Studenții arădeni de la Design, invitați la Feeric Fashion Sibiu

0
Invitația a fost făcută chiar de Landiana și Mitichi, creatorii acestui festival, unul dintre cele mai mari evenimente ale industriei fashion, organizat la Sibiu. Feericul este una dintre cele mai cunoscute săptămâni ale modei din lume alături de Tokyo, Dubai, Madrid, Copenhaga etc. „Este o mare oportunitate pentru studenții noștri și îi îndemn să o folosească. Prezența la un festival de fashion de o asemenea anvergură nu poate fi decât o experiență din care cu siguranță vor avea multe de învățat. Mulțumim Feeric Fashion” a punctat rectorul UAV, Ramona Lile. Studenții arădeni sunt așteptați să fie parte a unei experiențe de neuitat, să-și exprime creativitatea și să participe la secțiunile dedicate tinerilor creatori. „Pentru noi, ca și tineri designeri, Feeric Fashion înseamnă o mare șansă. Să fii parte a acestui  festival care aduce pe catwalk creatori din peste 20 de țări, este o bucurie și o ocazie pe care cu siguranță nu trebuie să o ratăm” a declarat designerul Paul Micșa, student al Facultății de Design din cadrul UAV.

Salariul minim european, o gură de oxigen

0
Nu sunt prea departe vremurile când guvernanții României refuzau să mărească salariul minim obligatoriu, pretextând directivele de la Bruxelles, prin care odiosul fuhrer cu mustață Angela Merkel ne ținea cu piciorul pe gât, în numele mult îndrăgitei austerități. Iată că acum, aceeași Comisie Europeană obligă statele membre să acorde asigure un salar minim. Este o lovitură dură pentru partidele politice românești abonate la guvernare, care nu mai pot să se laude că luptă pentru săracii muncitori ai patriei. În perspectiva avalanșei de runde de alegeri, nici unii, nici ceilalți nu vor mai putea acuza Uniuea Europeană, stârnind valuri de furie la adresa acestui for. Dimpotrivă, aceasta acumulează serioase puncte în perspectiva alegerilor europarlamentare, fiind percepută de neștiutoarea masă de manevră ca o zeitate supremă plină de iubire față de oameni. Prin această manevră, se mai potolesc vocile care cer retragerea din Uniune, care ar putea dce la prăbușirea acestui sistem piramidal din care câștigă doar inițiatorii. Zoroastru din Mocârlica 

CUM SĂ UIȚI AȘA CEVA!?

0
O vineri neagră – 4 martie 1977
Viața fiecăruia dintre noi, bună, rea, este un roman. Depinde cine îl scrie, dacã îl va scrie. Sunt capitole în acest „roman”, la unii mai multe, la alții mai puține, dupã soarta fiecăruia, cu fericire, cu drame, cu dezamãgiri, uneori venite dinspre cei pe care i-ai îndrãgit, alteori de la cei cărora le-ai întins o mânã. Le-am trãit pe toate!
Ați avut vreodată întâlnire cu moartea? Eu, da. Eram la Muzeul județean, muzeograf. Unuia de la partid îi venise gândul cel rãu, sã mã trimitã la televiziune, la emisiunea „Cel mai bun continuã”, a lui Ion Mustațã. Să reprezint județul. Nu am vrut, dar au fãcut presiuni, iar Nicolae Roșuț, directorul Muzeului, mã implora. Nu eram membru de partid, deși aveam 27 de ani aproape, pentru cã eram „intelectual”, iar rândurile partidului erau îngroșate de muncitori, de cei cu școalã profesionalã și, dacã se poate, cu liceul la seral. Ce puteau sã-mi facă? Până la urmă, accept, la insistențele lui Nicolae Roșuț, pe care îl prețuiam.
Merg cu trenul, la București, în seara de 3 martie. Ajung acolo, obosit, nedormit. Trec pe la Televizune. Mã cazez și mã duc la Biblioteca Centralã Universitarã, sã mai studiez ceva din bibliografia sumarã, transmisă de cei de la TVR. A doua zi urma să plecăm spre Vaslui, tot „echipajul”.
Seara, cobor la restaurant, la Hotel Parc. Mănânc ceva, mai eram cu două persoane la masã, apoi plătim. Deodatã, simt o trepidație. Cum stãteam lângã geam, trag perdeaua. Credeam cã trece un utilaj greu. Nu era șosea, așa cã nici utilajul nu era. Am sãrit de pe scaun și am strigat: ”Cutremur!”. Apoi, a început teroarea, nebunia. S-au stins luminile. Pãmântul uruia groaznic, se mișca și aveam senzația cã sunt pe valuri, pe vapor. Hotelul trosnea din toate „încheieturile”. Am nãvãlit toți spre ieșire, așa orbește pe întuneric. O beznã ca smoala! Ne cãlcam. Atunci am zis, în sinea mea, într-o fracțiune de secundã, „uite, așa se moare”. Trãgeam unii de alții, ne luptam sã gãsim ieșirea, și ca sã fie și mai dramaticã lupta disperatã pentru viațã, ne-am întâlnit, cei din restaurant, cu cei care fuseserã în braserie – pe atunci, restaurantele erau ticsite cu oameni. Nu se pot descrie momentele acelea de groazã. Pânã la urmã am câștigat lupta cu moartea, am ieșit și am fugit la vreo 50 de metri de hotel. Naiv, credeam cã hotelul se va prãbuși pe o parte. Nicidecum. Toate clădirile s-au prăbușit precum un castel de cărți. Peste vreo două ore, m-a umplut frigul rău de tot. Mi-am luat inima în dinți și m-am dus în camerã, să iau paltonul Abia am deschis ușa. Televizorul, mobila o blocau. Am coborât și am stat toți în holul hotelului, fără sã închidem ochii. Dimineața, după a doua noapte nedormită, am luat Bucureștiul la pas. Toate clãdirile afectate se prăbușiserã precum un castel de cãrți. De sub dărâmături erau scoase trupuri zdrobite, colorate în roșu, de sânge.
Povestea e mai lungă. Acasă nu știau nimic de mine etc. Trenurile nu circulau, telefoanele nu funcționau… Până la urmă am ajuns acasă viu, dupã trei zile. În gară, tata era de serviciu, m-a îmbrățișat și plângea ca un copil – fiul lui era viu, trăia! Așa s-a încheiat un capitol din viața mea, cu voia și cu grija lui Dumnezeu. Și, tot cu voia Lui, au urmat alte capitole. „Romanul” nu s-a încheiat acolo!
Tristan MIHUȚA
Foto: RFI România

OCUPAȚÂIE GIN VECIME: VINARSARITU’

