STIRIPESURSE va prezenta în exclusivitate lista persoanelor cu funcţii publice din Arad menţinute sau plasate în respectivele funcţii de către PSD Arad până la momentul declansării mega dosarului de corupţie şi sumele de bani plătite de acestea la partid pentru acest lucru precum şi detalii de culise legate de supărările unora dintre „cotizanţi” care simţeau că plătesc sume prea mari în raport cu funcţia „livrată” de partid. Anchetatorii care au instrumentat mega dosarul de corupţie PSD Arad, caz deja trimis în judecată la instanţa supremă, au ajuns la situaţia de a constata că există o reală loterie împărţirii funcţiilor la PSD Arad şi asta în funcţie de cât de mare era suma cu care cotiza la partid fiecare dintre membri. Citeşte şi: DNA: Un adevărat SISTEM MAFIOT la Arad – Repercusiuni sociale incalculabile – Taxe de protecţie din spectrul politic, motivele pentru arestare După punerea sub filaj permanent, în baza unui mandat emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi, anchetatorii au surprins supărarea unui dintre cei pe care îi viza în dosar, pe faptul că şeful Administraţiei finanţelor Publice a cotizat o sumă mult prea mică în raport cu beneficiul material adus de funcţia în care a fost instalat. Discuţia a fost interceptată ambiental şi a constituit una dintre direcţiile de anechtă ale procurorilor DNA Timişoara în acest caz, care ulterior, la declanşarea dosarului au găsit la percheziţii probe solide ce atestă existenţa acestor  cotizaţii la partid şi inclusiv un caiet paralel în care acestea erau consemnate. Supărarea interceptată „Lucaciu Mircea şi-a manifestat atunci nemulţumirea din cauză că ei au obligaţii financiare mai mari faţă de partid decât alte persoane cu funcţii de conducere, întrebând de ce trebuie ei să suporte această nedreptate: ,…, mă, da ştii de ce-s supărat, că eu mi-s prostul de servici, ştii că asta am vorbit şi cu Horgea, pentru cep… (trivial n.ns.) mea tre să dăm din start atâţia bani în p… (trivial n.ns.) mea şi alţii ăsta…f.tu-l (trivial n.ns.) în gură să-l f… (trivial n.ns.)…am io mai mulţi bani ca alţii …”. Munteanu Bogdan a afirmat atunci că ar fi corect ca această nedreptate să fie înlăturată, astfel încât toţi cei susţinuţi de partid să contribuie: „Păi nu, ideea e să dea şi alţii, dacă… aşa ar fi normal.” Directorul general regional al D.R.D.P. Timişoara, Ispravnic Cristian, a intervenit şi el precizând că el contribuie cu sume de bani pentru partid, fără a fi însă interesat de cuantumul sumelor plătite de alte persoane: „Eu nu m-am uitat niciodată să văd cât dau alţii.”, se arată în dosarul anchetatorilor. Citește și: DNA Timişoara stă cu tunurile pe DRPD – Cercetează concursurile de la Direcţie anterioare anului 2019 când a izbucnit dosarul ‘PSD Arad’ Lucaciu Mircea a replicat că nici pe el nu îl interesează cu cât contribuie alte persoane la partid, însă i se pare nedrept ca Ispravnic Cristian să plătească o sumă atât de mare, comparativ ^ cu persoanele cu funcţii de conducere de la alte instituţii locale: „Da nu vorbim, da nu m-am uitat, da io cu Horgea la o discuţie, o zis bă da nu-i normal zice să tragă de Cristi aşa, chiar aşa Cristi îi prostu ’ de serviciu şi ăsta…” Munteanu Bogdan a menţionat atunci că obligaţiile lunare ale lui Ispravnic Cristian faţă de partid, în calitatea sa de director general regional al D.R.D.P. Timişoara, se ridică la suma de 1.000 de lei: „Păi dumneavoastră …O mie. ”, Lucaciu Mircea intervenind şi el pentru a scoate în evidenţă că în cazul său suma se ridică la 1.200 de lei: „Tu dai o mie eu dau doişpe.” Ispravnic Cristian, care a asistat şi participat la toate acele discuţii a confirmat că aşa este: „Da”, iar în acel moment Lucaciu Mircea a răbufnit, manifestându-şi revolta pentru faptul că ei trebuie să plătească asemenea sume, pe când şeful Administraţiei Finanţelor Publice Arad contribuie la partid în măsură nesemnificativă: „Da, de ce? Ştii? Vine ăla de la Finanţe cu o sticlă de whisky, f.tu-ţi(trivial n.ns.) gura mă-tii să- ţi /…(trivial n.ns.)”. Citeşte şi: RADIOGRAFIA LUPTEI PSD pe ‘ciolanul’ din VEST – Erau vizate inclusiv posturile pentru muncitori necalificați – Viziunea ‘cumpărătorilor’ Funcţii mari ţinute cu bani puţini Munteanu Bogdan s-a arătat şi el mirat de această nedreptate, arătând că veniturile unei asemenea funcţii sunt mai mari decât cele din cadrul D.R.D.P. Timişoara: „Ce? Pe bune? … Şi ăla cred că are dublu salariul tău”, astfel încât obligaţiile pentru partid ar trebui raportate la aceste venituri. în consecinţă, Lucaciu Mircea s-a exprimat trivial la adresa impertinenţei şefului AFP Arad de a nu contribui suficient la partid, raportat la salariul obţinut: „Da. Păi f…tu-ţi(trivial n.ns.) gura ta depiticot, mă, că te arunc în cap.” Munteanu Bogdan şi-a amintit atunci numele şefului AFP Arad despre care a făcut vorbire Lucaciu Mircea: „Drăgănescu, mă, că mi-am adus aminte.”, Ispravnic Cristian întărind ideea că el este cel care nu contribuie suficient la partid: „Piticu ’ îi Drăgănescu”. DNA a făcut lumină – Drăgănescu cotiza „gros” la PSD Arad În dosarul transmis instanţei