Renaște tenisul de câmp feminin din Arad

0
Săptămâna aceasta, la București, a avut loc competiția Tenis Europe-International Championships of Romania U14. Bravo, Maria Mateaș! Bravo, Veronica Șervac ! Ele sunt castigatoarele probei de dublu Tenis Europe-International Championships of Romania U14, Bucuresti. Vom reveni.

Pe minus sau pe plus?

0
Mă tot gândesc ce nu merge la UTA, de ce ne batem mereu la retrogradare din moment ce chiar jucătorii și staff-ul tehnic ne povestesc ce condiții bune au. În continuare o să scriu despre jucătorii care joacă sau au jucat în ultimele meciuri din acest campionat. Iacob: nu țin minte vreo paradă de a lui sau să ne ,,scoată” la vreun meci. Deci, în opinia mea e pe minus. Balauru: nu avem pretenții prea mari pentru că nu l-ai adus pentru postul de titular. Nu te ajută, dar nici nu te încurcă. Vukcevic: scădere evidentă de formă de când a venit de la naționala Muntenegrului. Nu a dat nicio centrare bună în meciurile pe care le-a jucat, iar pe faza defensivă lasă mult de dorit. E pe minus. Erico: a fost „decent” când a jucat. Se complică, însă, la faza de construcție si deseori pune adversarul pe contraatac. Nu mai înscrie, deci față de campionatul trecut consider că e pe minus. Benga: cel mai constant jucător al echipei. Merită cu prisosință banderola de căpitan de echipă. Deci, e pe PLUS. Abeid: poate cel mai bun transfer la UTA. Te poți baza pe el atât ofensiv, cât și defensiv. Poate ar trebui încercat mijlocaș, la ce formă arată și la ce tehnică etalează. A lipsit mult echipei cât timp a fost suspendat. Cel mai mare PLUS. Pop: cred că este și va fi cel mai bun produs al clubului din ultimii ani. Serios, muncitor atât pe teren, cât și în afara lui. PLUS. Batha: chiar dacă nu tuturor suporterilor place stilul lui e cel mai harnic din echipă și recuperează cel mai mult, ceea ce trebuie să facă până la urmă. Îl pun pe plus dar…poate mai mult. PLUS. Anton: o achiziție bună, dar nu face lucrul pentru care a fost adus: nu trage la poartă și dacă punem la socoteală salariul, oferă prea puțin. E pe minus. Cascini: nu dezvolt prea mult, însă raportul calitate preț nu corespunde. Este pe minus. Ubbink: de când a ratat transferul la „U” Craiova nu mai joacă nimic, cum se zice. Are sporadic câte o pasă, dar e prea puțin pentru ce se așteaptă de la el. E pe minus. Roger: deocamdată e pe minus. Postolachi: loveste cu capul mai toate mingile venite de la fundași sau portar, dar are mari probleme să ajungă la centrări, iar el pentru asta a fost adus. E pe minus. Milosevic: nu are multe meciuri în „picioare”, și am observat că are mari carențe la jocul aerian, iar asta pentru un purtător de număr 9… e pe minus. Otele: poate singurul jucător care destabilizează apărarea adversă si se ridică la așteptările suporterilor, chiar dacă pe faza defensivă este foarte indolent. E pe PLUS. Keșeru: Cred că e cea mai mare dezamăgire pentru suporteri. Să vii pe cai mari, să iei salariul de salariul plus prime… mare țeapă. E pe minus. Balint: nu mă pricep la antrenorat, dar cifrele vorbesc pentru el. Are cele mai bune condiții, după 1989. Salarii bune, terenuri de antrenament, refacere, deplasări cu avionul, nu îi lipsește nimic! Doar rezultatele. Nu se vede nicio conceptie de joc, iar cel mai deranjant este că ne batem joc de absolut toate fazele fixe pentru că le batem ca pe vremea lui Ion Moldovan. Apropo de Ion Moldovan, îmi doresc din suflet și îi doresc și lui Balint să nu doboare recordul de acum 29 de ani. E pe minus. Gabriel O.

Drum lin printre îngeri, Dănuț Tol!

0
Timpul pământean s-a oprit în loc pentru  Dănuț Tol, dar timpul etern petrecut alături de Dumnezeu abia a început. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu și atât de mult a avut nevoie de el, încât nu a mai avut răbdare. Dănuț Tol, a plecat spre o lume mai bună atât de brusc și de nedrept. Avea doar 19 ani, o mare pasiune, robotica, și o viață înainte de visuri pe care abia aștepta să și le îndeplinească. Impreună cu colegii săi din Delta Force a câștigat anul trecut Campionatul Mondial de Robotică desfășurat la Huston, Texas, în Statele Unite ale Americii, la care au participat 160 de echipe din toată lumea, iar de anul acesta era student la Timișoara, la Universitatea Politehnică, unde a fost admis fără admitere pentru ca obținuse rezultate foarte bune la competiția de robotică din SUA. Își dorea să termine facultatea și să construiască roboți, era ca un frate pentru membrii echipei sale, Delta Force, unde făcea voluntariat după admiterea la facultate, pasionat, plin de energie și optimism, încurajându-și mereu colegii cu o vorbă bună și cu un zâmbet. În laboratorul de robotică Delta Force, joi, a fost aprinsă o lumânare în memoria lui Dănuț, chiar lângă imprimanta 3D, la care îi plăcea să lucreze, pentru că era pasionat de acest tip de proiectare. De pe pereți, din fotografiile de la competițiile la care a participat, își va veghea de acum încolo colegii care îi vor duce pasiunea mai departe. Corina Botoșan, mentorul echipei de robotică Delta Force, își amintește ceea ce Dănuț i-a spus anul trecut, într-un moment în care echipa avea o problemă cu cazarea la Campionatul Național: ”Cori, tu ești îngerul nostru!”. Acum, el a devenit îngerul echipei și al tuturor celor care l-au cunoscut, al celor cărora le-a zâmbit și cu care și-a împărtășit pasiunea. Robotica românescă a pierdut un tânăr excepțional, un om minunat, un fiu, un coleg, un sprijin, un exemplu pentru alți copii că prin seriozitate, pasiune, dedicare, muncă și energie poți realiza lucruri mărețe care să dăinuie și să ajute oamenii. Drum lin, într-o lume mai bună, în care să poți construi roboții pe care aici timpul nu ți-a permis să îi mai construiești! Ciprian DEMETER  

