E necesar, ca în America, să pună cetățeanul mâna pe par, ca să înțeleagă și clasa politică românească, că a întins coarda, dincolo de limite, cu liberalizarea energiei pe o piață de monopol, mafiotă? Pentru că, altfel, se pare, nu scăpăm de jigodiile acestea, pesediste (și nu numai, pentru că atunci când ajung la putere, majoritatea devin avocații și protectorii celor ce ne spoliază de peste treizeci de ani), care ne-au făcut captivi unei mafii și ne mint că o fac pentru binele cetățeanului. Iulian Iancu, pesedistul ce primește consultanță de la Moscova, este de mai mult de 10 ani la președinția comisiei ce se ocupă de energie și ne pregătește o liberalizare a prețului gazelor și energiei de vom plăti dublu ca în Germania. Cu amendamentul că ei, nemții, cu un salariu mediu de câteva mii de euro (peste trei), iar noi cu unul de câteva sute de euro (sub trei). Ce-a făcut comisia lui Iulian Iancu, din Parlament, vreo douăzeci de ani de supraveghere? A supervizat și avizat pozitiv toate șmecheriile prin care mafia corporatista a spoliat populația românească și a creat cel mai mizerabil și mafiot monopol, pe piața energetică, din lume. Iar parchetele, Curtea de Conturi, Consiliul Concurentei, Parlamentul și Guvernul, sufocate financiar de așa zis specialiști (doar când e vorba de venituri, bineînțeles), stau cuminți, să nu supere mafia corporatistă sau mafia politică? Că, de, mielul blând suge de la două oi și dacă explodează mămăliga, ei sunt inamovibili sau la adăpostul oferit de lege și s-au scos, nu? Adevărul? Nu populația, ci mafia corporatista e importantă pentru ei! Nu e permis să supărăm corporațiile, că s-a terminat cu liniștea! Și ce dacă prețul la energia electrică și gaz e dublu ca în Germania? Românul e răbdător și s-a obișnuit, din epoca fanariotă, cu spolierea, nu?

Și ce dacă, la veniturile insignifiante, imposibil de conceput pentru o țară membră UE, cu resurse energetice uriașe, cetățenii au de ales între a muri de foame sau frig, când optează ce să plătească cu banii pe care-i au? Românul suportă, că are are „antrenament” din timpul comunismului, nu? Chiar dacă acesta e adevarul, perceput și de cei care administrează țara, se pare că nu contează! Clasa politica românească, din 1990 până azi, asta a făcut! A cedat exploatarea și, mai ales, distribuția către populație a resursele energetice, pe șpăgi, unor corporații și a protejat și a sprijinit corporațiile ca să creeze cel mai sinstru monopol ce poate exista în secolul XXI: monopolul pe distribuția a ceea ce aparține poporului, spoliindu-l de ce-i aparține, fără nici o limită, condamnându-l la frig și foame. Numai în România, cu o astfel de clasă politică ticăloasa și coruptă, a fost posibil așa ceva: să exploatezi resursele țării, care aparțin cetățenilor și să le revinzi cetățenilor, ce le aparține de drept, la preturi uriașe, transformându-i în consumatori captivi, fără alternativă.

Uitați-vă la Norvegia cum și-a administrat resursele energetice, încât, fiecare cetățean, din vânzarea petrolului, a primit o sumă în cont, cu patru zerouri, în euro. Noi de ce n-am făcut la fel? De ce n-am vândut petrolul către cei ce-l rafinează și distribuie? De ce nu vindem gazul, țițeiul și energia electrică, pe bursă, astfel încât oricine să poată cumpăra, la liber și am creat monopol pe distribuție? De ce s-a întâmplat asta? Pentru că tot ce ajunge în București, la guvernare, este contaminat cu fanariotism. Adică, devine jigodie imorală, coruptă până în străfundul conștiinței! Acum, o dată cu liberalizarea pieței, credeți că o să scadă prețurile la gaze și energie electrică, carburanți, stând în genunchi și rugându-ne de mafia corporatistă să renunțe la monopolul pe care l-au creat și la a ține populația captivă, cu ajutorul autorităților publice (ANRE – Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, guvern)?