de judecată anchetatorii notează că „din documentele ridicate de la sediul PSD Arad cu ocazia efectuării percheziţiei a reieşit că, totuşi, sumele remise în perioada 2017 – 2019 către Organizaţia Judeţeană PSD Arad de către Drăgănescu Marius, şeful Administraţiei Finanţelor Publice Arad nu erau derizorii, cifrându-se la tranşe periodice, de regulă lunare, de câte 300, 400, 800 şi 1.000 lei)”. „Din documentele ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul PSD Arad a reieşit existenţa unui adevărat fenomen constând în plata unor cotizaţii de către persoanele care ocupă anumite funcţii în cadrul instituţiilor locale, cotizaţii al căror cuantum este raportat la funcţia deţinută, fenomen care nu se rezumă doar la funcţiile din cadrul DRDP în condiţiile în care cvasitotalitatea acelor funcţii de conducere nu sunt politice, ci ar trebui să fie ocupate ca urmare a calităţilor profesionale, apreciem că acest fenomen este de natură a afecta în mod grav funcţionarea respectivelor instituţii”, mai notează procurorii. Citește și: DNA a găsit la DIICOT interceptări care îl ÎNFUNDĂ pe fostul vicepreședinte PSD Caraș – Transcrierea acestora, motivul prelungirii măsurii preventive Multitudinea persoanelor care deţin asemenea funcţii, se mai arată în dosar, şi care plătesc la partid o cotizaţie raportată la acea funcţie, a determinat ca investigaţiile faţă de acest fenomen infracţional să fie disjunse. Lista DNA pentru un dosar disjuns „Apreciem totuşi că este important a fi menţionate câteva asemenea cazuri, pentru a oferi o înţelegere asupra modului în care s-au politizat instituţiile de la nivel local, D.R.D.P. Timişoara fiind doar una dintre acestea, cu consecinţele pe care tocmai am avut ocazia să le constatăm cu prilejul acestor investigaţii: obedienţă, incompetenţă generalizată, falsificarea concursurilor, corupţie generalizată. Citeşte şi: EXCLUSIV! Colaborare DNA-DIICOT legată de fostul vicepreşedinte PSD Arad – Se cer interceptări şi ambientale din dosarul permiselor de port armă Astfel, pe lângă situaţia şefului Administraţiei Finanţelor Publice Arad, pe care am prezentat-o mai sus, s-au mai evidenţiat şi alte situaţii similare, în care persoane cu funcţii de conducere, îndeosebi conducătorii unor instituţii locale, majoritatea nefiind membri de partid, plătesc asemenea taxe: Ţoldan Dan, director al Oficiului Judeţean de Poştă Arad, Jitaru Laurenţiu, director tehnic al Serviciului de Ambulanţă Judeţean Arad, Vlaşin Petre, şeful Secţiei Drumuri Naţionale Arad, Bociort Vasile, fost director al Clubului Sportiv Municipal Arad, Redeş Adela, manager al Casei Corpului Didactic Arad, Sorin Brădicean comisar şef al Comisariatului Judeţean Arad al Gărzii Naţionale de Mediu, Triponescu Alin, directorul A.P.I.A. Arad, Isac Ecaterina, inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Arad, Aaniţei Nicolae şi Câlb Călin directori ai Registrului Auto Român Arad, Clepe Tatiana, directoare a O.C.P.I. Arad, Agud Viorel, director al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Arad, Gavra Cristian, director al Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Arad, Martin Ioan, directorul Direcţiei Agricole Arad, precum şi alte persoane cu funcţii de conducere”, se arată în actele dosarului de la instanţă. Liste paralele şi agenda de cotizaţii „De altfel, martora Suciu Lucia, casiera P.S.D. Arad, a ţinut o evidenţă strictă a cotizaţiilor care trebuiau plătite, întocmind liste separate, dedicate special persoanelor susţinute de partid în funcţiile publice, denumite „Cotizaţii Directori”, liste distincte de cele conţinând cotizaţiile membrilor de partid. Astfel, s-au ridicat cu ocazia percheziţiei de la sediul P.S.D. Arad listele întocmite sub formă de tabel cu persoanele susţinute de partid în acele funcţii, cu rubrici lunare, în care este menţionat cu asterisc plata aferentă lunii respective. în cuprinsul listelor respective, pe lângă persoanele mai sus menţionate, figurează cu rubrici distincte şi inculpaţii Ispravnic Cristian, Lucaciu Mircea Andrei şi Munteanu Bogdan. Citeşte şi: EXCLUSIV! CASCADORIA şefului din DRPD de a certa martorul ameninţat imediat după eliberare a dus la arestarea la domiciliu a celor din cazul PSD ARAD Fiind audiată în calitate de martor, Suciu Lucia a declarat că decizia de a li se percepe o cotizaţie persoanelor cu funcţii de conducere, susţinute de partid, a aparţinut conducerii Organizaţiei Judeţene a P.S.D. Arad. Aceasta a mai arătat că ştie că respectivele persoane au fost propuse pentru a ocupa acele funcţii de către P.S.D. Arad, care le susţine în funcţiile respective, ea având obligaţia de a-i contacta în mod periodic pe aceştia, îndeosebi pe restanţieri, pentru a le reaminti despre obligaţia de plată a cotizaţiei. Suciu Lucia a mai arătat că avea obligaţia de a-1 informa periodic pe inculpatul Căprar Dorel, preşedintele organizaţiei de partid, despre situaţia plăţilor şi îndeosebi a restanţierilor, arătând că nu cunoaşte în ce constau măsurile luate împotriva acestora. Tot cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul P.S.D. Arad s-a ridicat