BACI GHEORGHE

0
Locuia pe strada mea, la vreo șase case distanță. Om incult, dar bun la suflet. Era văcarul Micălăcii. Pe atunci, mulți micălăceni aveau vaci. Aveau și cai, și țin minte că mamele ne băgau în curte, când venea „stava”. Vacile veneau alene, de la pășune, caii veneau năvalnic. Dar Gheorghe nu avea treabă cu caii. El era ciurdar, văcar, pe înțelesul tuturor. Îi dădeau oamenii slănină, șuncă, toți tăiau porci, pâine – pe atunci, se făcea pâine în casă, sau se frământa aluatul și se ducea la „pecar”. Brutar, pentru cine nu pricepe. Baci Gheorghe ăsta umbla zdremțuros. Acuma, mă întreb când și dacă se spăla. Trăia singur și casa, moștenită, făcută probabil de ai lui, că el, de unde?, stătea să se prăbușescă peste el. Omul nu știa nici să scrie, nici să citească. Puteai să îi arăți ceasul, că nu știa ce oră arată. Dar, într-o zi, baci Gheorghei apare cu un ceas pe mână. Acuma, pe stradă, știți cum e, toți se cunosc, toți știu totul și mai mult decât totul despre fiecare. Strada știa că el nu cunoaște mersul acelor de la ceas. Și au început flăcăii de 17-18 ani săi strige : „Baci Gheorghe, cât îi ceasul”?, seară de seară. Noi, ăștia mai mici, stăteam sprijiniți de gardul caselor. Ne temeam, pentru că baci Gheorghe îi fugărea cu biciul lui lung, la capătul căruia „pleasna”, care scotea zgomotul menit să atenționeze vitele, era la vreo trei metri de mâna lui. Omul se înfuria. Incult, incult, dar știa că era batjocorit. Stăteam de-o parte și sufeream. Îmi era milă de el. Era bun, muncitor, nu era hoț și trăia în mizerie. Peste toate, era și de folos comunității, avea grijă de vacile micălăcenilor, ca ei să poată să-și vadă de alte treburi în gospodărie. Și ce m-am gândit eu? În fiecare seară, îi ceream mamei să îmi facă pâine cu ou sau cu unsoare sau… Ascundeam două felii și, când venea „ciurda”, cu baci Gheorghe în urma ei, îi întindeam feliie de pâine. Flăcăii care îl ironizau au rămas muți. După două, trei zile, repetând eu gestul, nimeni nu a mai strigat „Baci Gheorghe, cât îi ceasul”. De ce? Nu știu, pot să am presupoziții, dar rămâne faptul că baci Gheorghe venea acasă fără să mai izbească biciul cu mânie.
Tristan MIHUȚA
Foto: Wikipedia

Timișoara Capitală Europeană a Culturii, promovată la Gyula, Ungaria

0
La Gyula, oraş turistic din Ungaria, în care se regăsesc intituţii importante ale comunităţii istorice româneşti din Ungaria şi unde zeci de mii de români îşi petrec vacanţele, începând cu jumătatea lunii februarie, un afiş publicitar de mari dimensiuni invită pe toţi cei intersaţi să viziteze municipiul Timişoara, care în acest an  poartă cu mândrie titlul de “Capitală Culturală Europeană”. Afişul este amplasat pe str. Timişorii 55 (Temesvar Utca 55), din Gyula şi prezintă o superbă imagine a Pieţii Unirii din Timişoara, împreună cu sintagma “În 2023, toate drumurile duc la Timişoara”, (“2023 – ban minden ut Temesvarra vezet.”). Consulul general al României la Gyula, Florin Trandafir Vasiloni, a asistat la inaugurarea acestui panou care promovează Timişoara. În urma dialogului diplomatului român cu dl. Ovidiu Megan, directorul executiv al Asociaţiei Timișoara Capitală Culturală 2023, a reieşit idea de a promova şi la Gyula, în acest fel, acest proiect. Parteneriatul dintre  Consulatul General al României la Gyula şi Asociaţia Timișoara Capitală Culturală 2023, a dus la realizarea acestui proiect, la realizarea căruia a contribuit compania românească Vital Vision View.

Anul 2022 a fost un an cu multe provocări pentru Direcția de Asistență Socială și pentru directorul general Oana Pârvulescu

0
Pe parcursul anului 2022 au fost realizate o serie de evenimente și acțiuni organizate de către serviciile Direcției de Asistență Socială Arad, astfel: – Diseminarea rezultatelor proiectului “A Mental Trainer to Empower Your Super Ability”, proiect finanțat prin Programului Erasmus+, număr proiect 2020-1-RO01-KA202- 079780. Prin implementarea și rezultatele obținute, proiectul și-a propus să sprijine persoanele cu dizabilități și să faciliteze incluziunea acestora în domeniul sportului și al activității fizice prin introducerea unui model de competențe pentru o nouă calificare, cea de „antrenor mental pentru sportivii cu dizabilități”. Instrumentele elaborate în cadrul proiectului sunt disponibile publicului larg pe site-ul proiectului www.mental-trainer.eu. Obiectivele proiectului pot fi rezumate după cum urmează: ● Creșterea gradului de conștientizare cu privire la incluziunea persoanelor cu dizabilități în domeniul sportului ● Elaborarea unei metodologii pentru consolidarea gradului de ocupare și incluziune în domeniu sportului și activităților fizice ● Dobândirea de noi competențe în cadrul unei noi calificări, cea de antrenor mental pentru sportivii cu dizabilități ● Îmbunătățirea performanțelor sportivilor cu dizabilități și creșterea stimei de sine Promovarea voluntariatului în cadrul Direcției de Asistență Socială Arad. În acest sens DAS își manifestă disponibilitatea de a colabora cu voluntari în temeiul art. 9 din Legea nr.78 din 24 iunie 2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România pentruurmătoarele servicii: – Centrul de îngrijire pentru persoane vârstnice Arad – Complex Curcubeu – DAS Arad ofera din luna mai servicii stomatologice gratuite pentru beneficiarii serviciilor de asistență socială: parinții/familia extinsă a copiilor beneficiari în cadrul Complexului ”Curcubeu”, pensionari beneficiari ai pensiei minime garantate, persoane fără venituri sau cu venituri reduse, beneficiari ai venitului minim garantat, ai alocației pentru susținere a familiei si persoane fără adăpost. – A fost reluat evenimentul Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. – Specialiști din cadrul Direcției de Asistență Socială au participat la intâlnirea anuală AMR – Corpul profesional al specialiștilor în servicii sociale, unde s-au discutat propunerile demodificare a Legii 292/2011 privind asistența socială.

