MĂI, NESIMȚIȚILOR!

0
UTIȘTI DE CÂND NU AȚI MAI BĂTUT?
CÂT SĂ VĂ MAI SUSȚINEM?
NU VĂ E JENĂ SĂ VĂ UITAȚI IN OCHII NOȘTRI? CÂT SĂ VĂ MAI SUPORTĂM?
E BINE SĂ LUATI BANI PE NEREZULTATE?
AVEȚI EXACT ACEEASI VALOARE CA LOCUL DIN CLASAMENT.
CÂRÂIȚI CĂ NU INTRĂ BANII MARȚI?
PĂI MĂ, NU MERITAȚI NIMIC, NICI DIN PARTEA NOASTRĂ, NICI DIN PARTEA ARADULUI.
DACĂ RETROGRADAȚI ACEASTĂ ECHIPĂ…SĂ AVEȚI PARTE DE ACELEAȘI BUCURII TOATĂ VIAȚA.
NESIMȚIȚI E PUTIN SPUS.
Gabi O. Foto: Ziarul de Vrancea

De la Jeni (GENIN) citire. Astăzi despre Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad – One man show!

0
Pentru fiică-mea a fost o surpriză de proporții să vadă, pentru prima oară în viață, teatru participativ-interactiv. Adică tipul de teatru care pleacă de la premisa că publicul este format din spectatori activi și nu doar din observatori pasivi. Bine, când o piesă de felul ăsta e jucată de cineva cu verva și experiența lui Zoltan Lovaș, intri într-un carusel de stări (toate de bine), fiindcă Zoli, prin talentul său, prin puterea de a ține în mână o sală, oricât de plină, prin umorul care-l caracterizează și care este atât de autentic încât îți pare lucru serios (așa cum se și presupune, când e vorba de umor-prima), reușește să absoarbă o oră din viața omului pe nesimțite.
Astă-seară, în „Apropo, ați chemat pompierii?”, s-a râs la fel de mult ca în urmă cu peste 20 de ani, cât a împlinit piesa asta de când o joacă, neobosit, Zoltan Lovaș. Eu am văzut-o în urmă cu vreo optsprezece ani și mi-a creat, azi și atunci, o bună dispoziție reală. Am regăsit cămașa roșie cu buline de atunci, ba chiar și decorul, care chiar părea același, în fine, am regăsit o piesă, in integrum, numai bună să te scoată din plictisul unei seri de iarnă oarecare.
„Știi, mami, mi-a zis Sofia, dacă m-ar fi invitat și pe mine pe scenă, ca pe oamenii ăia din sală care-au fost urcați acolo de Zoli în fața tuturor, m-aș fi dus, nu zic, dar inima mi-ar fi bătut de s-ar fi văzut prin haine. Și să mai știi că eu cred că oamenii aceia au fost pregătiți înainte de Zoli, că au fost prea buni!” „Sofia, nu au fost pregătiți, ai văzut doar că erau oameni normali, luați din sală fără niciun discernământ!” „Mmmnu. Nu cred. Măcar câțiva dintre ei au fost pregătiți înainte. Serios acuma… Oare chiar să nu fi fost pregătiți?”
Ce compliment să cântărească mai greu la adresa unui actor (inclusiv) de improvizație, dacă nu tocmai această presupunere nevinovată cum că improvizația n-a părut a fi făcută pe moment, cum îi stă ei bine, ci lucrată îndelung, pregătită cu fiecare personaj inclus în poveste „la întâmplare”.
Good job, Zoltan Lovaș!
Cât despre piesă, „Apropo, ați chemat pompierii!” e o adaptare dupa ,,Telegrama”, de dramaturgul Italian Aldo Nicolaj, pusă în scenă de Liana Didilescu. În poveste, un actor, trist, în esență, pentru că nu i se ivesc proiecte noi, face tot ce-i stă în putere să-și caute diverse modalități de supraviețuire, antrenând în toată trama spectatorii din sală, pe care azi Zoli a avut norocul să-i aibă bucuroși de a i se alătura. Luminoasă și întunecată soarta Actorului, în genere, înconjurată, deopotrivă, și de cactuși, dar și de suave panseluțe…
Foto: Site-ul Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad
Eugenia CRAINIC

“Ianuarie românesc la Săcal (Körösszakál)”, manifestare culturală amplă în Ungaria

0
Sub genericul „Ianuarie românesc la Săcal”, Consulatul General al României la Gyula, cu sprijinul Școlii Generale Bilingve de Naționalitate Română din Săcal (Körösszakál) și a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad,  a organizat o manifestare amplă dedicată Zilei Culturii Române, poetului Mihai Eminescu și Unirii Principatelor Române, desfășurată la Casa de Cultură din localitatea Săcal (jud. Hajdu-Bihar), în data de 31 ianuarie 2023. La manifestări au participat peste 150 de invitați: cadre didactice și elevi români din Săcal și Apateu (Köröszegapáti), oaspeți din România și oficialități, între care s-au numărat Preasfințitul Părinte Siluan, episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria (EORU), însoțit de alți clerici din cadrul eparhiei; Florin Trandafir Vasiloni, consulul general al României la Gyula; Alina Pădurean, decanul Facultății de Științe Umaniste și Sociale, din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad; Palfi Tamas, primarul localității Săcal; Ioan Cozma, directorul Școlii Generale Bilingve din Săcal, gazda evenimentului; Gheorghe Cozma, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU); Bertold Netea, vicepreședintele AȚRU; Eva Iova Șimon, redactor-șef la publicația „Foaia Românească”; Delia Covaci, directorul publicației „Cronica”, ș.a. Despre semnificația și scopul manifestării a vorbit în cuvântul de deschidere consulul general al României la Gyula, ES Florin Trandafir Vasiloni. El s-a referit la Ziua Culturii Române, legată de nașterea lui Mihai Eminescu; Unirea Principatelor Române, dar și împlinirea a 72 de ani de la prima apariție a “Foii Românești”, publicație simbol a românilor din Ungaria. Au mai adresat cuvinte de salut Gheorghe Cozma, președintele AȚRU; doamna decan Alina Pădurean; primarul Palfi Tamas și dir. Ioan Cozma, care le-a mulțumit profesorilor și elevilor care au pregătit programul, dar și tuturor celor care au răspuns invitației sale. Un cuvânt de binecuvântare și de felicitare a transmis și Preasfințitul Părinte Episcop Siluan. A urmat apoi un program artistic, cu versuri și cântece de Mihai Eminescu, prezentat pe rând de elevi de la Școala Bilingvă din Săcal și de la Școala dim Apateu și un moment cultural prezentat de studentul Ticula Alexandru, cu sprijinul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste şi  Sociale din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad. Cu această ocazie, elevii Școlii din Săcal au pregătit și o serie de desene cu Mihai Eminescu, care au fost prezentate publicului la Casa de Cultură. La finalul programului de la Săcal, oficialitățile și invitații au participat la o ceremonie organizată la bustul din bronz al poetului Mihai Eminescu, amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe Române din Apateu, unde Preasfințitul Părinte Episcop Siluan și ceilalți clerici au săvârșit o slujbă de pomenire, iar consulul general Florin Vasiloni; doamna decan Alina Pădurean și dl. Gheorghe Cozma au depus coroane de flori, din partea Consulatului General al României la Gyula, a Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria și a Universității “Aurel Vlaicu” din Arad. A fost prima manifestare de acest fel organizată la Săcal și ea încheie seria evenimentelor publice din acest an, organizate de către Consulatul General al României la Gyula, dedicate Zilei Culturii Naționale și Unirii Principatelor Române, în comunitatea istorică românească din Ungaria. https://youtu.be/bJHNkijKm5c

Jurnalul: Ungaria și Rusia, acțiuni concertate împotriva României cu sprijinul UDMR – partea III

0

Trebuie precizat încă de la început că Serviciile de Informaţii ale Ungariei au reușit să penetreze toate structurile de decizie româneşti, la toate nivelurile, favorizate și de inacţiunea serviciilor de securitate româneşti.