şi agenda folosită în mod curent de către casiera Suciu Lucia, aceasta conţinând frecvente menţiuni cu privire la atenţionarea restanţierilor: „ să-l sun pe Drăgănescu cotiz (…) să-l sun pe Iancu ptr cotiz (…) să îl sun pe Piticu (Drăgănescu Marius n.ns.) cotiz. (…) să îl sun pe Piticu cotizaţie + plicul de la Florin (…) pentru cotiz (…) să îl sun pe Iancu + Agud îmi trebuie sal = 3.300, 1.700 CET municipiu ”, ceea ce este de natură a evidenţia caracterul de obligaţie a acelor plăţi şi relaţiile de subordonare politică a şefilor unor instituţii importante de la nivel local (Administraţia Finanţelor Publice Direcţia Sanitar Vetrerinară sau Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, în cazurile citate din agendă). Citește și: EXCLUSIV! Una dintre inculpatele din dosarul PSD Arad ar deţine zeci de imobile potrivit datelor din cartea funciară – Ce au descoperit procurorii DNA Timişoara În ceea ce priveşte modalitatea în care inculpatul Căprar Dorel a decis să îşi subordoneze respectivele instituţii publice şi să perceapă plata unor sume de bani de la persoane cu funcţii de conducere din cadrul acestora, prezintă relavanţă conţinutul înscrisului identificat cu ocazia percheziţiei de la sediul P.S.D. Arad, prin care s-a dorit a se da expresie acelei decizii. Astfel, în aceeaşi mapă cu tabelele conţinând menţiunea „Cotizaţii Directori”, la finalul acestora a fost identificat înscrisul intitulat „Hotătăre”, prin care se precizează că „Biroul Permanent Judeţean întrunit în data de 11.01.2018 hotărăşte cuantumurile cotizaţiilor lunare”, stabilind printre alte categorii de persoane, membri de partid, că îi revine această obligaţie şi următoarei categorii: „directori, şefi de instituţii deconcentrate, descentralizate”, care vor trebui să plătească „10% din venitul net obţinut, dar nu mai puţin de 500 lei/lună”. Cu toate că în cuprinsul înscrisului se face trimitere la Biroul Permanent Judeţean al P.S.D. Arad, respectiva hotărâre conţine la rubrica emitent, doar numele şi calitatea preşedintelui Organizaţiei Judeţene a P.S.D. Arad „Preşedinte, Dorel Căprar” (foto). Cu toate că acest document a fost folosit doar pe plan intern în cadrul filialei partidului, pentru a justifica pretinderea sumelor de bani de la persoanele susţinute în funcţii, acesta nu a fost semnat de emitentul său, inculpatul Căprar Dorel şi nu a fost identificat ca fiind înregistrat în evidenţele organizaţiei judeţene de partid”, se mai arată în dosar. Citește și: Controlorii de la Nădlac II sunt sub lupa procurorilor Dosar de răsunet Deputaţii Dorel Căprar, Florin Tripa şi Luminiţa Jivan și senatorul Ioan Chisăliţă, toți de la PSD, precum şi mai mulţi şefi de la DRDP Timişoara au fost trimişi în judecată, în dosarul şpăgilor luate pentru PSD Arad, a transmis, marţi, DNA. Această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă spre judecare, situaţie care nu poate să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie. DNA a anunţat, marţi, printr-un comunicat de presă, trimiterea a judecată a mai multor persoane. HORGEA CRISTIAN, la data faptelor şef al Agenţiei de Control şi Încasare Nădlac II şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a unui partid politic, pentru comiterea următoarelor infracţiuni: – luare de mită în formă continuată (două fapte), – trafic de influenţă în formă continuată, – folosirea influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată MIUŢESCU ELISABETA, la data faptelor controlor trafic în cadrul Agenţiei de Control şi Încasări Nădlac II, pentru comiterea următoarelor infracţiuni: – trafic de influenţă în formă continuată (trei fapte din care una în formă continuată), – complicitate la folosirea influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, – complicitate la luare de mită în formă continuată, De asemenea, sub control judiciar, au fost trimişi în judecată: ISPRAVNIC CRISTIAN ILIE, la data faptelor director general regional al Direcţiei Regionale de Drumuri si Poduri (D.R.D.P.) Timişoara şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a unui partid politic, pentru comiterea următoarelor infracţiuni: – folosirea influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată, – luare de mită în formă continuată, – abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, DIMA CRISTIAN, la data faptelor şef al Agenţiei de Control şi Încasări Jimbolia, perntru comiterea următoarelor infracţiuni: – complicitate la folosirea influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată, – complicitate la luare de mită în formă continuată, LUCACIU MIRCEA ANDREI, la data faptelor şef la Departamentul Venituri din cadrul Direcţiei Regionale de Drumuri si Poduri (D.R.D.P.) Timişoara, pentru comiterea următoarelor infracţiuni: – complicitate la folosirea influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată, – luare de mită, PASCU PATRICIU MIREL, la data faptei şef al Departamentului Juridic din cadrul Direcţiei Regionale de Drumuri si Poduri (D.R.D.P.) Timişoara, pentru comiterea unei infracţiuni de folosire a influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, BĂEŢAN