Bijuterie arhitectonică a Banatului promovată virtual

0
Expresie peste timp a dăruirii și forței unei comunități, Biserica romano-catolică din Vinga este o veritabilă bijuterie a Banatului. Prin implicarea Cyber Excellence, impozantul locaș de cult, reprezentativ pentru bulgarii bănățeni, este promovat virtual. Evoluția comunității bulgare din Vinga s-a circumscris secolului al XVIII-lea, localitatea dezvoltându-se semnificativ în perioada iluminismului și modernității. „În 1880, a fost inițiat proiectul Bisericii neo-gotice al arhitectului vienez Richter Eduard. Timp de un deceniu comunitatea bulgară a strâns fondurile necesare, lucrările începând în 30 iunie 1890 cu punerea pietrei de temelie. La începutul anului 1892 biserica era finalizată”, a precizat preotul Radulov Piry, parohul Bisericii romano-catolice din Vinga. „Este realmente impresionantă această realizare arhitecturală prin efortul unei comunități istorice din Banat, comunitatea bulgară. Prin demersul de promovare virtuală, Biserica romano- catolică din Vinga, județul Arad, poate fi cunoscută pretutindeni”, a declarat istoricul Antoniu Martin, director de proiecte în cadrul Cyber Excellence. Proiectul poate fi vizionat la: http://www.bisericavinga.com/ro Antoniu MARTIN Foto: Zig Zag prin România

Jurnal sud-african

0
Să nu promiți niciodată
(Johannesburg, cu cinci ani în urmă, la a doua vizită în Africa de Sud)
A unsprezecea poruncă, adăugată de mine ca apendice la Decalog, și tot de mine încălcată, aproape de fiecare dată, este SĂ NU PROMIȚI! Promiteam părinților, prietenelor, mai apoi promiteam că vin repede acasă, că vin la ora cutare, că vin direct acasă și nu știu cum naiba se făcea că apărea mereu neprevăzutul, adică un amănunt de care să ne împiedicăm și eu, și promisiunea mea. Și, JUR, în clipa în care promisesem chiar credeam că îmi respect acea promisiune. De aceea mi-am promis să nu mai promit, până ieri, când mă îmboldise al cu coarne să vă promit că voi scrie, că am ieșit deja la încălzire, c-o fi, c-o păți. Ei bine, ați citit ceva, dincolo de promisiune? Canci. Fatalitatea a intervenit din nou. A picat la Carmela și la Virgil prietena lor Rose, o portugheză pe care o cunoscusem cu un an în urmă și nu s-a mai lăsat dusă până nu ne-a mâncat grătarele de la cină. Norocul nostru a fost că nu s-a întrecut cu băutura, că ne prindea dimineața! Acuma, mă întrebați de ce n-am scris măcar ceva. Cum să scriu când ‘mneaei s-a așezat taman la masa mea, masa de lucru și cum, dacă mama m-a învățat ceva, m-a învățat să fiu politicos!? Ne-am întreținut, ea sporovăind generos, eu răspunzând cu zgârcenie, până când am constatat că s-a dus în mă-sa scrisul meu și brusc am devenit jovial, comunicativ spre disperarea Carmelei care mai lipsea să zică ”Virgile, fă patul, că s-ar duce Rose acasă”.
Acuma, să nu credeți că am irosit ziua degeaba. Dimineața, Virgil mă luase cu el la S.A. Block, fostul său loc de muncă, despre care am scris în reportajele anterioare, cu un an în urmă. Ce m-a impresionat, dincolo de specificul unui loc de muncă? Un gest simplu, de omenie: din toate părțile veneau saluturi cu „Hei, mister Pop!”, „Hallo, mister Pop!”. Eram mândru de prietenul meu, eram emoționat de simpatia acelor oameni pentru Virgil Pop, de stima pe care cei patru ani de despărțire nu a diluat-o, darmite s-o șteargă. Atunci, s-au despărțit frumos (Virgil și patronul său au organizat o petrecere pentru toți angajații companiei), și-au spus „adio!” printre glume și lacrimi, iar acum rămăsese emoția curată, respectul. Acesta e Virgil Pop din Micălaca, prietenul meu, și mă mândresc cu el față de voi. Îngăduiți, nu?
P.S. O seară liniștită, de februarie, cer înnorat, nicio adiere și un dumnezeiesc miros de fân – ăștia au prostul obicei să tundă iarba înainte de a deveni buruiană.
Tristan MIHUȚA