Aceste acţiuni reprezintă, de fapt, punerea în practică a unui plan de integrare treptată a Transilvaniei în Ungaria, prin tot felul de acţiuni moderate, dar foarte bine organizate, în special în domeniul economic, și care vor aduce în final la anexarea forțată a Transilvaniei. Încă de mai mulți ani se știa în anumite cercuri că MOL, compania petrolieră maghiară, pregătește o campanie agresivă în România pentru a ocupa o poziţie dominantă pe piaţa carburanţilor din România, prin înfiinţarea a aproximativ 200 de staţii de carburanți pe principalele artere care fac legătura între România și Ungaria și, în special, în orașele Transilvaniei. De anul trecut, observăm că pe autostrada A1, între Arad și Sibiu, în toate parcările, au apărut foarte multe stații de combustibil MOL, cu complicitatea Ministerului Transporturilor care gestionează aceste terenuri prin Direcția de Drumuri Naționale. Trebuie precizat că după 1990, acţiunile spionajului maghiar au luat amploare, prin complicitatea factorului politic și au reuşit să penetreze toate structurile de decizie ale Statului Român. Dar despre aceste acțiuni maghiare vom vorbi cu altă ocazie, mai ales că în contextul actual, Ungaria, Austria și Olanda fac jocurile Rusiei. Lazlo Petsy, în parteneriat cu UDMR și Consiliul Național Secuiesc, a demarat strângerea de semnături pe teritoriul României, personajele implicate în campania Minority Safepack reușind să strângă 271.665 de semnături în țara noastră. Laslo Petsy a declarat în ziarul Átlátszó despre campania Minority Safepack: ”Inițiațiva secuiască? Măcar există? Sau pur și simplu au inventat-o? Există sau nu secui? Oricum, acesta este un lobby rusesc, inventat împotriva Uniunii Europene. Este absurd, chiar și FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei) ar putea fi în spatele ei. Deci, dacă este posibil, această ințiativă trebuie aruncată în toaletă și spălată în câteva ore”. Nu este clar de ce, Lazlo Pesty, știind foarte bine încă de la început că asupra lui Szilárd Kiss planează suspiciuni de afaceri cu Rusia, l-a folosit pentru campania Minority Safepack și din acest motiv acesta a fost în centrul atenției presei din Letonia. András Rácz, expert în politica de securitate post-sovietică și maghiară a declarat pentru Átlátszó: „motivul pentru care Szilárd Kiss a eșuat controlului de securitate națională este că aceste informații sunt unele pe care statele membre ale UE și NATO le împărtășesc de obicei între ele, cu atât mai mult cu cât această fabrică specială de vize din Moscova, care a fost legată de numele lui Szilárd Kiss în mass-media maghiară, are legătură cu vizele eliberate aici pentru persoane din tot felul de medii dubioase care au venit nu numai în Ungaria, ci în toată Europa.” András Rácz (sursa: ceid.hu) Potrivit unui membru al personalului Institutului de Cercetare pentru Apărare Strategică de pe lângă Universitatea de Serviciu Public: „prezența lui Szilárd Kiss nu a fost observată de serviciile locale de securitate. Mai ales în contextul anului 2014, odată cu începutul războiului din Ucraina, s-a acordat tot mai multă atenție încercărilor de a schimba frontierele în favoarea Rusiei și de a influența politica de securitate a regiunii baltice. Sunt foarte mulți oameni din Ungaria care știu limba rusă la nivel de interpret. Deci, de aceea, sincer, nu înțeleg de ce cineva îl alege pe Szilárd Kiss”. Laslo Petsy a mai declarat că l-a dus cu el pe Szilárd Kiss în Letonia pentru că ”fostul diplomat vorbește rusă la nivel nativ și este foarte familiarizat cu gândirea și cultura rusă. Mai mult, soția sa, Lenotska, este și ea de origine rusă. Lui Szilárd Kiss i-am cerut ajutorul deoarece acesta avea contacte, abilități lingvistice, cunoștințe culturale, iar dacă vorbim despre probleme tehnice și detalii, Szilárd avea un nivel foarte înalt de cunoștințe de limba rusă, ceea ce ne-a ajutat să trecem prin dificultățile de interpretare.”. Szilárd Kiss (sursa: írdalá.hu/stab) Trebuie precizat că Szilárd Kiss nu vorbește rusă la nivel nativ, deoarece în timpul unei discuții care a avut loc la Riga între Laslo Petsy și președintele partidului etnic rus de acolo, LKS, Miroslav Mitrofanov, care a fost difuzată și online, fostul diplomat a interpretat lamentabil. În cursul interpretării, a încurcat Lituania cu România, iar uneori a folosit fraze fără sens sau cuvinte de neînțeles în limba rusă. László Pesty a mai spus că: „îi datorăm foarte mult lui Szilárd, care, după cum am menționat, a fost achitat de toate acuzațiile de către instanțele maghiare și este complet nevinovat, iar tot ceea ce i s-a imputat în ultimii ani s-a dovedit a fi calomnie. Este o persoană decentă care a făcut multe pentru inițiativa noastră”. Este clar că László Pesty și Szilárd Kiss sunt cei doi artizani care construiesc relația secuiasco-rusă, iar Miroslav Mitrofanov, președintele partidului etnic rus, LKS, care se află în vizorul serviciului de securitate națională din Letonia, i-a spus lui László Pesty în februarie, la Riga, în cadrul unei discuții publice comune la care a interpretat Szilárd Kiss: „Ne dorim foarte mult să cooperăm cu orașele din Transilvania și vrem să ne bazăm pe tine, să folosim aceste relații.” Miroslav Mitfrofanov și László Pesty la discuția publică de la Riga. Szilárd Kiss, interpretând în dreapta, nu este vizibil în imagine, deși mâna lui gesticuloasă este uneori vizibilă. László Pesty a declarat că „începând din această seară, toată lumea din Transilvania va cunoaște numele lui Miroslav Mitrofanov, deoarece ”maghiarii ardeleni” nu știu prea multe despre Letonia, dar cu ajutorul mass-mediei toată Transilvania va ști că există o companie maghiară în Letonia și că Miroslav Mitrofanov este omul care ne-a ajutat”. Dar Szilárd Kiss nu a interpretat exact acest lucru. Kiss a spus că ”maghiarii ardeleni” nu știu suficient despre problemele rușilor din Letonia și, prin urmare, este necesară desfășurarea unei campanii de informare pe această temă în ”Țara Secuiască”. La finalul întâlnirii, Miroslav Mitrofanov a afirmat că ”acest lucru deschide calea unei viitoare cooperări”. Mai mult, László Pesty a declarat că: ”în Țara Secuiască este necesară înființarea unui centru care să informeze secuii despre problema minorității ruse”. În timp ce făcea campanie cu banii contribuabililor maghiari, László Pesty a început brusc să promoveze un nou site web. În fotografia de mai jos, publicată pe canalele legate de colecția de semnături secuii, se face reclamă domeniului gerilla.hu. În această imagine apar și două adrese web aparținând lui Laslo Pesty. Adresa web, scrisă pe o bucată de carton, nu este alta decât cea a noii companii a lui Laslo Pesty sau chiar a grupului său de companii. Gerilla.hu Kft., a cărei activitate principală este comunicarea, iar Gerilla Factory Kft., care este o agenție de publicitate și Gerilla Security Kft., care se ocupă de securitatea personală, au fost toate înregistrate vara trecută, iar astăzi toate sunt deținute de Laslo Pesty. Diverse activități curente, cât și cele viitoare desfășurate de Laslo Pesty sunt anunțate pe adresa de web iar „cel mai important proiect al nostru este construcția brandului ”Secuii” pe continentul european”, „proiectul Star Trail”. În acest context, „vom începe construcția mărcii ”Secuii”, cu sediul în ”Ținutul Secuiesc”, folosind relațiile stabilite în timpul campaniei ”Sign it”, scrie Gerilla.hu. După spusele unui membru din echipei lui Laslo Pesty, în timpul călătoriei sale la Moscova din aprilie 2021, un realizator de documentar a negociat cu mai multe companii ruse cu experiență în branding-ul local, care sunt foarte bune la proiecte de genul ”Transilvania” și care se pot aplica în afara Rusiei. În raport cu Transilvania, se pot folosi tehnicile, modurile de lucru și pot pune bazele unor relații viitoare pentru a concretiza acest proiect. Interesant este că Site-ul web gerilla.hu este disponibil în două limbi, maghiară și rusă. Dar versiunea rusă conține un text care nu poate fi citit și în versiunea maghiară. În aceasta, soții Pesty scriu următoarele: „Suntem gata să protejăm interesele minorităților etnice catalane, basce, secuio-maghiare și ale altor minorități etnice europene, dar respectarea drepturilor omului, ale minorităților vorbitoare de limbă rusă din țările baltice este, de asemenea, importantă pentru noi. În viitorul apropiat, vom ne continua lupta pentru drepturile minorităților naționale indigene ale Uniunii Europene.” „Suntem gata să mergem împotriva Bruxelles-ului, dacă este necesar”, se arată pe site-ul, disponibil și pe gerilla.ru, în limba rusă. După cum putem observa, acțiunile Ungariei în spațiul secuiesc, așa cum relatează reprezentantul mișcării maghiare din Europa, nu sunt decât niște acțiuni ale maghiarilor din Ardeal, adică aceea populație vorbitoare de limbă maghiară, fără identitate națională, nerecunoscută nici măcar de către maghiari. Trebuie precizat faptul că inclusiv Ungaria nu recunoaște așa-zisul ”ținut secuiesc”, secuii fiind folosiți doar pentru destabilizarea României și, ulterior, pentru a reuși să-și pună în practică planul de anexare a Transilvaniei. Numai că problema revizionismului maghiar din Transilvania nu trebuie neglijată, deoarece propaganda maghiară dusă de Vickor Orban printr-un discurs istoric bazat pe o realitate deformată la nivel internațional induce ideea eronată că Transilvania ar fi pământ unguresc și că Tratatul de la Trianon a fost unul nedrept. În fapt, Viktor Orban, numit și ”micul Putin de la Budapesta”, nu este decât o unealtă în mâna lui Putin, prin care acesta încearcă să destabilizeze atât România, cât și Europa și care prin decizii nefericite va amaneta Ungaria pentru foarte mulți ani de acum încolo, mai ales că maghiarii din Ungaria simt deja aceste politici falimentare ale lui Orban. Așa cum spunea și I.L.Caragiale după ce s-a despărţit de un maghiar: „Nu! patriotismul lui e o meteahnă; nu mai e o virtute. Bine că ne-a ferit Dumnezeu pe noi, românii, de aşa meteahnă!”, în aceste vremuri, mai mult ca oricând, observăm că așa-zisul patriotism ambalat în revizionismul maghiar nu mai este o virtute nici pentru maghiari, dar nici pentru așa-zisul conducător Viktor Orban.

TOT CEI UNIȚI DECID

0
Am învățat, din peste trei decenii de presă, că oricât de citit, oricât de apreciat ai fi, ca jurnalist, nu poți să îți impui convingerile. În 1992, am tras, eu și ziarul, pentru Aristide Dragomir. A câștigat Cristian Moisescu. Nu am tras pentru Branc, dar a câștigat. Am mizat pe Ovidiu Marian și a pierdut. Singura oară când am avut aceeași opțiune cu electoratul a fost în 2004, când a câștigat Falcă. Știu, m-am păcălit, dar arădenii au ținut-o pe a lor, indiferent de militantismul meu. Acum, ce vreau să zic? Zic că oricât de citit ai fi de către semenii tăi, ca jurnalist, mulțimea are opțiunile sale. Emoționale, poate eronate. Dar le are. Este o iluzie să crezi că o poți orienta. Și am trăit o asemenea iluzie! Nu, oamenii, chiar dacă ai 20.000 de mii de cititori care sunt pe aceeași lungime de undă cu tine, ei aleg pe cine vor. Sunt mulți! Proști? Nu am căderea și nici nu ar fi frumos să spun asta! Dar, totuși, spun altceva: alegerile, la Arad, au fost câștigate de neoprotestanți, cu regularitate. Ortodocșii, leneși și neimplicați, au pierdut de fiecare dată.
Tristan MIHUȚA

Ramona Lile: „Acest centru este pentru copiii defavorizați din comunitatea locală”

0
Centrul Interdisciplinar de Practică și Cercetare pentru copii a fost inaugurat la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. A fost o întâlnire marcată de bucuria finalizării unui proiect de suflet al Facultății de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială, susținut de 40 de parteneri și care va veni în sprijinul comunității locale. Au fost prezenți rectorul UAV, Ramona Lile, inspector de specialitate din cadrul IȘJ Arad, prof. Milencovici Svetlana Zagorka, decanul facultății, Alina Roman, reprezentanți ai asociațiilor, ai partenerilor economici, profesori și studenți ai Facultății de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială. „Mulțumim partenerilor care au fost alături de universitatea noastră, mulțumim colegilor care s-au implicat din tot sufletul în punerea bazelor acestui centru gândit pentru a veni în ajutorul copiilor defavorizați și pentru a dezvolta competențele transversale ale studenților. Mulțumim Inspectoratului Școlar Județean pentru susținere și colaborare”, a declarat rectorul UAV, Ramona Lile. S-a vorbit despre educație, despre puterea ei transformatoare, despre parteneri de încredere, implicare și nevoile copiilor din medii defavorizate. Alina Costin, directorul proiectului, a înmânat diplome tuturor celor care s-au implicat în crearea acestui centru și a subliniat rolul lui în viața comunității și în dezvoltarea profesională a studenților.  