0
– scriere ‘n grai –
Una gin șele mai veci ‘ndaletnișiri a oaminilor gi pa la noi șî gin alce locuri , îi fașirea gi vinars , o vinarsaritu’ , așă cum îi spunè naince vreme .
În taleciuri , pa uliță în fața cășîî , o în țarini oaminii aveu pușî pomi fructâferi gi mulce feluri .
Pântra ășcia ierau șî prunii .
Pân anii ’60-70 , când io ieram prunc șî feșior p-aclo pa la noi pa la Coșioba ierau pruni gi tri soiuri : bestrițî , roșâi șî candraneșci .
Gin prunile șele bestriță să fașè mnere , dulșeață șî compot . La vinars , nu prè dageu , cu tăce că îi foarce bun vinarsu’ gin prune bestriță .
Gin șelea roșâi șî candraneșci să fașè vinars , o racie cum să mai zâșè .
Vinarsu’ iera folosât pa sama cășîî pântru diferice ocazâi sau să vingè pântru a fașe rost gi bani pântru traiu’ viețîî .
Câce on uăl gi șinzăși gi litre să țâne pasta ani , atunșea când ierau prune mulce , pântru șeva evenimence gin șelegi : uspăț , bocez , pomană la ‘ngropașiune , ș.a .
Șiuvaile care ierau folosâce pântru strànsu’ prunilor ierau șiubărâle gin doaje gi lemn gi goron , care ierau cam gi șinzăși , șapcezăși , o gi o sută gi litre .
Pântru jiucat prunile să puneu în cădzî gi la doauă suce până la o mie gi litre , facuce tă’ gin doaje gi lemn gi goron .
Pa la sfârșâtu’ lunii lu’ șireșari , înșeputu’ lu cuptori , moșu’ șî tati dușeu șiubărâle șî cădzâle , dupa șe le rapaleu , la Criș , la Moară pântru înfoiet . Le puneu cu gura-n jios în apă , iară giasupra , pa fund întra gargini țâpau apă cu vădra . Le țâneu o tare saptamână , pană sa ‘nfoieu bine , să nu curgă .
Dupa data gi șinsprazășe a lunii lu’ cuptori să coșeu șî să strânjeu prunile șelea roșâi . La strànsu’ gi prune să fașe clacă .
Puneu a mnei tri-patru șiubără în coșie șî merjeu la cules gi prune .
Pruni roșâi io țân mince că avem în taleci șî în Cot la Criș , la Pod la Rastoacă întra ștrec șî Criș .
Tati scutura prunile cu nișce rudzî gi alun gi tri-patru metări . Șeilalțî culejem prunile în vădre . Când să umpleu vădrile , merjem șî le golem în șiubărâle gi pa coșie .
Sara când ierau pline șiubărâle , le golem în câdzî .
Să lasau prunile la jiucat tri , patru saptamâni , dupa care să dușeu la caldare pântru fert .
A mnei ferbèu vinarsu’ la Reveciș , la Mircu , o la Gârgariu , mai târzâu la Becea , o la Maier.
Câce o dată , când iera naloagă la caldările gin Reveciș , mai ferbèu la Govojgia la Nagiu , o la Beringeri la Cârnațu .
La fertu’ prunilor ieram tăgiuna doi inșî plus omu’ gi la caldare . Bun înțales că mai vineu șî câțîva bețâși să beie vinars , pântru că șcieu că or capata câce on țoi , doauă gi vinars .
Iera tare mândru la fert gi vinars , mie îmî plașè . Umplem caldarea cu prune jiucace , sijilam comanacu’ cu mânjală gi tarâță , punèm pa ‘nșet pa foc șî așceptam să curgă vinarsu’ în laităr . Gin când în când tribè să ‘nvârcim în caldare gi manivelă să nu să prindă prunile . Mai nou unii aveu reductor șî motor pântru ‘ nvârcit , iera domnie să fași vinars .
Până curjè vinarsu’ frijèm clisă-n frigare , grumbe șî șeapă-n jar șî mâncam tățî cu poftă , dupa șe beiem o gură gi vinars .
Vinarsu’ , atita-l lasam să cură până argè când țâpam on paharuț pa comanac șâ-i dagem foc cu giuita . Când nu mai argè rupèm cadarea șî dagèm drumu la borogele în groapa gin taleci în spacile caldării .
Dupa șe ierau gata gi fert tăce prunile , spalam bine caldarea șî bagam votca la ‘ntors . Prima litră care curjè să ceamă picuri șî avè 90 gi ștricuri . Să folosă în loc gi șpir .
Lasam vinarsu’ cam gi 53 gi ștricuri , pântru că mai scagè on ștric , doauă șî ramânè numa bine gi 50 gi ștricuri , țânè probă șî iera numa bun gi baut .
Dupa șè dagèm uiumu’ la caldarari , dușèm vinarsu’ acasă șî-l alinam în podrum în vasă gi goron cu câceva doaje gi fragari , pântru a capata o coloare galbănă . Dacă nu avem vasă gin lemn îl alinam în uăluri gi iagă gi zășe , șinsprazășe , o șinzăși gi litre , cu coșară gi nuiele . Pàntru a să galbini , bagam în uăluri câce o așcică gi fragari .
Pân luna lu’ brumarel să culejeu șî prunile șelea candraneșci . Pruni candraneșci , noi avèm pa line gi la Groapă la Boctarie șî pa line gi la Boctarie la Punce .
Prunile eșcea candraneșci jiucau mai în sâlă pântru că iera mai rășe vremea . Cam în Postu’ Crașiunului să ferbèu , prunile candraneșci , tă’ la fel ca șî șelea roșâi , numa că eșcea dagèu mai bine șî vinarsu’ iera mult mai bun .
Să mai fașè vinars șî gin meră . Avèm meri gi șeia șâculani , ionotani șî batuli în Cot la Criș.
Merile tribeu mașinace șî să ferbeu în Postu’ Pașcilor , atunși când înflorăsc merii , pântru că zâșeu batrânii că atunși dau șel mai bine .
Să mai fașè vinars șî gin peră , caisâne , pcersâși , gutii , șireșă , vișâne , coarne șî fraji .
Gi asăminea unii oamini fașeu vinars șî gin bucace , grău șî cucuruz , o gin râpe .
Altă lume punè în borhot sirop gi țucur să deie mai bine .
Ierau șî escroși care fașèu vinars gi vândut , numa gin țucur , o gin gainaț șî baligă , ba șî gin pufoaică pa care o puneu în closet la îmbibat . Oamini șî oamini , ca șî amu .
Ferască Dumnezo să bei așă șeva .
Pruncu lu’ Pătru lu’ Bubi va spune :
– Hai naroc șî pită unsă !
– Doamne dă , pa cum ar treșe !
Avețî grijă să bèțî cu masură , cât pucețî dușe fișcecare , să nu va ‘mbatațî !
Îi bine omu’ să poarce bautura , nu iè pa om !
Bautura-i bună , numa să ce țâni gi iè !
Marius BRASAI

News.ar: PERICOL în centrul Aradului! Palatul Cenad cade peste trecători (FOTO)

0
Palatul Cenad, care găzduiește, între altele, un serviciu al Primăriei și unde se află sediul Partidului Național Liberal, a ajuns să fie un adevărat pericol pentru trecători.
Un arădean, Florin Costea, a postat pe Facebook imagini cu porțiuni degradate ale fațadei imobilului, însoțite de următorul comentariu: „Palatul Cenad , atenție cade tencuiala , cade balconul!!. Un pericol ptr pietoni , cei care puneți doar fațade renovate și Aradul la ceas de seara , palatul Cenad de ce nu aveți voie să îl postati ??? Asta înseamnă să fii mâncător de………”.
Foto: Florin Costea P.S. (Flacăra Roșie): Oare proprietarii de acolo plătesc (la bugetul local) impozitul pe clădire mărit cu până la 500%, conform legislației în vigoare?  

DESTIN

0
Sunt la Iași! Oraș frumos, cu multe, multe tradiții culturale pentru noi, românii. Vreau să dau examen la Drept. Tata aranjase, prin ajutorul unui vecin, o gazdă. Pe Strada Culturii. Gazda era o femeie cu maramă, care toată ziua se văita, se plângea de dureri de cap. Sigur, era și leneșă. La Iași, aveam să întâlnesc un micălăcean. Era student la Drept de vreo șase ani, dacă nu șapte. A început la Cluj, a continuat la București, iar acum era la Iași. Până la urmă a ajuns avocat și, ca haz, învinețit bine la ochi de soțul uneia pe care o reprezenta în procesul de divorț. Se combinase cu ea.
Dar asta, așa, ca fapt divers. Ei, și vine ziua examenului. Primul, la istorie. Începea la ora opt. O rog pe gazda cu dureri de cap, să mă trezească la șapte. Când am deschis ochii, era 7,45. M-am îmbrăcat la repezeală și, cu ceea ce a mai rămas din calitățile mele de fotbalist, am alergat spre facultate. Am ajuns în ultima clipă. Tocmai se scria subiectul pe o tablă uriașă. Probă scrisă. Un singur subiect. Despre documentele Congresului al X-lea al PCR. Nimic despre istoria pe care o știam din atâția ani de școală. Bat eu câmpii, și aveam să iau 3,50. Cine naiba a citit documentele congresului?! Poate doar cei care luau meditații. Urma filosofia, celălalt examen. Iar un singur subiect. „Rolul normelor morale și de drept în reglementarea relațiilor socialiste”! Praaf! Nu citisem niciodată lecția asta, nu îmi plăcea socialismul științific. Aveam lecturi filosofice, dincolo de manual, materialism dialectic și istoric, dar asta, nu. Ei bine, ăsta e subiectul, ce faci Tristane?! Stau și mă gândesc și improvizez din perspectiva raportului „bază și suprastructură”. Iau 6,25. Pe o lecție necitită!! Reţineţi, 6,25 pe o temă pe care nu o cunoşteam. Noaptea, până să se afișeze rezultatele, am visat că am dat la Filosofie și am intrat. Avea să se împlinească visul peste un, la un concurs cu 386 de candidați pe 20 de locuri. Acolo, la psihologie și filosofie, s-au dat subiecte de sinteză. Așa n-am ajuns magistrat, ci ziarist. Mai prost plătit, dar mulțumit cu meseria mea.
Tristan MIHUȚA