UAV a lansat Centrul de Inovare şi Transfer Tehnologic

0
În data de 20 februarie 2023 Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad a lansat Centrul de Inovare şi Transfer Tehnologic al UAV (CITT-UAV) împreună cu Clusterul CANEPARO  în cadrul conferinței „Cluster CANEPARO – Building International Network for Industrial Hemp” la care au participat reprezentanți ai clusterului din regiune, dar si reprezentanti ai guvernului SUA și ai mediului de afaceri ucrainian. UAV este membru al acestui cluster din Ianuarie 2022 și participă în mod activ la strategia, planurile operaționale de dezvoltare și la proiectele clusterului. Această întâlnire a deschis seria lucrărilor clusterului Caneparo pentru setarea obiectivelor de dezvoltare internațională împreună cu invitatul special Dl Herrick Fox, reprezentant al USDA TASC, președinte al National Industrial Hemp Council of America (Washington, D.C), Co-preşedinte al Comisiei pentru politici si reglementări din Federation of International Hemp Organizations (Brussels). Clusterul CANEPARO este membru EIHA (European International Hemp Association), membru HempClub (proiect finantat prin fondurile UE-Cosme), membru European Enterprise Network și membru al European Cluster Collaboration Platform. Evenimentul a fost deschis de către Rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad Dr.Ramona LILE şi de d-na Dr. Codruţa STOICA, prorector cu cercetarea ştiinţifică și discuțiile s-au concentrat pe identificarea de oportunități de dezvoltare pe baza expertizei și intereselor comune ale participanților, inclusiv în contextul eforturilor pe care SUA le face pentru susţinerea şi reconstrucţia Ucrainei si pentru intensificarea schimburilor comerciale între SUA şi Europa de Est în special: ţările Baltice, Republica Cehă, Polonia, România, Slovacia și Ucraina, punctând elemente de maxim interes în acest sens: evaluarea barierelor și oportunităților pentru comerțul cu cânepă dintre SUA si Europa de Est; oportunități de sprijinire a dezvoltării capacităţilor de producţie pentru o coerență sporită între standardele europene și cele americane; organizarea de interviuri cu părțile interesate și autorități de reglementare, vizite la fața locului și alte cercetări primare inclusiv angarea de experți locali cu experiență în fiecare regiune pentru a maximiza contribuția și implicarea în proiect. Este de notorietate faptul că, recent, Congresul American a acordat o creditare suplimentară Ukrainei de 18,4 miliarde USD oferiţi de Guvernul American ca răspuns la invazia rusă care a început în februarie 2022. O mare parte din această finanțare este direcționată pentru adăpostirea, reconstrucția și reziliența sectorului agricol al Ucrainei.  În iulie 2022, USDA (US Department of Agriculture) FAS (Foreign Agricultural Service) care coordonează cea mai mare parte a asistenței externe a SUA în domeniul agriculturii, în mod specific a solicitat informații despre modul în care cânepa și în special interesele pentru fibrele de cânepă din SUA,  pot sprijini obiectivele acestei finanțări. D-nul H.Fox s-a mai referit şi la alte ajutoare umanitare oferite de USG (Guvernul Statelor Unite) pentru Ucraina și vecinii săi dintre care 17 miliarde USD din credite vor rămâne obligați în exercițiul financiar 2023. În contextul celor mai sus prezentate D-nul H. Fox şi-a motivat analiza pe care o va face in România în perioada 20-24 februarie 2023 prin vizitarea mai multor obiective de interes deoarece evaluarea barierelor de pe piață în calea comerțului cu cânepă între SUA și Ucraina și între Ucraina și restul Europei, este un prim pas necesar către o programare ulterioară. La eveniment a participat şi reprezentantul industriei cânepii din Ukraina d-nul  Ec. Andrei MÂNDRU, Director of Financial Company Neruhomist Invest LLC & Ukristarmedia LLC –Ukraina pentru discuții privind modalități de realizare în România a echipamentelor de procesare a cânepii pentru care această companie deţine licenţa de producţie şi comercializare, pentru care există o nevoie reală și care se constituie într-o condiţie esenţială pentru închiderea lanţului valoric de procesare a cânepii industriale. Pe parcursul evenimentului s-au mai discutat oportunităţile de colaborare SUA &Europa de Est în sectorul cultivării cânepii prin prezentarea celor mai recente şi mai performante soiuri de cânepă pentru fibre realizate de SCDA Lovrin Timis de catre Dr. Ciprian BUZNA, Director Ştiinţific S.C.D.A. Lovrin cu tema: „Teodora, latest hemp variety created at Lovrin Agricultural Research and Development Station (SCDA LOVRIN)”. Performanţa atinsă de acest soi de cânepă pentru fibre a impresionat auditoriul iar perfomanţa varietăţilor de cânepă dezvoltate la SCDA Lovrin de-a lungul timpului a fost  confirmată de testarea lor practică la SC Ecomax Carei de către Administratorului acestei societăţi, d-na Ing. Rodica Maxi.  D-na Rodica Maxi a prezentat auditoriului aspecte legate de legislaţia română referitoare la cultura de cânepă , aspecte tehnice legate de cultură, modalităţi de recoltare, procesare, echipamente dar şi despre competitorii din piaţa de fibre de cânepă, expertiză dobândită printr-o activitate de peste 25 ani in domeniul cânepii. Prezentă la eveniment in calitate de membru CANEPARO si proprietarul Liniei integrate de topire dezvoltate prin colaborare cu UAV intr-un proiect de transfer tehnologic ECOMAX- UAV, d-na Rodica Maxi a prezentat implicarea sa în realizarea acestei invenţii public-private sub licenţa UAV şi a confirmat în cadrul evenimentului faptul că, încă o barieră în relansarea sectorului cânepă (adică topirea in bazine mici în 48 ore) cel puţin în România, a fost  doborâtă dar şi faptul că, multe alte soluţii originale dezvoltate de cerectarea din UAV şi-au găsit aplicabilitatea practică prin ECOMAX Carei, alte soluţii discutate deja cu CITT se vor regăsi în noile proiecte de cercetare planificate pentru perioada 2023-2027 dar şi multe alte invenţii ale UAV în sectorul cânepii constituie oportunităţi de dezvoltare a acestui sector. Principalele rezultate ale cercetării derulate în decursul timpului în UAV cu referire la sectorul cânepă, concentrate în prezentarea: „Research and innovations in hemp processing developed by UAV” susţinută de Dr.Cecilia Sîrghie şi Dr.Dana G.Radu l-au determinat pe d-nul H.Fox să-şi concluzioneze participarea la eveniment cu un cuvânt de felicitare la adresa Rectorului Ramona Lile şi a d-nei Prorector Codruţa Stoica pentru aceste soluţii: „Pentru acest proiect am vizitat multe ţări, am intâlnit experţi, am identificat baiere comune ţărilor Europene, am găsit soluţii la multe probleme dar şi oportunităţi de dezvoltare a industriei cânepii in Europa dar, în toate vizitele mele adunate la un loc, nu am găsit atâtea răspunsuri, oportunităţi, rezultate şi mai ales invenţii referitoare la procesarea cânepii. Mă bucur că întâlnirea de azi s-a concretizat cu un plan de acţiune imediat: dezvoltarea de utilaje de procesare în România şi absorţia unor rezultate de cercetare concrete, prin colaboratorii mei, cum ar fi de exemplu ţesăturile de cânepă cu efect antibacterian pentru armata SUA, am reţinut de altfel şi cartelele cu mostre de hârtie şi ţesături brevetate de UAV.” Referitor la clusterul CANEPARO: „ E lesne de înţeles că sunteţi organizaţi ca un cluster foarte activ cu membri creativi, inimoşi şi dornici de dezvoltarea acestui sector.”    

Noaptea minții!

3
Trecând peste dezacordurile grosiere, repetițiile copilărești, grotescul gestual și precaritatea vocabularului, am regăsit aseară un personaj primitiv, cu un discurs demn de un elev de agroindustrial, care încearcă să smulgă un 5 la istorie sau economie politică.
Greu, când fundamentul expunerii se bazează pe formulări debile gen „Cu cât ai mai multă democrație, cu atât te dezvolți, economia dezvoltând ai bunăstare”.
Am aflat cu aceeași stupoare, de la Gogu Falcă, că Marea Britanie „are o democrație de zeci și zeci de ani”, că Boris Johnson e „cel cu părul alb” și că nenorociții de comuniști din Parlamentul European vor să distrugă locurile de muncă ale arădenilor.
Alexandru C.