Baluri româneşti la Gyula şi Battonya, în Ungaria

0
Sezonul balurilor româneşti, manifestări culturale specifice comunităţii istorice româneşti din Ungaria, a început în zilele de 27 şi 28 ianuarie 2023, date la care s-au desfăşurat  „Balul Românesc pe Țară”, la Gyula (Jula) şi Balul Românesc la Battonya (Bătania), ambele oraşe situate în judeţul Bekes (Bichiş). La ambele manifestări a participat şi consulul general al României la Gyula, E.S. Florin Trandafir Vasiloni. „Balul Românesc pe Țară” s-a desfăşurat în sala festivă a Liceului „Nicolae Bălcescu” din Gyula (LNB), sâmbătă, 28 ianuarie 2023, în organizarea Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria (AȚRU) și a Centrului de Documentare și Informare al AȚRU (CDI). La eveniment au luat parte circa 450 de persoane, din diferite localități în care trăiesc români din Ungaria, dar și oaspeți și oficialități din România și Ungaria, între care PS Siluan, episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria; Gheorghe Cozma, președintele AȚRU; Traian Cresta, purtător de cuvânt al românilor în Parlamentul Ungariei; Maria Gurzău Novak, directorul Centrului de Documentare și Informare al AȚRU;  Ramona Lile, rectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad (UAV); Alina Pădurean, decanul FSUS din cadrul UAV;  Călin Abrudan, primarul oraşului Ineu (jud. Arad); Maria Gurzău Czegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Gyula. Din Ungaria, au fost prezenţi reprezentanţi ai comunităţilor româneşti, ai autoguvernărilor locale, primari, reprezentanţi ai mediului academic, ai mediului de afaceri, etc. Programul cultural a fost divers,  un moment inedit inedit l-a constituit dansul „fetelor lui Mitică”, recompus după mulţi ani de către cadre didactice a LNB (Ioan Ruja, „domnul Mitică”, a fost profesor şi coregraf de dansuri populare, decedat în 2008). Programul cultural a mai cuprins evoluţiile Ansamblului „Doina Bihorului”, condus de artistul Gheorghe Gros; tineri ai echipei de păstrare și promovare a tradițiilor populare românești din cadrul LNB; precum şi Ansamblul din Elek (Aletea), împreună cu mentorul lor, Gheorghe Bagy, maestru al artei populare din Ungaria. Ambianţa muzicală a fost susținută apoi de formația „Favorit” din Satu Mare. Balul Românesc şi Ziua Culturală a Românilor din Battonya (Bătania), a avut loc în data de 27 ianuarie, la Casa de Cultură a oraşului. La manifestarea organizată de către Autoguvernarea Românească din Bătania, condusă de Gheorghe Mihuţ, au participat peste 200 de persoane, din Ungaria şi România. În oraşul Bătania, sute de români au achiziţionat imobile în ultimii ani, profitând de apropierea de municipiul Arad. Programul cultural al serii a fost asigurat de către cadrele didactice şi elevii Şcolii Geberale şi Grădiniţei „Lucian Magdu” din Bătania.

One (Wo)Man Show – sau Zoltan Lovas pus pe tavă

0
Pur și simplu, DE VĂZUT!!!
Un virtuoz. Asta este Zoltan Lovaș. Pur și simplu, un virtuoz. Stăpânește în mod desăvârșit tehnica artei actoricești, dându-i lustru cu fiecare apariție scenică. Este artistul complet și complex, artistul comoară – de prezența căruia printre noi nici nu suntem pe deplin conștienți, dar și „cel de pe comoară” – adică dracul închipuit, plăsmuit de imaginație, mare meșter păzitor al avuțiilor celor îngropate. Care avuții? Acelea pe care numai la Teatru le poți găsi, afla, descoperi. Și spre care numai și numai EL, Actorul, doar EL te poate conduce suficient de aproape încât să ai impresia că le poți atinge cu degetele…
Astă-seară (duminică, n.red.), în piesa scrisă de Zoli, jucată de Zoli, trăită, practic, de Zoli, i-am trecut prin viață cu toții de parcă i-am fi trait-o fiecare dintre noi, furând bucăți întregi din el, de care, stupoare, părea că nici nu se desparte cu greutate. Ba, dimpotrivă, părea că își oferă publicului până și ultima suflare, ultima picătură de sudoare, ultimul surâs, dar și ultima zguduire de plâns. Cumva, prin piesa asta Zoli s-a oferit spectatorilor nud (la un moment dat chiar la propriu!), dar și încotoșmănat cu toate urmele de bocanci sau de tocuri fine care i-au alcătuit viața de până acum. Ne-a tăvălit prin istoriile din studenție, ne-a presărat cu praful dulce-acrișor al morților sale trăite pe scenă, în piesele în care a trebuit să moară, ne-a înmuiat apoi în papara travestiurilor pe care a trebuit să le întrupeze, ne-a bucurat și întristat atât, încât, la final, fără vreo voie anume, palmele tuturor au pornit a se lovi deolaltă singure, prelung, necontenit, în semn de iubire și omagiu.
Spunea Zoli, la un moment dat, povestindu-și bucuria de a fi intrat odinioară la Teatru: „Atunci, în cea mai fericită vară a existenței mele, mă simțeam uriaș, mă plimbam pe ștrand cu pieptul scos, cu o bucurie de nedescris, mă vedeam la Hollywood, alături de Meryl Streep, de… Intrasem la Teatru!” Atunci, exact în momentul acela, mi-am dat seama că pot să repet la nesfârșit ce mai spusesem și altădată, când l-am numit nici mai mult, nici mai puțin, decât „locomotivă”: „ Ce simt acum e doar un ușor regret că n-a ajuns la New York sau Hollywood. Dar poate el nu regretă, așa că nu-mi rămâne decât să-l întreb, când îl întâlnesc, cum se face că… Fără dubii însă, Zoli poate duce orice. De departe, e Locomotivă. Locomotiva oricărui spectacol în care l-am văzut…”
Excelentă ideea lui Zoltan Lovaș de a-și descrie viața astfel! Pe SCENĂ. Uriaș talent și nesperat noroc pe Arad, că-l are! Sper să se priceapă bătrâna urbe să-l prețuiască mai bine decât o face cu propria-i istorie, propriile-i clădiri, propriile-i artere…
***
– Ți-a plăcut, Sofia?
– Vai, mami, Zoli e… Zoli. Nu mai spui nimic în plus, e ca un… brand, știi tu, cum ar fi, de exemplu, McDonald’s!
– Hahaha… Ce imaginație ai!
– Bine, partea bună e că mă știe de fan. Ai văzut, a zis să-mi pun mâinile la ochi când a avut scena aia cu dezbrăcatul! Dar… chiar s-a dezbrăcat?
– Da, doar nu credeai că vorbește prostii! Să nu-mi spui că n-ai tras deloc cu ochiul…
– Mami, vorba-i vorbă. Nu m-am uitat deloc. L-aș fi dezamăgit!
O seară reușită, aparte. Un actor versatil, capabil să sară cu uşurinţă din gen în gen, din zona dramatică în cea comică, din poveştile cu iz local în cele cu extensie națională și chiar internațională (a jucat inclusiv în limba maghiară), dar în același timp un actor lucid, disciplinat, riguros, conştient de limitele şi de libertăţile meseriei sale, de tot ce înseamnă JOC; pentru el, O JOACĂ!
Foto: Afișul spectacolului – design afiș, Laurian Popa
Eugenia CRAINIC

