DAMIAN …

0
Unchiul meu Damian era în stare bună de sănătate până când soția lui, mătușa mea Doroteea, la cererea fiicei sale, verișoara mea Tota, i-a zis:
– Damian, împlinești 65 de ani, e timpul sa-ti faci un control medical.
– Dar de ce? Mă simt foarte bine!
– Pentru că prevenirea trebuie să fie făcută acum, când încă ești în putere, i-a replicat mătușa mea.
Așa că, unchiul Damian s-a dus să-l vadă un medic.
Medicul, de bună seamă, l-a trimis să-și facă toate examinările și analizele.
Două săptămâni mai târziu, doctorul i-a spus că e destul de bine, dar are în atenție unele rezultate care trebuie să fie îmbunătățite.
Apoi i-a scris o rețetă:
Atorvastatina comprimate, pentru colesterol,
Losartan, de inima si hipertensiune,
Metformin, pentru a preveni diabetul zaharat,
Polivitamine, pentru a crește imunitatea,
Norvastatina, pentru tensiune arteriala,
Desloratadina, pentru alergie.
Cum medicamentele erau numeroase trebuia protejat stomacul și i-a dat Omeprazol și Diuretic pentru edem.
Unchiul Damian s-a dus la farmacie și a plătit pentru medicamente o bună parte din pensie.
Totodata, nemaiaducându-și aminte dacă pilulele verzi de alergie trebuie luate înainte sau după cele pentru stomac, iar cele galbene pentru inimă în timpul sau după ce a terminat masa, s-a dus iar la doctor.
I s-a făcut așadar o mică descriere privind modul cum să fie luate doctoriile. Se simțea un pic tensionat și cumva deprimat, așa că i s-a mai dat să ia Alprazolol Succedal pentru dormit.
Unchiul meu, în loc sa se simtă mai bine, se simțea tot mai rău.
Ținea toate medicamentele într-un dulap din bucătărie și n-a mai putut ieși din casă deoarece nu trecea nici măcar o clipă din zi fără ca să nu ia câte o pilulă.
Un necaz veni apoi peste unchiul Damian, câteva zile mai târziu, când a făcut gripă, iar mătușa mea i-a făcut patul ca de obicei dar, de aceasta dată, în afară de a-i da ceai cu miere, a chemat și doctorul.
Acesta i-a spus că nu-i nici o problemă, dar i-a prescris Tapsin, Sanigrip ziua și noaptea, cu efedrină, pentru tahicardie Atenolol și a adăugat un antibiotic, Amoxiciclină de 1 gram la fiecare 12 ore, timp de 10 zile. Pentru o ciupercă și herpes i-a dat Fluconol cu Zovirax .
Colac peste pupăză unchiul Damian s-a apucat să citească prospectele tuturor medicamentelor pe care le lua și a aflat care sunt contraindicațiile atenționările, punerile în gardă, precauțiile, efectele secundare și interacțiunile medicale.
Ceea ce citea era îngrozitor!
Nu numai că puteai să-ți dai duhul, dar puteai sa faci aritmie ventriculară, sângerări anormale, puseuri de greață, hipertensiune, insuficiență renală, paralizie, crampe, modificări psihice și o mulțime de alte lucruri oribile.
Speriat de moarte, a chemat doctorul care l-a văzut și i-a spus să nu-și facă griji.
– Liniștește-te, Dom’ Damian, nu te agita, i-a spus doctorul, în timp ce i-a scris o nouă rețetă cu Rivotril cu un antidepresiv, Sertralina 100 mg. Și cum îl dureau încheieturile i-a dat Diclofenac.
Ca urmare, de fiecare dată unchiul meu, apelând la farmacie, umbla și la pensie.
Se simțea din ce in ce mai rău, motiv pentru care doctorul îi administra noi medicamente ingenioase.
A venit și vremea când sărmanului meu unchi Damian nu-i mai rămânea nici un moment din zi în care să nu ia pastile și nu mai avea pic de somn în ciuda capsulelor pentru insomnie care i-au fost prescrise.
A ajuns atât de rău că într-o zi, dând curs celor cuprinse în prospectele medicamentelor, muri.
La înmormântare au fost toți dar cel care a plâns cel mai tare a fost farmacistul.
Chiar și astăzi, mătușa mea spune că, din fericire, l-a trimis la timp la medic, pentru că dacă nu-l trimitea în mod sigur ar fi murit mai devreme.
Tristan MIHUȚA

CU IUĂNII GI SÎMCIUĂN

Cînd ieram prunc șî feșior, aclo la Coșioba, amu cam pa vremea asta merjèm cu Iuănii.
Ne strînjèm la camin la Reveciș, o șapce -opt feșiori, o doi-tri prunși mai marișori șî o patru barbațî.
Cam gi regulă umbla șî ștabu’ cu noi, agică Pringel, Șcela, Cioana, bași Todor Gaunile, bași Valere șî văru Pătru Stanu.
Doi gintra barbațî ierau „iepe”, care carau șèia șè primem la gratulare pa lînga bani. Aveu fișcecare la iel cîce doauă uăluri, unu’ pîntru vin șî unu’ pîntru vinars șî straiță, pîntru harănuri.
Umblam șî cîntam „mulțî ani” la tățî Iuănii gin sat. La unile cășî, mai șî corindam, o cîntam gi petreșere, mai ales aclè inge ierau fece, o inge gazda iera precin cu careva gintra noi.
Înt-on an, șciu că am gatat gimneața, cînd s-o luminat gi zuă la bași Ișpanel, la Coșioba.
Tăt cîrnațu’, cardaboșu’ șî carnea gi pa porcu’ șel taiesără [cam gi șapcezăși șî șinși-optzăși gi kile, o fost șalgeu’], le-am mîncat în gimneața șeia gi Sîmciuăn. Ni-am distrat gi minune cu bași Ișpanel șî cu nană Iuli, care ceară gi iera surdă sarmana șcie bine taina rînduielii la distracțîi. Șcie să giscînce șî să huiască nană Iuli, gi numa.
Gi culejem io atunși tăce giscînceșile, corinzîle șî cântările pa care lè șcie nană Iuli, avem amu o comoară folclorică, nu alșeva.
Am mărs dupa șeia acasă fișcecare, ne-am hoginit oleacă șî dupamniaz ni-am strîns iară la camin șî cu șe am adunat, bani șî bautură, am facut Balu’ Iuănilor. Alt chef, altă distracțîie.
Doamne, mîndre or mai putut fi vremile șelea!
DUMNEZO VA ALDUIASCĂ ȘÎ SÎNATACE SĂ VA DARUIASCĂ, DRAJII MNEI PRECINI AGIVARAȚÎ, IARĂ CÎND S-O SATURA GI VOI, SĂ VA ‘MBURGE-N RAI!
Pătru-Marius BRAȘAI
pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi, gi la Coșioba