P(r)oza zilei: Cu Floricel la AOA. (3)

0
La ultima reprezentație a circului din toamna acelui an (1986) Floricel a insistat să mă duc neaparat să văd și eu spectacolul, o feerie în care arlechinii albaștri pictați de Picasso își dădeau mâna cu violoniștii zburători ai lui Marc Chagall, pe o muzică ce-ți sfâșia inima, și la final Floricel m-a luat deoparte și mi-a mărturisit că în acea noapte de toamnă el va părăsi România împreună cu ”păsările călătoare” și m-a poftit să mă alătur lor …
Peste șase luni de zile a venit la mine acasă, la Prunișor, nana Brândușa și mi-a adus un aparat foto KODAC, ultimul răgnet al tehnicii și mi-a povestit că tocmai a primit un pachet de la Floricel, care s-a stabilit la Berlin și îmi transmite să arunc naibii ZENIT-ul, cumpărat de mine din URSS, când fusesem în luna de miere.
P(r)ozeur: Vasile de Zărand

P(r)oza zilei: Cu Floricel la AOA (2)

0
Și uite-așa, în satul nostru de la poalele Munților Codru-Moma, anotimpurile se succedaseră în ordinea stabilită de mii de ani, noi crescuserăm fără să bagăm de seamă, eu ajunsesem prim-secretar UTC pe orașul Sebiş iar Floricel îmi povestea că și el își caută de-acuma o pirandă, când lui Nicolae Ceaușescu i s-a pus pata să construiască încă un canal, ce ar urma să lege Bucureștiul de Dunăre, ba să facă și o Casă a Poporului (actualul Palat al Parlamentului), așa că avea nevoie stringentă de forță de muncă. Calificată sau nu. Și așa s-a pomenit nană Brândușa cu Miliția la ușa bordeiului, cu intenția vădită de a-l sălta pe Floricel, care, deși locuia într-o poiană, nu era deloc încadrat în câmpul muncii.
Și, deși pe vremea comunismului biruitor protestele și demonstrațiile erau o raritate, am sfătuit-o pe ascuns pe nană Brândușa să se înființeze a doua zi cu cei nouă puradei în fața Primăriei Sebiș și să se pună cu toții pe jelit și tânguit și să se plângă că dacă Partidul Comunist Român o să-l ia pe Floricel, care-i cap de familie, ei o să moară cu toții de foame. Până la urmă l-am convins pe secretarul pe oraș cu propaganda, un activist căruia îi era frică de scandalul iscat de țigănetul bocitor in strada, să vorbească la Arad, la Școala Populară de Artă, să-l înscrie pe Floricel la clasa de vioară, ca să i se poată elibera apoi un atestat de lăutar liber profesioniost.
Numai că Florea-al meu, deși poseda o ureche muzicală formidabilă, după cum v-am spus, a părăsit școala în clasa întâi și habar n-avea să scrie sau să citească, decum să cunoască notele muzicale, așa că atunci când s-a pomenit în Arad, a intrat în vorbă cu niște compatrioți care cerșeau prin gară și așa a aflat el că în Micălaca și-a ridicat corturile un circ nemțesc, unde se produce și o trupă de țigani sinti și roma cu un număr de pantomimă și acrobație, botezat ”Zugvögel” (păsări călătoare). Și, cum sângele apa nu se face, indiferent de limba vorbita, zigeunerii l-au cooptat imediat și pe el frățește, să le completeze partea muzicală cu vioara lui fermecată.
(va urma)

P(r)oza zilei: Cu Floricel la AOA – (1)

0
Ori de câte ori se organizează în Arad vreun festival unde se amplasează și tarabe cu ”de-ale gurii”, fie că sunt produse de pește, de carne de porc sau de vită sau chiar vegetariene, am o mare problemă atunci când doresc să servesc și eu o porție … deoarece, tot pozându-i pe la toate târgurile, zilele orașelor și comunelor și festivalurilor posibile, micii proprietari de tarabe inevitabil mă cunosc cu toții și nu mai vor în ruptul capului să ia bani de la mine pentru mâncarea comandată.
Și tot inevitabil refuzul lor îmi amintește de Floricel, un țigan lingurar din satul meu, Prunișor, care a fost coleg cu mine în clasa întâi, după care s-a jurat pe nană Brândușa, adică pe maică-sa, (”să moară mama”), că el nu va mai pune în vecii vecilor piciorul într-o școală.
Locuiau claie peste grămadă, el împreună cu maică-sa și cei nouă frați si surori, într-un bordei amenajat în poiana pădurii de la marginea satului și trăiau din comercializarea lingurilor scobite din lemn de alun, pe care le vindeau prin satele din jur. Și abia aștepta să vină zilele de marți sau joi, când era târg la Sebiș și atunci Florea-al meu, cum îl alinta maică-sa, se urca repede în podul căsuței și cobora de acolo cu o raniță-n spate și o vioară roșcată sub braț și tuciuriul greieraș mergea în pas vioi spre Sebiș, cântând la ”highege” (vioară) de mama focului, probabil pentru a-și face încălzirea de instrumentist.
Și seara târziu, când se închideau grădinile de vară la restaurantele din Sebiș, micul violonist se-ntorcea victorios în bordeiul de la Gepul Dochiei, cu ranița plină de merinde, cu ceva bani în buzunare și nițel cherchelit, se-nțelege.
(va urma)

CE BINE ERA PE VREMEA LUI CEAUȘESCU!

0
Nu mai știu cine și când a rostit în fața mea niște cuvinte care m-au năucit: „Ce bine era pe vremea lui Stalin!”. „Cum era bine?”, a întrebat cineva. „Păi, era bine, că eram tineri”, a venit răspunsul. Da, tinerețea e o stare de spirit pe care nu o vei mai reîntâlni. Îmi amintesc de anii de facultate. Eram vreo 20 și un pic în an, la Filosofie. Eram o „gașcă”. Eram mereu împreună, la Operă, la Bulandra, la meciuri. Și la crâșmă! După examene, „chefuiam” toți, fete și băieți, la Carul cu bere, la Union, la Favorit, în Drumul Taberei. Dar mai făceam și câte una lată, lată de tot. O dată, am chiulit toată „gașca” de la un seminar și am umplut, la Bufetul universității, de lângă facultate, două mese, alăturate, cu sticle de bere. Golite, evident. Era porunca dată chelnerului de Șucu Ivașcu, coleg de clasă la liceu, să nu ia sticlele de pe masă. Paranteză. La Filosofie eram trei foști colegi de clasă, mai era și Grigore Georgiu, ca să vedeți ce școală se făcea la Liceul Ioan Slavici, azi Moise Nicoară. Da, eram o „gașcă” frumoasă. Azi, ce mai e viața de student?
Apoi, intrând în „producție”, la Muzeul Județean, apoi la ziar, iar eram o „gașcă”. Am făcut Revelioane împreună cu cei de la Vörös Lobogó, de neuitat. Nu conta cine e ungur, cine e român. Pe de altă parte, casa mea era mereu plină. Și a altor prieteni. A venit Revoluția și „gașca” s-a spart.
La ziar, oriunde am fost director, redactor-șef, am cultivat spiritul de echipă. Am impus ceea ce azi numim, în cărțile de management, „socializare”. Îi sărbătoream pe toți redactorii, de 8 Martie invitam și chioșcăresele care ne vindeau ziarul. A mers vreo cinci ani, apoi și „gașca” asta s-a spart. Astăzi, redacțiile, câte mai există, sunt austere. Sufletul a dispărut, primează interesul personal. Ultimii ani lucrați de mine în redacție au fost anoști, gri, plictisitori, stresanți, ca atmosferă, nu din pricina muncii. Colectivul nu mai era o „gașcă”. Astăzi, nici prietenia nu mai este PRIETENIE. Se lipesc de tine inși interesați, care te cuceresc subtil și pervers. Sufletul a fost asanat. L-am asanat noi, l-au asanat interesele, „capitalismul” acesta barbar, primitiv, care numai capitalism nu este.
Nu am pierdut doar tinerețea. Ne-am pierdut și sufletul, am pierdut puterea de a iubi, de a ne respecta aproapele. Suntem sterpi. Banul, banul, banul, doar ăsta ne este scop, dorință. De aceea zic și eu, parafrazându-l pe acel om în vârstă, ce bine era pe vremea lui Ceaușescu. Eram tineri, mai vii la suflet, eram mai oameni.
Tristan MIHUȚA