OPORTUNIȘTII DIN POLITICA ROMÂNEASCĂ

0
Încă de la început eu vreau să mă autodefinesc , pentru cine vrea să înțeleagă și poate să mă accepte , așa cum sânt eu , fără a-mi cere să-mi schimb părerile , după cum vor sau le convine lor , la unul și la altul . Prin urmare :
Sunt MONARHIST convins , neinfluențabil cu nimic și sub nici o formă . Activez în diferite Organizații PROMONARHICE și lupt necontenit și susținut pentru acest deziderat , adică forma de guvernământ în România să fie MONARHIA CONSTITUȚIONALĂ , România fiind REGAT încă din cele mai vechi timpuri , de pe vremea Regelui Burebista și până la finele anului 1947 , când bolșevicii-comuniști au abolit ilegal MONARHIA , proclamând la fel de ilegal republica .
Nu am votat și nu voi vota niciodată vreun candidat la președenția României , pe care o consider nulă și neavenită în opinia mea .
Declar cu responsabilitate maximă că sunt un opozant , un adversar înfocat al republicii și președinției din România . De la republică și prin neaveniții președinți trădători și impostori s-au abătut asupra României toate relele și pentru poporul român toate neajunsurile .
Când tot mai mulți români vor realiza acest lucru , vom putea spune cu certitudine că lucrurile vor merge bine în România , iar scumpa noastră țară își va găsi binemeritatul statut , adică va fi cu siguranță un STAT SUVERAN , NAȚIONAL ȘI INDIVIZIBIL , va fi REGATUL ROMÂNIEI .
Orientarea mea politică este LIBERALĂ .
Din acest motiv imediat după anul ’89 m-am înscris în PNL , militând pentru formarea unui Parlament și Guvern liberal .
După alegerile din ’92 și destrămarea PNL în diferite aripi și variante , mi-am retras adeziunea din gașca politică liberală în care colcăiau ca viermii oportuniștii și trădătorii .
În anul 2014 , nu știu cum de m-am lăsat convins să mă înscriu în gașca politică lui Tăriceanu numită PLR (Partidul Liberal Reformator . Halal reformă !) , devenit apoi ALDE , crezând că în acest partid liberalismul are prioritate . Aici însă , în Organizația ALDE Arad , mi-a fost dat să văd o bătălie crâncenă între oportuniști de toate felurile , obedienți , trădători , cu toții însă penibili și meschini , care mai de care . Nici vorbă de liberalism , așa cum îl percep eu și ceilalți liberali adevărați .
Tăriceanu , vrând să facă ordine în Organizația ALDE Arad și să își rezolve niște interese oportune , trimite președinte la această organizație pe Mihăiță Calimente la început și Eusebio Pistru , mai târziu , punând astfel capăt activării mele în această gașcă politică și începerea destrămării ei .
Oportuniștii liberali din ALDE , au început migrarea spre alte găști politice , schimbând pe doctrine ca și pe ciorapi .
Am cunoscut atunci indivizi , despre care credeam că sunt integri din punct de vedere politic și prietenii mei cu adevărat , dar mai ales liberali autentici , cărora le-am fost devotat și fidel , sperând ca mișcarea liberală adevărată să prospere . Nici vorbă , de așa ceva . Și-au schimbat doctrinele , cum zic , așa cum își schimbă lenjeria .
Îi vezi acum democrați-sociali , republicani , prin USR , prin AUR , sau te miri prin ce alte găști politice , doar , doar vor reuși să apuce câte-o „ciosvârtă” politică , dacă nu chiar „ciolanul” .
După eșecul liberal din ALDE , eu am cochetat puțin cu PPUsl-ul , fiind și acesta un partid liberal , măcar în denumire .
Nici aici treaba nu merge , așa cum trebuie pentru țară și popor , așa că stau deoparte , findu-mi lehamite de politica din România . Nu mai am de gând să muncesc pentru vreun oportunist care dacă se vede „cu sacii în căruță” , nici nu te mai cunoaște , sau te privește de undeva de sus , de acolo de fapt unde cu ajutorul tău și prin munca ta a urcat .
Sper totuși în schimbarea acestui sistem ticălos instalat în România și revenirea cât de curând la o democrație reală și accesibilă pentru români .
Mai mult decât atât , văzând că eu nu-mi schimb convingerile politice , oportuniștii pe care îi credeam prieteni s-au debarasat de mine și văd mai nou că s-au asociat (împrietenit) cu alți indivizi , tot prin mine cunoscuți și împreună cu ei , fiind de aceiași teapă , adică oportuniști , mă ignoră .
Pentru mine este o bucurie , că asemenea indivizi și-au dat arama pe față și s-au detașat de mine , atât politic , cât și din punctul de vedere al prieteniei , care în mod normal ar trebui să rămână , chiar dacă opțiunile politice sunt diferite sau schimbătoare la unii . Dar nu a fost vorba de nici o prietenie ci doar de un oportunism perfid și agresiv .
De peste 32 de ani , lucrurile astea se întâmplă frecvent în politica românească .
Și de aceea suntem , unde suntem și vom ajunge și mai rău dacă nu vom ști să eliminăm oportuniștii și trădătorii din anturajul nostru , dar mai ales din viața politică românească , atât în particular fiecare , dar și împreună prin votul pe care îl exprimăm la alegeri .
DOAMNE AJUTĂ-NE ȘI DĂ-NE NUMAI BINE !
Pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi , de la Cocioba , un opozant declarat al politicii din România făcută de oportuniști și trădători .
Încă de la început eu vreau să mă autodefinesc , pentru cine vrea să înțeleagă și poate să mă accepte , așa cum sânt eu , fără a-mi cere să-mi schimb părerile , după cum vor sau le convine lor , la unul și la altul . Prin urmare :
Sunt MONARHIST convins , neinfluențabil cu nimic și sub nici o formă . Activez în diferite Organizații PROMONARHICE și lupt necontenit și susținut pentru acest deziderat , adică forma de guvernământ în România să fie MONARHIA CONSTITUȚIONALĂ , România fiind REGAT încă din cele mai vechi timpuri , de pe vremea Regelui Burebista și până la finele anului 1947 , când bolșevicii-comuniști au abolit ilegal MONARHIA , proclamând la fel de ilegal republica .
Nu am votat și nu voi vota niciodată vreun candidat la președenția României , pe care o consider nulă și neavenită în opinia mea .
Declar cu responsabilitate maximă că sunt un opozant , un adversar înfocat al republicii și președinției din România . De la republică și prin neaveniții președinți trădători și impostori s-au abătut asupra României toate relele și pentru poporul român toate neajunsurile .
Când tot mai mulți români vor realiza acest lucru , vom putea spune cu certitudine că lucrurile vor merge bine în România , iar scumpa noastră țară își va găsi binemeritatul statut , adică va fi cu siguranță un STAT SUVERAN , NAȚIONAL ȘI INDIVIZIBIL , va fi REGATUL ROMÂNIEI .
Orientarea mea politică este LIBERALĂ .
Din acest motiv imediat după anul ’89 m-am înscris în PNL , militând pentru formarea unui Parlament și Guvern liberal .
După alegerile din ’92 și destrămarea PNL în diferite aripi și variante , mi-am retras adeziunea din gașca politică liberală în care colcăiau ca viermii oportuniștii și trădătorii .
În anul 2014 , nu știu cum de m-am lăsat convins să mă înscriu în gașca politică lui Tăriceanu numită PLR (Partidul Liberal Reformator . Halal reformă !) , devenit apoi ALDE , crezând că în acest partid liberalismul are prioritate . Aici însă , în Organizația ALDE Arad , mi-a fost dat să văd o bătălie crâncenă între oportuniști de toate felurile , obedienți , trădători , cu toții însă penibili și meschini , care mai de care . Nici vorbă de liberalism , așa cum îl percep eu și ceilalți liberali adevărați .
Tăriceanu , vrând să facă ordine în Organizația ALDE Arad și să își rezolve niște interese oportune , trimite președinte la această organizație pe Mihăiță Calimente la început și Eusebio Pistru , mai târziu , punând astfel capăt activării mele în această gașcă politică și începerea destrămării ei .
Oportuniștii liberali din ALDE , au început migrarea spre alte găști politice , schimbând pe doctrine ca și pe ciorapi .
Am cunoscut atunci indivizi , despre care credeam că sunt integri din punct de vedere politic și prietenii mei cu adevărat , dar mai ales liberali autentici , cărora le-am fost devotat și fidel , sperând ca mișcarea liberală adevărată să prospere . Nici vorbă , de așa ceva . Și-au schimbat doctrinele , cum zic , așa cum își schimbă lenjeria .
Îi vezi acum democrați-sociali , republicani , prin USR , prin AUR , sau te miri prin ce alte găști politice , doar , doar vor reuși să apuce câte-o „ciosvârtă” politică , dacă nu chiar „ciolanul” .
După eșecul liberal din ALDE , eu am cochetat puțin cu PPUsl-ul , fiind și acesta un partid liberal , măcar în denumire .
Nici aici treaba nu merge , așa cum trebuie pentru țară și popor , așa că stau deoparte , findu-mi lehamite de politica din România . Nu mai am de gând să muncesc pentru vreun oportunist care dacă se vede „cu sacii în căruță” , nici nu te mai cunoaște , sau te privește de undeva de sus , de acolo de fapt unde cu ajutorul tău și prin munca ta a urcat .
Sper totuși în schimbarea acestui sistem ticălos instalat în România și revenirea cât de curând la o democrație reală și accesibilă pentru români .
Mai mult decât atât , văzând că eu nu-mi schimb convingerile politice , oportuniștii pe care îi credeam prieteni s-au debarasat de mine și văd mai nou că s-au asociat (împrietenit) cu alți indivizi , tot prin mine cunoscuți și împreună cu ei , fiind de aceiași teapă , adică oportuniști , mă ignoră .
Pentru mine este o bucurie , că asemenea indivizi și-au dat arama pe față și s-au detașat de mine , atât politic , cât și din punctul de vedere al prieteniei , care în mod normal ar trebui să rămână , chiar dacă opțiunile politice sunt diferite sau schimbătoare la unii . Dar nu a fost vorba de nici o prietenie ci doar de un oportunism perfid și agresiv .
De peste 32 de ani , lucrurile astea se întâmplă frecvent în politica românească .
Și de aceea suntem , unde suntem și vom ajunge și mai rău dacă nu vom ști să eliminăm oportuniștii și trădătorii din anturajul nostru , dar mai ales din viața politică românească , atât în particular fiecare , dar și împreună prin votul pe care îl exprimăm la alegeri .
DOAMNE AJUTĂ-NE ȘI DĂ-NE NUMAI BINE !
Pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi , de la Cocioba , un opozant declarat al politicii din România făcută de oportuniști și trădători .
Marius BRASAI

Chiar așa! De ce-i fugăriți pe „pr(o)escrisul” Năstase și „PETROM”, când îl aveți pe Ponta și „OMV” „în termen”?