Pune paharul jos, domnule! …

0
Un cunoscut psiholog, îi învață pe cursanții lui despre „managementul” stressului. A luat un pahar de apă și s-a plimbat prin sală… în liniște. Toată lumea aștepta o întrebare de genul – este pe jumătate plin sau pe jumătate gol. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul și și-a întrebat auditorii: „Cât de greu este acest pahar cu apă?”.
Mirați, cursanții au dat răspunsuri între 250 si 500 g.
Răspunsul psihologului a fost următorul : Greutatea absolută nu contează. Contează cât timp îl vei ține ridicat. Un minut – nici o problemă. O oră – o durere de braț. O zi – îți paralizează brațul. În fiecare dintre aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimbă. Se schimbă doar timpul … și cu cât e mai lung, cu atât mai greu este. Stresul și grijile din viață sunt asemenea paharului cu apă. Dacă te gandești puțin la ele …nu se întâmplă mare lucru. Dacă te gândești mai mult la ele…începe să te doară sufletul. Dacă te gândești tot timpul la ele – îți paralizează mintea…nu mai poți să faci nimic.
De aia este important să te eliberezi de stres. Când ajungi acasă pe seară…lasă-ți grijile deoparte. Nu le purta cu tine în noapte.
Pune paharul jos !
Tristan MIHUȚA

P(r)oza zilei: L.A., cel supranumit în lumea modei: ARBITER ELEGANTIARUM, și-a anunțat candidatura la Primăria Aradului !!!

Prietenul meu, celebrul Lucian Ardeuan, a fost pus pe confesiuni și mi s-a spovedit cum l-a dus pe el un an cu preșul cinicul George Simion, promițîndu-i postul de Guvernator al Transilvaniei și până la urmă Lucică s-a ales cu praful de pe tobă, așa că a trebuit să se reorienteze rapid și, ca atare, s-a refugiat cu arme și bagaje sub fustele ocrotitoare ale Dianei Șoșoacă, femeia – bărbat, care i-a jurat cu mâna dreaptă pe crucea pravoslavnică dăruită dânsei de către Patriarhul Kiril al tuturor rușilor, i-a făgăduit solemn că va avea ea grijă ca intrarea Republicii Moldova în UE să se facă fără Gubernia Transnistria, iar ținutul de dincolo de Nistru se va transforma într-un principat autonom (precum Monaco ori Lichtenstein), iar PRINCIPE va fi uns cine? nimeni altul decât ARBITER ELEGANTIARUM, concetățeanul nostru L. A., care tocmai de aceea și-a și achiziționat deja o fluieriță! Și carele, pentru a nu-și ieși din mână, va mai arde până atunci gazul pe aici candidând din partea SOS România pentru Primăria Aradului. Mesaje de susținere morală (dar și materială și chiar armată, dacă, Doamne ferește, se vor frauda alegerile!) a și primit L. A. din Coreea de Nord, unde, după cum bine se știe, Lucică a funcționat la Ambasada României o perioadă, până ce a călcat pe bec vânzând stickuri ”Secera și Ciocanul” cu filme deocheate,  introduse în Phenian camuflate în valiza lui diplomatică, dar acum Kim Jong-un este dispus să uite totul și să își sprijine camaradul în amintirea zilelor petrecute la Centrul de Azilanți Horia, unde L. A. a fost singurul tovarăș ce nu l-a uitat și-l vizita săptămânal și jucau nesfârșite partide de ping pong pe caculator. P(r)ozeur: Vasile de Zărand

Probleme în paradisul PNL Arad?

1
Până acum, PNL – în fapt PDL cu niște plombe de la vechii liberali – a cam fost „regina balului” în Arad, în ultimii 20 de ani. Chiar și acum, pe socotitelea, au vreo zece funcții cu greutate: europarlamentar, președinte și vici la CJ, primar și vice la municipiu, trei parlamentari și un subprefect. 10!!! Din care vor mai pupa funcție vreo șase, maxim. Plus alții care ar mai vrea și ei la roata de cașcaval. Cam asta e starea de fapt, o scurtă radiografie politică. Ei, și de-aici încep problemele. Și, mai ales, surprizele!?! Începem cu surprizele: cică se ivește o nouă grupare în PNL. Nouă, deși nu prea nouă, ci mai mult updatată. Capii revoluționari, conform surselor și Facebook-ului (că prea au devenit vocali), sunt nimeni alții decât doi foști oameni „grei” din PD-L: Gheorghe Seculici (fost vicepremier și șef al PD, PDL Arad) și Constantin Traian Igaș (fost ministru de Interne și de două ori senator). Acestora li se pot adăuga oricând mai mulți primari, fie din garda veche a PDL, fie din PNL-ul absorbit, lideri de comunități „neglijați” de actuala conducere. Mai pot fi luați în calcul nemulțumiții din partid, mai ales cei care riscă să fie „sacrificați” la următoarele alegeri, gen senatorul Ioan Cristina, deputatul Glad Varga, vicepreședintele CJ Ionel Bulbuc sau subprefectul Doru Sinaci. Este un scenariu mai mult decât realist, chiar dacă are aspectele unui puci, iar țintele reformei sunt Falcă, în primul rând, iar apoi acoliții săi din zona puterii. Interesant este, însă, care dintre cei doi „cocoși” – Cionca și Bibarț, ca să fim exacți – vor cârmi spre noua echipă! Și cât vor crede fiecare dintre ei, că acest tandem, Seculici-Igaș, va putea să doboare nomenclatura faraonului Falcă. Bârfitorul de serviciu