Aniversarea lui Brâncuși, un moment de celebrare a unui geniu

0
Anul acesta, la aniversarea a 147 de ani de la nașterea lui Brâncuși, românul care a rămas un reper al culturii internaționale, putem spune că, deși pământul României nu s-a mai bucurat de binecuvântarea unui geniu similar, ne-a fost hărăzită bucuria de a rememora această binecuvântare. Talentul lui Brâncuși a fost un dar pe care l-a primit de la Dumnezeu, iar ceea ce a ales să facă marele sculptor cu talentul său este darul său pentru România. Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important, spunea Brâncuși. Statul român avea să-i ofere în anul 1903 prima comandă a unui monument public. Este vorba despre bustul generalului medic Carol Davila. Bustul a fost comandat de un consiliu format de fostul profesor al lui Brâncuși, Dimitrie Gerota, cu scopul de a-l ajuta pe artist să-și plătească drumul până la Paris. După terminarea lucrării, recepția nu s-a desfășurat sub cele mai bune auspicii, unele persoane din consiliu având opinii diferite asupra dimensiunilor lucrării. Acesta a fost momentul în care Brâncuși a plecat din sala de ședințe, spre mirarea tuturor, fără a primi a doua jumătate a banilor necesari plecării sale spre Franța, horărând să parcurgă pe jos drumul către Paris. Avea să vorbească mai târziu despre acest moment, spunând că: ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, de față… și dus am fost, pomenind de mama lor. Călătoria de la București spre Paris avea să restabilească armonia originală ce exista cândva între om şi univers. A lucrat la Viena, într-un atelier, ca decorator de mobilier, iar acest lucru i-a facilitat vizitarea unor muzee cu opere de artă, inaccesibile în România. Tot la Viena a descoperit sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai târziu în viață.
Experiența acumulată la Viena a continuat odată cu drumul către Bavaria și apoi către Elveția și Franța. În apropriere de Lunéville, după o ploaie torențială, Brâncuși a căpătat o pneumonie infecțioasă și, în stare critică, a fost primit la un spital de maici. După o perioadă de recuperare s-a gândit că nu mai avea puterile și nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos, astfel că ultima bucată a drumului a parcurs-o cu trenul.
În 1905, a reușit la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906 când, atingând limita de vârstă, a părăsit școala. A refuzat să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (Nimic nu crește la umbra marilor copaci). Brâncuși a ales un parcurs artistic pe un drum nebătătorit, dar care a lăsat o urmă ca mărturie genialității sale și a faptului că marile talentele sunt deseori cele mai vulnerabile fructe din arborele umanității. Ciprian DEMETER Foto: Wikimedia Commons  

Falcă… mândru de realizările altora

0
În ultima vreme, botoxatul de la Brad, cel care a reușit „performanța” să aducă Aradul la stadiul de comună mai răsărită situată între Timișoara și Oradea, se tot pozează în fața unor clădiri din municipiu. Clădiri frumoase, ale căror fațade au fost recent renovate. Însă au fost renovate strict pe pe cheltuiala proprietarului (proprietarilor) sau chiriașilor, după caz. Ce merite a avut botoxatul? NICIUNUL! Din câte știm, să apelezi la Primărie să te ajute, financiar – adică să pună și instituția un leu, acolo, e o întreagă aventură. Trebuiesc întocmite documente peste documente etc. etc. Dar, să revenim. Botoxatul de la Brad, cel care nu știe (zic apropiații) câte case și câtă avere a reușit să-și facă împreună cu consoarta Ela, se laudă cu munca altoră. Dă bine la pulime să-și facă chip peste tot și pe unde apucă. Că doar mai sunt fraieri, și nu puțini, în Arad care să-l creadă. Noi, comuniștii de la Flacăra roșie îi dăm un sfat tovărășesc? Înainte de se mai hlizi prin tot felul de fotografii, de a participa la diverse emisiuni tv la care se uită doar el, în reluare, înainte de a participa la evnimente mai mult sau mai puțin mondene, să meargă la doctor! Să se caută la cap, că tulai Doamne!, mari hibe are la mansardă și nu se tratează. Sau nu cu boabele cu care ar trebui. Sau cu prafurile adecvate. Revenind la poza de mai sus, clădirea, frumos renovată, se află în Piața Mare (fosta, că acum e una cu pământul – vom reveni), deci în arealul botoxatului (cunoscătorii știu despre ce vorbim). Din câte am aflat, în clădirea respectivă urmează să funcționeze un hotel. De urmărit. Sfat pentru arădeni. Dacă vă renovați fațadele la case musai să-l chemați pe botoxat, că poate așa prindeți și voi un „loc” călduț pe de instituțiile aflate în subordinea primăriei sau, de ce nu?, a consiliului județean. Că tot se laudă „elementul prăfuit” că el e mahărul Aradului. ZÂMBRILĂ    (p) 

