apuc să mai zic ceva. „Ce dor îmi e de un chef cu Muntenaş şi cu Dudu…”, îmi zice şeful vămii în timp ce îşi privea nostalgic colegul ce ştampila paşapoartele. „Vrei să îi vezi şi să îi auzi? Hai că le zic să coboare, dacă vrei!”. „Eşti nebun?”. Nu i-am mai răspuns. Au coborât toţi membri ansamblului. Dudu a aranjat orchestra, iar dansatorii au creat spectacolul din spatele lui Ştefan Muntenaş. Pe asfalt. În cele vreo 15 minute de spectacol au venit să-i vadă şi vameşii unguri şi cei români, şi de la intrarea în România şi de la intrarea în Ungaria. Cei care aşteptau la rând au ieşit din maşini. Mai erau care dansau lângă portierele deschise. Cred că a fost prima oară când vameşii au mituit artişti chiar la graniţă. Cu ce aveau şi ei prin preajmă: wiskey şi ţigări. Politicianul s-a ţinut ca scaiul de fustele ansamblului, agăţându-şi dorinţele de ţesătură, până la spectacolul ce aniversa 40 de ani de la înfiinţarea ansamblului pe care îl desfiinţase Consiliul judeţean, „Doina Mureşului”. Urcat pe scena Teatrului Clasic din Arad ca pe un cal nărăvaş, a strigat în sală ca un conducător de oşti: vreau să reînfiinţaţi Ansamblul „Doina Mureşului”! După câteva luni, dintr-un birou, fără public, a desfiinţat şi Ansamblul „Zărandul”. Ambele nume au fost preluate de alte ansambluri folclorice. În Casa Hirschl, lângă Teatrul Vechi, au rămas, o vreme, doar costumele ce reprezentau Ineu, Şicula, zone din Banat, din Sibiu, de pe Valea Mureşului… văzute pe zeci de scene. Ovidiu BALINT

TĂBLIȚA CARE SPUNE TOTUL

0
Domnul Ion Ivașcu, într-un comentariu la postarea mea anterioară, a fost pe aceeași undă a gândului cu mine. De vreo două săptămâni tot voiam să scriu despre asta. Cea mai sugestivă, mai comprehensivă carte de vizită a Aradului este „ATENȚIE, CADE TENCUIALA!”. Este împânzit Aradul, mai cu seamă în zona centrală, cu această avertizare, care vorbește de la sine despre starea actuală a „Micii Viene”. Avertizarea caracterizează perfect starea orașului, în toate planurile – o stare jalnică de degradare urbană, morală, de decădere a conștiinței civice. Și, fără tăgadă, ne arată ce fel de inși avem astăzi în fruntea urbei noastre.
Cândva, Aradul avea orgoliu, comunitatea arădeană avea demnitate. Era AICI o stare de spirit fastă. Aleșii aveau spiritul competiției, aveau ambiția de a ridica Aradul. Praful s-a ales de frumoasele orgolii! Dacă suportați o comparație, Aradul are soarta acelor localități din care au plecat nemții (șvabii) și apoi au ajuns pe mâna unor etnici neisprăviți.
Trist și fără prea multe speranțe!
Tristan MIHUȚA

S-a mai dus un erou, simbol al luptei împotriva imposturii, minciunii și mizeriei morale!