Credeți ca noi, populația, vom putea și vom avea dreptul să negociem prețul energiei, pe o piață liberă, când autoritățile n-au făcut nimic pentru a exista o piață liberă? Aiurea! Doar prețul s-a liberalizat, domnilor, nu și piața! Adică, începând de luna aceasta, corporațiile pot practica orice preț vor, pentru că nu vor exista, pe piață, oferte alternative. Piața energiei, în România, a devenit cel mai mare monopol din lume, controlat de doi mari jucători și câțiva sateliți care sunt pe post de figuranți. Nici rușii, cu toate că au un sistem totalitar, n-au așa o piața de monopol energetică! Nici ei n-au permis ca doi jucători să dețină monopolul pieței energiei. Apropo! Credeți că lătrăul Iulian Iancu și gașca de la ANRE vor avea curaj, vreodată, să umble la prețurile de monopol practicate de corporațiile mafiote și să le alinieze cu cele din UE, sau să oblige corporațiile să renunțe la monopol și să respecte și practice concurența liberă? Credeți ca Iancu, ANRE și decidenții politici vor permite intrarea pe piața românească a altor jucători corecți care nu fac parte din cartelurile monopoliste, ca să spargă monopolul? Nu fiți naivi! Cât Iancu și cei din ANRE vor fi unde sunt, românul, din punct de vedere energetic, va fi captiv cartelurilor monopoliste mafiote create de Năstase, Dan Ioan Popescu sau Tăriceanu și va plăti pentru energia consumată (gaz, energie electrică, carburanți) nu cât costă pe piața liberă, ci cât vor dori cartelurile monopoliste. De ce? Pentru că politicienii români, aleși să administreze averea publică, sunt corupți până în vintre, toți. Cum? Au avut grijă corporațiile să le dea „ciolane” mari, „de ros” (contracte de mentenanță, consultanta, întreținere, proiectare, distribuție, etc., la neveste, copii, rude etc.), încât politicienii noștri nici nu au curaj să vorbească, nu să aplice legea sau să denunțe înțelegerile de tip mafiot. Și cum și instituțiile statului sunt corupte – cu salarii uriașe, pensii speciale și alte stipendii nesimțite, fără indicatori de performanță, sau cu funcții politice oferite că să tacă și să protejeze mafia politică – cui să se plângă cetățeanul că nu se respectă legea concurenței și piața liberă? Iar dacă autoritatea publică e ca și inexistentă în acest domeniu, ce alternativă rămâne, pentru protecția avuției publice, altfel decât parul, așa cum o fac americanii? Au prezentat autoritățile vreo altă alternativă? Nu așa au gândit și americanii care au ieșit în stradă? Nu s-au săturat și ei, de promisiuni mincinoase și de prețurile exorbitante, practicate de cartelurile de monopol? Nu vedeți ce se întâmplă? Cetățenii români sunt furați ca în codrii lui Robin Hood, de mafia corporatista, sprijinită de autoritățile publice, iar cei ce sunt plătiți (culmea, tot de noi), ca să apere și administreze resursele energetice (gazul, petrolul, energia electrică, lemnul), fraternizeaza cu cei ce fură. Ce încredere mai poate avea, cetățeanul, că va fi aplicată legea, dacă cei ce trebuie s-o aplice sunt complicii celor ce jefuiesc? Cine s-o mai aplice? Iulian Iancu și ANRE? Adică complicii hoților fură populația și au creat monopol pe piața energiei, profitând de prostia și lăcomia funcționarilor din ANRE și ministere? Credeți că americanii s-au revoltat de proști? Ia reflectați, puțin! Oare n-au și ei ANRE-ul și Iancu lor, care au favorizat multinaționalele, în detrimentul cetățeanului american, de s-au supărat așa? Nu cumva s-au săturat și ei de mafia corporatista, protejată de autoritățile publice, care le dă cu porția aer, căldura și mâncare, atât cât să supraviețuiască, în timp ce ei consuma toate resursele mondiale, în goana după profit? Nu cumva și la ei, ca și la noi, autoritățile, în loc să apere interesele cetățeanului, temperând lacomia corporatista și goana imorală după profit, apără interesele mafie corporatiste, în detrimentul siguranței cetățeanului?

Asta e realitatea ce se vede! O societate eșuată din cauza complicității statului cu mafia corporatista căreia i se permite să creeze și să exploateze monopoluri uriașe, sfidând legile concurenței libere, ce au creat democrația și bunăstarea. Monopolul corporatist asupra resurselor energetice și ținerea populației captiva, cu ajutorul autorității publice (Parlament, Guvern etc.), oferindu-i-se doar iluzia concurenței, e o realitate care nu mai poate fi ascunsă de nimeni, pentru că manipularea prin demagogie sau naționalism, nu e nici hrana și nici căldură. Or, când cetățeanului i-ai luat mijlocul de subzistență și l-ai făcut șomer pentru a-ți salva profitul și nu-ți pasă că n-are ce mânca sau cu ce se încălzi, pentru că lăcomia corporatista nu include și normalitatea concurenței, iar statul a devenit impotent în fața supermonopolurilor energetice, nu e logic ca docilismul să dispară și să apară parul? Îl poți manipula cât îi oferi o slujbă și un venit cu care să achiziționeze pâinea și energia necesară supraviețuirii. Dar cum să-l mai ții în frâu când l-ai făcut șomer și îi crești prețul la pâine, gaz, energie electrică, făcându-l dependent, fără alternativă, de mafia monopolistă, cum fac politicienii români? Poți fi așa de tâmpit încât să te miri că cetățeanul pune mâna pe par și iese în stradă? Păi, i-ai oferit altă alternativă?