DOLIU în mediul de afaceri arădean

0
Cimi Enache, de la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad (CCIA), responsabil cu organizarea târgurilor la Expo Arad, a murit în cursul acestei dimineți.
Potrivit primelor informații, acestuia i s-a făcut rău și a fost solicitat un echipaj medical care nu a mai putut face nimic însă pentru a-i salva viața.
Vestea morții lui Cimi Enache a căzut ca un trăsnet în mediul de afaceri arădean, dar nu numai, unde era apreciat pentru activitatea depusă la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad. Cei mai afectați au fost însă, colegii săi de la CCIA. „Dumnezeu să te aibă în paza Sa, dragă Cimi Enache! Ne vei lipsi, tuturor celor spre care îți îndeptai zâmbetul larg și vorba liniștită. Când pierzi un prieten bun, pierzi o parte din tine. Astăzi, bunul nostru coleg, Cimi, a plecat pe un drum fără întoarcere, lăsând în urma sa gândurile bune, de apreciere, ale celor care l-au cunoscut și prețuit. A plecat neașteptat, fulgerător, dar în memoria noastră va rămâne prezent așa cum a fost, vesel, generos, colegial. Camera de Comerț, Agricultură și Industrie Arad este îndoliată de această imensă pierdere! Cimi Enache a fost și unul dintre cei mai respectați organizatori de evenimente din România; de numele său se leagă succesul Târgului Național Agromalim, conferințe științifice, parteneriate internaționale de afaceri, dezvoltarea acestui domeniu sensibil al promovării produselor și producătorilor agricoli. Pentru mine, trecerea la cele veșnice a lui Cimi este o durere personală. Am muncit zilnic umăr la umăr, am pregătit împreună cele mai importante evenimente ale Camerei de Comerț. A fost un coleg deosebit, de bună credință și loial. L-am apreciat mai mult decât pe un angajat, l-am considerat un partener în marile proiecte. Dumnezeu să îl ierte!”, a fost mesajul transmis de Gheorghe Seculici, președintele CCIA.

O IMPRESÎIE GIN PRIMA ZÎ GIN AN

0
– scriere-n grai –
Amu că pașîrăm cu bine în Nou’ An 2024, vreu să ma faloșăsc șî io cu șeva.
Obsărv că pa zî șe treșe am șei mai gi calitace precini în listile mnele gi pa rețălile gi soșializare on line, cu care poși soșializa, ma pot ocoșî omineșce.
Șî asta pîntru că, atunși cînd on așă zîs precin am vazut că ocoleșce agivăru’ șî traieșce în minșiună, îi plin gi iel șî numa iel are dreptace șî pa giasupra mai îi șî arogant, șiudos șî ocoș a bolînda, l-am șcers mintonaș gi pa mapă indîfarent șine ar fi, ceară niam să-mî fie.
Șî laudat să fie Dumnezo, am eliminat mulțî asăminea zîșî precini, care nu pot fi potrivițî pîntru mine șî felu’ mneu gi a fi, cu tăce că iei să cregèu în soșietace mari goanje șî că să preșep la mulci șelea. Or dovigit, șel puțîn mie, că-s nișce nimicuri în viața asta șî nu greșăsc cu nimic zîcînd asta, putînd vini cu argumence pîntru șine îi întaresat.
Îmî pastrez obișeiu’ să nu dau nume, findu-mi mie rușîne gi mîrșaviile lor.
Șî gi-ași naince, ‘oi elimina gin anturaju’ mneu, fara niși o discuțîie pa tățî așeia care nu primăsc cu demnitace agivăru’ așă cum îi iel, numa’ cată să-l tomnească dupa placu’ șî avantaju’ lor.
Să avețî tățî precinii mnei reali șî virtuali on An Nou plin gi realizări,spori la treburi, multă sînatace șî numa’ bucurii, gimpreună cu șelegiurile voașce draji!
LA MULȚÎ ANI!
Pătru-Marius BRAȘAI
pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi, gi la Coșioba

DEZGUST

0
Nu înțeleg unde a dispărut umorul de calitate pe care îl găseam cândva în programele televiziunilor din România. Nu înțeleg unde a dispărut divertismentul de bun gust.
M-am uitat în seara de Revelion, cât m-au ținut nervii, adică nu prea mult, la borhotul aruncat pe ecranele televiziunilor românești. Sinstru. O combinație tulburatoare de prost gust, grobianism, vulgaritate, prostie, suficiență.
N-am auzit o glumă bună, n-am văzut un moment reușit, ci doar o inflație de funduri goale, sâni mai mult dezveliți, lipsă de talent, stridență. În iz de ieftin și alterat ca într-o cârciumă de mâna a doua, unde micii sunt reci și berea caldă, iar chelnerița e murdară pe mâini.
Tristan MIHUȚA