0
După ce a luptat pe frontul de Est, Alexandru Zamfirescu a fost deținut politic în mai multe închisori comuniste, petrecând în total 13 ani în detenție, între 1959 și 1972. Așa i-au răsplătit comuniștii curajul și vitejia! Și a murit, precum Țuțea, Maniu și alte mii de valori morale, ca prostul, stând treisprezece ani în pușcărie pentru un popor de imbecili, care-i aleg, precum proletarii comuniști, needucați (de parcă sunt spălați pe creier), pe hoți și șmecherii imorali, să-i conducă! La fel ca Țuțea, a murit sărac și nereabilitat moral, umilit, până în ultima clipă, de securiștii și milițienii care l-au închis pe nedrept și batjocorit în închisorile comuniste! Asta a făcut Revoluția din 1989. A promovat, în continuare, gunoaiele morale, care au exterminat elita intelectuală a României, bătându-și joc de adevăr și dreptate. Acesta este „adevărul” pe care l-au promovat impostorii și oportuniștii care azi ne reprezintă. Au cretinizat o generație întreagă, care n-a mai fost capabilă să deosebească binele de rău și adevărul de minciună și au exploatat cretinismul (imbecilismul). Efectul? Cei ce și-au sacrificat viața pentru adevăr și semenii lor, au fost uitați și aruncați la groapa de gunoi a istoriei. În schimb, călăii lor, au cules toate avantajele. Au furat, au mințit, au înșelat și și-au însușit averea publică. Au funcții politice, averi și, mai ales, pensii speciale de zeci de mii de lei, fără nici un merit, cu excepția faptului că au servit minciuna comunistă și au exploatat imoralitatea. Unde s-a mai pomenit, în lume, pensii mai mari ca salariile, acordate pe criterii arbitrare și cumul de mai multe pensii speciale, cu funcții publice? Nici Kafka n-a avut o astfel de sinistră imaginație! Mafia? E o glumă proastă, în comparație cu ce-au reușit securiștii comuniști, milițienii, procurorii și judecătorii comuniști, ori parlamentarii, urmașii comuniștilor. Acesta este adevărul pe care ni-l servesc și îndeasă, pe gât, forțat, așa-zișii politicieni români, demni urmași ai comuniștilor, care nu sunt altceva decât o mare grupare de crimă organizată ce devalizează bugetul țării. E vreunul, din găștile de partid, care nu se comportă precum camarila ceaușistă, cu tupeu incomensurabil și aroganță maximă? E vreunul integru și cinstit? Dați-mi un exemplu și tac!
Pavel ROMAN

Adrian Țolea a câștigat și la Curtea de Apel din Timișoara

0
Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat, recursul declarat de parata – Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „Sistem Integrat de Gestionare a Deseurilor” Arad, împotriva Sentinței Civile nr. 116/20.02.2020, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 1759/108/2019, în contradictoriu cu subsemnatul. Practic, procesul a vizat anularea unei Hotărari AGA ADI SIGD Arad, din ianuarie 2019, prin care s-au diminuat drepturile salariale ale angajațiilor din aparatul tehnic al Asociației. Anularea Hotărarii s-a decis, de către instanțele de judecată, ca urmare a faptului că nu s-au respectat prevederile statutare în ceea ce priveste cvorumul necesar pentru adoptarea unei hotărari. Este un nou proces castigat împotriva Consiliului Director al Asociației care trebuie să înțeleagă că legislația națională si statutul Asociației sunt mai presus față de ogoliul, încăpățanarea, răutatea si nestiința celor care, vremelnic, conduc destinele Asociației prin Consiliul Director. Adrian Florin Țolea 

Bibarț, mai plimbă-ți fizicul și prin Piața Heim Domokos!

0
Știți care este diferența între Heim Domokoș și Călinuț Bibarț? Heim Domokoș (Heim Dominicus, cum l-a chemat înainte de a i se maghiariza numele) chiar a fost un adevărat primar al Aradului, nu o marionetă! În paranteză fie spus, fost primul primar al Aradului și a condus destinele orașului între anii 1842 – 1848. „Bibi” Călinuț se tot postează pe rețelele de socializare cum că, vezi Doamne, ia Arad la pas, vorba vine, kă komentează din mașina aflată în mers. Și că, chipurile, verifică nici el nu știe ce. Normal că toată treaba asta e pur electorală, că primarul de conjunctură (fost consilier local, fost viceprimar securisto – PNL) habar nu are ce e ăla Arad, cu ce se mănâncă traiul de pe aici. Că l-a dus Falcă la stadiul de comună, asta e altă poveste. Locuitorii din Piața Heim Domokoș, aflată în plin centru Aradului, în zona unde sunt cele mai mari taxe și impozite locale, îl „roagă respectuos” pe slugoiul lui Falcă să dea o geană în zonă. Să vadă cemai  fac drogații care-și duc traiul prin parc, să vadă „curățenia” de acolo, frunzele (dacă tot e pădurar) etc. Nu de alta, dar dacă tot se plimbă cu mașina pe banii arădenilor, inclusiv ai celor de pe Heim Domokos, să ia măsurile de rigoare. Sau, dacă e ocupat cu campania, să-l trimită pe pupilul doctoraș Wiener, un candidat de fațadă pentru Primăria Aradului, să inșpecteze zona. BEȘ BAR  de la Re Tim