1
Mă uit și nu-mi vine să cred ce se întâmplă la televiziunile din țară, vis-a-vis de re(re)analiza privatizării „PETROM” (sau, mai corect spus, legalitatea privatizării)! De ce se vorbește acum, la optsprezece ani si atunci s-a tăcut? Nu vi se pare ciudat ca acum, zeci de indivizi, (mulți dintre ei ce s-au dovedit a fi, de o moralitate îndoielnică și cu un pedigree de specialiști inexistent), la comandă (bănuiesc că bine plătiți, acum, de un alt stăpân decât Patriciu), urlă, în cor, că privatizarea „PETROM” a fost neconstituțională și că trebuie că statul român să redevină proprietarul „PETROM”? Serios? Mă întreb, unde au fost acești actuali „mega-patrioți” timp de optsprezece ani? Unde erau în 2004 – 2006, imediat după privatizarea frauduloasă a „ROMPETROL” și „PETROM”(despre care, subsemnatul, a scris în revistele „Tricolorul” și „Atac”, zeci de pagini în care devoala, cu subiect și predicat, escrocheria privatizării „PETROM” și „ROMPETROL”)? Atunci, cumpărați cu „arginții lui Patriciu”, toți se făceau că nu înțeleg ce se întâmplă, evitau subiectul și nu le păsa de ce scriau puținii care luau atitudine. Deși și atunci erau „jurnaliști”, din birourile călduțe și cu salariile asigurate din sponsorizările lui Patriciu sau ale Guvernului Năstase, nu a „transpirat” nimic împotriva privatizărilor dubioase a „ROMPETROL” și „PETROM”, din contra, chiar le-au lăudat, considerându-le „de succes”. Ba chiar n-au catadicsit nici să adreseze niscaiva înjurături la adresa mea și a altor critici ai privatizărilor, sau critici că sunt prost sau idiot. S-a marșat pe principiul: e prea insignifiant pentru a fi remarcat sau ascultat, chiar dacă spuneam un adevăr care a îngenuncheat România. Azi, constat nu numai că am fost „pionier” în multe privințe (inclusiv în ce privește devoalarea uriașei fraude făcută de clasa politică, în frunte cu Nastase, la „PETROM”, prin achiziția, de către „PETROM”, a unor stații de carburanți, la sume absurde, reprezentând de cinci-sapte ori valoarea acestora), ci și că „orbul găinilor” a fost premeditat de cronic. Cum se face că, acum, o factură de acest gen, în care statul (reprezentat de politicieni) se autojefuia, jefuind „PETROM”, este fluturata ca o mare descoperire? Oare? Nu se știa ca PSD-ul lui Năstase „căpușa” „PETROM”, prin astfel de găinarii? Doi ani am fost tracasat și batjocorit de DNA-ul lui Năstase (la comanda directă a acestuia), prin „scula” acestuia, Amariei, pentru că am încurcat una dintre escrocheriile privind achiziția de stații de carburanți de către „PETROM”. N-au știut jurnaliștii, care azi au făcut „,descoperirea”? Cum naiba să nu știe, când am spus-o, de multe ori, public, în calitate oficială? Cum să nu prezinte interes când era vorba de vânzarea a două stații de carburanți, în valoare de șapte miliarde de lei (ROL), aparținând lui Gheorghe Medintu (fost vicepreședinte PSD din Arad, un protejat al lui Năstase) către „PETROM”, pentru care s-au încasat treizeci și șapte miliarde de lei (!?). Adică, de peste cinci ori valoarea contabilă? Credeți că pesedistul Medintu era beneficiarul acestei sume? Era doar o piesă din angrenajul devalizării „PETROM”! Credeți că a plătit „PETROM”, așa, aiurea, treizeci și șapte de miliarde de lei, pentru doua stații de carburanți, ce valorau șapte miliarde? Să fim serioși! Mai mult de jumătate din cele treizeci și șapte de miliarde (dacă nu chiar 2/3) trebuiau să se întoarcă la cei care hotărau achizițiile „PETROM”. Adică la clientela politică ce controla PSD. Dar pentru că am „scurtcircuitat” mecanismul spălării banilor cu care era devalizat „PETROM” (în urma acțiunii subsemnatului, Medintu a pierdut cele treizeci și șapte miliarde, fiindu-i puse sub sechestru conturile și executat silit), „vinovatul”, în viziunea lui Năstase, am fost considerat eu și șeful meu de atunci, personaje care, în opinia lui Năstase (la presiunea lui Patriciu și pentru „gaura” făcută în „bugetul” PSD) trebuiau „să dispară din sistem” pentru că am „prejudiciat” PSD. A reacționat careva dintre cei ce azi „descoperă” privatizarea frauduloasă a „PETROM”? Aiurea! Nu-i interesa, pentru că nu riscau să se pună rău cu „stăpânii” ce făceau jocurile: Patriciu și Năstase. Din fericire pentru mine (și ghinion pentru Năstase, Medintu și crima organizată din care aceștia făceau parte), nu numai că n-am dispărut din sistem, ci chiar am continuat să spun adevărul despre privatizarea „ROMPETROL” și „PETROM” și despre efectele acesteia asupra economiei. Din păcate, din cauza lașității, obedienței, prostiei, fricii și, mai ales, a corupției, nimic din ce-am spus, chiar dacă erau adevăruri incontestabile, n-a contat. Din contra, mass-media de atunci, a tratat-o ca fiind demagogie. Pentru o mass-media coruptă cu banii lui Patriciu și ai „OMV”, ce spuneam eu era „lătrat la lună”. Nu eram credibil pentru că, chipurile (meteahna care se perpetuă și în prezent) nu aveam notorietate. În România nu contează adevărul decât dacă ești celebru! Însă, dincolo de lipsa notorietății, dacă aș fi fost perceput măcar ca profesionist (și tot ce spuneam ar fi fost analizat și luat în considerare sau, cel puțin, ar fi fost verificat), nu ajungeam ca azi, când problema „ne explodează în fața” tuturor, să se constate că totul e prescris și că statul român a fost victima celei mai mari hoții, generată de corupție, din istoria sa. Culmea, acum, în ceasul al doisprezecelea, asistăm la un circ, în care continuăm să ne prefacem că nu înțelegem că lipsa de profesionalism și de valoare morala nu pot fi substituite cu limbuție sau gălăgie, ori cu pasiuni și gargară demagogică, cu care se încearcă substituirea lipsei de educație. Ne facem că nu înțelegem că, da, există interese uriașe ca petrolul românesc să nu mai fie exploatat de „OMV” sau „OMV” să înțeleagă că trebuie să renegocieze cu noii stăpâni. Acesta e, în realitate, scopul campaniei mediatice! Strategia e alungarea „OMV” sau readucerea acestei corporații la masa negocierilor, (dacă se impune, chiar prin șantaj) pentru că sunt alți „stăpâni”. Dar, în acest scenariu idiot, nu se vrea, nici acum, opinia și expertiza profesioniștilor. Or, cu o astfel de retorica demagogică, a renaționalizării „PETROM”, făcută de ageamii care nici nu înțeleg adevărata problemă și nici ce vor, nu se rezolvă nimic. Asistăm doar la un scenariu stupid, pentru manipularea naivilor. Cunosc, din experiență, că dacă vrei să protejezi o fraudă, trimiți să facă verificări, nu un specialist onest, ci pe cel mai slab profesionist, care sigur nu va înțelege nimic și cu atât mai puțin va rezolva ceva. Cam așa se întâmplă și în cazul „OMV”. Cum credeți că se va finaliza problema „PETROM/OMV” după o astfel de campanie dusă de persoane de o mediocritate înfiorătoare din punct de vedere profesional? Dacă agitația din ultimele zile continuă cu o astfel de harababură, din care nici un specialist nu înțelege nimic, totul va fi în favoarea „OMV”. Pentru că problema „OMV/PETROM” nu se rezolvă prin pasiuni, exacerbarea naționalismului deșănțat, ci se poate rezolva simplu, ușor și legal, dacă se vrea cu adevărat. Repet, dacă! Pentru că deși se insistă, nu privatizarea activelor „PETROM” e „cuiul lui Pepelea”, adică activitatea de distribuție a carburanților și nici rafinarea. Privatizarea înseamnă transfer de proprietate și proprietatea este ocrotită de constituție. Problema e ceea ce nu a fost privatizat, respectiv exploatarea petrolului și gazelor, care, din anul 2014 (când s-a expirat contractul cu „OMV”, încheiat în 2004, pentru o perioadă de zece ani), se face „la mica înțelegere” (corupție) dintre „OMV” și Guvernul României. Și se face fraudulos, contra redevenței stabilita în 2004, în condițiile în care redevența a fost modificată prin lege. În aceste circumstanțe, nu e absurd ca un act adițional să suspende aplicarea legii, cum interpretează „OMV” și acceptă statul român? O spun de peste opt ani, că „OMV” exploatează petrolul românesc nelegal, adică din anul 2014 (când s-a expirat contractul cu „OMV”), pe baza unui act adițional la contractul din 2004, încheiat de Guvernul Ponta, care s-a substituit Parlamentului. Deci, asta e marea întrebare juridica: poate un act adițional a fi considerat contract, sau poate fi denunțat, unilateral, mai ales că este întocmit prin încălcarea legii redevenței miniere? Dacă actul adițional din 2014, la contractul din 2004, a fost întocmit prin încălcarea legii (și a Constituției), fapt ce poate fi constatat fără rezerve, de ce nu se cere justiției analiza acestui act adițional, respectiv în ce condiții a fost încheiat? Oare de ce de când a început „circul” mediatic cu privatizarea „PETROM”, n-am auzit pe nimeni să solicite intervenția justiției în analiza modului cum Guvernul Ponta a prelungit, din 2014 și până azi, exploatarea petrolului românesc, de către OMV, la redevențele din 2004, cu toate că redevențele s-au modificat în 2011? Știți cât a pierdut statul român permițând exploatarea petrolului românesc, de către „OMV”, în perioada 2014 – 2023, la redevențele din 2004? E vorba de miliarde de euro. De ce nu se denunță acest contract, expirat din 2014 și nu se renegociază redevența? Nu cumva este totul un circ, pentru că se apropie 2024, când se expira si prelungirea contractului, iar cei de la OMV sunt „atenționați”? Oare ce năstasi, basisti, tariceni, boci si iohanisti, în 2024, se vor lăsa corupți de OMV, pentru a le permite, în continuare, exploatarea petrolului și gazului românesc, la redevențele din 2004? Pe de altă parte, dacă legea și Constituția s-ar aplica, ce-ar mai putea face „OMV” dacă nu mai are acces la petrolul românesc și gazele românești? Ar mai putea corupe și controla Guvernul României? În concluzie, cred că suntem din nou ținta unei mari și uriașe cacealmale. Deși statul are un instrument simplu și eficient să rezolve problema mega escrocheriei „OMV/PETROM”, respectiv să anuleze contractul cu „OMV”, nimeni nu va face nimic în acest sens și, în 2024, OMV va continua să exploateze petrolul și gazele românești la nivelul redevențelor din 2004. De ce? Nu cumva, că în virtutea unei cutume moștenite de la predecesori, ne facem că suntem proști și nu vedem soluția rezolvării problemei „OMV”? Nu cumva, ca să protejăm, în continuare, hoția „OMV”, care exploatează corupția, creăm un scandal imens, bazat pe teme false, precum anularea contractului de privatizare al „PETROM”, care nu va avea nici o finalitate? Ce s-a întâmplat în 2004, este para-prescris, din punct de vedere penal. Și Năstase și Dan Ioan Popescu, râd, pentru că știu că sunt protejați de prescripția penală și nu li se poate întâmpla nimic. Un stat impotent, la al cărui distrugere au contribuit din plin, nu se poate atinge de averile făcute din corupție. De ce? Pentru că nu mai sunt legi și „mătușa Tamara” e un brand incontestabil, pentru care România nu are antidot. Dar dacă s-ar pune problema altfel, adică să ne ocupăm de ceea ce se poate? Pentru că ce s-a întâmplat în 2014 nu e nici prescris și nici legal. Apropo, domnilor jurnaliști și D-na Alexandrescu (Realitatea Plus)! De ce nu vă ocupați de Ponta, adică de modul cum a „rezolvat” creația lui Năstase, „micul Titulescu”, problema datoriei bugetare a „Rompetrol” și exploatarea petrolului românesc, de către „OMV”, la redevențele din 2004? Nu credeți că e un subiect actual și chiar penal? De ce să mergi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu contractul din 2004, cu fapte prescrise, când poți merge cu actul adițional, nelegal, semnat de Ponta? Adică cu un document ce a produs efecte juridice, aflat în termenul de răspundere a săvârșirii faptelor?
Mă tem că ceea ce face mass-media de azi, privind privatizare „PETROM”, se înscrie într-o retorică cretină, a „plângerii pe umărul” celui care și-a înstrăinat pământul, contra a 100 de mărci/ha, după care, auzind că noul proprietar l-a vândut cu 3000 de euro/ha, se plânge la justiție că a fost păcălit și cere anularea contractului de vânzare-cumpărare. Nu, stimați domni! Nu e vinovat cumpărătorul! Ci cei care au administrat averea națională. Ei trebuie trași la răspundere. Ei, politicienii, din PSD, PNL, PDL, UDMR, etc. Pentru că dacă nu existau asemenea specimene corupte și lacome, România nu pierdea, pentru niște șpăgi, petrolul, gazul, pădurile, terenurile agricole (Insula Mare a Brăilei), combinatele chimice și de prelucrare a fierului, distribuția energiei electrice și a gazului, etc. Apropo! Urmăriți, azi, cum se pregătește privatizarea Hidroelectrica și cum mass-media tace! Oare nu va fi următorul „PETROM” al României?
În ce privește mega-escrocheria „OMV”! Ca să vedeți că unii „descoperă” azi, ce se știa „ieri”, cand încă trăiau din „arginții lui Iuda”, mai citiți, încă o dată, ce-am scris în decembrie 2022, când televiziunile românești se făceau că nu știu cum a ajuns OMV să controleze statul român: Nu Austria ne-a „barat drumul” spre Schengen, ci „OMV” și politicienii români lacomi, proști și corupți! (ziarulatac.ro)
Pavel ROMAN