Mă uitam, siderat, cât de relaxați erau premierul și invitații săi, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Orban. Nu că s-a fumat, s-a băut, m-a deranjat. Ci relaxarea ce-o afișau, în condițiile în care vine „Apocalipsa”. Că tot ce se întâmplă acum în SUA, asta prevestește! Dacă cea mai bogată țară din lume, cu cea mai solidă democrație și cel mai performant sistem de ordine publică, a fost incapabilă să reacționeze eficient, fiind copleșită de revolta populară, înseamnă că e foarte grav. Ce se întâmplă în SUA nu e o simplă revoltă împotriva comportamentului autorității cu cetățeanul. E mai mult și mai grav. E o revoltă împotriva corporatismului și a cartelurilor de monopol, care au pus stăpânire pe resursele mondiale și se comportă cu un cinism înfiorător când e vorba de a permite accesul cetățeanului la resurse. Or, să fii relaxat, când ar trebui să simți fiori reci pe șira spinării, uitându-te la haosul creat în cel mai puternic stat al lumii, de o populație dezlănțuită împotriva lăcomiei corporatiste, înseamnă ori că ești inconștient, ori că nu-ți pasă de ce va urma, când și tu patronezi un astfel de monopol.

Am urmărit hoardele de români disperați, care au asaltat frontierele în ultimile luni și m-a apucat groaza, imaginându-mi că acești oameni au resurse limitate de supraviețuire. Iar ce au agonisit, vorba vine, abia le ajunge pentru plata utilităților furnizate de corporațiile monopoliste din domeniul energiei. Realizați ce șoc au avut când au constatat că prețul la gaze și energie electrică e mai mare decât în Germania, Ungaria, Italia, Spania sau Austria? Și când li se vor termina resursele financiare și vor ajunge la fundul sacului, fără alternativă, exact ca americanii, cum le vei explica, tu, guvern, anomalia? Cum vei justifica prețurile uriașe și monopolul practicat, într-o țară care produce suficient gaz și energie electrică pentru a asigura consumul intern? În loc să vă dea frisoane cinismul corporatist, ce a creat monopol pe piața românească a energiei, cu ajutorul ANRE si a comisiei lui Iancu, voi sunteți relaxați? Mizând, pe ce? Pe Jandarmeria pesedistă? Pe televiziunile lui Voiculescu, Ghiță, Burci sau TVR? Pe 41,1% coplată la salarii, care nu acoperă nici 30% din factura la gaz și energie electrică? Chiar nu anticipați ce va urma?

Pavel ROMAN 

Pandemia de coronavirus, starea de urgenţă care i-a urmat şi toate restricţiile la care am fost cu toţii supuşi au generat foarte multe schimbări în obișnuinţele noastre economice, sociale şi psihologice. Este clar că ne aflăm în mijlocul unei crize economice care a urmat celei sanitare şi, mai mult decât oricând, în aceste vremuri, ar trebui să vorbim despre solidaritate, despre corectitudine, despre măsuri coerente şi despre predictibilitate, atât cât a mai rămas din ea, într-un moment în care vieţile noastre s-au schimbat radical într-o seară rece de martie.

Ceea ce este cu adevărat îngrijorător este că, de cele mai multe ori, nu efectele crizei în sine sunt dăunătoare şi produc cele mai multe suferinţe, îngrijorătoare sunt acțiunile celor care încearcă prin diferite metode să profite de aceste situaţii, dar când profitorii unei situaţii de criză sunt tocmai cei care ar trebui să asigure cetăţenilor siguranţa zilei de mâine şi de la care orice om de bună-credinţă, plătitor de taxe şi impozite aşteaptă rezolvarea unor probleme, nu ar trebui să mai existe circumstanţe atenuate pentru asemenea comportament.

Dacă în cazul spitalelor incompetenţa managerilor a fost subiect de breaking news pe parcursul mai multor săptămâni, iar în urma presiunii mass-mediei s-au schimbat mai multe echipe de conducere, în cazul altor instituții publice, autoritățile au rămas tăcute, păstrând în funcții oamenii numiţi pe criterii politice a căror singură menire a fost realizarea unui profit de pe urma degringoladei din aceste instituţii, pe fondul lipsei de transparenţă şi a unor controale obiective.

Este şi cazul conducerii Filarmonicii din Arad care, în loc să aibă ca scop asigurarea unor măsuri de protejare pentru angajaţii instituţiei, a adoptat o serie de măsuri care au prejudiciat într-un mod mişelesc veniturile acestora.

