MAI ZĂBOVEȘTE, OMULE!

Flacara Rosie
-
0
MAI ZĂBOVEȘTE, OMULE!
De parcă timpul nu ar trece destul de repede, îl mai gonim și noi. De când știm cine suntem, adicătelea de când dobândim conștiința de sine, am da zile de la noi, ca să parafrazeze un cântec. Copilul abia așteaptă să vină prietenii, să primească o tabletă, să vină ziua lui, să fie odată vacanță; apoi, crescând, ar vrea ca mâine să termine cu școala, să devină major, fetele – domnișoare curtate, abia așteaptă o seară de discotecă, prima întâlnire cu fiorul succesiunilor sale, numără zilele care parcă au încremenit și nu țin cont de dorință, de nerăbdarea omului; apoi, abia aștepți să te vezi la casa ta, cu nevastă și copii, abia aștepți primul loc de muncă, după care numeri zilele dintre până la următorul salariu, până la următorul meci, eveniment; arzi de nerăbdare să vezi copiii la casa lor, să vină odată nepoții, să ieși la pensie; nici acum nu lași timpul în pace, lună de lună numeri zilele rămase până când vei încasa pensia, până când … Dar vine o zi când ai vrea ca timpul să încremenească sau măcar să se dilate. Ai mai cere timp, răgaz pe acest pământ, dar timpul s-a nărăvit, l-ai învățat tu să gonească și nu-l mai poate îmblânzi nimeni – e o fiară înfometată, o sălbăticiune care înghite pe nemestecate tot ce-i iese în cale și nu-ți face cadou nicio clipă de la sine. De aceea vă tot zic, carpe diem, trăiește intens clipa, fiecare clipă, nu o risipi și pune-te bine cu timpul, nu-l goni nesăbuit!
O zi faină tuturor!
Tristan MIHUȚA

Am scapat de „securiști” și ne-am procopsit cu „sinecuriști”! 

