Dacă tot ce se spune de acești frați, Tate, e adevărat și întreaga lor avere, cu care se afișau, provine din genul de fapte prezentate de presa (viol, exploatare sexuală, sechestrare de persoane, înșelăciune, etc.), înseamnă că societatea românească e în mare pericol din punct de vedere al prezenței sau chiar a existenței autorității publice. Ajungi să-ți pui întrebarea, în astfel de condiții, dacă mai există autoritate publică. Pentru că nu poți să ajungi la un astfel de nivel de activitate infracțională, fără să fii stingherit de vreo autoritate, decât dacă profiți de corupție, exploatezi corupția și ești protejat de un sistem corupt în profunzime. Iar pentru a realiza un sistem infracțional de o astfel de dimensiune, gradul de corupție trebuie să fie uriaș și generalizat.

În opinia mea, ascensiunea infracțională, extrem de rapidă, a fraților Tate și acumulările financiare uriașe din genul acesta de activități, nu sunt rodul unei inteligențe extraordinare (cum încercau ei să convingă, în media), dar nici întâmplătoare. Sunt, din punct de vedere al dimensiunii și impactului, expresia decadenței societății românești. Un etalon care arată nivelul degradării morale a societății și, mai ales, a autorității publice, care nu mai reacționează decât când mămăliga „explodează”. În termeni tehnici, avem de-a face cu un fenomen extrem de periculos pentru democrație și stat de drept: disoluția autorității publice. O disoluție premeditată, realizata, pas cu pas, în cei treizeci și doi de ani de asalt și presiune a crimei organizate, prin intermediul factorului politic (care a devenit tot mai interlop), asupra instituțiilor publice.

Se pare că, acești indivizi, Tate, au studiat bine cum funcționează societatea românească și, după un stagiu în Marea Britanie (unde începuseră să fie amușinați și filați de autorități) și-au mutat cartierul general în România. Credeți că întâmplător? Au venit în vizită, ca turiști, atrași de peisajele și cultura românească? Să fim serioși! Înainte de a se instala în România, indivizii se informaseră, studiaseră atent și știau exact care e nivelul de corupție în România, ce se poate face, care sunt limitele și au acționat ca atare. Oricum, nu erau nici pionieri, „tarlaua” fiind defrișată, mult înaintea lor, de către fauna interlopă autohtonă, care controla UE cu „marfa” românească. Cu „proiectul” în brațe, câțiva dolari și ceva lire, frații Tate, inventivi, cu experiență, veroși și oportuniști, n-au făcut decât să speculeze breșele corupției ca să-și implementeze proiectul. Cum au făcut-o? Cu un marketing bine țintit în mass-media, agresiv, nonconformist, prin care și-au cultivat un statut de misogini și rebeli social, cu priză la o masă tot mai numeroasă de tineri inculți și fără orizont moral. În spatele acestui marketing, bazându-se pe șiretenie, dând dovadă de o lipsă totală de scrupule și cu un tupeu inegalabil (ce a eclipsat toată lumea interlopă românească, de la Cămătari la Corduneni), ei au creat și pus în opera un mecanism prin care au reușit să exploateze nișa imorală a videochat-ului, speculând toate oportunitățile oferite de un sistem corupt în profunzime. Cum s-a ajuns aici, să realizezi o astfel de activitate infracțională, la un asemenea nivel, sub ochii autorităților? Răspunsul, absolut șocant, se regăsește în cei treizeci de ani de luptă a crimei organizate (cu vârful lor de lance, clasa politică coruptă), împotriva autorității publice. Aceasta a creat acest sistem mizerabil, pe care frații Tate l-au exploatat la maxim. Fără legi clare, neinterpretabile, fără instituții capabile să le aplice, fără o justiție reală (necălărită politic), cu o lipsă crasă de moralitate în societate greu de înțeles după treizeci de ani de libertate, România a devenit un poligon al infracționalității, unde clanurile interlope autohtone și genul de indivizi importați, precum frații Tate, se simt ca „peștele în apă”. Ei au înțeles, exact, ce a făcut clasa politică: că a distrus autoritatea publică, transformând-o în instrument de tip mafiot. Și au profitat. Apropo! Credeți că autoritățile, așa surde și șchioape, cum sunt, n-au știut de activitățile fraților Tate? Credeți că averea lor, obținută într-un timp scurt, în mod dubios, nu a atras atenția organelor fiscale? Credeți că activitățile derulate de ei au fost percepute ca legale și autoritățile, din sectorul în care operau bănuiau că sunt activități ilicite? Credeți că veniturile lor au fost impozitate corect și nimeni de la „fisc” nu știa de sursa veniturilor lor? Au știut, dar au tăcut, cum tac și în cazul activităților crimei organizate românești, de frică să nu supere „stăpânii” politici. E o omerta generală, impusă. Pentru că așa sunt educați funcționarii români: să nu sesizeze și să nu intervină decât când primesc ordin. Altfel își pierd „slujba”. Deci, faptul că frații Tate au acționat nestingheriți, are două explicații plauzibile: că știau toți, dar nu le-a păsat și s-au lăsat corupți și că avem un stat în care disoluția autorității a ajuns la un asemenea nivel încât oricine poate face aproape orice, cu excepția crimelor, fără să riște consecințe, dacă știu unde și cum să ungă angrenajele corupției.