P(r)oza zilei: Habibi

0
Deci, aterizând eu în multiculturalul Düsseldorf în preajma sfintelor sărbători ale Crăciunului, am fost confiscat pe dată de către nepotul meu, doctorand în filosofie la HHU și de către soră-mea, frizeriță și amândoi au ținut morțiș să-mi arate ei mei, ba Heinrich Heine Universität, cu toate campusurile sale, cu pinacotecile, muzeele, librăriile, galeriile de artă ale orașului, ba saloanele de înfrumusețare și magazinele de prezentare vestimentară ale urbei. Sigur că m-am pozat fericit la umbra statuii poetului Heinrich Heine, sau am admirat în extaz un tablou de Dürer, ce și-a păstrat apoi zile întregi engrama în creierul meu, sau mi-am cumpărat entuziasmat o pereche de cisme Gucci, la preț redus, normal, căci azilantul din mine, care a trăit 10 ani pe plaiuri teutone, nu putea rata ocazia, numai că visul meu cel mai intim, de burlac înrăit, era să vizitez și niște străzi mai extravagante, unde știam a dracului de bine că manechine însuflețite îți fac languraos cu mâna din vitrine, poftindu-te  ispititor la o partidă de … neuitat. Și amintirea acelor manechine m-a dus automat cu gândul, ca madlena pe Proust, în urmă cu 30 de ani, când trăiam ca și apatrid, tolerat (de voie, de nevoie) de către autoritățile germane, în landul vecin, Saxonia Inferioară. Locuiam pe atunci în Bruchmüllen, un sătuc pricăjit situat pe granița landului,  într-o casă ieftină, cu trei etaje și mansardă, o arcă a lui Noe, unde chiria era modică și unde se pripășiseră toate păsările rătăcite ale Cerului. Garsoniera mea era situată la etajul al doilea și împărțeam bucătăria și baia cu încă un (fost) DDR-ist, pus pe butuci de băutură, cu o familie de vietnamezi, ce mă aprovizionau cu țigări de contrabandă, cu doi tineri intelectuali ruși, al căror tată fusese KGB-istul ambasadei URSS-ului la Bonn, cu un albanez ce țopăia de bucurie ori de câte ori găsea un cuvânt românesc cu rădăcini în limba lui și aveam un perete comun (rigips) cu camera libanezului Hassan Khalif, ce sforaia atât de tare, încât trepidau bibelourile pe mobile și nu putem dormi decât cu dopuri împotriva zgomotului în urechi. Am zis Arca lui Noe, însă cred că mai nimerit ar fi fost să botez casa Turnul Babilonului, căci în cursul unei zile lucrătoare răsunau pe acele coridoare toate limbile Pământului … Însă, la sfârșit de săptămână, majoritatea chiriașilor plecau în vizită în alte localități, pe la conaționali și cunoștințe și, de cele mai multe ori, rămânem în toată hardughia numai eu și sforăitorul Hassan. Și, după ce ne plictiseam de tot privind la televizor, fiecare în camera lui, ne omoram timpul împreună, stând la taifas în bucătăria comună, el cu ceaiul lui verde și cu Coranul, învelit cu sfințenie într-un prosop alb și eu cu cafeaua mea neagră și cu Biblia. Și așa, săptămână după săptămână, eu am început să mă obișnuiesc (până astăzi) să beau zilnic câte o cană de ceai verde iar Hassan a descoperit virtuțile cafelei. Și și între Biblie și Coran am găsit împreună rădăcini comune. Dar, dacă se întâmpla ca în cursul unei săptămâni să mai fac și eu câte un ciubuc, ducând români (ce locuiau și lucrau la negru în Germania) la celebrul meu avocat, Michael Kolostori, pentru a le limpezi cazierul, sau la vreun doctor înțelegător, să-i consulte și trateze pe numele meu, ei bine, atunci îmi permiteam și eu să părăsesc în weekend locuința și să merg în capitala landului, la Hanovra. Unde erau nu doar manechine însuflețite în vitrina vreunei ulițe exotice, ci pe întinderea a patru, cinci străzi, și pe partea stângă și pe partea dreaptă se lăfăiau blocuri cu patru etaje, denumite argotic de către nemți Puff-uri, adică, pe românește, bordele. Și, cum Hassan, sireacul, știa că, în acele duminici, unde mă duc eu, imediat ce mă întorceam acasă, năvălea la mine în cameră și mă soma să-i povestesc pe îndelete cum a fost. Și, când îi explicam că sunt blocuri întregi cu Puff-uri de thailandeze, de negrese, de sud-americane, și, desigur, de europene și tu intri în clădire și la fiecare etaj, unde este ușa camerei deschisă, înseamnă că fata e disponibilă și vorbești cu ”gazda” și, dacă îți convine oferta și prețul, intri înăuntru, plătești și se încuie ușa  ochii în capul lui Hassan se făceau cât cepele și înghițea noduri seci și exclama din când în când: – Țicu, tu ești Satana ! Și uite-așa, într-o duminică dimineața, pe când mă pregăteam de o nouă escapadă la Hanovra, căci făcusem pe trezorierul pentru o echipă de spărgători de mașini din Suceava, ce acționaseră la pont în zonă și mă recompensaseră generos, mă pomenesc cu Hassan Khalif la mine în cameră, imbrăcat la patru ace (dacă se poate spune așa, căci tot ce purtam noi pe atunci era achiziționat exclusiv de la second hand!) și, cu privirea în pământ și duhnind a parfum ieftin, mă roagă sfios să-l iau și pe el cu mine la Puff. În tren până la Hanovra i-am explicat Hassanului (și în franceză și în germană) de nu știu câte ori toată rânduiala, dar tot nu a avut curajul să intre singur în ”casele de pierzanie ale Diavolului”, cum le numea francofonul, ci numai ținându-se de braț cu mine, de parcă-aș eu aș fi fost o Puffmutter (matroană) la brațetă cu un mire timid. După ce am străbătut împreună, cu respirația tăiată, cele patru etaje ale primelor două Puff-uri, de negrese, oprindu-ne la fiecare ușă deschisă și intrând în vorbă cu fetele, la cel de al treilea, european, Hassan al meu s-a mai relaxat puțin și a început să navigheze de unul singur pe coridoare, ba chiar să și intre în vorbă cu ”gazdele”. Până ce la un moment dat, când,  în vreme ce eu discutam cu o moldoveancă de vis, l-am auzit pe Hassan strigându-mă disperat de la capătul coridorului: – Țicu, Satana !!! Și, imediat apoi l-am văzut pe Hassan Khalif ieșind rapid dintr-o cameră și alergând de-a lungul coridorului și trecând pe lângă mine ca acceleratul prin halta Aradul Nou și, după ce a mai întors odată capul din mers și mi-a strigat: -Țicu, Satana!  a coborât într-un suflet cele patru etaje, nemaiașteptând nici un lift. Peste vreo jumătate de oră, când ne-am întâlnit din nou în stradă, Hassan mi-a explicat misterul apariției satanice. Pur și simplu, în momentul când el intrase în cameră, fata i-a zâmbit complice, i-a întins brațele și i-a șoptit dulce:   – Habibi! (Iubitul meu!) Or, mintea lui Hassan, aflată sub presiunea enormă că acum va comite cel mai mare păcat al vieții sale, a tras imediat concluzia că ființa aceea este neîndoielnic Diavolul, dacă, din prima secundă în care l-a văzut, și-a și dat seama că el este arab și i-a mai și vorbit pe limba lui! Acuma, între noi fie vorba, nici nu trebuia să fii cine știe ce psiholog ca, văzându-l pe oacheșul Hassan Khalif, cu tenul lui măsliniu și părul negru ca abanosul țâșnindu-i de lângă stufoasele sprâncene, încât abia mai avea loc o frunte lată de trei degete, să-ți dai seama de unde vine și, în plus, sirenele acelea cred aveau un antrenament al citirii clienților, încât sunt convins și eu (ca Hassan?!), că erau capabile să-ți spună nu numai câți bani ai în buzunar (și în conturi), ci și ce ai visat în noaptea trecută. P(r)ozeur: Vasile de Zărand