Flacara Rosie
-
0
Am scapat de „securiști” și ne-am procopsit cu „sinecuriști”! 
58.191 de lei/lună e pensia cea mai mare din Romania. Cât salariul anual al unui funcționar public, superior, cu peste 30 de ani vechime!
Nu e doar „pensie astronomică”! E dovada că trăim într-un stat totalitar, guvernat pe principii de gașcă, în care preocuparea exclusivă e să fie jefuit cetățeanul, de toate impozitele și taxele pe care le plătește. OK! Nu sunt împotriva salarizării corespunzătoare a unor funcții și demnități ce presupun competență, integritate, sacrificii, riscuri sau probitate morală. E logic să fie așa. Dar trebuie să existe un echilibru, între venit și performanță economică, între venitul mediu și venitul maxim. Între munca prestată si importanta socială ori eficienta muncii prestate. Nu șmecherie, orientare, specularea conjuncturii și influență. Nicăieri în lumea civilizată (SUA, Japonia, Canada, UE), nu există o astfel de discrepanță între veniturile salariaților din aceeași categorie, având funcții similare, cum există în România între funcționarii acelorași instituții. De asemenea, nicăieri în lumea civilizată, nu există o astfel de discrepanță, între veniturile din sectorul bugetar si cele din sectorul privat, vizând aceleași categorii de angajați, cu aceeași pregătire profesională. E de noaptea minții ce se întâmplă in România. E culmea imoralității si, prin analogie, (potrivit teoriei dreptului) a legalității, pentru ca nu poate fi legal ceea ce e absolut imoral. Aceste absurdități nu fac altceva decât să confirme că statul se află sub controlul crimei organizate, aflată în umbra partidelor politice și că e santajat de grupuri imorale de interese. Pentru că nu vorbim doar de simplă imoralitate, fara efecte, adică fără prejudicii sociale, ci de cheltuieli imorale, care au adus statul roman în postura de a fi în incapacitate de plată. Pentru că, atât timp cât nu colectezi din impozite și taxe, cât cheltui pentru asigurarea plății sinecurilor de acest gen, ești, de fapt în incapacitate de plată, adică in faliment, dacă ținem cont de deficitul bugetar înregistrat în ultimii cinsprezece ani. În nici un an, în ultimii cinsprezece ani, balanța de plăti nu a fost excedentara (pozitiva), caz în care nu mai putem vorbi de șansă de redresare. Mereu se cheltuie mai mult decât se produce (colectează), iar una din componentele principale ale deficitului bugetar (cheltuială) este cheltuiala cu salariile bugetare astronomice din agenții și autoritati și pensiile speciale (sinecurile). Or, aflați în pericol iminent de a intra în incapacitate de plată si a pierde fondurile europene, ce soluție (de compromis) au găsit Ciolacu, Ciucă, PSD și PNL, pentru echilibrarea balantei de plăți, dar să nu-și piardă nici susținerea electorală? Una profund imorală, atipică oricărui model economic, cu care vor să salveze România de la faliment. Creșterea bazei de impozitare! O măsură care, luată pompieristic, fără un studiu de impact asupra posibilităților economice a societăților comerciale, s-ar putea să aibă efect contrar celui scontat. Adică să aducă mai puțini bani decât s-a preconizat, prin închiderea unor societăți, adică prin stagnarea economiei si prin plecarea altor entități economice, adică prin micșorarea bazei de impozitare. Dacă nu se masluiesc statisticile (cum s-a practicat în ultimii ani), la sfârșitul lui 2023, balanța de plăti ne va arăta exact ce-au făcut Ciolacu&Co. și dacă stilul pompieristic a fost o soluție viabilă. Pe de altă parte, cum nu există un control, dezechilibrul dintre venituri și cheltuieli, nu se poate remedia doar prin creșterea veniturilor, fără o optimizare a cheltuielilor, care, se pare, cresc constant. Din contra, când ai o bază limitată, al cărei creștere presupune risc de scădere (falimentul unor societăți sau plecarea din țară a unor corporații, nemultumite de politica de impozitare), ar trebui să compensezi pierderea veniturilor prin reducerea cheltuielilor, nu prin incurajarea acestora (cum se întâmplă, în fapt). Nu poți echilibra balanta comercială menținând un aparat ultrabirocratic și o uriașă organigramă de sinecuri, ce crește mereu, care te bagă în faliment. OK! Ești incompetent, șantajabil, fricos, oportunist și nu ești în stare să blochezi hemoragia bugetară cu salariile stupid de mari sau cu pensiile speciale astronomice, aflate în plată, securizate prin legi ori de Curtea Constituțională, pentru că „te ții cu dinții” de guvernare. De ce nu schimbi organigramele și nu desființeze acele funcții și posturi? De ce nu schimbi legislația, să nu mai permită să se ajungă la astfel de sume aberante pe viitor, pensie de 58.191 de lei/luna? Păi, în astfel de condiții, de ce ne-am mira ca într-o zi, speculând „portițele” legislative, vreun oportunist, să-și atribuie (legal și constituțional), ca venit anual, toate veniturile din colectarea impozitelor și taxelor? Sa-și dea o pensie de peste 400 de miliarde de euro? Dacă tot nu există limite și logică în stabilirea cuantumului salariilor și pensiilor!
Ce e clar e că suntem în paranormal, din punct de vedere economic. Când salariul (venitul) mediu pe economie, e în jur de 5000 lei/lună, să acorzi, sub formă de pensie, sume între 30.000 și 60.000 lei/lună, din fonduri bugetare, când economia e falimentară, nu e de domeniul paranormalului? Și nu suntem o țară de masochiști, când „ne rupem de la gură”, suferim de frig și facem sacrificii uriașe, ca să plătim impozitele și taxele, adică să asigurăm sursa de finanțare pentru plata unor pensii de 58.191 de lei, lunar, unor foști funcționari, care doar au mimat munca? Și ale cui interese le reprezintă Ciolacu &Co., când ne obligă să plătim taxe și impozite mai mari pentru a asigura sursa de finanțare pentru plata sunecurilor și a clientelei de partid, ce a monopolizat investițiile publice? Securizand pensiile speciale, astronomice, prin lege (cu „binecuvântarea” Curții Constituționale), adică menținând una din componentele care produc, an de an, deficitul bugetar, respectiv falimentul economiei, ce-a făcut cabinetul Ciolacu? N-a împins economia României spre faliment garantat? Ba da, dar romanul e prea docil și prea fricos să reacționeze! Tace, suportă și înghite orice măsură, ca și când ar fi benefică. Cum să nu profite cei ca Ciolacu de o astfel de imbecila supușenie? Ce s-a schimbat, de fapt, în România? Am schimbat doar „securiștii” cu „sinecuriștii”! Vorba lui Brâncuși: inainte de 1989, am fost săraci și proști, acum suntem și mai săraci și mai proști!
Pavel ROMAN