“Balul Acordării Panglicii”, la absolvenții români din Ungaria

0
Sâmbătă, 11 februarie 2023, sub genericul „Balul acordării panglicii”, la Liceul „Nicolae Bălcescu” (LNB) din Gyula, a avut loc o amplă manifestare dedicată elevilor din clasa a XII-a, manifestare caracteristică acestei perioade, primele ediţii ale manifestării debutând în urmă cu peste 50 de ani. La manifestare a participat şi  E.S. Florin Trandafir Vasiloni, consulul general al României la Gyula. La acest eveniment au participat peste 500 de persoane, printre care numeroase oficialități, dintre care menționăm pe PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria (EORU); Gheorghe Cozma, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU); Traian Cresta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul Ungariei; Erno Gorgenyi, primarul orașului Gyula; Maria Novac, directorul Centrului de Documentare și Informare al AȚRU (CDI); Maria Gurzău Czegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” (LNB); Alina Pădurean, decan, reprezentant al Universității “Aurel Vlaicu” Arad; Eugen Gagea și Teodor Pătrăuță, reprezentanţi ai Universității de Vest “Vasile Goldiș” Arad, ș.a. Manifestarea a început prin cuvântul directorului  Maria Gurzău Czegledi, care i-a salutat pe oaspeți, amintind despre provocările trăite de elevi, dar şi despre virtuţi precum cinstea, corectitudinea și hărnicia etc. Au mai transmis cuvinte de salut primarul Gyulei și președintele AȚRU. Elevii absolvenți, din clasele XII A și XII B, împreună cu diriginții lor, au urcat pe scenă și au prezentat câte un montaj literar-artistic în limba română şi limba maghiară. Momentul culminant al serii l-a constituit acordarea panglicii pentru fiecare elev absolvent de către colegii lor din clasa a XI-a, care în felul acesta preiau simbolic ştafeta liceului. Un alt moment pregătit în mod elaborat l-a constituit momentul în care absolvenţii dansează vals, fetele fiind îmbrăcate în rochie de mireasă. Seara a continuat cu o cină comună, tombolă şi dans. https://youtu.be/vYoq5F87qqA

Fiori

0
UTA- FC Botoșani 3-1
A fost rece vremea la Arad, sâmbătă, înaintea meciului UTA- FC Botoșani. Normal să simți fiori în tribunele stadionului, fiorii de mijloc de februarie , fiori accentuați și de importanța meciului ce urma să înceapă la ora 14,30. Toți cei prezenți precum și cei rămași acasă , în fața televizoarelor trăiau emoții argumentate privind soarta partidei.
Pe UTA o mai aștepta câteva firicele de ” ață” de care să se agațe în lupta de evitare a retrogradării. Și pe jucători îi treceau fiorii de teamă că următorul ” firicel” de speranță se va rupe.
Au urmat fiorii trăiți până când VAR-ul, acest dădător și totodată distrugător de speranțe, a dat verdictul din minutul 3, confirmând hențul lui Șeroni în suprafața de pedeapsă a oaspeților.
Repriza întâi ne-a provocat o ” lume ” de fiori: penalty-ul transformat de Milosevic, mingea strecurată în poarta adversă, tot de același Milosevic printr-un spațiu numai de el găsit , la al doilea gol, totul culminând cu fiorii de admirație pentru execuțiile acestui Rareș Pop, atât la centrarea pentru golul doi al muntenegreanului , dar mai ales , pentru execuția de maestru la golul pentru 3-1.
După 3-1, starea de bunăstare, ce ne-a cuprins, ne-a dat posibilitatea să ne bucurăm de evoluția de jucător experimantat a lui Benzar, de refacerea cuplului Benga- Erico, de jocul disciplinat (!) al lui Abeid, de travaliul aproape nevăzut dar atât de eficient al celor trei : Ubbink, Batha și Anton. Toate acestea având ca ” desert” agitația, țopăielile și descătușarea de FIORI a antrenorului Gyuszo Balint în suprafața tehnică a băncii de rezervă.
A…. Am uitat de fiorii provocați de ” De la Dunăre la Sena….” transmiși la debutul și finalul partidei de către inegalabilii suporteri din peluză și tribune.
Așa fiori tot să te cuprindă!
Ioan HAMZA

SpecialArad: Conducerea Tribunalului Arad, în prezența președintelui CSM, a prezentat publicului larg bilanțul activității pentru 2022

0
Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Daniel Grădinaru, a participat la dezbaterea raportului de activitate pe anul 2022 a conducerii Tribunalului Arad. În consecință, astăzi, liderul amintit, și Virgiliu Flavius Bradin – președintele Tribunalului Arad, George-Ionuț Bogdan – președintele Judecătoriei Arad și Mircea Crețu – președintele Curții de Apel Timișoara, au prezentat acest bilanț presei. Nu o să vă expunem acum și aici toate cifrele care descriu statistic cum a fost anul 2022 pentru Tribunalul și Judecătoriile arondate, o să ne rezumăm la a vă prezenta câteva dintre ideile importante expuse de magistrații amintiți. Cum ne așteptam, președintele Tribunalului Arad a indicat deficitul de personal ca fiind una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă instituția. „În 2022, datorită pensionărilor, am avut o medie de minus șapte judecători, ceea ce înseamnă un sfert din schema de personal”, a declarat judecătorul Bradin, care a spus că și la Judecătoria Chișineu Criș „din patru judecători în schemă, instanța nu a beneficiat decât de doi”. Însă, în această privință, toți magistrații prezenți și-au exprimat speranța că noua lege le va permite să rezolve problema deficitului de personal. Ca motiv de satisfacție, Flavius Bradin a nominalizat „creșterea (nu neapărat semnificativă – nota noastră) încrederii justițiabililor în actele de justiție” și „scăderea indicelui de desființare”. Per ansamblu, activitatea Tribunalului Arad a fost notată cu „Foarte bine” de către președintele CSM, Daniel Grădinaru, acesta neuitând să o numească „instanță pionier” în privința implementării dosarului electronic. În același timp, președintele CSM și-a exprimat satisfacția pentru că vor fi reluate concursurile pentru intrarea în magistratură, acestea fiind blocate doi ani de zile. Președintele Judecătoriei Arad, George-Ionuț Bogdan, a explicat că în anul 2022, deși numărul de dosare înregistrate a scăzut, a crescut complexitatea cauzelor. „Însă, la Judecătoria Arad, raportul coeficient/indicator a fost foarte bun” , a conchis acesta. Judecătorul Mircea Crețu, președintele Curții de Apel Timișoara, s-a declarat foarte mulțumit pentru că în cadrul instituției pe care o conduce, „sunt foarte puține sentințe („plecate” de la instanțele arădene) desființate”. Un aspect important reținut de noi este acela că din luna martie sau aprilie la instanțe vor putea exista reîncadrări ale judecătorilor pensionari.

Conducerea Tribunalului Arad: „Concluzii”