Repet: încă nu știu în ce a constat întreaga activitate a acestor indivizi și dacă se încadrează în ceea ce legea permite ori nu sancționează (s-ar putea, pe parcurs, când se va ajunge la instanță, să avem surpriza că și în acest domeniu legislația a fost „adaptată”). Dar, dacă ce a prezentat mass-media este adevărat, inclusiv acea „Universitate” on-line este nelegală, pentru că, se pare, nu deține o autorizație în acest sens și nu cred că frații Tate au declarat și plătit taxe pe veniturile realizate din această activitate. În concluzie, ce putem remarca în cazul fraților Tate? Că România, la aceasta dată, suferă de o disoluția gravă a autorității publice, efect al imixtiunii politice în toată administrația publică. Și că, speculând uriașele carențe ale sistemului autorității publice, oricine, nu numai frații Tate, derulează într-un astfel de stat, în care autoritatea publica, inclusiv justiția, a fost demolată de mafia politică. Ca și clanurile de interlopi autohtone, mafia italiană ori grupările de crimă organizată, frații Tate au speculat posibilitatea săvârșirii unor fapte (aparent penale), pentru că, clasa politică, a făcut totul pentru anula răspunderea penală.

Logic că, în aceste circumstanțe, pierzându-și libertatea, fără a înțelege cum s-a defectat mecanismul corupției, frații Tate se simt frustrați și ghinioniști și reclamă că nu există justiție imparțială în România. De ce ei și nu și restul? Pentru că se raportează la justiția lui Dragnea și Predoiu, care, la solicitarea clientelei politice, protejează același gen de fraudă fiscală comisă de frații Tate. Prin comparație, afacerile fraților Tate – cu excepția violului, dacă se confirma și va fi probat -, nu sunt, mult diferite (ca gravitate ori pericol social) de cele ale lui Sebastian Ghiță, clanul Cosma de la Prahova, Alexe și Chirică de la Iași, afacerile clanului Bădălău, afacerile fraților Cămătaru ori Corduneanu, ori a altor sute de clanuri ce activează pe teritoriul României. Dacă acestea funcționează, încă, fără cusur, de ce să nu fie frustrați că nu mai funcționează și a lor? De altfel, în aceeași logică, cred că nici afacerile „Spiru Haret”, „Valahia” și alte așa zise „universități”, neacreditate, care au realizat profituri de zeci de milioane de euro, din înșelăciuni cu diplome, nu sunt foarte diferite de escrocheria „universitară” a fraților Tate. De ce sunt „discriminați”? Asta a fost logica, asta au speculat și pe asta au mizat frații Tate: că în România, dacă urmezi metodele politicienilor care comit infracțiuni, ori ale clientelei protejate de politicieni și ale clanurilor românești de interlopi, beneficiezi de un alt regim de justiție, mult mai „soft”. Cine-o fi băgat bățul prin gard și le-a stricat jucăria? Nu contează! Contează ca ceea ce se întâmplă, e ca o picătură în ocean. Că Tate e un fenomen generalizat, adică e o realitate cruntă, cu gust amar, ce-o experimentăm continu. E extrem de trist și dureros, să asistăm, constant, la astfel de „scenete” ale impotenței autorității publice, în fața lumii interlope, generate de prostia și lăcomia politică.