DRAJII MNEI

0
În graiu’ mneu șel coșioban,
Amu la ‘nșeput gi an,
Vreu să va fac gratulare,
La șel mic șî la șel mare.
Dumnezo va ocrocească,
Gi răle să va pazască.
Să va deie sînatace,
Voauă șî marhălor voașce.
Pîn ocoale hoară mulce
Șî mai mari șî mai marunce.
Țarina să va rogească,
Pruncașî mari să va crească.
S-avețî bani mulțî în poșnare,
Bucace mulce în hambare.
Porși gi clisă, vași cu lapce,
În camări s-avețî gi tăce.
Vinars șî vin în podrumuri, Legumuri gin pîn taleciuri.
S-aveți șe tribe la ‘ngimînă,
La poartă s-avețî mașînă.
Casa să va fie casă,
S-avețî șe pune pa masă.
Șî să traițî în ferișire,
Viață lungă cu iubire.
Pătru Marius BRAȘAI
pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi, gi la Coșioba

Gândul cel bun

0
Dragilor,
Dacă aș putea, aș face să dispară suferința din lume. Aș comanda sănătate și viață lungă pentru fiecare. Aș instaura era fericirii depline și chiar a vieții veșnice. Dar nu am asemenea puteri, sunt doar un om, un om ca și voi.
Nu știu ce îmi veni, de dimineață, că mi-a zburat gândul spre cei mulți și năpăstuiți, născuți în sărăcie și condamnați pe viață la sărăcie. Dar sunt și dureri mai mari pe lume decât sărăcia – există boala nevindecabilă, există prea mulți copii care își plâng părinții și foarte mulți părinți care își plâng copiii. Apoi, fiindcă răul nu are limite, sunt mulți părinți abandonați și mulți copii ai nimănui Și câte altele – știți cum se zice, Doamne nu-i da omului cât poate duce!
Așa că Anul Nou vine peste toți – și peste cei cu speranță și peste cei fără de speranță. Dumnezeu să aibă grijă și de unii și de alții.
Din partea mea, sănătate și bucurie la fiecare casă, noroc și ani mulți de viață, dragi prieteni!
Tristan MIHUȚA

Victor Negrescu: „Drumul nostru spre integrarea totală în spațiul Schengen devine ireversibil”

0
Victor Negrescu (foto sus, împreună cu Ilie Cheșa – viceprimarul PSD al Aradului): „Intrarea României în spațiul Schengen s-a formalizat printr-o decizie adoptată în unanimitate de toate statele membre UE.
Prin intrarea pe calea aeriană, maritimă și consulară, România devine parte din mecanismele tehnice Schengen. Se face un pas important înainte, considerat de mulți imposibil după dezastrul înregistrat anul trecut și eșecul tuturor guvernelor din ultimii 13 ani.
Începând din martie 2024, cetățenii români, turiștii și oamenii de afaceri care vor veni în România vor putea circula liber folosind aeroporturile din țară, mărfurile care sunt transportate pe cale maritimă sau aeriană vor ajunge fără controale suplimentare la destinație iar țara noastră va emite vize Schengen.
Această reușită este și dovada că prin profesionalism și o abordare consistentă, România poate să fie puternică în Uniunea Europeană. Intrarea în spațiul Schengen demonstrează că atitudinea curajoasă afișată de premierul României, Marcel Ciolacu, a fost cea corectă și infirmă toate mesajele transmise de anti-europeni, care de fapt sunt doar o unealtă a unor interese anti-naționale.”