Terenul de sport aflat lângă Colegiul Național „Moise Nicoară” poartă numele reputatului om de sport Ioan Marconi

Flacara Rosie
-
0
Terenul de sport aflat lângă Colegiul Național „Moise Nicoară” poartă numele reputatului om de sport Ioan Marconi
La finele lunii august, aleșii locali au aprobat ca terenul de sport situat pe Bvd. General Dragalina, în proximitatea Colegiului Național „Moise Nicoară”, să poarte numele reputatului om de sport Ioan Marconi, ca o recunoaştere a meritelor sportive și profesionale ale acestuia.
Vineri, 20 octombrie, primarul municipiului Arad, Călin Bibarț alături de soția regretatului sportiv, Roza Marconi, au dezvelit plăcuța cu noua denumire a terenului de sport reabilitat recent de municipalitate.
„Dincolo de faptul că a mi-a fost profesor și diriginte, petru mine, un băiat plecat de acasă de la 14 ani, mi-a fost ca un tată. Mă bucur că am reușit să facem acest minim gest pentru cineva care a lăsat în urma lui ceva și ca sportiv și ca profesor și cred că este un bun exemplu pentru generațiile de acum să păstreze respectul pentru dascălii lor. Profit de această ocazie pentru a lansa tuturor arădenilor, indiferent de vârstă, invitația la mișcare, știut fiind faptul că mișcarea înseamnă viață, iar sportul sănătate”, a declarat primarul municipiului Arad, Călin Bibarț.
La eveniment au fost prezenți reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Arad, ai Universității „Aurel Vlaicu”, conducerea Colegiului Național „Moise Nicoară” și membri ai familiei Marconi.
„Îmi aduc aminte cu drag de domnia sa și îi păstrez un respect pe vecie. Inițiativa  pe care Primăria Arad și Colegiul Național <<Moise Nicoară>> au avut-o este lăudabilă. Acest teren frumos trebuia să poarte un nume deosebit: Ioan Marconi. Să aibă odihnă veșnică și să ne gândim mereu la el, iar voi, copii, să știți că aveți datoria să păstrați vie memoria acestui dascăl și să aveți grijă ca acest teren să arate la fel și peste ani și ani”, a declarat inspectorul școlar general, Marius Gondor.
Născut pe 12 ianuarie 1939, Ioan Marconi s-a remarcat ca sportiv la Universiada din 1964, când a câștigat medalii de aur pentru România în probele de 100 și 200 de metri garduri, dar și cursele de 400 și 800 metri și cea de ștafetă (4×400 m). Multiplu campion național în probele amintite, Ioan Marconi devine apoi antrenor. Timp de aproape trei decenii a fost profesor de educație fizică și sport la Colegiul Național „Moise Nicoară”. De altfel domnia sa este cea care după 1989 înființează la „Slavici” clasele cu program sportiv, fiind membru fondator al Comisiei Județene de Atletism. În anul 1993 devine decanul Facultății de Sport din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” Arad, iar ulterior este cadru didactic la Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad, implicându-se activ în reintroducerea arenei „Gloria” în circuitul atletismului.
 Ioan Marconi s-a stins din viață în luna iunie a acestui an, la vârsta de 84 de ani.
Sursa foto: Primăria Arad