VASILE ALIN, la data faptelor inginer în cadrul Direcţiei Regionale de Drumuri si Poduri (D.R.D.P.) Timişoara, pentru comiterea următoarelor infracţiuni: – complicitate la folosirea influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, – complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, În stare de libertate au fost trimişi în judecată: CĂPRAR DOREL GHEORGHE, deputat în Parlamentul României şi preşedinte al organizaţiei judeţene a unui partid politic, pentru comiterea următoarelor infracţiuni: – folosirea influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată, – complicitate la luare de mită în formă continuată, TRIPA FLORIN DAN, deputat în Parlamentul României şi secretar executiv în cadrul Biroului Permanent al organizaţiei judeţene a unui partid politic, pentru comiterea următoarelor infracţiuni: – folosirea influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite în formă continuată, – complicitate abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, CHISĂLIŢĂ IOAN NARCIS, senator în Parlamentul României şi secretar executiv în cadrul Biroului Permanent al organizaţiei judeţene a unui partid politic, pentru comiterea unei infracţiuni de folosire a influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, JIVAN LUMINIŢA MARIA, deputat în Parlamentul României, pentru comiterea unei infracţiuni de folosire a influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, ZAMISKA IOAN – IAROMIR, la data faptelor controlor trafic în cadrul Agenţiei de Control şi Încasări Nădlac 1, pentru comiterea următoarelor infracţiuni: – complicitate la folosirea influenţei sau autorităţii de către persoana care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, – dare de mită, MUNTEANU BOGDAN ANDREI, la data faptelor şef al Biroului Încasări Venturi din cadrul Direcţiei Regionale de Drumuri si Poduri (D.R.D.P.) Timişoara, pentru comiterea următoarelor infracţiuni: – luare de mită în formă continuată, – trafic de influenţă în formă continuată. ”Având în vedere că, printre altele, în cadrul unor agenţii de control şi încasare situate în punctele de trecere a frontierei de pe raza judeţului Arad ar fi existat obiceiul ca funcţionarii care îşi desfăşoară activitatea să încaseze de la transportatori, pe lângă taxele legale şi sume de bani cu titlu de mită, pentru a nu constata şi aplica anumite sancţiuni acestora, cercetările în prezenta cauză s-au desfăşurat pe două paliere”, arată DNA, în rechizitoriu. Primul palier era “protecţia” oferită de persoanele cu funcţii de conducere controlorilor de trafic, la locul de muncă, în schimbul unor sume de bani (între 100 – 500 euro lunar). Spre exemplu, pentru a oferi „protecţie”, în perioada septembrie 2016 – noiembrie 2019, inculpata Miuţescu Elisabeta ar fi pretins şi primit de la o persoană având funcţia de controlor de trafic (martor în cauză) suma totală de 19.300 de euro. În aceeaşi manieră ar fi procedat şi inculpatul Horgea Cristian, care, în intervalul 28.02.2019 – 13.11.2019, ar fi pretins şi primit de la acelaşi martor sumele de 900 de euro şi 250 de lei. Al doilea palier la care face rferire DNA este ”modalitatea în care se făceau angajările în structurile locale ale Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.), respectiv pe linie de partid şi cu remiterea unor sume de bani”. ”Astfel, în perioada iunie – noiembrie 2019, inculpaţii Ispravnic Cristian Ilie, Horgea Cristian şi Căprar Dorel Gheorghe şi-ar fi folosit influenţa conferită de calităţile lor de persoane cu funcţie de conducere într-un partid politic pentru angajarea a cinci persoane pe funcţiile de controlor trafic în cadrul D.R.D.P. Timişoara, prin fraudarea concursului pentru ocuparea acelor posturi. De menţionat este faptul că posturile respective ar fi urmat să fie ocupate numai după ce s-ar fi analizat, la nivel de conducere a partidului, ofertele candidaţilor, urmând ca decizia finală să îi aparţină inculpatului Căprar Dorel Gheorghe”, a mai transmis DNA: Potrivit procurorilor, existau şi situaţii în care candidaţilor care aveau susţinere politică să nu li se mai pretindă şi remiterea unor sume de bani. ”Distinct de folosirea influenţei politice pentru ocuparea posturilor de controlor trafic, inculpatul Ispravnic Cristian ar fi acceptat ca cele cinci posturi să fie ocupate prin fraudarea concursului în schimbul unor sume de bani ce ar fi fost negociate între 5.000 şi 10.000 de euro de persoană; Horgea Cristian ar fi pretins ca patru din cele cinci posturi să se ocupe în schimbul unor sume cuprinse între 4.000 de euro şi 10.000 de euro, iar Lucaciu Mircea (numit între timp şef al Departamentului Venituri) ar fi acceptat ca unul dintre posturi să fie ocupat în schimbul sumei de 4.000 de euro”, se mai arată în documentul procurorilor. ”În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Căprar Dorel Gheorghe, acesta ar fi pretins şi acceptat ca două dintre posturi să fie ocupate în schimbul sumei de câte 5.000 de euro fiecare, pretinzând ca banii să fie remişi în mod direct la casieria organizaţiei judeţene de partid”, mai