Eusebiu Pistru, senator PSD: România va fi de anul viitor în Schengen pe cale aeriană și maritimă

0
„După multi ani de când România îndeplinește toate condițiile, pentru a accede în spațiul Schengen, iată ca din martie 2024 vom fi acolo. Decizia a fost adoptata in unanimitate de toate statele membre UE. Din momentul in care PSD a preluat guvernarea, premierul Marcel Ciolacu a avut extrem de multe negocieri cu parteneri nostri din Uniunea Europeana pentru accesul României in spatiul Schengen. Este un pas foarte important, că țară noastră va fi de anul viitor in Schengen pe cale aeriană și maritimă.
Sunt sigur ca intr-un timp relativ scurt vom fi in Schengen si pe cale terestră.
Decizia de astăzi marchează un moment istoric pentru Romania si pentru cetățenii români.
A trebuit sa vina PSD la guvernare pentru a baga România in Schengen, iar prin acest succes, premierul Marcel Ciolacu a spalat rusinea esecului de anul trecut.
Dupa ce PSD a reusit integrarea România în NATO și UE, iată că acum a reusit și integrarea în Schengen.
Felicitări domnule premier Marcel Ciolacu!”

CREGINȚA, ȘEI AGIVARATĂ

0
GIN PRUNȘIA MÈ ȘEI DRAGĂ
scriere-n grai –
Șeia șe va spun amu îs nișce lucruri care m-or marcat gin prunșia mè șî gi care am țînut cont tătă viața.
Mami Catița, Dumnezo să o hoginească gimpreună cu șeilalți draji a mnei plecațî gintra noi, o fost gintr-o familie baptistă gi la Roșîia.
Dupa șe s-o maritat cu tati șî o primit taina Sfincei Cununii în Beserica Ortodoxă gi la Reveciș, mami o givinit o creginșioasă ortodoxă model.
Țînè cu sfințănie tăce posturile șî zîlile gi post gi pasta an, gi câce uări timpu’ șî ‘mprejurările îi permiceau merje la Beserică în zîlile gi duminică șî la praznișe inge asculta Sfînta șî Dumnezăiasca Liturgie cu mare cregință.
Gin cînd în cînd mai merjè la Roșîia la parințî, inge merjè cu iei la Adunarea Baptistă, care o bună bucată gi vreme iera în casa lu moșu Sandru șî a lu baba Iuli, dupa șe comunișcii sparsără noaua Adunare Baptistă gi la Roșîia.
Cam gi fieșe dată merjem șî io cu mami la Roșîia șî la Adunare.
Înt-o duminică dupa șe ieșîm gi la Adunare șî ne punem la masă, să iscă o discuțîie întra mami șî matușa Fira, sora iei, care vinisă șî iè la Roșîia în duminica șeia.
Discuțîia iera gispre cregință șî pocaință șî iera gistul gi aprinsă.
Matușa Fira susțînè că baptișcii îs pocaițî, iară mami zîșe că o gasît cregința șei agivarată, care îi ortodoxîia, cregința noastă romînească strabună.
Moșu Sandru care șî iel cu baba Iuli la tînareață fusăsără ortodocșî, spune atunși o pildă pa care nu o voi uita nișiodată.
Zîsă moșu Sandru, că mai amu-s o cîțîva ani on frace batrîn gin Roșîia, care șî iel trecusă gi la ortodocșî la baptișci, nu-i țîn mince numile, o avut on vis, pa care l-o spus la Adunare șî anume: Să fașè ca fracile ăsta să gasă pa on cîmp încins în meljocu’ caruia iera o scară ‘naltă, ragicată cîta șeri.
La on moment dat vege că să apropie gi scară o gramadă mare gi oamini cu prapori, cruși șî cu popi ‘naincea lor. Unu’ purta on afiș pa care scriè ORTODOCȘÎÎ.
Să ghingeșce omu’ nost că rău o facut că o trecut la baptișci, că ortodocșîî să vor sui la șèri. Să apropie gramada gi oamini gi scară șî trec tățî pa lînga iè.
Dupa on timp vege batrînu’ o gramadă mai mică gi oamini îmbracațî în alb fara prapori, cruși șî icoane numa’ c-on afiș pa care scriè BAPTISCII.
Noa zîsă omu nost, bine că am trecut la baptișci, pîntru că ășcia mărg la șeri.
Ajiung baptișcii la scară șî tățî trec șî iei pa lînga iè.
Mai vege batrînu șî alce gramedzî gi oamini, CATOLIȘI, PENTICOSTALI, SÎMBATARI, care trec tățî pa lînga scară. La urmă gi tăt, spune batrînu că vege vinind o gramadă mică gi oamini, fara niși on afiș, care să bucurau șî cîntau imnuri creșcine.
Cînd ajiung la scară să suie unu’ cîce unu’ pa iè cîta șeri. Moșu Sandru ne explică atunși că nu relijia gin care fași parce ce mîntuiè șî cregința gin suflecile noașce șî milostăniile șî lucrurile bune pa care le fașem fișcecare. Am mai auzît spunîndu-să așă șeva șî îs convins că-i drept.
Tăt cînd ieram prunc povestè Parincile Preot Cavalu, care on timp o slujît la Beserica Ortodoxă gin Roșîia, că la o Sfîntă Cuminicatură, cînd rostè rugașiunea gi cuminicare, o batrînă gi pasta optzăși gi ani, o ‘nșeput cu glas tare să să roaje în limba ebraică. Parincile s-o oprit gin rugașiune șî o ascultat-o pa muierea șeia care să ruga în duh șî agivăr șî rostè clar șî corect cuvincile ebraișe.
Spunè Parincile Preot Cavalu că înt-on sat cu majoritacea oaminilor baptișci șî spirițî, o muiere ortodoxă îi bocezată cu Sfîntu’ Duh în fața Altariului Beserișii Ortodoxă.
DUMNEZO, LA TĂȚÎ SĂ NE DEIE MULTĂ CREGINȚĂ ȘI ÎNȚALEPȘIUNE,
SĂ PAFUJE VRAJBA ȘÎ URA GINTRA NOI OAMINII!
DOAMNE AJIUTÎ-NE LA TĂȚÎ!
Pătru-Marius Brașai, pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi, gi la Coșioba