Cum e și normal, o să redăm câteva dintre concluziile scrise și asumate de Tribunalul Arad în numele tuturor instanțelor arădene, la finalul raportului de bilanț. „Se constată o scădere cu aprox. 6,79 % a volumului de activitate al Tribunalului Arad față de anul precedent, în sensul că în anul 2022 s-au înregistrat un număr de 6.872 de cauze noi, cu 580 de dosare mai puţine decât în anul 2021 când au fost înregistrate un număr de 7.452 dosare noi. Per ansamblu, la nivelul tuturor instanțelor din județ, numărul cauzelor nou înregistrate a scăzut cu 1468 dosare, la 39.467 dosare în 2022 față de  40.935 dosare în 2021. Scădere se datorează diminuării volumului de activitate de la Judecătoria Arad și de la Tribunalul Arad, întrucât celelalte judecătorii din județ au înregistrat o creștere a volumului de activitate. Din perspectiva indicatorilor de eficiență care analizează unitar, la nivel național, activitatea instanțelor judecătorești evaluând-o sub aspectul ratei de soluționare a dosarelor, a vechimii dosarelor în stoc, a ponderii dosarelor închise într-un an, a duratei medii de soluționare și a hotărârilor redactate peste termen, Tribunalul Arad se situează și în acest an, ca și în anul  precedent, în categoria instanțelor foarte eficiente. Indicatorii la care calificativul obținut nu a fost de „foarte eficient” sunt  „rata de soluţionare” și „vechimea dosarelor în stoc” unde calificativul obținut a fost de „eficient”. Cu privire la indicatorul „rata de soluționare”, apreciem ca fiind meritorie obținerea calificativului de instanță „eficientă” în condițiile în care acest indicator urmărește stimularea diminuării dosarelor aflate în stoc, iar Tribunalul Arad a înregistrat în ultimii ani un număr mic de dosare în stoc, astfel că, în mod obiectiv, instanța nu putea spera la obținerea calificativului „foarte eficient” care ar fi presupus ca numărul dosarelor soluționate să reprezinte 105% comparativ cu numărul dosarelor intrate. În privința indicatorului „vechimea dosarelor în stoc” acesta s-a menținut la aproximativ același nivel ca cel din anul precedent existând la finalul anului 2022 un număr de 183 de dosare mai vechi de 1,5 ani, comparativ cu 187 de dosare la finele anului 2021. La ceilalți indicatori de eficiență calificativul obținut a fost de „foarte eficient” atât la nivel de instanță cât și la nivel de secții. Aproape toate judecătoriile aflate în raza de competență a Tribunalului Arad s-au situat între instanțele foarte eficiente cu excepția judecătoriei Chișineu Criș care a fost doar eficientă. Faptul că unele dintre judecătorii nu a obținut calificativul de „foarte eficient” la indicatorul vizând „rata de soluționare” are aceeași explicație cu cea prezentată mai sus pentru tribunal, și anume faptul că niciuna dintre instanțe nu a înregistrat stocuri mari de dosare provenite din anii precedenți. În privința judecătoriei Chișineu Criș calificativul obținut se poate explica și prin aceea că volumul de activitate a crescut în condițiile în care numărul judecătorilor a scăzut astfel că încărcătura/judecător  a crescut de la 1163 în 2021 la 1715 în 2022. Pe lângă această analiză cantitativă, activitatea unei instanțe poate fi evaluată și din perspectiva calității activității reflectată de indicatorul vizând „indicele de desființare” care stabilește, procentual, câte din hotărârile atacate au fost modificate în cadrul căilor de atac. În anul 2022 acest indicator s-a menținut la aproape același nivel ca și în anul precedent  fiind de 6,07%comparativ cu cel din 2021 care a fost de 5,94%. De asemenea a scăzut și indicatorul ce reflectă „ponderea atacabilității” hotărârilor de la 40,83% la 31,22%, fapt ce poate fi interpretat ca o creștere a încrederii justițiabililor în calitate actului de justiție”. Alin OLTEANU De aici puteți descărca integral: Raportul de activitate al Tribunalului Arad şi al judecătoriilor arondate pe anul 2022

DOR ȘI IARĂȘI DOR

0
Pe când eram copil, la noi în casă, se gătea mult pe bază de paste. Totul se făcea în casă. Mâncam și carne, firește, tăiam porci; vara, aveam curtea plină de găini și de puii ai cinci-șase cloști. Dar aluaturile erau o specialitate a casei. Bunica dinspre mamă, cu care locuiam, și mama se pricepeau de minune să pregătească fel de fel de bunătăți. Ieri, mă gândeam la ele. La tăițeii cu bânză, cu mac, cu nucă sau cu varză călită. La gomboții cu prune, la plăcinte, la coarda cu mac, cu nucă, mere sau cu brânză, la crocne, la scoverzi, gogoși …. La întorsurile cum doar bunica, mama Marica, știa să le facă. Mi-a lăsat gura apă amintindu-mi de nodate, de nudli cu nucă. Printre mâncărurile preferate erau și „crumpiri” cu găluște, cu zamă și scăzute. Și cum să uit pâinea de 3-4 kilograme, pe care când bunica, când mama o frământau dimineața, pe la cinci, ca bunicul să ducă aluatul la pecar. Ce pâine ieșea! Ce coajă crocantă! Întindeam unsoare, luată atunci din chiupul din cămara răcoroasă, pe câte un codru de pâine, presăram peste ea sare și boia și mâncam pe săturate – nu era mâncare mai bună. Și astăzi îmi mai acord o asemenea bucurie, adăugând și ceapă, pe deasupra. Mâncam doar ce ne plăcea și mâncam sănătos, fără conservanți, fără euri și nici prin cap nu ne trecea că am putea mânca greieri, lăcuste și alte insecte pe care, atunci, le găseam prin insectarele elevilor sârguincioși …. Of, ce dor mi-e de acele vremuri pierdute pentru totdeauna!
Foto: kiloRețete
Tristan MIHUȚA

Târgul Smart Business Innovation

0
Universitatea „Aurel Vlaicu”din Arad organizează cea de a II-a ediție a târgului „Smart Business Innovation”, în cadrul Proiectului cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, cu titlul: Măsuri integrate pentru tranziția studenților pe piața muncii, nr. contractului financiar: POCU/626/6/13/132639. În cadrul târgului vor avea loc întâlniri între agenții economici și studenții UAV menite să creeze conexiuni între piața muncii și viitorii absolvenți. Evenimentul va avea loc în data de 14 februarie, de la ora 10.00 în sala 13 din clădirea Rectoratului, Bd. Revoluției nr. 77 .    

GISPRE CAI

0
„Draji m-or fost șî draji mi-s mie ,
Doi cai buni , prinșî la coșie !”
Mie mi-s draji tăce animalile gi pa lumea asta , tăce au șeva geosabât șî-s mândre tăce-n felu’ lor .
Numa’ că lupii șî caii pântru mine , îs șele mai întalijence animale , au șeva aparce șâ-i îndrajesc mult gi tăt , gi când ma șciu .
Amu vreu să vorbăsc câce șeva gispre caii gin prunșia mè .
Gi când țân io mince , la noi în grajgi la Coșioba o fost tăt timpu’ o parece , o doauă gi cai , altă dată numa on cal , depinge gi vremi șî ‘mprejurări .
Naince gi colectâvizare moșu’ Bubi avè o parece gi iepe , gi minune gi mândre . Ierau doauă iepe lipițăne suri cu codzâle șî coamile negre . Pa șèi gi om o cema TUȚY , iară pa șeia gi brazdă o cema ROZY .
Moșu’ Bubi iera maistor în șeia șe priveșce creșcerea șî ‘ntrețânerea iosagului , nu avè nime p-aclè pa sacile șelea iosag , da’ mai ales cai ca șî iel . În tătă zî îi țăsala șî le spala codzâle . Când tribeu caii prinșî la coșie o la hinceu , pântru a mè la șeva petreșere , moșu’ Bubi boxalè cu box negru copicile lor . Zâlnic haranè caii cu fân gi trifoi șî gi lițărnă , cu ovăs șî cu abrac . Ierau mândrii șî buieși caii lui , ca gi alfel șî vașile , boii , o șè iosag mai țânè în grajgi .
La tăce uspețîle gi aclè gi pa sace , moșu’ Bubi dușè mireasa la cununie , la Șăbiș . Mai iera cemat cu coșia la uspeță șî văru Pascu a lu’ Fișăr , care avè șî iel cai mândri .
Când avè pa TUȚY șî pa ROZY , avè moșu’ șî on hinceu feșcit negru , cu obedzâle șî spițâle roțâlor feșcice albe , iară butușii șî rafurile gi la roțî negre .
Cu hinceù ăsta umbla numa la uspeță , o cu catanașîî la șercare .
Iepile eșcea aveu on obișei că , atunși când auzău muzica jiucau dupa iè . Iera tare falos moșu’ Bubi cu iele , când dușè mireasa , o feșiorii la șercare șî iele jiucau dupa cum zâșè ștabu’ .
Gi mulce uări , iarna când le scocè moșu’ Bubi iepile la adepat , auzău pa văru’ Pătru a lu’ Stanu cântând la basflighihorn șî ‘nșepeu să jioașe , gi-țî iera mai mare dragu gi iele . Tăt așă jiucau , când auzău ștabu’ , o fanfara cântând .
Cu TUȚY șî ROZY , moșu’ umbla numa’ cu hinceù la uspeță șî petreșeri .
Pântru lucru mai avè o parece gi iepe , pa LUIZA șî pa DOINA . Eșcea ierau doauă iepe semimurane șargașè în păr , cu codzâle șî coamile negre . Mândre ierau șî eșcea .
‘Naince gi a vini colectivu’ , moșu’ vândù pa TUȚY șî pa ROZY șî să bagă în colectiv cu LUIZA șî DOINA , cu care lucră iel on an gi zâle , pa timpu’ tovarașâii , dupa șeia o umblat cu iele Tolșiu gi la Roșâia , care îl purta cu coșia pa preșadincile colectivului .
Șî în vremea colectivului , tati șî fracile Iuăn or țânut cai , iară dupa ’89 fracile Iuăn o avut cai mândri , amincind ași pa harmijii ȘOIMU’ (șela gin cipuri) șî pa VULTUR .
DUMNEZO VA ALDUIASCĂ , DRAJII MNEI ȘÎ VA DEIE MULTĂ SANATACE , CĂ-I MAI BUNĂ GI CÂT TĂCE !
Pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi , gi la Coșioba .
Petru BRASAI