Bate vânt de la ”Oradee”…

Flacara Rosie
-
0
Bate vânt de la ”Oradee”…
La care aș adăuga și ” Bate VAR de la Oradea” pentru ca tabloul meciului de ieri în care UTA a terminat la egalitate ,2-2, în meciul cu Rapid București, să fie complet.
Unul dintre meciurile cu cele mai vechi tradiții din fotbalul românesc s-a disputat vineri seara într-un decor de toată rușinea . Sistemul de iluminare primitiv, terenul de joc de liga a treia, VAR-ul….de râsul tuturor, chiar și al comentatorilor bucurșteni din redacția Digisport-ului.
UTA , susținută din nou frenetic din tribune, a jucat bine, dar parcă atunci când spunem ” bine”, parcă o zicem cu jumătate de gură.
Rednic se plângea înaintea partidei de faptul că îi lipsesc oameni din atac, însă cea care a dezamăgit ieri, a fost apărarea. Au fost necesare două apăsări pe accelerație , din partea oaspeților, pentru ca Petrilă să ” împietrească” picioarele celor patru apărători și să-l servească pe ” de neopritul” Funsho . ”Piatra” cea mai grea a lovit-o pe UTA în ultimul minut al primei reprize, repriză în care vântul de Oradea bătea împotriva bucureștenilor. Chiar și cei aflați în studioul DigiSport , prevedeau o repriză a doua grea pentru UTA, alături de Petrila, Funsho, , Oaidă , Albu…și ceilalți rapidiști, alăturându-se și vântul.
Ei….curios, dar același vânt l-a ajutat enorm pe Ofosu (penibil până în acel moment). Mingea trimisă de Abeid părea că va părăsi suprafața de joc, însă vântul și-a adus aminte că UTA este o echipă ardeleană și o oprește înainte de a părăsi suprafața terenului. Apărătorii giuleșteni se opresc , Ofosu o trimite în fața porții de unde Lukassen o trimite simplu în plasă, stabilind scorul final de 2-2.
Ca să nu fie mai prejos ca vântul, VAR-ul s-a gândit să iasă și el în evidență.
În minutul 42, Stolnik trage la poartă , iar fundașul giuleștean Borza, respinge .
La VAR, acțiunea nu se consideră finalizată cu gol, demonstrația prezentată telespectatorilor fiind una rudimentară , reluările televiziunii fiind prezentate doar dintr-un singur unghi, cel care lasă dubii.
Nu mă leg de arbitrul Feșnic, nici măcar de asistent, deoarece indiferent ce gândeau sau ce au văzut aceștia, de teamă sau din atribuțiuni, ei au lăsat jocul să continue, sperând ca VAR-ul să elucideze faza.
Suspectă perioada scurtă de analiză, în comparație cu minutele întregi necesare pentru a elucida o poziție de ofsaid din alte meciuri.
Fotbalul românesc este de râsul curcii privind dotarea VAR-ului și mai ales , pregătirea oamenilor care-l folosesc.
După analiza făcută în studioul Digisport, bineînțeles din alt unghi, se vede și se demonstrează clar că golul a fost valabil.
De ce nu ne-au prezentat și cei din cabina VAR derularea fazei din același unghi?
În rest, povești ce se duc pe calea…. vântului
Haide UTA!
Ioan HAMZA

Nepotul lui El Chapo, celebrul traficant de droguri mexican, capturat astă-noapte de Poliția Arad