DSP Arad – Recomandări pentru sărbătorile de iarnă

0
Cu ocazia sarbatorilor de iarna, Directia de Sanatate Publica Arad  doreste sa ofere cetatenilor anumite recomandari legate de sanatate, precum si informatii cu privire la centrele de permanenta din judet. În perioada sărbătorilor se înregistrează cel mai mare număr de cazuri de probleme și afecțiuni digestive din tot anul. Mesele copioase sunt foarte periculoase deoarece stomacul și ficatul sunt afectate brusc și pot să apară crize biliare, tulburări de tranzit intestinal (constipația, diareea), disconfort digestiv (arsurile gastrice, balonarea), consecințele fiind uneori deosebit de grave. Pentru a va bucura de sarbatori linistite alaturi de familie, va oferim cateva recomandari: – evitați excesele alimentare și abuzul de alcool mai ales dacă vă cunoașteți cu boli digestive, cardiace, neurologice – consumați cu moderație alimente grase ( slănină, maioneză, smântână, frișcă etc) – evitati alimentele care stiti ca va fac rau – după o masă copioasă se recomandă mișcarea ( mers pe jos, sport), de asemenea beți seara, la culcare, un ceai de plante cu o felie de lamaie – mâncați încet și mestecați mâncarea cât mai mult timp pentru a ușura activitatea stomacului – serviti dulciurile la sfarsitul mesei si incercati sa mancati cat mai putine – în vederea menținerii igienei mâinilor, acestea vor fi spălate frecvent, ori de câte ori este nevoie; In ceea ce privește expunerea la frig, în special a persoanelor care vor participa la evenimente organizate în aer liber, se recomandă utilizarea mijloacelor de protecție adecvate (căciuli, mănuși, fulare, îmbrăcăminte și încălțăminte corespunzătoare) și deplasarea periodică în locuri încălzite, hidratarea se va realiza cu lichide calde, fara continut de alcool. In caz de nevoie, va puteti adresa celor 19 centre de permanenta din judetul Arad:  
Locație Nume Adresă Număr de telefon
Municipiul Arad Centrul de Permanență Ignat str. Oituz, nr. 224-226 0257 285 905/ 0257 280 312
Municipiul Arad Centrul de Permanență „Acoperământul Maicii Domnului” Grădiște str. Smochinului, nr. 2 0724 329 502
Municipiul Arad Centrul de Permanență Turcin str. Episcop Ramani Ciorogariu, nr. 52 0257 285 510
Municipiul Arad Centrul de Permanență PARIS str. Paris, nr. 2, corp B, apt. 8 0753 707 906  
Municipiul Arad Centrul de Permanență Medisys Str. Ady Endre, nr. 54, apt 1   0765 721 700
Municipiul Arad Centrul de Permanență Ilyeș str. Independentei, nr. 11 0357 430 460
Municipiul Arad Centrul de Permanență Dr. Manuila str. Cornel Radu, nr. 1-3 0749 217 573
Municipiul Arad Centrul de Permanență Vlaicu   Calea Aurel Vlaicu, bl 7, apt 34 0257 212 950 / 0755 759 075
Chișineu Criș Centrul de Permanență Chișineu Criș   str. Înfrățirii, nr. 95   0357 430 520
Felnac Centrul de Permanență Felnac localitatea Felnac, nr 393   0257 411 000
Gurahonț Centrul de Permanență Gurahonț str. Ioan Buteanu, nr.28 0257 316 020 / 0257 316 442  
Gurba Centrul de Permanență Gurba localitatea Gurba, nr. 40 0357 404 026
Lipova Centrul de Permanență Lipova Str. Făgetului, nr. 6 0357 409 029
Moneasa Centrul de Permanență Moneasa localitatea Moneasa, nr. 73   0257 313 110
Sâmbăteni Centrul de Permanență Sâmbăteni Sâmbăteni, nr. 96 0357 405 600
Sântana Centrul de Permanență Sântana str. Muncii, nr. 53   0257 462 092
Șiria Centrul de Permanență „Dr. I.T.Mera” Șiria   Str. Reg. 85 Infanterie, nr. 1859, apt.1 0257 531 226
Vladimirescu Centrul de Permanență Lasermed Vladimirescu str. Augusta, nr. 22 0257 708 340
Vladimirescu Centrul de Permanență Medmun Vladimirescu str. Progresului, nr. 69 0257 514 709  
  Vă reamintim programul de funcționare a celor 8 centre din municipiul Arad si a celor 11 din judetul Arad: Luni-Vineri–15:00-08:00 Sâmbătă – Duminică/ Sărbători Legale/ Zile declarate libere – 08:00-08:00 (gardă 24 ore) Sarbatori fericite ! Director executiv – IRIMIE CECILIA GABRIELA   Întocmit, Cons. Alisa Oana Bătrîn        

Supozitorul zilei: Masculul Alfa

0
Nici nu știu când s-a inventat termenul de mascul Alfa. Poate de la Darwin încoace.
Cert lucru este că masculul Alfa X Alfa (un fel de Alfa la pătrat) s-a născut odată cu claxonul.
Nu există zi de la Dumnezeu să nu dau de câte un agitat cu mâna pe claxon. Motivele pentru care are asemenea manifestări tribale, chiar paleolitice, sunt diverse:
– ba că i-a tăiat unul calea și… tiiiiiit, ca să-l educe rutier.
– ba că ăla primul de la semafor n-a văzut că s-a făcut verde acum o miime de secundă și trebuie EL, posesorul de claxon educativ, să-l educe oftalmologic, ba chiar și ginecologic, pe linie maternă.
– ba că moșul ăla traversează cam lent și EL, același posesor de claxon – un fel de cimpoi cu aer comprimat –, are intermitent la dreapta și se grăbește.
– ba că vede un prieten pe trotuarul de vis-a-vis și îl salută în stilul său, claxonând cu semnale morse (un fel se cf Coa’e)
– ba că vede pe una mai dotată de natură, dar mai săracă-n vestimentație și își varsă hormonii și frustrarea tot hăulind din claxon, ca și cerbul la boncănit sau lupul la clar de lună.
Mă rog, ați înțeles ideea. Ei trăiesc printre noi, iar noi, ăștia fără claxon la vedere, tre’ să-i acceptăm, că doar ei sunt Alfa X Alfa.
Teofil GRĂDINARU