Prof.univ.dr Vasile Dinu a devenit Doctor Honoris Causa al UAV

0
Eveniment academic la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Comunitatea academică a Universități „Aurel Vlaicu” din Arad a primit, în rândurile ei, unul dintre cei mai reputați economiști ai mediului academic: profesorul universitar emerit dr. Vasile Dinu de la Academia de Studii Economice din București. Recunoscut pentru contribuția la dezvoltarea învățământului academic și pentru rolul său în dezvoltarea revistei „Amfiteatru Economic”, cea mai importantă revistă de economie din țară, indexată și cotată în Web of Science, profesorul Vasile Dinu s-a afirmat atât ca un reputat specialist în domeniul economic  cât și ca un excelent pedagog și susținător al tinerilor cercetători. Ceremonia de acordare a distincției Doctor Honoris Causa a avut loc miercuri, 8 februarie, la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Au fost prezenți membri ai Senatului UAV, profesori, studenți și invitați de la universități de prestigiu din țară, echipa redacțională a revistei „Amfiteatru Economic”. Din comisia de Laudatio au făcut parte: dr.habil.ec. Dan-Cristian Dabija, profesor universitar la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca;  Academician Emilian Dobrescu și prof. univ. dr. Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice din București. Președintele comisiei a fost prof.univ.dr Radu Ioan, președintele Senatului UAV. „Este o onoare pentru comunitatea academică a universității noastre să îl primească în rândurile ei pe distinsul profesor Vasile Dinu, o personalitate a lumii academice al cărui parcurs profesional  dovedește dorința de autodepășire, forță de muncă și tenacitate. Suntem convinși că domnia sa va susține dezvoltarea universității noastre și va avea un rol important în promovarea UAV” a declarat rectorul UAV, Ramona Lile.

Disoluția autorității e cauza, frații Tate efectul!

0

Dacă tot ce se spune de acești frați, Tate, e adevărat și întreaga lor avere, cu care se afișau, provine din genul de fapte prezentate de presa (viol, exploatare sexuală, sechestrare de persoane, înșelăciune, etc.), înseamnă că societatea românească e în mare pericol din punct de vedere al prezenței sau chiar a existenței autorității publice. Ajungi să-ți pui întrebarea, în astfel de condiții, dacă mai există autoritate publică. Pentru că nu poți să ajungi la un astfel de nivel de activitate infracțională, fără să fii stingherit de vreo autoritate, decât dacă profiți de corupție, exploatezi corupția și ești protejat de un sistem corupt în profunzime. Iar pentru a realiza un sistem infracțional de o astfel de dimensiune, gradul de corupție trebuie să fie uriaș și generalizat.

În opinia mea, ascensiunea infracțională, extrem de rapidă, a fraților Tate și acumulările financiare uriașe din genul acesta de activități, nu sunt rodul unei inteligențe extraordinare (cum încercau ei să convingă, în media), dar nici întâmplătoare. Sunt, din punct de vedere al dimensiunii și impactului, expresia decadenței societății românești. Un etalon care arată nivelul degradării morale a societății și, mai ales, a autorității publice, care nu mai reacționează decât când mămăliga „explodează”. În termeni tehnici, avem de-a face cu un fenomen extrem de periculos pentru democrație și stat de drept: disoluția autorității publice. O disoluție premeditată, realizata, pas cu pas, în cei treizeci și doi de ani de asalt și presiune a crimei organizate, prin intermediul factorului politic (care a devenit tot mai interlop), asupra instituțiilor publice.

Se pare că, acești indivizi, Tate, au studiat bine cum funcționează societatea românească și, după un stagiu în Marea Britanie (unde începuseră să fie amușinați și filați de autorități) și-au mutat cartierul general în România. Credeți că întâmplător? Au venit în vizită, ca turiști, atrași de peisajele și cultura românească? Să fim serioși! Înainte de a se instala în România, indivizii se informaseră, studiaseră atent și știau exact care e nivelul de corupție în România, ce se poate face, care sunt limitele și au acționat ca atare. Oricum, nu erau nici pionieri, „tarlaua” fiind defrișată, mult înaintea lor, de către fauna interlopă autohtonă, care controla UE cu „marfa” românească. Cu „proiectul” în brațe, câțiva dolari și ceva lire, frații Tate, inventivi, cu experiență, veroși și oportuniști, n-au făcut decât să speculeze breșele corupției ca să-și implementeze proiectul. Cum au făcut-o? Cu un marketing bine țintit în mass-media, agresiv, nonconformist, prin care și-au cultivat un statut de misogini și rebeli social, cu priză la o masă tot mai numeroasă de tineri inculți și fără orizont moral. În spatele acestui marketing, bazându-se pe șiretenie, dând dovadă de o lipsă totală de scrupule și cu un tupeu inegalabil (ce a eclipsat toată lumea interlopă românească, de la Cămătari la Corduneni), ei au creat și pus în opera un mecanism prin care au reușit să exploateze nișa imorală a videochat-ului, speculând toate oportunitățile oferite de un sistem corupt în profunzime. Cum s-a ajuns aici, să realizezi o astfel de activitate infracțională, la un asemenea nivel, sub ochii autorităților? Răspunsul, absolut șocant, se regăsește în cei treizeci de ani de luptă a crimei organizate (cu vârful lor de lance, clasa politică coruptă), împotriva autorității publice. Aceasta a creat acest sistem mizerabil, pe care frații Tate l-au exploatat la maxim. Fără legi clare, neinterpretabile, fără instituții capabile să le aplice, fără o justiție reală (necălărită politic), cu o lipsă crasă de moralitate în societate greu de înțeles după treizeci de ani de libertate, România a devenit un poligon al infracționalității, unde clanurile interlope autohtone și genul de indivizi importați, precum frații Tate, se simt ca „peștele în apă”. Ei au înțeles, exact, ce a făcut clasa politică: că a distrus autoritatea publică, transformând-o în instrument de tip mafiot. Și au profitat. Apropo! Credeți că autoritățile, așa surde și șchioape, cum sunt, n-au știut de activitățile fraților Tate? Credeți că averea lor, obținută într-un timp scurt, în mod dubios, nu a atras atenția organelor fiscale? Credeți că activitățile derulate de ei au fost percepute ca legale și autoritățile, din sectorul în care operau bănuiau că sunt activități ilicite? Credeți că veniturile lor au fost impozitate corect și nimeni de la „fisc” nu știa de sursa veniturilor lor? Au știut, dar au tăcut, cum tac și în cazul activităților crimei organizate românești, de frică să nu supere „stăpânii” politici. E o omerta generală, impusă. Pentru că așa sunt educați funcționarii români: să nu sesizeze și să nu intervină decât când primesc ordin. Altfel își pierd „slujba”. Deci, faptul că frații Tate au acționat nestingheriți, are două explicații plauzibile: că știau toți, dar nu le-a păsat și s-au lăsat corupți și că avem un stat în care disoluția autorității a ajuns la un asemenea nivel încât oricine poate face aproape orice, cu excepția crimelor, fără să riște consecințe, dacă știu unde și cum să ungă angrenajele corupției.