Încă de la începutul pandemiei deciziile luate în Consiliul de Administrație erau foarte diferite de cele ale altor instituții similare din țară. Spre exemplu, în data de 01.04.2020, conform procesului-verbal nr. 364/01.04.2020, s-a decis trimiterea personalului artistic în șomaj tehnic, urmând să primeasca 75% din salariul de încadrare, conform prevederilor legale.

După două săptămâni a fost din nou convocată o ședință a Consiliului de Administrație pentru a prelungi cu încă o lună suspendarea contractelor de muncă în aceleași condiții.

La începutul lunii următoare salariații au avut surpriza să descopere că sumele încasate au fost mult diminuate, fiind remunerați cu doar 75% din salariul mediu brut pe economie.

Hotărârea Consiliului Administrativ al Filarmonicii Arad a fost pusă în aplicare de către directorul general – managerul instituției, care, în data de 02.04.2020 și respectiv 15.04.2020 a emis decizii de suspendare a contractului individual de muncă pentru fiecare salariat din cadrul compartimentelor Orchestră Simfonică, Formație Corală şi Coordonare Artistică, fără nicio excepție.

Prin deciziile adoptate de către Consiliul de Administrație al Filarmonicii Arad, conform proceselor verbale nr. 364 din 01.04.2020 și nr. 462 din 15.15.2020, s-a hotărât suspendarea activității compartimentelor, contrar dispoziţiilor legale, dat fiind că  art. 129 al (2) lit. „a” și „d” din Codul Administrativ, prevede următoarele:

 Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii:

 a) atribuţii privind unitatea administrativ-teritorială, organizarea proprie, precum şi organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor publice de interes local şi ale societăţilor şi regiilor autonome de interes local;

d) atribuţii privind gestionarea serviciilor de interes local

Deci, conform art. 129 al (2) lit. „a” si „d” din Codul Administrativ rezultă faptul că doar Consiliul Local al Municipiului Arad, în calitatea sa de ordonator principal de credite, exercită în mod exclusiv competența organizării și funcționării Filarmonicii Arad, aceasta fiind singura structură administrativă în drept să hotărască asupra suspendării parțiale sau totale a activității acestei instituții, inclusiv în situațiile de urgență decretate prin lege.

Până la acest moment, Consiliul Local al Municipiului Arad nu a dispus prin hotărâre suspendarea activității sau reorganizarea secțiilor de specialitate artistică din cadrul Filarmonicii Arad.

 La sfârșitul lunii mai trebuia emisă o nouă decizie care să clarifice situaţia angajaţilor Filarmonicii Arad, motiv pentru care în data de 28.05.2020 a fost convocat Consiliul de Administrație care a hotărât că în perioada 01.06.2020 – 15.06.2020 angajații vor rămâne în continuare în șomaj tehnic.

A doua zi, 29.05.2020, la ora 12.30 a fost convocat, pentru ora 13, un nou „Consiliu de Administrație de urgență” care a schimbat decizia luată cu o zi înainte cu  o nouă decizie, și anume, de acordare a unei perioade de concediu.

Nu știm dacă aceste decizii aparțin managerului instituției sau au fost doar niște ordine venite de la conducerea Primăriei Arad, unde primar nu este nimeni altul decât finul genralului Florian Coldea, fostul șef al SRI România.

După cum se știe, banii pentru salariile angajaților Filarmonicii Arad au fost bugetați de către Consiliul Local, deci este normal ca acești bani să se regăsească în conturile Filarmonicii, însă profitorii crizei şi-au făcut intrarea în scenă, gândindu-se cum să facă nişte artificii financiare și să mai rămână cu niște bani în plus în bugetul local, trimiţând angajații din filarmonică în șomaj tehnic. În aceste condiții, banii pentru salarii au fost luați de la AJOFM Arad, iar  angajații au fost plătiți cu doar 75% din salariul mediu brut la nivel național.

În urma unei solicitări, Ministerul Muncii a răspuns că intenția de reglementare a OUG 30/2020 a fost tocmai asigurarea sustenabilității plății unei părți a veniturilor salariale în cazul angajatorilor care nu au capacitate financiară de a suporta plata salariilor propriilor angajați.

Așadar, acordarea indemnizației se va face numai către angajatorii care au dificultăți reale în asigurarea plății salariilor. În cazul instituțiilor publice această ipoteză nu poate fi susținută întrucât acestea au prevăzute în buget sumele necesare funcționării și asigurării plății cheltuielilor salariale.

Toate acestea ne determină să fim pe deplin de acord cu afirmaţiile lui Cicero, “mai multe legi, mai puţină dreptate”, căci atunci când profitorii unei crize au o portiţă de scăpare nu vor ezita să o folosească, aplicând normele care le sunt favorabile, în detrimentul cetăţeanului.

Ciprian DEMETER