arată DNA. Potrivit procurorilor, cercetările au mai stabilit că şefii din cadrul D.R.D.P Timişoara sau în alte instituţii locale sau regionale, susţinute de partid în acele funcţii, ar fi avut obligaţia de a plăti o taxă lunară la casieria organizaţiei judeţene de partid, cuantumul taxei raportându-se la funcţia deţinută. ”Separat de aceste sume lunare, persoanele cu funcţii de conducere susţinute în acele funcţii de partid ar fi avut obligaţia de a plăti şi alte sume de bani, raportat la necesităţile de moment şi solicitările persoanelor cu funcţii de conducere din partid, identificându-se o asemenea situaţie când inculpatul Căprar Dorel Gheorghe ar fi pretins şi primit suma de 4.500 de lei de la inculpaţii Horgea Cristian, Lucaciu Mircea şi inculpatul Munteanu Bogdan (câte 1.500 lei fiecare) pentru plata cheltuielilor ocazionate de primirea unei delegaţii din Japonia. Într-un context asemănător, inculpaţii Jivan Luminiţa Maria, Căprar Dorel Gheorghe, Tripa Florin, Chisăliţă Ioan Narcis, Horgea Cristian şi Ispravnic Cristian Ilie, în calitate de persoane cu funcţii de conducere în cadrul unui partid politic, şi-ar fi folosit influenţa şi autoritatea pentru numirea, cu încălcarea legii, a unor persoane în posturi de conducere şi execuţie din cadrul Direcţiei Regionale de Drumuri si Poduri (D.R.D.P.) Timişoara”, mai arată DNA. În cauză s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului, asupra unor bunuri mobile şi imobile ce aparţin inculpatei Miuţescu Elisabeta. Referitor la prejudiciul cauzat prin angajarea în mod nelegal a inculpatului Băeţan Vasile Alin pe funcţia de inginer în cadrul D.R.D.P. Timişoara, până la data emiterii rechizitoriului, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În aceeaşi manieră au procedat şi organizaţiile judeţene Arad şi Caraş – Severin ale unui partid politic, cărora li s-a solicitat să precizeze dacă se constituie parte civilă, având în vedere că imaginea şi credibilitatea acestora ar fi putut fi lezată prin activitatea infracţională descrisă mai sus. Dosarul a fost trimis spre judecare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu propunere de a se menţine măsurile preventive şi asigurătorii dispuse în cauză. ”În cauză, procurorii au beneficiat de sprijinul ofiţerilor de poliţie din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie. Faţă de suspecţii Ţinte Raul şi Lazarov Nicoleta a fost dispusă soluţia clasării iar în cazul inculpatei Stoenescu Anca-Patricia s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor”, a mai transmis DNA. Sursa. știripesurse.ro

Când am ajuns la Santiago, după aproape patru ore de la decolarea din Montevideo, un vânt puternic, dar cald, sufla dinspre imensitatea Pacificului. Aerul era lăptos, din pricina temperaturii ridicate, a umidității din atmosferă, dar și a prafului pe care vântul îl purta cu furie. În incinta aeroportului „Merino Benitez”, pe benzile care ne aduceau bagajele și pe aparatura de verificare a conținutului acestora, stratul de praf era suficient de consistent pentru a scrie pe el, cu degetul, așa cum vedem la noi, pe mașinile murdare: „spală-mă!”. Altfel, aeroportul este unul modern, cum noi nu o să avem curând. Să fi reținut amănuntul cu stratul de praf pentru că țineam să tușez, o dată în plus, imaginea mizeră despre Chile, pe care o aduceam cu mine, de acasă? Se poate. Chile?, îmi ziceam, o țară, acolo, din lumea a treia, ieșită nu demult din dictatura militară a lui Pinochet. O „limbă” de pământ auster, ce se întinde între Pacific și Anzii Cordilieri, până la Țara de Foc, în sudul continentului. Dar, vai, cât greșeam! Și la ce prejudecăți te poate duce necunoașterea, lipsa de informare. Fiindcă, să fim onești: ce informații avem noi despre Chile? Dacă n-ar fi fost Allende, Pinochet, apoi „cazul Pinochet”, Chile ar fi rămas pentru mulți o țară peste care dai doar în Atlas, în cărțile de geografie, ori care îți vine în minte prin Campionatul Mondial din 1962, prin fotbaliștii săi, cum sunt Zamorano și Salas, ori prin tenismanul Rios. Santiago de Chile, de cum am intrat în el, a fost primul „pumn” care avea să ne trezească din blazarea generată de niște prejudecăți. Clădiri vechi, construite într-o geometrie ce vădea o bună știință a proporțiilor și o alegere, o împletire de bun gust a stilurilor, alternau cu clădiri moderne, sedii de bănci, de societăți comerciale și trusturi, de care ar fi invidioși până și americanii. Străzile, foarte curate. Aveam să vedem apoi, seara și în ziua următoare, cum sunt spălate cu șampon, încât praful care ne întâmpinase la aeroport părea să nu se fi abătut niciodată până în oraș. O lume bună, îmbrăcată decent și, totuși, elegant, umple străzile până târziu în noapte. Vitrinele magazinelor întregesc o imagine surprinzătoare, în absolută incompatibilitate cu așteptările mele de ignorant. Ajungem la hotel. Un hotel nou, de cinci stele, inaugurat de doar câteva zile. Se numește „Neruda”, după numele marelui poet chilian, Pablo Neruda, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, în 1971. Camera în care intru, alături de Gigi Albu, directorul