Repet: încă nu știu în ce a constat întreaga activitate a acestor indivizi și dacă se încadrează în ceea ce legea permite ori nu sancționează (s-ar putea, pe parcurs, când se va ajunge la instanță, să avem surpriza că și în acest domeniu legislația a fost „adaptată”). Dar, dacă ce a prezentat mass-media este adevărat, inclusiv acea „Universitate” on-line este nelegală, pentru că, se pare, nu deține o autorizație în acest sens și nu cred că frații Tate au declarat și plătit taxe pe veniturile realizate din această activitate. În concluzie, ce putem remarca în cazul fraților Tate? Că România, la aceasta dată, suferă de o disoluția gravă a autorității publice, efect al imixtiunii politice în toată administrația publică. Și că, speculând uriașele carențe ale sistemului autorității publice, oricine, nu numai frații Tate, derulează într-un astfel de stat, în care autoritatea publica, inclusiv justiția, a fost demolată de mafia politică. Ca și clanurile de interlopi autohtone, mafia italiană ori grupările de crimă organizată, frații Tate au speculat posibilitatea săvârșirii unor fapte (aparent penale), pentru că, clasa politică, a făcut totul pentru anula răspunderea penală.

Logic că, în aceste circumstanțe, pierzându-și libertatea, fără a înțelege cum s-a defectat mecanismul corupției, frații Tate se simt frustrați și ghinioniști și reclamă că nu există justiție imparțială în România. De ce ei și nu și restul? Pentru că se raportează la justiția lui Dragnea și Predoiu, care, la solicitarea clientelei politice, protejează același gen de fraudă fiscală comisă de frații Tate. Prin comparație, afacerile fraților Tate – cu excepția violului, dacă se confirma și va fi probat -, nu sunt, mult diferite (ca gravitate ori pericol social) de cele ale lui Sebastian Ghiță, clanul Cosma de la Prahova, Alexe și Chirică de la Iași, afacerile clanului Bădălău, afacerile fraților Cămătaru ori Corduneanu, ori a altor sute de clanuri ce activează pe teritoriul României. Dacă acestea funcționează, încă, fără cusur, de ce să nu fie frustrați că nu mai funcționează și a lor? De altfel, în aceeași logică, cred că nici afacerile „Spiru Haret”, „Valahia” și alte așa zise „universități”, neacreditate, care au realizat profituri de zeci de milioane de euro, din înșelăciuni cu diplome, nu sunt foarte diferite de escrocheria „universitară” a fraților Tate. De ce sunt „discriminați”? Asta a fost logica, asta au speculat și pe asta au mizat frații Tate: că în România, dacă urmezi metodele politicienilor care comit infracțiuni, ori ale clientelei protejate de politicieni și ale clanurilor românești de interlopi, beneficiezi de un alt regim de justiție, mult mai „soft”. Cine-o fi băgat bățul prin gard și le-a stricat jucăria? Nu contează! Contează ca ceea ce se întâmplă, e ca o picătură în ocean. Că Tate e un fenomen generalizat, adică e o realitate cruntă, cu gust amar, ce-o experimentăm continu. E extrem de trist și dureros, să asistăm, constant, la astfel de „scenete” ale impotenței autorității publice, în fața lumii interlope, generate de prostia și lăcomia politică.

Pavel ROMAN

BUNĂ VREMEA , DRAJII MNEI !

0
Voi contina pa pajinile mnele gi Facebook , să postez scrisu’ în cuvince care să vorbèu naince vreme șî care să mai vorbăsc și amu pa la COȘIOBA , satu’ inge m-am nascut și inge am prunșit . Lucru’ ăsta îl fac gi mai mulțî ani gi zâle , pântru că îmî aduc amince cu drag gi felu’ cum vorbèu stramoșîî , moșîî și parințîî mnei draji . Poace că la unii precini nu le plașe lucru ăsta , ori îi plictisăsc . Îi rog pa ășcia , cu raspect , să-mî ignore pajina , o să sa retragă gin șercu’ mneu gi precini . Nu-i sâleșce nime să șicească postările mnele , o ale altuia , fișcecare fașe numa’ ceia șe-i plașe , o ceia șe crege gi cuvință .
O voarbă gi-aclo gi la noi , gi la Coșioba , tumna așă graieșce :
– „Cui nu-i plașe , nu să uice !”
Iară o altă voarbă , spune așă :
– „Mulțî văd , puțâni preșep !”
Pa pajinile mnele io postăz ceia șe io dorăsc și vreu și nu acșept ca șineva să ma critișe , o ciară să ma sfagească . Spun asta , pântru că un așă zâs precinn , pa care-l cunosc șî în realitace , m-o scris să găt cu postarea cuvincelor eșcea , pântru că-l plictâsăsc . A buna samă că l-am blocat „cu eleganță” pa individu’ ăsta cu gângire limitată , ca să nu-l mai plictâsăsc șî pa mai giparce .
CU STIMĂ ȘI MULT RASPECT , PÂNTRU PRECINII AGIVARAȚI !
Pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi , gi la Coșioba .
Marius BRASAI

De la Jeni (GENIN) citire: Astăzi despre Cronica unei mizerii!

0
Am văzut clipuri scurte cu Mircea (Bravo) destul de reușite; chiar și unele în care făcea reclamă la te miri ce. Trebuia însă să se fi oprit acolo. În niciun caz, dar în niciun caz, sub absolut nicio formă n-ar fi trebuit să întindă mâinile spre film. Mirciulică – filmul este o mizerie de nedescris, despre care nici să ascult măcar alte opinii n-am putere și nici dorință, drept care subliniez cu două linii roșii, cum subliniam predicatul în școala generală, că această subproducție mi-a zgâriat cristalinul, mi-a smucit circumvoluțiunile, mi-a subestimat inteligența, mi-a înjurat mintea cu care-am aterizat pe pământul ăsta, mi-a… Înfiorător ce mi-a făcut! Doar tanti Lenuța a fost autentică. Și precizez că lumea de pe-aici nu prea știe, de fapt, ce înseamnă autentic, azvârlind cuvântul ăsta în corzi fără milă și făcându-l harcea-parcea la tot a doua vorbă! „Autentic” înseamnă să fii conform cu adevărul. Să afișezi o REALITATE care să nu poată fi pusă la îndoială. Cu alte cuvinte, oriunde ai fi, dacă vrei să fii autentic și să trâmbițezi chestia asta, să faci bine să fii exact așa cum ești tu și dimineața când te scoli sau seara, când te culci. Or, tanti Lenuța, în mod cert, e autentică. O ardeleancă adevărată, care este la fel și acasă, la vorbă și la port, dar și într-un clip sau film sau oriunde. Am obosit crunt să aud tot felul de năuce pe care nu le mai recunoști în pozele de buletin de la un an la altul, cum se dau ele „autentice”, să aud cântăreți de muzică populară îndoielnică declamând că scot pe gură folclor „autentic” și lista poate continua, că e lungă și lată. Mirciulică – filmul? Cum zic, o emanație lipsită de valoare, demnă de plâns, care a mușcat cu nesimțire un ceas și mai bine din viața mea, că n-am învățat nici azi, văd, să nu ascult părerile unora și altora de prin bulă! Dar, ce să vezi, au avut păreri digerabile despre Mirciulică-filmul inclusiv unii despre care credeam că judecă. M-am înșelat. Le-am dat block. Asta cu „respectatul” părerilor tuturor e o altă aberație, despre care însă voi scrie cu altă ocazie. Gen „buey, e părerea ta, ți-o RESPECT, dar părerea mea e cu totul alta…” Știi ce? Fugi d-aci! Cum naiba să „respecți” o părere a cuiva care bate câmpii în mod evident? Chiar nimeni nu mai știe ce înseamnă „respect”? Pe bune acum! Deci, nu, nu respect nicio părere imbecilă care consideră că sub-sub-subproducția asta înseamnă ceva. Nu înseamnă nimic. Iar dacă n-ai absolut nicio scântă de talent, dar niciuna, de niciun fel, stai pe koorul tău și nu te da artist! Chiar n-am văzut pe nimeni, niciodată, mai lipsit de talent decât pe Mirciulică. O avea alte virtuți, că prost nu e. Dar nu, în niciun caz nu-și poate permite să bombardeze curiozitatea oamenilor cu un sub-film ca ăsta, făcând nația să se uite la o mizerie, sperând mereu că poate-poate începe sau… poate-poate… Pfff… Horror!
P.S. Am vrut să pun și o poză cu Mirciulică, dar m-am răzgândit. După filmul ăsta mai că-mi vine să vă OBLIG să citiți cât puteți de mult, că uitatul la poze nu duce cine știe unde, vă zic!
Eugenia CRAINIC
Foto: KFetele