ALEGERI FĂRĂ SPERANȚĂ

0
Nu am nicio așteptare de la alegerile care vor avea loc peste o săptămână. Va câștiga Bibarț, alesul lui Falcă. Grație voturilor neoprotestanților, și ei ai lui Falcă. Spiritul machiavellic al lui Falcă i-a subjugat – și nici nu a fost greu: neoprotestanții urmăresc doar interesul restrâns al comunității lor, nicidecum interesul comun tuturor arădenilor. Așa că, din partea arădenilor, domnul Bibarț are deja în tașcă peste 12.000 de voturi, dacă nu cumva 15.000. Vor mai fi și alți fani, cu siguranță.
Prin ce s-a remarcat domnul Bibarț? Eu nu știu, poate știți dumneavoastră. Dar viitorul administrației arădene rămâne oricum unul fără substanță, anost, lipsit de dinamism, de inteligență managerială. Falcă i-a lăsat lui Bibarț o administrație „adormită”. Cum așa?, veți zice. Simplu. Falcă a condus singur, dictatorial. Nu a acceptat alte opinii. El și-a fost suficient sieși. A fost marele faraon. Numai că, spre ghinionul arădenilor, a construit piramide pitice și caraghioase, care nu se văd de dincolo de dunele de nisip. În consecință, Aradul a devenit un fel de comună prăfuită, comparativ cu Oradea, Timișoara, Cluj-Napoca, Alba Iulia etc. O Micălaca mai mare, cum ar zice Horia Medeleanu, fie iertat!
Un bun manager, administrator este acela care știe să-și aleagă echipa. El nu poate gândi totul. Este nevoie de mai multe minți. Or, Falcă a ucis din fașă spiritul creator al corpului administrativ. A lenevit mințile, a învățat oamenii că nu este necesar să gândească, să vină cu idei, proiecte, că doar el, ȘI NUMAI EL!, le știe pe toate. Nu este nevoie de ceilalți.
De aceea, chiar dacă ar fi un geniu, CEEA CE NU ESTE, Călin Bibarț nu ar fi decât un biet epigon al bietului Falcă. De ce? Pentru că are în spate un corp administrativ adormit, căzut în letargie, ca să nu spun, lene mintală și mentală. La Arad, ca să creștem ca municipiu, este nevoie și de o nouă administrație, nu doar de un alt gen de primar. Dar nu avem, nu vom avea această șansă. Același gen de primar, chiar mai „subțire” decât Falcă, același corp administrativ letargic, același Consiliu Local obedient, nu fără răsplată, în fața Stăpânului lacom și de un interes personal cinic sau, poate, sadic. Greșesc? Bine ar fi!
Tristan MIHUȚA

USR bate palma cu PNL

1
Traian Băsescu: „Barna şi Orban l-au vândut pe Nicuşor Dan înainte de începerea campaniei, când, în ultima clipă au scos din alianţă PMP care ar fi garantat victoria dreptei, la fel cum de un an asigură guvernului Orban menţinerea la guvernare blocând moţiunile de cenzură.
Aşa cum arată sondajele azi, Nicuşor Dan, PNL şi USR – PLUS pierd Capitala. Sper să nu am dreptate, dar dacă va fi aşa dragă Orban Ludovic, eu te scot în şuturi de la Palatul Victoria şi te las fără serviciu.
În ce mă priveşte le-aş sugera liberalilor şi unor ziarişti şi analişti, să înceteze cu zvonurile că voi renunţa în ultima clipă în favoarea nefericitului Nicuşor Dan. În cariera mea politică nu am vândut niciodată voturi, din respect pentru cei care mi le-au dat. Nici nu am cumpărat, din respect pentru mine”.
P.S. (Flacăra roșie): Noi am mai scris că la nivel de Arad există un troc, atitudinea slugarnică față de Falcă și non-combatul doctorașului Adrian Wiener, unul din liderii USR Arad, fiind evidente. Vo, vedea ce și mai ales cum va fi. Că, vorba aia, numai mâine nu-i poimâine
(sursa fb)