general de la Astra-Vagoane, ne copleșește prin gustul cu care este aranjată, mobilată, prin terasa pe care putem ieși, dacă inima ne-o cere, prin utilitățile cu care este dotată și, mai ales prin imensitatea sa – să tot fi avut vreo 80 de metri pătrați! Nu era loc nici măcar de o intenție de comparație cu ceea ce lăsasem în urmă, de curând, la Montevideo, la amărâtul „Embajador”. Apoi, politețea personalului și a conducerii hotelului, care avea să ofere, a doua zi, un cocteil în cinstea noastră, a misiunii economice arădene. Pentru cei care ar putea considera exagerat entuziasmul din rândurile de mai sus, țin să precizez că nu mă impresionez prea ușor și că viața, soarta și norocul, ori toate laolaltă, m-au purtat prin destule părți ale lumii, ca să nu mă minunez pentru orice, precum blândul dobitoc în fața porții noi. După ce ne cazăm, ieșim în „recunoaștere”. Cum am mai zăbovit puțin în fața oglinzii, pornesc să îl caut pe Gigi Albu. Îl găsesc la bar, pe unul dintre acele scaune înalte, atât de specifice. Mă așez lângă el. Avea în față un pahar cu whisky. Mi-ar fi prins bine și mie, așa că privesc atent rafturile.. Și ce văd? Havana Club, romul cubanez pe care îl mai găseam noi, prin „Alimentare” (cu pile, de cele mai multe ori!), alături de vodca poloneză, înainte de 1989. Îi cer fetei de la bar favorul de a mă servi cu romul meu preferat din deceniul al nouălea, pe care îl uitasem. Nostalgia s-a trezit și în Gigi. Îmi cere să-l las să guste. Radiază de plăcere. Lăsă paharul cu whisky deoparte și cere și el rom. Cât am stat acolo, două zile, romul cubanez avea să ne fie licoarea preferată. Între două epoci Chile are o suprafață de circa trei ori mai mare decât a României, în ciuda faptului că pe hartă pare o biată fâșie, îngustă, de pământ. Suprafața țării adună 756.945 de kilometri pătrați, inclusiv teritoriul arctic. Populația, la 30 iunie 1997, era de 14. 622. 354 de locuitori și în proporție de 85 la sută trăiește în orașe. Despre Diego de Almagro (1535-1538) și Pedro de Valdiva, cuceritorii unei bune părți din actualul teritoriu al statului mai vorbesc doar cărțile de istorie și ghizii care îi însoțesc pe turiști. Restul este uitare și, după sute de ani de la cruda colonizare, chiar nepăsare. Cine se mai împiedică azi de „amănunte”?! Și cine mai are vreme, într-o societate care își adună grijile și interesul, în mod firesc, doar pentru ziua de mâine, să-și mai amintească de incași, al căror imperiu cuprindea, cândva și partea de nord a statului Chile, ori chiar de indienii mapuches sau arancanos, triburi războinice ai căror urmași trăiesc acum în rezervații? Istoria este, astăzi, mai mult apanajul curioșilor și mai ales al celor care vor să cunoască și să înțeleagă, cum suntem noi, cei veniți de la celălalt capăt al lumii, din îndepărtatul Arad. În „Jurnal sud-american” (XI), publicat în „Observator arădean”, în decembrie 1998, acord spațiu mai generos istoriei statului Chile. Aici, nu cred că este cazul. Cum spuneam, istoria este, din păcate, pentru cei mai mulți dintre contemporani, doar trecut. Așa și pentru chilienii care astăzi sunt dominați de sentimentul tonic că au ajuns să însemne ceva în America de Sud, ba chiar și pentru Asia. Șomajul a scăzut de la un an la altul – doar 6%, în 1997, iar rata inflației este de doar 4,9%, cu două procente mai mică decât în 1996. Ritmul creșterii economice din ultimii ani este unul susținut, cu creșteri permanente la mai mulți indicatori, lăsându-ne să înțelegem că avem de-a face cu o bază economică și financiară solide. Și așa este. Politicile adoptate în acest sens sunt serioase și îi feresc pe investitorii străini, care în ultimii trei ani au adus în Chile peste opt miliarde de dolari, de emoțiile unor riscuri majore. Totuși, criza asiatică și cea din Rusia, care bântuiau la vremea aceea, era de așteptat să afecteze puțin și economia chiliană, după cum afirma Carlos Massad, președintele Băncii Centrale. Viața ca atitudine E sâmbătă, 14 noiembrie. Încă n-am văzut decât o mică parte din Santiago, după o plimbare per pedes, din ajun. Abia astăzi vom face un tur al capitalei, după care vom porni spre Valparaiso și Vina del Mar. Nerăbdarea de a cunoaște, stimulată de surprizele din ziua anterioară, o consider ca pe un semn tonifiant, în măsură să facă uitată noaptea „scurtă” care a trecut (ne-am întins cam mult la povești!). Urcăm în autocar și, cu toate că avem un ghid plătit, Constantin Teodorescu, consilierul economic al Ambasadei României din Chile, îi ia locul, trimițându-l pe „banca de rezerve”. O luăm direct spre San Cristobal, o înălțime de 850 de metri, un adevărat simbol al orașului. Mașini, dar mai ales oameni care aleargă, cultivându-și condiția fizică, asaltează vârful, pe toată lungimea serpentinelor. Chiar în culmea dealului, vizibilă din toate părțile orașului, se află statuia impozantă a Fecioarei. Monumentul a fost inaugurat în 1908 și are o înălțime de 36 de metri. Lucrarea a fost executată pe fragmente, la sol, după care segmentele au fost transportate spre vârf, într-o procesiune, pe spinările măgarilor. N-aș