UAV implicată într-un proiect pentru reciclarea deșeurilor textile

0
Elevi și profesori din Serbia, Turcia, Portugalia și Italia au fost prezenți la Facultatea de Inginerie din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, partener în cadrul proiectului „Sustainable Waste of Textile SWOT”, un proiect Erasmus plus, coordonat de Liceul Tehnologic „Francisc Neuman” din Arad. Proiectul a fost demarat  în 1 septembrie 2022 și se va finaliza în 30 septembrie 2024. La evenimentul de deschidere au participat rectorul UAV, Ramona Lile, directorul Liceului Tehnologic „Francisc Neuman” Doina Stoica, inspector de specialitate din cadru IȘJ Arad, Adina Avacovici, coordonatorul proiectului, Anca Lupei, profesori din mediul universitar și preuniversitar, tinerii  și cadrele didactice din țările partenere. Tinerii implicați în proiect vor participa la activități organizate în cadrul celor două instituții de învățământ din Arad, vor vizita orașul și vor încerca să găsească soluții pentru reciclarea deșeurilor textile. „Mă bucur să vă pot saluta astăzi aici, la Universitatea „Aurel Vlaicu” și să vă urez bun venit în România, în Arad. Sper să vă bucure vizita în orașul nostru, și să rămâneți cu amintiri frumoase. Lăsați creativitatea să vă inspire, bucurați-vă de diversitatea oferită de culturile din care proveniți, legați prietenii și faceți ca acest proiect Erasmus să fie un început pentru colaborările viitoare” le-a transmis rectorul UAV, Ramona Lile, celor prezenți la deschidere.      

De ce nu atacă Guvernul, Parlamentul ori Avocatul Poporului, contractul de exploatare al petrolului și gazului, de către „OMV”, la Curtea Constituțională?

0

Problema, în cazul privatizării „colosului”, „PETROM”, de către „insignifiantul” „OMV” Austria, nu e de constatare teoretică (cum se întâmplă) a neconstituționalității atribuirii exploatării petrolului și gazelor, ci de sesizare faptică a Curții Constituționale privind modul cum au fost atribuite, nelegal, resursele care aparțin statului român și care nu puteau fi înstrăinate (așa cum s-a procedat) prin atribuire directă (adică fără licitație publică) și printr-o lege dedicată! Cine sesizează, totuși, Curtea Constituțională, pentru a constata neconstituționalitatea legii de atribuire a exploatării resurselor de petrol și gaze către „OMV”? PSD, PNL, UDMR, USR, AUR? Cine o va face sunt adevărații patrioți, incoruptibili!

Dacă nimeni nu sesizează Curtea Constituțională, înseamnă că întreaga clasă politică românească este controlată de „OMV”, adică coruptă și românii mai au două variante: or se resemnează, or îi alungă pe toți. Pentru că fără sesizarea Curții Constituționale, ce face mass-media acum nu e decât „lătrat la lună”. Deci, așteptăm: sesizează USR și AUR Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea legii privind atribuirea exploatării resurselor de petrol și gaze, la pachet cu privatizarea „PETROM”? Pentru că, date fiind antecedentele, în ce privește PSD, PNL, UDMR nu mă aștept la așa ceva. Ați auzit de vreo luare de poziție din partea lui Ciolacu sau Ciucu în acest sens? Deci, să nu așteptăm de la cei de la guvernare soluții în acest sens. Este evident că PSD si PNL n-o vor face niciodată, pentru simplul fapt că ei au fost „artizanii” acestei mega-escrocherii (prin reprezentanții lor Patriciu, Tăriceanu, Dan Ioan Popescu și, în primul rând, celebrul infractor, Adrian Năstase). În concluzie, tăcerea PSD și PNL e clar situare de poziție de parte „OMV”. Mai rămâne varianta USR, AUR.

Doar în acel moment (ipotetic deocamdată), adică după constatarea neconstituționalității legii de atribuire a exploatării petrolului și gazelor, către „OMV”, România poate anula contractul de exploatare cu „OMV” a petrolului și gazelor și poate renegocia, în termeni corecți și în avantajul cetățenilor români, exploatarea petrolului și gazelor. Nu și a privatizării activelor „PETROM” (infrastructura de exploatare, rafinare, distribuție, care, din păcate, este necontestabilă dacă au fost respectate clauzele contractuale).

Din păcate, mizându-se pe ignoranța cetățeanului român, există mai multe grupuri de interese care în loc să ceară sesizarea Guvernului și Parlamentului (singurele instituții care pot solicita analiza legalității și constituționalității contractului de privatizare a „PETROM” și de exploatare a petrolului și gazelor) fac circ în mass-media, nu pentru a tranșa problema în favoarea statului român, ci, se pare, pentru a readuce „OMV” la masa renegocierii mitei (!?), geloși pe Năstase & Co., ce au privatizat „PETROM”. Altfel, nu are nici o logică critica, fără a se pune presiune pe cei ce au competențe în acest sens, adică să sesizeze Curtea Constituțională. Sunt peste două luni de când a început circul cu privatizarea „PETROM”, timp în care am asistat la etalarea a „tone” de prostie juridică și economică, emanată de diletanți și ageamii și de manipulare crasă, atât la televiziuni cât și în presă, dar nimeni n-a solicitat, oficial, sesizarea Curții Constituționale. De ce? După sute de ore de „analiza”, informare și dezinformare, mai poate cineva selecta adevărul din ceea ce se spune? Cine are dreptate? „Realitatea Plus”, „Antena3”, „România TV”, „Gândul”, „România Liberă”, „Evenimentul Zilei”, „Cotidianul” etc.? Zilnic, pentru că sunt bolnavi de vanitate, indivizi care habar n-au despre ce înseamnă contracte de vânzare-cumpărare, transfer de proprietate, proprietate privată, concesiune, licitații, drept de preempțiune, constituționalitate, moralitate, principii de drept, au invadat și monopolizat media din România, pe acest subiect, etalându-și, publicului ignorant, lipsa de educație, de pregătire juridică și, mai ales, necunoașterea legislației care a reglementat privatizarea „PETROM” și exploatarea petrolului și gazului românesc. Or, cu cât se aberează mai mult pe subiect, cu atât misiunea „OMV” de a continua să jefuiască resursele de petrol și gaze ale României, este mai simplă. Nu-i deranjează „gălăgia”, cât timp nu se întreprinde nimic. Concluzia? „Lătrăm”, dar nu facem nimic concret”! Ce trebuie, totuși făcut? Doar următorii „pași”:

  1. Analiza privatizării „PETROM”, sub aspectul încălcării legislației și stabilirii răspunderii;
  2. Analiza clauzelor contractuale sub aspectul respectării acestora (cu punct și virgulă) și;
  3. Sesizarea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea atribuirii, prin lege dedicată, fără licitație publică, a exploatării petrolului și gazelor românești.

Dacă aceste trei obiective nu sunt îndeplinite, cu celeritate, vom asista, în continuare, la multă vorbărie inutilă care, în final, se va solda cu nimic, ceea ce va genera multă frustrare. Dar, repet, trebuie făcute de Guvernul și Parlamentul României!

Pentru că, ca de fiecare dată când se dezbate public un subiect atât de delicat și important, prostia și diletantismul sunt cele care țin capul de afiș, nu interesul public.

De ce, culmea idioțeniei, ne uităm în gura mercenarilor de presă, care le știu pe toate și nimic concret? N-avem specialiști? N-are Ministerul Justiției, Ministerul Public, Guvernul, Parlamentul României, suficienți specialiști, juriști cu pregătire și experiență (precum în cazul „Insulei Șerpilor” sau cazul „fraților Micula”), care să tranșeze problema, definitiv, fără a lăsa loc de interpretări și de „driblinguri” de tip mafiot? Asta ar trebui să facă mass-media din România! Înainte de a da verdicte de nelegalitate ori neconstituționalitate, să solicite și să prezinte punctul de vedere oficial al specialiștilor în drept, finanțe, economie. Nu să se erijeze în justiție și să substituie toți specialiștii. Nu să abereze, stabilind vinovați, fără probe, ci să pună presiune pe Guvern și Parlament, pentru a-i obliga să analizeze și să comunice opiniei publice rezultatele cu privire la respectarea de către „OMV” a contractului privatizării „PETROM” și a sesizării Curții Constituționale cu privire la contractul de exploatare a petrolului și gazelor. Abia după ce Guvernul și Parlamentul României vor sesiza instanțele de judecată, cu privire la acest contract și vor fi în posesia unor hotărâri definitive, putem spune că s-a făcut ceva, concret și putem comenta. Până atunci, opiniile pseudo-specialiștilor ce monopolizează televiziunile și presa, de ani de zile, gen: Chireac, Anca Alexandrescu, Gâdea, Vișan, Peiu, Ciuvică, Ciutacu, Rareș Bogdan, Vișan, ori ale parlamentarilor, nu sunt decât exerciții de imagine, ale unor indivizi vanitoși, narcisiști, incompetenți din punct de vedere juridic, care mai mult încurcă decât descurcă complicatele mecanisme, de tip mafiot, ale privatizării „PETROM”. Misiunea lor? Să manipuleze!