NU CREDEAM

0
Nu credeam că voi scrie, vreodată, o carte! Măcar una. Numai gândul de a scrie o carte mă înspăimânta, mă inhiba. Mă uitam în jur. O sumedenie de oameni, cu har și fără har în a comunica, au îndrăznit, după 1990, să ne propună să împărtășim împreună cu ei gânduri, stări de spirit. Scoteau cărți fără să aibă probleme de angoasă. Din nimic puteau publica o carte. Și ei, destui dintre ei, aidoma cărților pe care își treceau numele cu curaj, fără rezerve, veneau de nicăieri. Or, eu scriam de peste 30 de ani de zile, ajunsesem la mii de articole, poate zeci de mii. De ce n-am avut și eu curajul altora. Dintotdeauna, am avut un cult pentru cuvânt. Poate și pentru că s-ar putea ca în mintea mea cuvintele să sune un pic altfel. Nu o dată, mi s-a întâmplat ca un cuvânt să își dezvăluie, brusc, și alte nuanțe, alte semnificații decât acelea pe care le asimilasem și cu care mă acomodasem. Apoi, poate, gândul de a scrie o carte mă speria și pentru că relația limbaj-gândire-simțire se conjugă altfel într-o carte, cu totul altfel decât într-u reportaj, bunăoară. În fine, întotdeauna am avut orgoliul de a nu lua postura caraghiosului în fața cititorului. Pe cititor îl respecți doar dacă te respecți pe tine însuți.
O carte! Alții, nu eu, au crezut mai curând că sunt capabil să scriu și o carte. Oare, îmi ziceam! Adevărul este că pentru mine scrisul a fost și este cel mai facil mod de a comunica. La toate examenele scrise luam nouă și zece. Pe cât de emotiv și de plat sunt în comunicarea orală (ce groază aveam de luările de cuvânt, de discursuri!!), pe atât de bine mă simțeam în fața colii de hârtie. Scriam și scriu cu voluptate. Prima frază este întotdeauna cea mai grea și, totodată, cea mai importantă, fiindcă de la felul în care o formulezi, gândul poate urma mereu și mereu altă cale, altă direcție, spre alte sensuri. După prima frază, scriu pe „nerăsuflate”.
Tristan MIHUȚA

Ramona Lile: „Continuăm să ne implicămîn lupta împotriva COVID19”

0
Materiale noi pentru combinezoanele personalului medical sunt testate în această perioadă de către medicii arădeni. Inginerii de la Facultatea de Inginerie  din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” Arad, alături de cercetătorii din cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare-Inovare în Științe Tehnice și Naturale au fost cooptați de către directorul Filaturii de lână pieptănată din Șimleu Silvaniei, membru al Sudwolle Group, jr. Robert Kaminszky și de către dr. Dana Olar, șef secție pneumologie din cadrul Spitalului Județean Arad pentru confecționarea și testarea unor noi materiale pentru confortul și protecția cadrelor medicale. „Este un proiect important pentru universitatea noastră, Universitatea Aurel Vlaicu din Arad a rămas consecventă în lupta împotriva COVID19 și continuăm să oferim ajutorul nostru acolo unde este nevoie. Ne implică activ și  răspundem solicitărilor venite din mediul economic sau medical, oferind expertiza noastră celor care sunt implicați în această luptă” a declarat rectorul UAV, prof.univ.dr. Ramona Lile. În prima etapă, derulată în perioada iunie-august, la UAV s-au confecționat măști reutilizabile, cu un singur strat, din lână în amestec cu fibre chimice tip lână. Au fost testate de 300 de voluntari, peste 95% dintre ei susținând că aceste  măști au fost confortabile și s-au comportat foarte bine după spălări repetate în regim casnic. „În a doua  etapă  se continuă studiile  asupra măștilor reutilizabile din două straturi, precum și a combinezoane confecționate din tricoturi realizate din fire cu finețea Nm 60, cu compoziția fibroasă 95% lână și 5% mătase” a precizat prof.univ.dr  Ionel Barbu, de la Facultatea de Inginerie din cadrul UAV. Aceste combinezoane vor fi purtate de cadrele medicale pe sub echipamentul de protecție pentru a avea un confort mult mai bun din punct de vedere al tușeului, reglării temperaturii și umidității la nivelul pielii. După purtarea efectivă timp de câteva zile se va aplica un chestionar online pentru a vedea percepția cadrelor medicale asupra acestor materiale, deosebit de eficiente în perioada toamnă-iarnă. „Dorim să mulțumim partenerilor noștri pentru colaborare, iar în perioada următoare, în parteneriat cu managementul Filaturii de lână pieptănată, vom disemina rezultatele cercetărilor în reviste de specialitate sau la conferințe cu tematică Industria Textilă” a declarat prorectorul UAV, prof.univ.dr. Alexandru Popa.