Flacara Rosie
-
0
Nepotul lui El Chapo, celebrul traficant de droguri mexican, capturat astă-noapte de Poliția Arad
P(r)oza zilei: Dealerul de droguri Jalisco Tomalin, nepotul lui El Chapo, celebrul traficant din Mexic, a fost capturat astă-noapte în fața Hotelului Continental Astoria de către un comando al Poliției Arad.
Mexicanul venise aici pentru a se întâlni cu iubita sa, o arădeancă fatală, cu care intenționa să pună pe roate o rețea de distribuire a heroinei în Europa de Vest. Numai că, în urmă cu ceva timp, fata picase în plasa Poliției, care îi descoperise o cultură de trei hectare de mac asiatic, întinsă de-a lungul Luncii Mureșului, cu plantele ajunse la maturitate, numai bune pentru a se extrage prețiosul opium din ele. Așa că, pentru a-și scăpa pielea, preafrumoasa blondă nu avusese încotro și trebuise să îl livreze Poliției pe amorezul ei mexican, Jalisco Tomalin, dat de ani de zile în urmărire internațională și aflat pe teritoriul României, sub un alt nume, desigur. Iar Poliția Arad, cooperantă ca întotdeauna cu presa, ne-a dat și nouă pontul, pentru a imortaliza momentul capturării acestei păsări rare pe meleagurile noastre ! P(r)ozeur: Vasile de Zărand UPDATE: Azi, 20 Octombrie, ora 12,00,  platoul din fața Hotelului Continental din Arad geme de jurnaliști și cameramani de la cele mai importante ziare, site-uri și posturi de televiziune din lume.

Ramona Lile: „Aradul are nevoie de o revitalizare a industriei culturale”

Flacara Rosie
-
0
Ramona Lile: „Aradul are nevoie de o revitalizare a industriei culturale”
O nouă colaborare  între  Facultatea de Design din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad și Centrul de Dezvoltare Arad (CDA) are ca obiectiv regândirea și revitalizarea industriei culturale și creative arădene. „Un parteneriat din care ne dorim ca cei mai câștigați să fie studenții. Vrem să le oferim șansa de a se promova, de a intra în contact cu principalii actori ce le pot influența cariera. Aici mă refer la autorități, la agenții economici, la asociații și organizații de profil. Mulțumim Centrului de Dezvoltare Arad pentru deschiderea și provocarea pe care ne-au lansat-o. Suntem convinși că Aradul are nevoie de o revitalizare a industriei culturale” a declarat rectorul UAV, Ramona Lile.  Colaborarea are la bază rezultatele obținute în cadrul proiectului Erasmus „Regândirea activităților din industria culturală și creativă în condiții de criză”, derulat de CDA și care s-a încheiat cu un manual de bune practici ce va fi diseminat studenților de la Facultatea de Design a UAV. La evenimentul de încheiere al proiectului, studenții UAV au prezentat lucrări și i-au încântat pe cei prezenți cu o prezentare de modă. Au participat: Memete Anca, Cociuban Mădălina, Farîma Ana, Pavel Miruna, Ancuța Ciortea și Paul Micșa. „Cu toții știm că industria culturală și creativă (ICC) a fost puternic afectată de circumstanțele actuale. Este momentul să ne întâlnim pentru a discuta și a găsi soluții pentru a face față provocărilor cu care ne confruntăm și pentru a reinventa industria într-un mod durabil și inovator” a menționat președintele CDA, Ioan Groșan. „Suntem deschiși pentru o colaborare de lungă durată care sperăm să-i ajute în mod concret pe studenții noștri. Tinerii designeri au nevoie de sprijin, de promovare, de suport din partea autorităților publice pentru a putea progresa, pentru a putea practica aici, în țară,  ceea ce au învățat în facultate” a declarat decanul Facultății de Design, Claudiu Ionescu.    

Banii atribuiți, imoral, de politicieni, clientelei politice (inclusiv sinecuriștilor), sunt furt din taxele și impozitele produse de cetățeni!