spune că m-a copleșit precum Cristosul de pe Corcovado, dar, prin volum, ritm și finețea liniilor, Preacurata și Nevinovata aduce în suflet emoții de care rar avem parte în lumea noastră grăbită, nu se știe încotro. În jurul monumentului și al treptelor ce duc spre el, buticuri care îți oferă vederi, lucrări de artizanat, gravuri etc., adică tot ce ar putea „eterniza” prezența ta într-un loc mirific, binecuvântat. Am ales să cumpăr o gravură, reprezentând harta statului Chile, realizată pe o placă din cupru, care astăzi stă expusă pe unul dintre pereți, la mine acasă. Coborâm spre oraș. Aflu că oamenilor le-au fost necesari 80 de ani ca să împădurească acest loc sterp, numit San Cristobal. În majoritate, arborii au fost aduși din toate părțile lumii cu o climă asemănătoare. Doar palmierul și arancaria, un conifer, sunt indigeni în această oază de verdeață de care localnicii sunt foarte mândri. Între arbori, peluze îngrijite, parcă tunse chiar atunci, anume ca să ne încânte. Sigur că nu era așa. Ajunși în oraș, aceleași peluze, aceeași mărturie a cultului pentru viața din firul de iarbă, pentru mama noastră, natura. Aproape că n-am văzut casă, vilă, cum vreți să-i spuneți, la care cineva să nu tundă gazonul, să nu-l ude ori să nu planteze flori. Parcă era o mobilizare la „muncă patriotică”, așa cum era la noi, pe vremuri, prin oraș. Nu știu dacă sunt, toate, doar îndeletniciri de sâmbătă dimineața ori dacă ele se întind de-a lungul întregii săptămâni. Nici nu are importanță acest amănunt. Cum nu contează nici când și nici cum se curăță străzile (asta e treaba gospodarilor orașului și a cetățenilor). Destul că strălucesc de curățenie, ca și casele, ca blocurile ce sfidează înălțimile ori ca oamenii pe care-i vezi pe stradă. Da, nu lumea aceasta era în mintea mea, când am plecat de acasă. În clipele acelea aș fi vrut să am puteri magice, să-i aduc acolo pe toți românii mei sau măcar pe primarii noștri cei adormiți în fotoliile moi. Ar fi fost bine să vadă tot românul că bucuriile și pretențiile față de viață se nasc din felul în care respectăm viața. Și pe noi înșine! Dar ajunge, vorba ăluia, fiindcă și mâine e o zi, iar Chile este o experiență ce merită a fi împărtășită pe îndelete. Tristan MIHUȚA

(Din cartea mea „Adevărul gol-goluț”) Lipsa de entuziasm cu care am petrecut primele ore în Montevideo avea să se transforme, a doua zi, în indignare. Dar, de data aceasta, nu din cauza orașului, ci din pricina proastei organizări a întâlnirii mult-așteptate cu oameni de afaceri uruguayeni. Până la Balsa de Comercio (Camera de Comerț), suntem purtați pe străzi, în marș forțat, ca niște întârziați care se grăbesc să nu piardă trenul. Dacă am fi știut că avem atâta de mers, pe o temperatură deja ridicată, am fi plătit un taxi ori un microbuz, cum procedaserăm și până atunci. Așa, am ajuns la întâlnire lac de sudoare. Acolo, mai bine de o oră, nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem un pahar cu apă chioară ori o cafea reconfortantă. Abia într-un târziu, când cineva a întrebat unde se poate bea apă, „gazdele” au adus câteva sticle cu apă minerală și cafele. Cât despre întâlnirea propriu-zisă, ce să mai zic!? Spre deosebire de Brazilia și Argentina, unde oamenii ambasadelor erau prezenți in corpore, la întâlnirea de afaceri din Montevideo era prezent doar consilierul economic, Emilian Moscu Popescu, care se dovedea dezorientat, depășit de situație. Și cum oamenii de afaceri întâlniți aici (mai puțin cei interesați de vagoane) cunoșteau doar limba lor, spaniola, am fost în situația celui din anecdotă, care stăpânea o mulțime de limbi străine, dar nu-i folosise la nimic, pentru că a dat peste doi miliției tâmpi. Se „înțelegeau”, ai noștri cu ai lor, într-o „babilonească” născută hic et nunc și îmbogățită pe parcurs cu gesturi ale mâinilor și expresii ale feței care sugerau mai curând disperarea, decât să comunice ceva. Stăteam lângă directorul adjunct de la Aris (Strungul), Nistor, și îmi era milă de el. Arăta poze cu strunguri, cu mașini cu comandă numerică, punea degetul pe ele, spunea în românește ce sunt, rotea mâinile sugerând o funcție a mașinii, apropia degetele strânse ale celor două mâini, sugerând o îmbinare, o pătrundere, recurgea la interjecții și uruguayenii răspundeau cu interjecții, uitându-se la mașinile din pliante ca mâța în calendar. M-a pufnit râsul la un moment dat și am plecat de acolo – parcă eram într-o comedie mută, de la începuturile cinematografiei. E drept, Moscu Popescu mai trecea, din când în când, pe la unii, pe la alții, dar era singur și neputincios, iar lui Lucian Palcău, care o rupea binișor (și) în spaniolă, i-au programat, la aceeași oră, o întâlnire cu reprezentanți ai Camerei de Comerț din Montevideo. În ce mă privește, am ratat, aici, posibilitatea de a aprofunda unele informații despre Uruguay. Nu ni s-a oferit niciun documentar. Mai mult, același consilier, Moscu Popescu, n-a fost capabil să-mi spună măcar două-trei lucruri despre care aveam nelămuriri. „Sunt aici doar de patru luni!”, repeta el ca o placă defectă. Mărturisesc că rar și greu mă