Cătrăneală

0
Cuvântul ”cătrănit” l-am auzit prima oară pe când copilăream la bunicii mei din Pilu. Îl rostea , seara , bunicul meu Moise, când intra în casă pentru cină, după o zi petrecută cu treburile gospodărești prin curte sau ogradă. A fi cătrănit îl mai foloseau și oamenii apăsați de griji , cărora nicio speranță de mai bine nu s-a îndeplinit precum se așteptau.
Pentru cei care nu cunosc ce înseamnă acest cuvânt , dicționarul limbii române precizează că ar însemna a fi supărat, a fi necăjit, a fi amărât .Probabil vine de la culoarea neagră a cătranului (bitum) , culoare ce se ” imprimă” pe sufletul nostru atunci când trăim experiențe neplăcute.
Aseară , după meciul pierdut de UTA pe teren propriu , câțiva dintre ” colegii” de Facebook ,mai mult cei care sunt convinși că intențiile mele sunt mereu acelea de a lua apărarea actualei conduceri, nu au scăpat momentul să mă întrebe, mai ironic sau mai voalat:
– Ei, ce ziceți , nea Nelu?
Singurul răspuns pe moment , a fost :
– Sunt cătrănit.
Și nu am mințit deloc. Am fost cătrănit și din cauza oboselii fizice ( dimineața filmând un meci pe frigul de pe Motorul, după care am sosit direct pe ”F. Neuman”), dar am fost cătrănit mai ales sufletește. Mâhnire mai mare ca cea provocată de rezultatul, de jocul practicat de UTA , de decorul în care s-a jucat meciul, nu am trăit de nu-mi amintesc când.
Parcă am asistat la o piesă de teatru , prost jucată , pe o scenă cu pardoseala cârpită, cortina franjuri, regizor amator și total în afara subiectului, actori ce își uitau replicile etc
Sunt convins că mulți dintre cei care citesc aceste rânduri și au urmărit meciul cu Mioveniul, au trăit și încă trăiesc aceeași cătrăneală ca și mine, indiferent de modul prin care și-o exprimă
Dacă după meciul acesta nu ai fost cătrănit , nu te poți numi fan UTA.
Ioan HAMZA

ZILE FRUMOASE, ZILE UNICE

0
AMINTIRI DE NEUITAT
În Los Angeles nu ai ce căuta fără mașină. Dacă pentru Centrul de presă și pentru „Rose Bowl” beneficiam de o cursă specială, pentru alte deplasări trebuia să ne descurcăm. Iar taxiul nu era cea mai bună soluție. Norocul nostru a fost că Ion Simion Mehno (de la Agerpres) avea o cunoștință în LA şi persoana respectivă a închiriat o maşină pe care ne-a lăsat-o nouă. Aşa am ajuns să vedem unele dintre punctele de atracţie ale Los Angelesului. Am început cu Disneyland, unde am stat o zi întreagă şi încă nu am văzut tot şi nici nu am încercat toate senzaţiile tari, generatoare de adrenalină, dar am urcat în trenurile acelea „turbate”, în caiacuri care se prăbuşeau în apă, am petrecut în compania personajelor din celebrele desene animate. M-am convins, încă o dată, că nimeni nu se pricepe mai bine ca americanii la spectacole. Şi că nimeni nu ştie mai bine ca ei să stoarcă banul din te miri ce. După o zi plină, seară de seară, pe un „bulevard” din incintă, are loc parada personajelor din desenele animate ale lui Walt Disney, iar pe lacul aflat tot în incintă se desfăşoară un spectacol pe care nu ai cum să-l uiţi vreodată. Toată lumea stă aşezată jos, pe asfalt. Cum pe asfalt?!, mă gândeam, eu purtând, în acea zi, pantaloni deschişi la culoare. Dar, cum în picioare nu puteam, să rămân, că nu vedeau ceilalţi de mine, m-am aşezat. Când m-am ridicat, după mai bine de o oră, surpriză! – pantalonii erau curaţi, de parcă aş fi stat pe scaun. Asta, după o zi în care zeci, poate sute de mii de vizitatori se perindaseră pe acolo. Altfel, și astăzi mă încântă imaginile de la Disneyland, pe care le am imortalizate pe un CD.
Am fost, cum puteam rata prilejul, și la Hollywood, la Universal Studious. Mi s-a părut neverosimil să văd locurile unde s-au filmat o serie de filme, unde ,,locuiau” tinerii din Beverly Hills 90210, un serial de mare audienţă, la vremea respectivă. Am asistat la efecte spectaculoase, explozii, accidente etc. Şi aici, senzații tari, zboruri în ,,Cosmos”, cu racheta, câte şi mai câte… Şi apoi, unde mergeau tinerii aceia din Beverly Hills, să se scalde? La Malibu! Deci, hop şi noi, într-o duminică, spre locul cu pricina. De cum am ajuns, am şi intrat în apa Pacificului. Uitasem că Oceanul Pacific nu e Marea Neagră, şi că acolo e lumea surfing-ului. Văd venind spre mine un val uriaş şi mă întorc cu spatele, ca să-l ,,sfidez”! Ei bine, valul m-a izbit cu o putere imensă, întorcându-mă cu picioarele în sus şi cu nasul în nisip. Norocul meu a fost că nu m-am izbit de unul dintre bolovanii care abundau în apă, prin preajmă. Am continuat noi să ne zbenguim, dar cu prudenţă, de acum, Mehno şi Boeru ne filmau, când, dintr-o dată, constat că în jurul păturii noastre se făcuse un gol mare. Părinţii îşi luau copiii şi-i îndepărtau de noi. Iniţial, m-am gândit că om fi aruncat nisip pe păturile lor sau că i-am stropit. Apoi, pe moment, nu am mai dat importanţă întâmplării. Abia mai târziu, peste câteva zile, aveam să aflu şi cauza cuceririi fără luptă a acelui spaţiu de pe plajă. M-a lămurit sculptorul Ionel Munteanu, unul dintre autorii Monumentului Eroilor de la Păuliş (alături de Ioan Tolan şi Emil Vitroel). Mă luase de la hotel şi m-a dus la el acasă, în Long Beach, la vreo 25 de mile (circa 40 de kilometri) de Downtown Los Angeles. El era micălăcean de-al meu şi fugise din ţară, împreună cu viitoarea soţie, pe la începutul anilor ’80. Acum aveau un băiat de vreo șase ani și mai așteptau un copil. În fine, o poveste întreagă, numai bună pentru un roman. Ne întindem la vorbă şi, din una, din alta, îmi amintesc de Malibu. De ce au fugit părinţii cu copiii din jurul nostru? Ca să dezlege misterul, Ionel mă întreabă despre fel de fel de lucruri şi, la un moment dat, pune întrebarea care a limpezit totul: „Ce pantaloni de baie aveaţi?”. „Cum, ce pantaloni? Slip!”. „Ei vezi, asta e! Aici, doar homosexualii poarta aşa ceva”. E clar: oamenii văzuseră trei bărbaţi, fără femei, hârjonindu-se şi ne-au luat drept gay. E bine de ţinut minte!
(Din cartea mea „Adevărul, gol-goluț”)
 Tristan MIHUȚA

De la Jeni (GENIN) citire: Astăzi despre „Omul cu mârțoaga”