Mă întreb, oare, ca de fiecare dată în ultimii optsprezece ani (de la privatizarea „PETROM”), circul privatizării „PETROM” va conteni la fel de brusc cum a fost declanșat, ca și în cazul „ROMPETROL”, „SIDEX”, „ELECTRICA”, „DISTRIGAZ”, după ce „OMV” va decide „sponsorizarea” „gălăgioșilor” cu sumele „adecvate”? „Filmul” acesta a devenit un fel de marotă, care, pentru orice individ cu „țiglele pe casă”, produce lehamite. Cu o astfel de mass-media și o astfel de clasă politică, preocupată doar de propria „ograda”, ne drogăm mereu cu iluzia că mass-media și clasa politică urmăresc interesul public.

Pavel ROMAN

De le Jeni (GENIN) citire: Astăzi despre „Familia Tót”

0
– Ai zis că „Familia Tót” e dramă, mami, mi-ai promis o dramă, dar… mie mi s-a părut a fi comedie. Bine, nici comedie n-a fost, ci… cum se numesc piesele astea care sunt și comedii și drame?
– Bravo! Ai observat bine. Combinația dintre comedie și dramă naște comedia dramatică. E ca-n viață. Și cu râs, dar și cu plâns. Ți-a plăcut?
– Daaa… Maiorul a fost lupul din Scufița Verde, nu?
– Da, Andrei Elek se numește.
– Foarte bine a jucat. Îi stă bine în roluri din astea, cred, de lup zăbăuc, ca-n piesa aia, sau de nebun, de maior nebun, cum a fost în piesa asta. Îmi place tipul.
– Ce ți-a mai plăcut?
– Mi-a plăcut subiectul ăsta, știi tu, referitor la părinți, la cât de multe sunt în stare să facă părinții pentru copiii lor; se și umilesc pentru copiii lor. Ai văzut ce fețe expresive juca mama?
– Da, Angela Petrean Varjasi era mama, iar tata era…
– Mami, serios acuma, sper că nu-mi spui că tata era Zoltan Lovas, de parcă n-aș ști…
– Hahahaaa…
– Știu și că fata era Calița Nantu, lângă care am stat noi în sală la piesa aia, mai știi?, și pe care am văzut-o în lanul de lavandă și-n Scufița Verde, ce voce faină are… Apropo, ai observat ce bine s-a potrivit muzica clasică în piesa asta cu fazele triste, dificile?
– Da, a fost ca un laitmotiv.
– Ce este un laitmotiv?
– Este un fragment care se tot repetă, cum să-ți explic eu ție… Într-o melodie, de exemplu, un laitmotiv este o bucată care apare mereu; într-o poezie, e un refren, care și el apare mereu. Așa să încerci să-l ții minte!
– Aha! Deci, da, muzica asta clasică chiar a fost un laitmotiv care tot apărea, mai ales în momentele triste, da…
– Ai putea să-mi faci un rezumat al piesei?
– Maaamiii… serios? Normal: o familie care avea un băiat plecat pe front și o fată rămasă acasă a primit vizita unui maior care îl cunoștea pe băiatul lor. Ei s-au purtat frumos de tot cu maiorul ăsta, care era cam dus cu pluta, doar pentru ca și el, când se duce înapoi pe front, să se poarte frumos cu feciorul lor. Ce păcat că băiatul lor a murit…
– De fată ce-mi spui?
– Era cam ușor influențabilă. Bine, își iubea familia, dar parcă prea de tot se dădea pe lângă maior!
– Poștașul cum ți s-a părut?
– Era analfabet oare? Bine, în piesă, nu în realitate… Hahahaaa… M-am tot întrebat dacă e analfabet, că n-am prea înțeles de ce punea lumea din sală să-i citească corespondența… A fost simpatică actrița aia!
Carmen Vlaga Bogdan se numește.
– Oricum, piesa a fost faină. Auzi, la final Zoli l-a ucis pe maior pentru că i-a scos toată familia din minți? Asta era?
– Hei. Nu dezvăluim, că pun discuția asta pe feisbuc și nu mai merge lumea să vadă piesa, că spoilerim!
– Într-o zi, va trebui să-ți cer niște favoruri pentru pusul ăsta pe feisbuc…
– No problem. Cere-mi!
Eugenia CRAINIC
Foto: site-ul TCIS

NICĂIERI NU E CA ACASĂ

0
De câte ori am fost plecat „afară”, și am cam umblat după 1989, întotdeauna am tânjit după viața pe care o lăsasem acasă. Fac o paranteză. Înainte de Revoluție (pentru mine, în decembrie 1989, a fost revoluție, din moment ce a avut loc o schimbare de structuri în toate planurile) fusesem doar în Cehoslovacia, pe când jucam la juniorii de la UTA, în mai 1968, la un turneu organizat la Bratislava, Kosice, Preșov, și am mai fost la Soci, 10 zile, plus două zile escală la Moscova, la dus, și trei zile la întors. Era în 1983, iar excursia fusese organizată prin Oficiul Județean de Turism. Ca fapt divers, ghidul grupului a fost Vasile Ciubăncan, fondatorul Asociației Foștilor Deținuți Politici, filiala Arad și, la un moment dat, președinte al PNȚCD Arad.
La Moscova, sosind pe Aeroportul Șeremetyevo, vameșii ruși ne-au controlat (era cu noi și băiatul mai mare, Răzvan) bagajul la sânge, pipăiau până și elasticul de la chiloți. Doar pe noi ne-au puricat în halul acesta, deoarece li s-a părut suspect că aveam doar un geamantan, pe când ceilalți cărau după ei câte două-trei geamantane ori plase din acelea, imense, pline cu „marfă”. Așa era pe atunci, vindeai ce duceai, iar pe ruble cumpărai pentru acasă ori tot pentru vânzare. Altfel, la Soci ne-am simțit minunat, eram tratați regește. Astea au fost ieșirile mele din țară, înainte de 1989. Am mai încercat o dată, în 1986, să plecăm în Ungaria, Cehoslovacia, RDG, împreună cu familia doctorului Tănase Dușe, dar lor li s-a aprobat, mie nu. De ce să vadă un ziarist lumea, nu?!
Dar, după 1989, am umblat. Numai în Italia am fost de peste 15 ori, încât am pierdut șirul. Însă, oriunde am poposit, de la o vreme, întotdeauna am trăit aceeași stare, de dor de casă. Nu mă vedeam rămânând, stabilindu-mă pe undeva. Cred că aș fi murit ori aș fi fugit de acolo după doar câteva luni. Sunt un sentimental incurabil, mă leg de locuri, de oameni, de lucruri chiar. De câte ori, în America fiind, nu tânjeam după supele cu tăiței, după ciorbele și după mâncare gătită de acasă, ori de la Clubul Presei, unde tanti Lenuța ne răsfăța cu bunătățile ei! Nemaipomenit gătea femeia aceea! Și mai tânjeam după discuțiile serioase ori după flecăreala cu colegii, purtate în preajma unui șpriț ori a unei beri (eu beam șpriț, cam o treime vin, două treimi apă). Când citisem „Conversație la catedrală”, a lui Mario Vargas Llosa, înainte de 1989, îl invidiam pe editorialistul Zavalita, care ieșea din redacția „Cronicii”, la o bere, la barul din colț. Acum, noi nici nu trebuia să ieșim din redacție, că barul era la demisol. Și beam cam toți, dar nu prea se întrecea măsura, beam cât să avem chef de vorbă, să nu fim morocănoși. Iar cine nu bea, vorba lui Fănuș Neagu, sigur uneltea ceva împotriva Omenirii. Și unii chiar unelteau!!
Tristan MIHUȚA