scoate cineva din sărite și că îmi stătea pe limbă să-i spun că lucrurile generale, care mă interesau, trebuia să le știe încă dinainte de a sosi la Montevideo, respectiv chiar din ziua în care a aflat că va fi trimis aici, în misiune, că nu este admisibil să fii atât de ignorant după patru luni de stat acolo. Dar așa suntem noi, ardelenii, ne e rușine de rușinea altora, ne este greu să „supărăm” pe cineva, chiar și pe un ignorat cum era acel trimis al României, ca să o reprezinte. Una peste alta, întâlnirea a fost, dacă nu în totalitate ratată, în bună parte compromisă. Și de către cine? De către o Ambasadă care nici măcar nu ne-a deschis ușa, nu ne-a primit la ea, adică „la noi, acasă”, și de către niște „reprezentanți” ai noștri, acolo, care nu au dovedit că ar fi interesați să ridice punți între România și Uruguay. Și cum ziaristul nu se poate prezenta în fața cititorului cu scuza că nu s-a putut documenta din cauza incompetenței unuia sau altuia, am luat totul pe cont propriu. Ieri, „Elveția”, azi o șansă pentru fiecare Actualul teritoriu al Uruguayului a fost descoperit de europeni prin spaniolul Juan Diaz de Solis, care, în 1516, a intrat în estuarul fluviului Rio del Plata. Dar rezistența amerindienilor charrnas, chanas, yaros și absența metalelor prețioase fac ca acest teritoriu să nu reprezinte un mare interes pentru Spania. Așa se explică de ce Montevideo este mai tânăr decât celelalte capitale sud-americane – a fost întemeiat abia în 1726. Teritoriul Uruguayului avea să intre, în 1776, sub denumirea de „Banda Oriental”, în componența Viceregatului Rio de la Plata. După izbucnirea războiului de eliberare de sub dominația spaniolă (1811) și în urma succeselor înregistrate de generalul Jose Gervasio Artigas, Uruguay devine obiect de dispută între Brazilia și Argentina. Vine însă și ziua independenței, la 25 august 1825. Până astăzi, Ziua Națională a Uruguayului a rămas 25 august. Țară cu un relief omogen și relativ monoton, Uruguayul nu are înălțimi de peste 500 de metri. Relieful său face tranziția între platourile braziliene și pampasul argentinian. Vegetația arborescentă însoțește mai ales cursurile râurilor. În rest, domină pășunile. Nu întâmplător, Uruguayul deține 10 milioane de vite, ceea ce înseamnă circa trei vite la un locuitor, și 30 de milioane de oi, adică 10 oi de locuitor. Și tot neîntâmplător, principalele produse oferite la export sunt carnea și lâna. Agricultura modernă, o adevărată politică de stat, nu antrenează însă mai mult de a zecea parte din populația țării. În schimb, agricultura asigură 12-13 la sută din Produsul Intern Brut. Pe lângă o industrie alimentară dezvoltată, aici se produc autovehicule de toate tipurile – motociclete, camioane, tractoare, autoturisme -, se rafinează țițeiul, se produc îngrășăminte chimice, ciment etc. Oricum, se produce mult, pentru cele numai trei milioane de locuitori, care doar dacă sunt leneși ori neajutorați mintal nu-și pot face un rost. Un colț de Paradis Neavând orașe mari – niciunul, cu excepția capitalei, nu adună 100.000 de suflete, Uruguayul atrage mai mult prin Montevideo și prin plajele sale ce se întind de-a lungul coastei de est. Am avut șansa, contra sumei de 20 de dolari, de căciulă, să vedem salba de stațiuni de pe coastă, stațiuni situate, în parte, în gura estuarului deschis de fluviul Rio de la Plata ( ce se întinde pe vreo 130 de kilometri), și, în parte, la Atlantic. După acest raid, am înțeles de ce turismul asigură o treime din intrările de valută în Uruguay. La capătul traseului nostru, la 200 și ceva de kilometri de Montevideo, ni s-a înfățișat Paradisul: Punta del Este. Mii de vile se ascund printre arbori și flori, una mai frumoasă ca alta, niciodată două la fel. Proprietarii lor sunt oameni foarte avuți din Brazilia, Argentina, Chile, de pe întregul continent, dar și din SUA, Europa sau Asia. În cea mai mare parte a anului, vilele sunt nelocuite de către proprietari. Rămâne doar câte un angajat care le poartă de grijă. Dar Punta del Este are și numeroase hoteluri, care arată de parcă atunci stau să fie inaugurate, să intre în circuitul turistic. N-am putut intra în apa Atlanticului fiindcă era ca gheața și sufla cu îndărătnicie un vânt tare rece. Ne-am fotografiat însă acolo, în chiar punctul cel mai estic al Uruguayului, ne-am plimbat pe străzi, am trecut prin fața magazinelor ce afișau prețuri prohibitive pentru noi, cei veniți tocmai din România (erau prețuri de stațiune de lux), iar în final am intrat într-un cazinou uriaș, nou, arătos de parcă ar fi un palat al culturii și nu un așezământ pentru pierderea timpului și, mai ales, pentru tocarea banilor. Am văzut acolo, martori îmi sunt arădenii din delegație, oameni plângând pentru că și-au dat și ultimii bani pe iluzia unui câștig fabulos. Sigur, să cunoști o țară, în ceva mai puțin de 48 de ore, este imposibil. O fi bine acolo, or fi fiind locuri frumoase și tentații suficiente, dar am plecat din Uruguay cu ceea ce am sugerat din primele rânduri – inima n-a tresăltat de prea multe ori. Și n-a fost doar o impresie personală. Tristan MIHUȚA