Sindromul Maia Sandu – multe umbre atât în Republica Moldova, cât și în România

0
Pentru mine, ceea ce se întâmplă în prezent în Moldova seamănă foarte mult cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu cinci ani în Piața Marii Adunări Naționale, când moldovenii protestau împotriva nedreptății și a hoției, pentru ca ”stăpânul Dodon” să fie îndepărtat de la conducerea Moldovei. Astăzi, Republica Moldova se află în aceeași situație în care era și în 2018, în prezent, Maia Sandu, Președintele Moldovei, a ajuns stăpân peste Moldova. Și cum nu iese fum fără foc, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat într-un discurs susținut la Bruxelles că țara sa a receptat un plan al Rusiei de destabilizare a Republicii Moldova și că ar fi transmis aceste informații președintei Maia Sandu. Mai mult, Serviciului de Informații și Securitate (SIS) al Moldovei a confirmat că în Republica Moldova există acțiuni prin care se urmărește subminarea statului. Acest plan pare o fumigenă pusă la cale pentru a spori puterile serviciilor de informații moldovenești, dar și ale Procuraturii, cu ajutorul cărora se dorește păstrarea la conducerea Moldovei, cu orice preț, a Maiei Sandu, noul super președinte al Republicii Modovei care a reușit să aibă atât ”Guvernul meu”, cât și ”Parlamentul meu” și care, prin acest mod, poate să distrugă valorile democratice din Moldova, oricum firave și supuse presiunilor Moscovei. Dar,au început să apară  multe voci, chiar apropiate de Maia Sandu, care nu sunt de acord cu acțiunile ei deoarece încercă să acapareze toată puterea în mâna ei. Maia Sandu și-a început cariera politică la Ministerul Economiei și s-a făcut utilă sub etapele Lucinschi și Voronin, mai apoi fiind promovată de Filat. Un alt membru marcant al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), dar și un om de încredere al Maiei Sandu este Andrei Spînu, care este bănuit de către Procuratură de anumite scheme infracționale și care este cunoscut în Moldova ca ”secretarul offshore”, având în vedere că acesta deține mai multe companii în paradisuri fiscale, acolo unde și-ar ascunde banii.
Andrei Spînu mai este cunoscut și ca ”omul cu bani” din partidul PAS și pușculița personală a Maiei Sandu.Procurorii moldoveni sunt subcontrolul total al Maiei Sandu și nimeni nu are curaj să iasă de sub ascultare, altfel și-ar putea pierde locul de muncă. Odată instalată guvernarea PAS la Chișinău, Andrei Spînu, a trebuit să-și recupereze investiția din campania electorală, acesta fiind unul dintre cei mai importanți finanțatori ai partidului și, în acest scop,el a câștigat foarte repede sume mari de bani,moldovenii fiind nevoiți să plătească sume colosale pentru facturile la gaze și curent electric. Andrei Spînu a semnat o serie de contracte,pentru care s-a dat mită, cu președintele Gazprom, Alexei Miller, însă la Chișinău justiția este oarbă atât timp cât Maia Sandu este ridicată în slăvi în mlte capitale europene, inclusiv la București, pentru atitutinea sa ostilă, doar declarativ, față de Federația Rusă . Declarațiile Maiei Sandu sunt retoric ostile Moscovei, dar să nu uităm desele sale întrevederi cu Dmitri Kozak, consilierul președintelui Vladimir Putin, care a avut tot timpul covorul roșu întins la președinția Moldovei. Maia Sandu menține în continuare Republica Moldova în Comunitatea Statelor Independente, deși spune că vrea să adere la UE. Ucraina și Georgia au părăsit de mult timp C.S.I., în schimb Moldova doamnei Sandu rămâne în C.S.I. și plătește cotizația anuală de membru, iar în acest context trebuie precizat că C.S.I., Comunitatea Statelor Independente, este condusă cu mână de fier de Kremlin. Maia Sandu nu a reușit nici până astăzi să pună în aplicare o decizie a Curții Constituționale de la Chișinău care la 5 decembrie 2013 a pronunţat hotărârea privind interpretarea articolului 13 din Constituţie în raport cu preambulul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii, că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, şi nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, așa cum este formulat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova. Trebuie precizat că prin implementarea termenului de ”limbă moldovenească”,  comunitatea românească din Moldova a fost împărțită în români și „moldoveni”, iar cu ajutorul acestui instrument, comunitatea românească a fost plasată în rândul minorităților. Au trecut 10 ani și această decizie importantă a Curții Constituționale de la Chișinău nu a fost transpusă în legislație, respectiv Constituția nu a fost modificată corespunzător, iar în acest context, se naște o întrebare: Cât de româncă este Maia Sandu, pe care unii o văd chiar o posibilă candidată pentru Cotroceni? Maia Sandu – Dmitri Kozak Tot Maia Sandu este cea care refuză cu nonșalanță să restituie Episcopiei Basarabiei de Sud proprietățile confiscate de sovietici după al doilea război mondial, deși mai mulți lideri politici de la București și patriarhul Daniel au făcut demersuri în acest sens. Revenind la declarațiile Maiei Sandu despre o tentativă de lovitură de stat  Ambasada Rusiei are la Chișinău peste 1500 de angajați, adică aproximativ cât are serviciul de informații al Moldovei (S.I.S.), aceasta fiind o adevărată fortăreață a spionajului rus la frontierele NATO.Rusia poate profita de slăbiciunile politicienilor corupți și acționează ca atare la momentul oportun. Schimbările de guverne le-au făcut liderii moldoveni, Rusia doar îi cumpără de fiecare dată la pachet. Odată cu preluarea puterii totale în stat de către partidul Maiei Sandu justiția din Moldova a intrat în câmpul tactic pe modelul Coldea/Kovesi. Aceasta poate amplifica tensiunile sociale și sparge unitatea de acțiune față de pericolele reale de la granițele țării. Maia Sandu s-a aliat cu Igor Dodon, cu Renato Usatîi sau cu Vasile Andrei Năstase, a făcut orice pentru a avansa în carieră și mai exact pentru a-și atinge obiectivele. Maia Sandu este cunoscută la Chișinău ca un personaj răzbunător ce are grijă să își distrugă partenerii politici și mai ales foștii aliați. Năstase, Dodon și Usatîi au fost trași pe linie moartă, deși în urmă cu câțiva ani erau atotputernici și nimeni nu le-ar fi contestat autoritatea. Justiția este arma de fier a regimului Maia Sandu, iar oponenții politici sunt rași de pe scena politică, deși actualii sunt la fel de corupți ca foștii. Se schimbă un regim cu altul, însă doar moldovenii noștri sunt orbiți de noul stăpân, fie el Plahotniuc, Dodon sau mai nou Sandu. Mihai Eminescu spunea că „Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”, iar moldovenii au avut parte doar de conducători care prin greșelile lor au amanetat Moldova pentru foarte mulți ani. Ciprian DEMETER
 