În Arad, abuzurile sunt protejate de primărie şi plătite de cetăţeni

0
În scurta perioadă de când Doru Orban, actualul manager al Filarmonicii, a preluat mandatul, singurele lucruri prin care s-a evidenţiat au fost abuzurile şi degradarea constantă a  imaginii instituţiei. La sfârşitul anului 2019, instanţa a dat soluţia definitivă într-un proces de hărţuire şi abuz în serviciu, săvârşite de actualul manager. În urma acestui proces, Filarmonica, managerul şi încă o persoană au fost obligate să plătească daune şi cheltuieli de judecată în valoare de aproximativ 20.000 de lei. În data de 17.09.2020, Curtea de Apel Timişoara a soluţionat un alt dosar cu nr. 2199/108/2019, care atesta încă odată încălcarea legii de către manager. Pe scurt, managerul a întocmit un Regulament Intern fără să ţină cont de prevederile legale. Prin acest document, acesta îşi atribuia puteri depline, pentru a face percheziţii domiciliare acasă la angajaţi, în scopul de a verifica perioadele când aceştia realizează studiul individual. Faptul că mai există persoane care gândesc astfel, poate părea un lucru bizar. Mai ciudat este că reprezentanţii Primăriei şi ai Consiliului Local din Consiliul de Administraţie au aprobat aşa ceva. Având în vedere că prin acest regulament se încălcau atât prevederi ale Constituţiei, cât şi ale Codului muncii, sindicatul a solicitat instanţelor să lămurească aceste probleme. Iată soluţia Curţii de Apel: ,,Tip soluţie: Admitere apel Soluţia pe scurt: Admite apelul declarat de către reclamantul Sindicatul Artiştilor Interpreţi din Filarmonica Arad împotriva sentinţei civile nr. 199 pronunţată la 12 martie 2020 de către Tribunalul Arad în dosarul nr. 2199/108/2019, în contradictoriu cu pârâta Filarmonica de Stat Arad. Anulează sentinţa apelată menţionată mai sus şi, rejudecând cauza în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Artiştilor Interpreţi din Filarmonica Arad împotriva pârâtei Filarmonica de Stat Arad. Anulează Regulamentul Intern al Filarmonicii de Stat Arad, aprobat în sedinţa Consiliului Administrativ al Filarmonicii de Stat Arad din 30.07.2019, înregistrat sub nr. 1188/30.07.2019. OBLIGĂ PÂRÂTA INTIMATĂ LA PLATA SUMEI DE 6000 LEI CU TITLU DE CHELTUIELI DE JUDECATĂ ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ ŞI ÎN APEL CĂTRE RECLAMANTUL APELANT. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, 17 septembrie 2020. Document: Hotarâre 17.09.2020” Cu toate acestea, la evaluarea care a avut loc în luna iunie, managerul a obţinut un calificativ la fel de bizar: 9,50 (suficient). Deşi nota şi calificativul nu se potrivesc, se pare că pentru administraţia locală ajunge. Această notă îi permite managerului să depună un nou proiect după expirarea actualului mandat, să doarmă liniştit şi să viseze în continuare la un viitor glorios. Având în vedere că toate aceste prejudicii sunt plătite din bani publici, contribuabilii sunt puşi în situaţia umilitoare de a plăti abuzurile săvârşite împotriva lor, prin grija Primăriei şi a Consiliului Local. Menţionăm că în acest moment, Filarmonica nu are nici Regulament Intern, nici Contract Colectiv de Muncă, iar Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a fost retras din şedinţa CLM din cauza faptului că managerul a falsificat textul documentului faţă de hotărârea Consiliului de Administraţie. Vom urmări cu atenţie modul în care CLM va recupera prejudiciul produs de abuzurile managerului de la Filarmonică. D.M.R.

Cauză şi efect

0
Dacă în Consiliul de Administraţie al unei filarmonici există doar două persoane de meserie
(directorul si reprezentantul sindicatului)… Dacă ceilalţi membrii nu au tangenţe cu profilul şi menirea instituţiei… Dacă în Consiliul Artistic persoane din afara Filarmonicii asigură majoritate nesănătoasă pentru decizii… dar nu sunt consultaţi, de fapt nici ei… Dacă responsabilii artistici (dirijorii, consultantul artistic, şefii de partide) nu sunt consultaţi… Dacă sindicatul este ignorat cu intenţie… Rezultatele nu pot fi decât: Decizii aberante, nelegale, pierderea proceselor, plata cheltuielilor de judecată, uneori daune morale (din bani publici ???… nu ştim!)… şi notă excelentă la evaluare!
Performanţe: Nu există Regulament Intern (tocmai a fost anulat în instanţă, costuri 6.000 lei)… Nu există Contract Colectiv… etc.
Dar avem, în schimb, haos…
filar-sindart arad