0
Am fost cu fiică-mea la „Omul cu mârțoaga”, piesa de teatru scrisă de George Ciprian, care mai are puțin până împlinește o sută de ani. Piesa, nu dramaturgul, el trecând în lumea celor drepți undeva prin anii ’60. Mi-am zis că e o piesă care i-ar plăcea fetei, fiind o „clasică” ușor digerabilă și plină de învățăminte, din care chiar a reușit să rămână cu ceva important: „… să-mi urmăresc visurile cu tenacitate, mami, asta am înțeles; exact ca omul ăla care a dat totul pe-un cal slab, crezând în el, pentru ca, la final, calul să-l răsplătească!” Sincer, după „recenzia” asta – deloc rea – până și eu m-aș opri, fiindcă punerea în scenă de la Arad n-a fost cine știe ce. Unele piese ar trebui potrivite/adaptate cu (mult mai) multă preocupare vitezei anilor pe care-i trăim, fiindcă, lăsate la discreția numărului (mare) de acte căpătate la naștere sau puse în scenă neinspirat ar putea plictisi amarnic și abate atenția spectatorilor încât aceștia să ajungă chiar să picotească, cum a pățit o doamnă din loja 8, de altfel extrem de dispusă să râdă în cascadă chiar și atunci când nu era nimic de râs. Cam așa s-a întâmplat, deci, cu „Omul cu mârțoaga”, în viziunea regizorală a lui Laurian Oniga. O viziune bătrânicioasă, lipsită parcă de viață, inertă. Măcar că, dacă e s-o spun pe a’ dreaptă, de la Laurian Oniga aveam niște așteptări. În fine, de data asta sunt nevoită să dau vina pe „arbitru”, fiindcă jucătorii, în sine, s-au străduit care mai de care să facă față propriilor roluri și modului în care au fost îndrumați să se desfășoare. Bine, s-a păstrat trama piesei, doar că, așa cum am spus adineauri, greu s-a putut trece peste jocul stagnat, lipsit de mobilitate, de… forță motrice. Singurul care părea că-și înțelege menirea, punând totul la bătaie, a fost însuși personajul principal, adică arhivarul Chirică, posesor de mârțoagă și încrezător în steaua lui, jucat foarte bine de Marian Parfeni. Ștefan Statnic a făcut și el un Nichita alert și credibil. A, și Liliana Balica s-a văzut, era să uit! Și dacă tot mi-am propus să merg pe ce simt, fiindcă merg la teatru să simt, nu-i așa?, aș mai adăuga că, atunci când pui în scenă o piesă unde sunt implicați și copii, din puzderia de elevi de la Liceul de Artă, dacă nu chiar de aiurea, ar trebui aleși pe sprânceană câțiva care chiar să aibă măcar un dram de carismă. Un dram, nu mai mult. În fond, într-o piesă de teatru nu se presupune că trebuie aleși niște copii obișnuiți, chiar dacă joacă roluri de copii obișnuiți, ci unii care să aibă ceva în plus față de marea masă. Nu, nu neapărat talent „de Hollywood”, ce vorbim aici, doar suntem la Arad, dar… măcar unii care să nu pară că au fost duși cu forța pe scena aia. În fine, azi nu ne-am distrat grozav, deși chiar am crezut că o vom face. Nu-i nimic, perseverăm.
Au mai jucat actorii: Robert Pavicsits, Alina Vasiljević, Roxana Sabău, Oltea Blaga, Adriana Ghiniță, Oana Kun, Dorina Darie Peter, Mariana Tofan și Carmen Butariu. Sper că n-am uitat pe nimeni!
Foto: de pe site-ul Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad
Eugenia CRAINIC

Centru Interdisciplinar de Practică și Cercetare pentru copii la UAV

0
Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială din cadrul UAV va coordona activitatea Centrului Interdisciplinar de Practică și Cercetare în Educația și Protecția Copilului. Centrul va oferi copiilor proveniți din medii defavorizate posibilitatea de a beneficia gratuit de servicii educative și psihopedagogice. „Implicarea Universității „Aurel Vlaicu” din Arad în problemele sociale ale comunității este unul dintre obiectivele strategiei noastre. Considerăm că dincolo de rolul său de educare și formare a specialiștilor, o universitate trebuie să răspundă la nevoile reale ale societății. Felicit echipa care a muncit pentru crearea acestui centru, le doresc mult succes în proiectele lor și sunt convinsă că vor crea un loc în care copiii se vor simți apreciați și iubiți” a declarat rectorul UAV, Ramona Lile. Directorul centrului, conf.univ.dr. Alina Costin precizează: „Centrul are un dublu rol. Pe de o parte, răspunde unei nevoi sociale venind în ajutorul copiilor cu situații mai speciale și, pe de altă parte, va oferi studenților posibilitatea de a practica ceea ce au învățat în timpul studiilor, de a-și dezvolta competențele profesionale și transversale, formând echipe pluridisciplinare. Mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat, sponsorilor, precum Aptiv SRL, Webasto, asociațiile umanitare, absolventului nostru Căldăraș Valentin care a muncit alături de noi pentru ca ideea acestui centru să poată deveni realitate ”. Primii 14 copii care vor beneficia de serviciile centrului au fost selectați cu sprijinul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Situația VAR-ului ”boboc ” din România

0
O avalanșă de comentarii au năvălit pe site-urile de socializare ale internetului după episodul clacării sistemului VAR pe stadionul ”Ion Oblemenco” dn Craiova.
De fapt, ce s-a întîmplat?
Cu ceva vreme înainte de debutul meciului U.Craiova 1948- UTA , din Superiga de fotbal a României, s-a constatat că , datorită unor probleme de ordin tehnic ( nesiguranța cablurilor electrice ce sunt conectate la sistemul VAR), VAR-ul nu a putut fi folosit.
De fununcționalitatea și observarea folosirii a sistemului VAR la meciurile din SuperLigă răspunde nu FRF, ci Liga Profesionistă de Fotbal.
În Legile Jocului de fotbal încă nu apare nici o decizie pentru cazul în care la un meci nu se poate folosi VAR-ul, așa cum în cazul defecțiunii sistemului de nocturnă. Acesta când cade de două ori consecutiv într-un meci, echipa oaspete câștigă cele trei puncte puse în joc.
Da, dar în acest caz, de instalația de nocturnă , clubul este cel responsabil. La VAR nu.
Revenind la meciul de la Craiova, LPF poate atenționa sau avertiza administația stadionului, o poate și amenda, dar nu poate influența rezultatul jocului.
Cum este a doua oară când se întâmplă pe același stadion, situația scârție și se vede tot mai mult ” ața albă” cu care este cusută.
Haide UTA!
Ioan HAMZA

SCHIMBAREA CA VORBÃ GOALÃ

0
Aud, auzim toți, frecvent, o sintagmã care a „ruginit” rãu, de când e plimbatã peste tot în țarã, în varii împrejurãri. Zice sintagma asta, scoasã din guri conectate la creier, care știu ce spun, dar și din guri deconectate, care nu știu ce spun: „E nevoie de o schimbare a clasei politice”!
De-a lungul vremii, s-au gãsit și „soluții”. Una a fost ÎNTINERIREA! Așa au fost promovați Elena Udrea, Roberta Anastase, Monica Ridzi, Elena Bãsescu, Cristian Boureanu, Dan Șova și mulți alți tineri de „nãdejde”, cu VIITOR. Rezultatul? Faliment total!
A doua „soluție”, pentru care mai ales băsiștii au fãcut spume la gurã, a fost votul uninominal. „Ia sã fie ei, politicienii, aleși personal, nu la grãmadã, ascunși prin liste”! Am avut parte și de asta. Rezultatul? Au intrat în Parlament inși refuzați de electorat, clasați pe locurile doi sau trei. Ca sã nu mai spun cã Parlamentul s-a îngrãșat anormal, cu aproape 600 de „aleși”, dar s-a subțiat al naibii de sever, din punct de vedere calitativ. Alt faliment și din nou „țuric”, cum comanda bunicul meu cailor, ca să dea în spate cãruța. Adicã, am ajuns iar la votul pe liste!
Deci, schimbarea e lucrul dracului. Nu merge, așa, de la sine, cu adăugiri și vopsiri. Schimbarea adevăratã ar presupune ceva mai de esență: schimbarea noastrã, a fiecãruia dintre noi. Adicã un alt mod de a gândi, de a vedea lucrurile, de a te raporta la ceilalți, de a-ți apăra onoarea (dacã o ai), de a te responsabiliza etc. Dar, pentru toate astea – ?i sunt cam multe, nu? – e nevoie de conștiințã, de un raport amiabil al individului cu Sinele, de dialog onest cu Sinele. Or, hai sã fim onești, de unde atâta luciditate și de unde atâta exercițiu de voințã? Sã nu mai spun cã mulți, foarte mulți nu au nici mãcar conștiința de sine, nu știu bine ce sunt, ce pot și cine sunt, darmite sã le pretinzi o conștiințã socialã. De aceea zic, e greu cu schimbarea asta, ca sã nu rãmânã vorbã în vânt.
Tristan MIHUȚA

Deși se putea mai mult, punctul adus de la Craiova poate fi considerat ca foarte important

0
FC U Craiova 1984- UTA 1-1
Din nou, fanii UTA-ei își împart sentimentele la finalul unui meci în : de mulțumire și de dezamăgire, făcându-le amândurora câte un loc egal în sufletele lor. S-a întâmplat nu numai la meciul acesta.
Bucuria de a obține un punct cu dezamăgirea că s-au pierdut două, mai ales privind clasamentul actual.
Cu un lot restrâns datorită mai multor motive, Balint a trimis în teren o echipă gândită de el, dar contestată (poate si pe bună dreptate) de ceilalți mulți ”antrenori ” din tribune sau de pe rețelele de socializare.
Ba Dobrescu , ba Keseru, ba Sthal , ba X , ba Y. Astea toate după finalul meciului, după evoluția acestora. Într-un fel le poți da dreptate, după ce ai urmărit partida, dar antrenorul arădean, cel care a urmărit participarea acestora la antrenamente, la meciurile de verificare, la starea de sănătate, a ales ce a gândit el.
Ca să mă strecor și eu printre cei care ”după război , mulți viteji se-arată”, aș spune că Vukcevic a fost forțat după cunoscuta sa stare de sănătate din perioada de dinaintea acestui meci, că perechea de fundași centrali aleasa nu a fost cea mai inspirată, că Ubbink a preferat mai mult faza ofensivă decât ajutorul pentru cei doi mici mijlocași , Cascini și Batha și așa mai departe.
Dacă vă mai aduceți aminte de juniorul Denis Rusu, cel care a explodat în primele meciuri jucate la UTA, dar care s-a stins treptat cu trecerea etapelor, cam același exemplu îl etalează, fără să vrea ,bineînțeles, și Rereș Pop, în ultimele două – trei evoluții ale lui. Aleargă foarte mult, dar greșește tot la fel de mult, mai ales în privința preciziei paselor.
La Keseru se vede voința de a reveni la ceea ce a fost cândva sau mă rog, la ceea ce se așetaptă suporterii, însă fără niciun succes. Pe Sthal , îl iubim mai mult doar pentru că este arădean, însă evoluțiile lui sunt sincopate.
Ăștia-i avem cu ei trebuie să defilăm.
Mai trebuie adăugată partea ciudată a celor care reprezintă FRF și Comisia Centrală de Arbitri.
Faza cu VAR-ul e de râsu – plânsu. Bineînțeles că fazele dubioase puteau exista la fiecare dintre cele două echipe, dar obișnuiți cu folosirea acestei tehnici, spectatorii, dar mai ales telespectatorii, nu mai vorbesc de staff-urile tehnice ale echipelor, au multe de pierdut, punând la îndoială deciziile arbitrilor.
De râsu- plânsu au fost și motivațiile celor de la FRF.
Carul de producție TV și mașina VAR nu au putut fi conectate la aceeași rețea electrică, așa cum este necesar pentru ca sistemul VAR să funcționeze, existând riscuri mari de supraîncărcare electrică, ceea ce ar fi dus la defecțiunea echipamentului, dar și de electrocutare pentru responsabilii de partea tehnică”.
Tocmai duminică au descoperit acest lucru.
Iar cei de la Comisia Centrală a Arbitrilor au considerat că la un asemenea meci,  foarte important după părerea noastră , să fie delegat Szabolcs Kovacs , o copie nereușită a fratelui său, internaționalul Istvan Kovacs, un arbitru care pare forțat să urce pe scara ierarhică a arbitrajului.
Puțin ar fi de reproșat în privința deciziilor luate, pentru că meciul nu a oferit asemenea oportunități, dar modul de exprimare, teatrul ieftin, gestica , explicarea ciudată a deciziilor, mimica etc . toate ne fac să credem că Szabolcs nu-și merită locul în elita arbitrajului românesc.
Nouă , celor care suferim , nu ne rămâne decât să ne rugăm Stăpânului Naturii ca vremea, până sâmbătă înaintea meciului cu Mioveniul să fie favorabilă pentru consolidarea peticelor de pe gazonul ”Francisc Neuman”.
Și încă ceva. Celor de acasă, celor care au urmărit meciul la televizor , li s-au umplut sufletele de mândrie când au simțit că grupul roș-alb din peluza de pe ” Ion Oblemenco” a dominat mult mai clar grupul mult mai numeros echipat în negru din peluza de vis-a vis.
Și jucătorii arădeni au simțit același lucru, urcând treptele stadionului și mulțumindu-le cu aplauze.
Haide UTA!
Ioan HAMZA