IȚĂ

0
Mihai. Pentru noi, Iță. L-am cunoscut pe când făceam curte unei fete. Erau vecini. Iță era un băiat de 18 ani. Citit. Fiu de medic și al unei profesoare. Înțelesesem, de la prietena mea, că ai lui erau aspri cu el. De cum ne-am cunoscut, Iță s-a apropiat de mine. Comentam lecturile comune. Jack London era un scriitor care ne fascinase, în vremea aceea. Cu „Martin Eden”, dar și cu „Lupul de mare”, însă și cu altele. Dar Iță avea și o obsesie. „Tristane, ce înseamnă masterchef”? Încercam să-i explic, după cum mă pricepeam. Și iar venea cu întrebarea după o zi, trei, după o săptămână, probabil că ceva nu-i era pe plac din explicațiile mele.. Iță căuta să fie mereu în preajma mea. Într-una din zile l-am dus la meci la UTA. Nu mai fusese pe stadion. Era în preajma meciului cu Feyenoord Rotterdam, care era campioana Europei, dar și a Cupei Intercontinentale, pe care o cucerise cu numai o lună înainte. Îi vorbesc de olandezi și zic că măturător e Israel. A izbucnit într-un râs zgomotos, din care nu s-a oprit minute în șir. ”Măturător?, ha-ha-ha”? Nu știa nimic despre fotbal, „măturător” i se spunea libero-ului de astăzi. Nu era singura oară când Iță se prăpădea de un râs zgomotos. Altfel, nu l-am văzut trist niciodată.
Într-o bună, într-o rea zi, Iță dispare. Aveam să aflu că a fost internat la „nebuni” în Timișoara sau pe acolo, că mai erau Gătaia, Jimbolia cu spitale de gen. O fi fost decizia tatălui său, medic? Nu știu. Era prin martie, în aer plutea miros de primăvară. Mă duc în Grădiște, după un meci pe care l-am jucat pe betonul din curtea Școlii tehnice sanitare. La casa lui Iță, agitație. Curios, firește, întreb. Iță s-a sinucis! Venise de la spital. Acasă, doar bunica. Îi spune bunicii că el nu e nebun, că nu avea ce să caute printre nebuni și îi cere acesteia Biblia. Citește din Biblie, se urcă în podul casei, se înfășoară într-o pătură, o și leagă în jurul său, strâns, cu multă sfoară, aruncă benzină peste el și își dă foc! Martin Eden a ales să se înece, coborând în adâncurile mării. S-a sinucis și Jack London. S-a sinucis și Iță, prietenul meu. În primăvara vieții, în primăvara acelui an, 1971.
Tristan MIHUȚA

UTA a ratat o victorie mai mult decât necesară

0
Hermannstadt Sibiu – UTA 0-0
Sibiul are stadion nou. Prima impresie lăsată unui telespectator a fost imaginea unui imens teren de fotbal. Cred că terenul lui Hermannstadt este trasat la dimensiunile maxime admise de regulament. Poate a fost o iluzie optică de-a mea, dar sunt sigur că pentru jucători a reprezentat o suprafață greu de acoperit pe timpul meciului.
A doua impresie, ba chiar certitudine, ne-a făcut să ne reamintim de brazdele lăsate la alunecări de un gazon proaspăt care nu a avut încă timpul să se ” lege”. Același scenariu ca și în primele zile ale gazonului de pe ”Francisc Neuman”. De urmărit.
Revenind la meci, UTA a pierdut imensa ocazie de a scoate capul din subsolul clasamentului. Și ce ocazie… Două echipe, sigur, erau depășite.
Ne apucă iar fiorii de care aminteam în articolul precedent, numai când ne gândim la ce program o așteaptă pe UTA: Farul, CFR Cluj, FCSB etc.
Ne-am pus speranțe în revenirea cu drept de joc a lui Roger, ne-am pus speranțe în o eventuală sclipire a lui Otele, ne-am pus speranțe într-o continuitate a formei bune a puștiului Rareș Pop, am sperat de asemenea într- o posibilă reactualizare a poftei de goluri a lui Milosevic.
Nimic din toate astea. Ba mai mult, Ubbink, Batha, Anton, nici ei nu au mai repetat jocul bunicel făcut la Arad împotriva Botoșaniului.
Se putea câștiga la Sibiu… TREBUIA să se câștige la Sibiu.
Deocamdată atâta se poate .
Doar Galeria arădeană poate concura la un loc pe podium… E păcat.
Ioan HAMZA

Cupa „Gheorghe Santău” la fotbal, la Leucuşhaz (Lokoshaza)

0
Sala de sport a Școlii Generale din Lecuşhaz (Lokoshaza), localitate din județul Bekes, în care trăiesc membri ai comunității istorice românești din Ungaria, a găzduit a XXI-a ediție a „Cupei Carnavalului”, competiţie de fotbal pe teren redus, la care participă elevi de la şcoli din Ungaria în care se predă limba română, sau din localităţi unde trăiesc comunităţi româneşti.  Începând cu anul 2022, această amplă competiţie sportivă poară numele regretatului Gheorghe Santău, fost preşedinte al Autoguvernării Româneşti din Leucuşhaz. La această manifestare a participat şi consulul general român la Gyula, Florin Trandafir Vasiloni. Anul acesta, la competiţia din 22 februarie, au participat elevi de la zece şcoli: Jula (Gyula), Micherechi (Mehkerek),  Bătania (Battonya),  Chitighaz (Ketegyhaza), Aletea (Elek), Şercad (Sarkad); Leucuşhaz din județul Bekes; Pocei (Pocsaj), Săcal (Korosszakal) și Furta din județul Hajdu-Bihar. Competiţia a fost organizată şi finanţată de către Autoguvernarea Româneasca din Leucuşhaz, în colaborare cu Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU). La evenimentul sportiv au fost prezenţi Erdos Norbert, parlamentar ungar; Traian Cresta, purtător de cuvânt al românilor în Parlamentul Ungariei; Gheorghe Cozma,  preşedintele AŢRU; Ildiko Teleki, directorul Oficiului pt. Învăţământ Gyula; Szűcsné Gergely Györgyi Edit, primarul localităţii Leucuşhaz; Tóth János Mihályné, președintele Autoguvernarii Românesti din Leucuşhaz, alți oficiali. Elevii Școlii Generale „Nicolae Bălcescu” din Gyula, coordonaţi de prof. Tiberiu Roxin au câștigat competiția, după ce au învins în finală echipa Școlii Generale din Pocei. În urmă cu peste 40 de ani, de ani, profesorul de educaţie fizică din Leucuşhaz, Teodor Fenyvesi, a organizat aici prima competiție sportivă de amploare„Cupa Coşbuc”.