Rana nevindecabilă

0
Pentru mine, Iosif Petschovschi, în ungurește József Pecsovszky (deși avea origini poloneze), a fost cel mai mare, mai complet fotbalist român. Putea juca, putea fi mare și în fotbalul de azi. Viteză, tehnică, tenacitate, fibră, minte, clarviziune … Tot ce vrei. L-am și cunoscut. Eșuase în încercările de antrenorat (pe la Cugir și împrejur) și venea la noi, la juniorii UTA-ei. Avea vocea deja răgușită, boala care l-a răpus era deja instalată. Ne uitam la el ca la un idol.
Ei bine, idolatria mea a pălit când i-am citit piatra funerară. A primit, cum merita de la comunitatea românească a Aradului, un loc de cinste, chiar la intrarea în cimitirul Eternitatea. Pe acea piatră funerară, doar un text în maghiară!! Ca român, total neînsemnat, anonim, m-am simțit exclus din comunitatea celor de la care aștepta omagiile post-mortem cuvenite. Or el fusese declarat, de țara asta românească, MAESTRU EMERIT AL SPORTULUI. Primul maestru emerit al sporturilor din România. Nici un cuvânt în limba română? Pentru mine a fost o picătură de acid pe o rană a sufletului care nu mi s-a vindecat nici până azi. Credeam că el, marele „Csala” ne aparține și m-am trezit că nu ne aparținea. Veți zice că e decizia familiei, a urmașilor direcți. Chiar și așa!
Tristan MIHUȚA

P(r)oza zilei: După 30 de ani …

0
În urmă cu 30 de ani, sătul până peste cap de simulacrul de democrație (originală), promovată cu spirit revoluționar pentru liniștea noastră de către președintele Ion Iliescu, mi-am luat lumea-n cap și un bilet de avion (doar dus!) pe ruta Timișoara – Dusseldorf! Însă, în momentul când ajungeam în sala de așteptare a celui mai mare aeroport din landul Renania de Nord – Westfalia, urechile mi-au captat un descântec contemporan rrromânesc binecunoscut: “Asta are, asta n-are/ asta are, asta n-are”, iar undeva în stânga mea  am zărit trei tineri în blugi, geci de piele și cămașe de mătase, de-ți venea a zzzzice că tocmai au aterizat și ei din Checheci pe plaiuri teutone și care își întinseseră pe mozaicul sălii un ziar BILD și pe el cele trei celebre pahare de plastic și își așteptau ”die fraierii” la “Alba – Neagra”. Ei bine, acum, după 30 de ani, în ajun de Crăciun și în același aeroport, am dat din nou peste cei trei tineri tot acolo și nu albiseră (încărunțiseră) deloc, numai că de astă dată ”prestau” taximetrie la negru, îmbracați in treninguri Adidas și încălțăminte Nike și strigau toți trei în iPhoneuri 15 puse pe speaker, de-ți venea a zzzice că vor să fie auziți până tocmai din Checheci!!! Între timp în peisaj au mai răsărit și pitoreștile lor neveste, care, la un preț ce sfidează din start orice concurență, îți oferă un parfum Joop, Karl Lagerfeld sau Jean Paul Gaultier. P(r)ozeur: Vasile de Zarand

Supozitorul zilei!

0
Stau la rând, la coadă, la casierie.
În coș, nește produse, vreo 10-12. Fructe, alcohoale, verdețuri, albețuri, morcovețuri, cam ce-a scris Nikoleta. Mai puțin alcohoale, asta de la mine!
În spatele meu un domn cu două produse: o pâine și ceva băutură, cola, de gen, nu alcohoale.
Eu, politicos – tăt bântuie astea cu „române să fii bun” –, îi spun domnului să treacă înaintea mea, că tot acolo e. 15 secunde, 30, nu din asta devin eu longeviv.
Jur, omul s-a uitat la mine ca băștinașii la Cristobal Colon! Surprins, șocat, bulversat. Mai că avea impresia că mă dau la el. Eu, hetero convins, încercam să-i explic, să-l resuscit social, omu’ mai sămeargă la altă casă/casierie.
Ei trăiesc printre noi!
Teofil GRĂDINARU

UNDE SUNT?…

0
Où sont les neiges d’antan? – se întreba Francois Villon și, asemenea lui, mă întreb și eu: unde sunt vremurile, trăirile de altădată pe care le-am scris cu cerneală de suflet în amintiri de neuitat? Unde este copilul care în dimineața Ajunului bătea la porți să fie primit cu colinda? – „Slobod îi a corinda”? Unde sunt ortacii lui? Mulți s-au risipit precum vocile lor vesele topite în neuitare. Dar unde sunt părinții, bunicii cu rosturile lor în Ajun de sărbătoare? Unde sunt zăpezile, gerurile care ne lipeau nările laolaltă ori mâna de clanța porții? S-au făcut toate praf, praful de aur al amintirilor, parte din averea noastră, a fiecăruia.
Dragii mei, până ne vom dezmetici și vom desluși unde sunt toate cele de altădată, încercați să vă bucurați din toată inima de marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului, Iisus Cristos, căci prin El toate capătă sens. De aceea vă zic, cântați și vă bucurați sănătoși!
CRĂCIUN FERICIT!!!
Tristan MIHUȚA