Guvernanții României și sindromul Stokholm

0
Doamne, Doamne, cum mai suferă guvernanții noștri de soarta ucrainienilor, cum mai plâng ei că i-au invadat rusnacii și vor să le fure țărișoara! În loc de asta, ar trebui să plângă de mila românilor de acolo, care nu au voie să vorbească românește nici în școli, nici în biserici, care nu au nici un sfert din drepturile pe care le au ucrainienii din România, reprezentați Parlamentul României. Plângem că rușii le-au furat Insula Șerpilor, de parcă m fi uitat că este a României, nu a ucrainienilor! Când a început războiul, le-am deschis granițelor, primind cu brațele deschise pe oricine, fără o minimă verificare. Probabil că unii dintre guvernanții noștri au nevoie de serviciile celebrilor rakeți ucrainieni, pentru pentru a-și rezolva problemele de tipul celor de la Caracal, cu celebrul Dincă!Suntem gata să primim Ucraina în UE, fără condiții, fără să îndeplinească criterii minime, decât pe acela de a servi interesele ciracilor lor care conduc Comisia Europeană și decid sferele de influență! Treziți-vă, ticăloșilor, analfabeților, neputincioșilor, vânduților !Țara nu e proprietatea voastră! Zelinski, nu Zelensky Foto: NewsMed.ro

De la Jeni (GENIN) citire: Astăzi despre Scufița Roșie

0
O Scufiță Roșie (Calița Nantu) care preferă să i se spună Verde, lesbiană și enervată la culme că în povestea ei nu există un Făt-Frumos. O bunică (Carmen Vlaga Bogdan) a Scufiței… Verzi (deși îmbrăcată în roșu), praticantă de yoga, cuplată cu Vânătorul din poveste (Marian Parfeni), tânăr și cvasi-exhibiționist, acoperit doar cu frunza originară. O Frumoasă din Pădurea Adormită cu un IQ de geniu (Oana Kun), dar căzută într-un somn de plumb, indiferentă la ideea venirii lui Făt-Frumos. O Albă-ca-Zăpada (Alina Vasiljiević) obsedată de bărbați, depresivă, cu tendințe suicidale, marcată de absența lui Făt-Frumos care să-i desțelenească bucata de măr din gât, sătulă de corvezile zilnice și cu (cel puțin) șapte pitici pe… creier. O mamă vitregă (Carmen Butariu) șocată de insignifianța existenței sale pământești, dar purtând după sine un lup legat cu lanț și zgardă, aparent dispus să-i satisfacă fanteziile BDSM. O zână bună de 120 de kilograme (Robert Pavicsits), cu barbă, transsexual/ă, îmbrăcat/ă în roz „bonbon” și călărind o chopper-bike autentică, în plină criză de identitate, generată mai ales de fosta sa personalitate de Căpcăun al cărui rol în Poveste s-a perimat. Un lup heterosexual (Andrei Elek), nehotărât asupra ideii de a-și satisface foamea (carnală) și ancestrală cu o Scufiță remaniată și o Bunică ocluzivă. O Cenușăreasă sictirită (Angela Petrea Varjasi) de slugărirea Mașterei și a fetelor ei, profund afectată de dispariția puterilor Zânei Zânelor, care să-i transforme viața mizerabilă în aceea a unei prințese. Un (alt) lup (tot Marian Parfeni) bisexual, cu lupișori acasă, dar cu apetență pentru alți lupi ai pădurii. Un Prinț (sau Făt-Frumos) milenial, egocentrist și dezinteresat de multitudinea de „zâne” dornice de contact direct, însă atras, în mod fantastic, de nurii zânei celei roz cu barbă, fostă Căpcăun.
Piesa Scufița Verde, căci despre ea este vorba, se dovedește a fi o excepțională alegorie viață-moarte, o parabolă demnă de preceptele unei compoziții care să dea impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare. Iar toate, sub umbrela (la propriu) a unui „narator” cu har, închipuit de un Zoltan Lovas implicat, dar sclipuit în materie de dezvăluiri echivoce; un incipit și terminus în materie de relevare a haloimăsului existențial, punctat în povești neverosimile – versus viață reală, actuală, inundată de realități (ne)reperate.
S-a râs mult la Scufița Verde. S-a aplaudat la fel de mult. O piesă modernă, unde poveștile s-au amestecat necontrolat, închipuită de Claudiu Sfirschi Lăudat și regizată de Ștefan Lupu. Incredibilă idee! Și luminată a giorno de Hybrid Lab (Video & Led Design), Lucian Moga (Light design) și Mihai Dobre (Sound Creation). I-am pomenit fiindcă au imaginat o pădure din butuci, foști pomi falnici retezați, din care se ițeau sulițe luminiscente și muzici pentru dansuri confuze, disfuncționale.
Interesantă piesă, interesantă viziune regizorală. Cumva, pe actori pe care în alte roluri i-am văzut neadecvați, aici au reușit să se VADĂ, să-și dea arama (ludică) pe față. Bravo!
P.S. Sofia a spus că piesa asta bate filmul. Și că Zâna Bună și roz s-a potrivit mai bine aici decât în rolul de Tache. „Chiar foarte bine!” Și că „Cenușăreasa nu e cumva cea care fusese îmbrăcată în costumul animal print din lanul de lavandă?” Dar și că „mami, Zoltan Lovaș ar trebui să povestească mereu câte ceva, are vocea aia… A, ai văzut că a făcut cu mâna publicului la sfârșit? Cred că mie mi-a făcut cu mâna. Mna, eu pot să cred ce vreau, nu? În fond, sunt un spectator fidel! Auzi, mi-am dat seama după piesa asta că poveștile sunt crude și cam mincinoase, așa…”
Eugenia CRAINIC
Foto: pagina Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad

Apropo de acest „maestru” al manipulării ignoranței, Ion Cristoiu, fost și actual propagandist al stângii comuniste ! 

0
Interesant, din punct de vedere mediatic, este faptul că deși sunt dovediți ca fiind instrument al securității – prin care comunismul si-a exercitat teroarea asupra populației -, acest gen de indivizi continuă să fie acceptați, de mass-media și de societatea civilă, ca formatori de opinie. Asta înseamnă că societatea în care trăim este o societate profund bolnavă, contaminată de virusul comunist, incapabilă să se însănătoșească, adică să perceapă și să înlăture răul pe care l-a reprezentat comunismul și forțele sale de represiune, pentru poporul român. Nu poți spune că „maestrul” Cristoiu a fost un criminal sau un torționar direct (adică a torturat sau omorât, fizic), dar, prin ceea ce a făcut (raportarea la Securitate a activității colegilor care își exprimau opinia vis-a-vis de doctrina comunistă), a participat, indirect, la răspândirea terorii și a fricii, ca instrumente de supunere necondiționată a cetățenilor, regulilor cretine comuniste. Dacă, legal, i se poate reține, eventual, o vină din culpă (din păcate nesancționată de lege), moral, Ion Cristoiu este vinovat 100%, pentru că a fost instrumentul prin care Securitatea a supravegheat populația, încălcându-i dreptul la intimitate, caz în care Cristoiu, într-o țară care ar vrea să se debaraseze cu adevărat de comunism, ar trebui supus oprobiului public și ar trebui să-i fie interzise anumite drepturi civice, ca pedeapsă pentru activitatea sa profund imorală. Ce drept moral mai are acest individ să dea sfaturi si să emită judecați? N-ar trebui sancționat? Cine s-o facă, însă, dacă mass-media e sufocată de indivizi, asemeni lui, gen Roșca Stănescu sau alti jurnaliști care au ridicat comunismul în slăvi, cântându-i, belicos de penibil, osanale, fără urmă de conștiință morală? Dacă e democrație și liberalism, cum se explică faptul că deși a fost deconspirat ca și colaborator al Securității, Cristoiu se bucură, în continuare, de aceleași drepturi ca și victimele turnatoriilor sale, ba chiar de mai multe? Răspunsul e dezarmant de simplu: propaganda comunistă continuă sa existe, să funcționeze și să ne infecteze cu incontestabila, măreața și inegalabila invenție comunistă, stupida demagogia proletară, utopică, în spatele careia o gașcă de oportuniști, nemernici, fără scrupule, cinici și lipsiți de empatie, continuă să urzurpe puterea politică, profitând de procentul uriaș de ignoranță existent la nivelul populației. Cât timp acest gen de indivizi (valori comuniste ce se vor și liberale, adică și cu Dracu și cu Dumnezeu ca stăpân) vor fi prezenți în viața publică, beneficiind nu numai de același tratament precum victimele comunismului, ci chiar privilegiat (sinecuri, pensii speciale, recunoaștere publică a valorii), înseamnă că în România comunismul n-a dispărut, ci continuă să supraviețuiască, la toate nivelele și sub toate formele și să ne infecteze viața.
Dincolo de aparențe, cine e și ce e, de fapt, Ion Cristoiu? Exceptând faptul că e o „fosila” a unui regim totalitar, Cristoiu reprezintă chintesenta comunismului: mediocritatea ce a substituit talentul nativ, educația și valoarea.
Asta a reprezentat comunismul: substituția valorii cu mediocritatea.
Pavel ROMAN