Problema, în cazul privatizării „colosului”, „PETROM”, de către „insignifiantul” „OMV” Austria, nu e de constatare teoretică (cum se întâmplă) a neconstituționalității atribuirii exploatării petrolului și gazelor, ci de sesizare faptică a Curții Constituționale privind modul cum au fost atribuite, nelegal, resursele care aparțin statului român și care nu puteau fi înstrăinate (așa cum s-a procedat) prin atribuire directă (adică fără licitație publică) și printr-o lege dedicată! Cine sesizează, totuși, Curtea Constituțională, pentru a constata neconstituționalitatea legii de atribuire a exploatării resurselor de petrol și gaze către „OMV”? PSD, PNL, UDMR, USR, AUR? Cine o va face sunt adevărații patrioți, incoruptibili!

Dacă nimeni nu sesizează Curtea Constituțională, înseamnă că întreaga clasă politică românească este controlată de „OMV”, adică coruptă și românii mai au două variante: or se resemnează, or îi alungă pe toți. Pentru că fără sesizarea Curții Constituționale, ce face mass-media acum nu e decât „lătrat la lună”. Deci, așteptăm: sesizează USR și AUR Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea legii privind atribuirea exploatării resurselor de petrol și gaze, la pachet cu privatizarea „PETROM”? Pentru că, date fiind antecedentele, în ce privește PSD, PNL, UDMR nu mă aștept la așa ceva. Ați auzit de vreo luare de poziție din partea lui Ciolacu sau Ciucu în acest sens? Deci, să nu așteptăm de la cei de la guvernare soluții în acest sens. Este evident că PSD si PNL n-o vor face niciodată, pentru simplul fapt că ei au fost „artizanii” acestei mega-escrocherii (prin reprezentanții lor Patriciu, Tăriceanu, Dan Ioan Popescu și, în primul rând, celebrul infractor, Adrian Năstase). În concluzie, tăcerea PSD și PNL e clar situare de poziție de parte „OMV”. Mai rămâne varianta USR, AUR.

Doar în acel moment (ipotetic deocamdată), adică după constatarea neconstituționalității legii de atribuire a exploatării petrolului și gazelor, către „OMV”, România poate anula contractul de exploatare cu „OMV” a petrolului și gazelor și poate renegocia, în termeni corecți și în avantajul cetățenilor români, exploatarea petrolului și gazelor. Nu și a privatizării activelor „PETROM” (infrastructura de exploatare, rafinare, distribuție, care, din păcate, este necontestabilă dacă au fost respectate clauzele contractuale).

Din păcate, mizându-se pe ignoranța cetățeanului român, există mai multe grupuri de interese care în loc să ceară sesizarea Guvernului și Parlamentului (singurele instituții care pot solicita analiza legalității și constituționalității contractului de privatizare a „PETROM” și de exploatare a petrolului și gazelor) fac circ în mass-media, nu pentru a tranșa problema în favoarea statului român, ci, se pare, pentru a readuce „OMV” la masa renegocierii mitei (!?), geloși pe Năstase & Co., ce au privatizat „PETROM”. Altfel, nu are nici o logică critica, fără a se pune presiune pe cei ce au competențe în acest sens, adică să sesizeze Curtea Constituțională. Sunt peste două luni de când a început circul cu privatizarea „PETROM”, timp în care am asistat la etalarea a „tone” de prostie juridică și economică, emanată de diletanți și ageamii și de manipulare crasă, atât la televiziuni cât și în presă, dar nimeni n-a solicitat, oficial, sesizarea Curții Constituționale. De ce? După sute de ore de „analiza”, informare și dezinformare, mai poate cineva selecta adevărul din ceea ce se spune? Cine are dreptate? „Realitatea Plus”, „Antena3”, „România TV”, „Gândul”, „România Liberă”, „Evenimentul Zilei”, „Cotidianul” etc.? Zilnic, pentru că sunt bolnavi de vanitate, indivizi care habar n-au despre ce înseamnă contracte de vânzare-cumpărare, transfer de proprietate, proprietate privată, concesiune, licitații, drept de preempțiune, constituționalitate, moralitate, principii de drept, au invadat și monopolizat media din România, pe acest subiect, etalându-și, publicului ignorant, lipsa de educație, de pregătire juridică și, mai ales, necunoașterea legislației care a reglementat privatizarea „PETROM” și exploatarea petrolului și gazului românesc. Or, cu cât se aberează mai mult pe subiect, cu atât misiunea „OMV” de a continua să jefuiască resursele de petrol și gaze ale României, este mai simplă. Nu-i deranjează „gălăgia”, cât timp nu se întreprinde nimic. Concluzia? „Lătrăm”, dar nu facem nimic concret”! Ce trebuie, totuși făcut? Doar următorii „pași”:

1. Analiza privatizării „PETROM”, sub aspectul încălcării legislației și stabilirii răspunderii;
2. Analiza clauzelor contractuale sub aspectul respectării acestora (cu punct și virgulă) și;
3. Sesizarea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea atribuirii, prin lege dedicată, fără licitație publică, a exploatării petrolului și gazelor românești.

Dacă aceste trei obiective nu sunt îndeplinite, cu celeritate, vom asista, în continuare, la multă vorbărie inutilă care, în final, se va solda cu nimic, ceea ce va genera multă frustrare. Dar, repet, trebuie făcute de Guvernul și Parlamentul României!

Pentru că, ca de fiecare dată când se dezbate public un subiect atât de delicat și important, prostia și diletantismul sunt cele care țin capul de afiș, nu interesul public.

De ce, culmea idioțeniei, ne uităm în gura mercenarilor de presă, care le știu pe toate și nimic concret? N-avem specialiști? N-are Ministerul Justiției, Ministerul Public, Guvernul, Parlamentul României, suficienți specialiști, juriști cu pregătire și experiență (precum în cazul „Insulei Șerpilor” sau cazul „fraților Micula”), care să tranșeze problema, definitiv, fără a lăsa loc de interpretări și de „driblinguri” de tip mafiot? Asta ar trebui să facă mass-media din România! Înainte de a da verdicte de nelegalitate ori neconstituționalitate, să solicite și să prezinte punctul de vedere oficial al specialiștilor în drept, finanțe, economie. Nu să se erijeze în justiție și să substituie toți specialiștii. Nu să abereze, stabilind vinovați, fără probe, ci să pună presiune pe Guvern și Parlament, pentru a-i obliga să analizeze și să comunice opiniei publice rezultatele cu privire la respectarea de către „OMV” a contractului privatizării „PETROM” și a sesizării Curții Constituționale cu privire la contractul de exploatare a petrolului și gazelor. Abia după ce Guvernul și Parlamentul României vor sesiza instanțele de judecată, cu privire la acest contract și vor fi în posesia unor hotărâri definitive, putem spune că s-a făcut ceva, concret și putem comenta. Până atunci, opiniile pseudo-specialiștilor ce monopolizează televiziunile și presa, de ani de zile, gen: Chireac, Anca Alexandrescu, Gâdea, Vișan, Peiu, Ciuvică, Ciutacu, Rareș Bogdan, Vișan, ori ale parlamentarilor, nu sunt decât exerciții de imagine, ale unor indivizi vanitoși, narcisiști, incompetenți din punct de vedere juridic, care mai mult încurcă decât descurcă complicatele mecanisme, de tip mafiot, ale privatizării „PETROM”. Misiunea lor? Să manipuleze!

Mă întreb, oare, ca de fiecare dată în ultimii optsprezece ani (de la privatizarea „PETROM”), circul privatizării „PETROM” va conteni la fel de brusc cum a fost declanșat, ca și în cazul „ROMPETROL”, „SIDEX”, „ELECTRICA”, „DISTRIGAZ”, după ce „OMV” va decide „sponsorizarea” „gălăgioșilor” cu sumele „adecvate”? „Filmul” acesta a devenit un fel de marotă, care, pentru orice individ cu „țiglele pe casă”, produce lehamite. Cu o astfel de mass-media și o astfel de clasă politică, preocupată doar de propria „ograda”, ne drogăm mereu cu iluzia că mass-media și clasa politică urmăresc interesul public.