Flacara Rosie
-
0
Banii atribuiți, imoral, de politicieni, clientelei politice (inclusiv sinecuriștilor), sunt furt din taxele și impozitele produse de cetățeni!
„Nu uitați niciodată acest adevăr fundamental: Statul nu are niciodată altă sursă de venit în afara banilor, pe care oamenii îi câștigă ei înșiși. Dacă statul dorește să cheltuie mai mult, o poate face numai sifonând economiile dumneavoastră, sau taxându-vă mai mult. Și nu e o gândire sănătoasă aceea că altcineva va plăti. Acel altcineva sunteți dumneavoastră. Nu exista bani publici, ci numai banii platitorilor de taxe și impozite”, a explicat, cum funcționează statul și care este sursa banilor pe care-i administrează politicienii, Margareth Thatcher, fostul premier al Marii Britanii.
Din păcate, procentul celor care nu înțeleg ce înseamnă taxele și impozitele, e foarte mare! Iar dacă înțeleg, fiind crescuți în cultul supunerii necondiționate (impus de turci, fanarioți și comuniști), sunt resemnați și ultra toleranți, considerând că este mai benefică amărâta lor viață searbădă, decât onoarea, demnitatea și libertatea. De asta profită politicienii imorali (adică acei indivizi oportuniști, vicleni și șmecheri, fără caracter), care se auto erijeaza în administratori ai taxelor și impozitelor cetățenilor. Și-i cheltuie după bunul plac, servind nu interesele celor ce plătesc taxele și impozitele, ci, de regulă dacă nu exclusiv, ale unor grupuri de profitori și, bineînțeles, al lor, personal. Comparativ, ceea ce fac politicienii români azi (care nu sunt altceva decât o adunătură de imorali, interlopi, cinici, lipsiți de scrupule și de empatie), nu-și permiteau nici fanarioții ce-și cumpărau dregătoriile (sinecurile) de la Înalta Poartă. Tot ce se strânge din taxe și impozite (ce încep să devină insuportabile în raport cu veniturile), sunt redistribuite către sinecuriști sau clientela politică ce a monopolizat tot ce reprezintă investiție publică. Astfel, bugetul de stat (sau bugetul public), care reprezintă taxele și impozitele plătite de cetățean, este cheltuit, în cea mai mare parte, pe așa zise investiții publice (străzi, școli, spitale, edificii publice, reparații și modernizări de obiective publice), care consuma resurse uriașe, multe dintre ele inoportune sau complet inutile. De fapt, investițiile, în cele mai multe cazuri, nu sunt decât o modalitate prin care cei promovați în funcții publice își răsplătesc „stăpânii” care i-au ajutat să promoveze. Adică își plătesc funcțiile primite, pe modelul fanariot, din taxele și impozitele colectate de la cetățeni. În limbaj juridic, aceasta reprezintă mită din banii proveniți din impozite și taxe. Un alt domeniu unde se cheltuie, iresponsabil (fără rost și fără nici o logică economică, pentru că nu există nici o corelație între salariu și muncă, sub toate aspectele ei) sume uriașe provenite din impozite și taxe, care reprezintă tot mită din banii proveniți din impozite și taxe (pentru aportul la obținerea funcției politice ori la menținerea acesteia) este cel al așa ziselor sinecuri politice, precum funcțiile de la ASF, BNR, Curtea Constituțională, ICCJ, SPP, ANCOM, ROMATSA, SRI, SIE, ANRE, ADS, AVAS, ANRP și multe alte agenții, ori ale celor peste 1500 de companii cu capital de stat (printre care: Transelectrica, Hidroelectrica, Romgaz, Posta Romana, Oil Terminal, Conpet, Aeroportul „Henry Coandă”, Tarom, Romaero, Transgaz, Petrom, Nuclearelectrica, CEC BANK, etc.). Salariile, în aceste agenții și companii cu capital de stat, încep de la 150.000 lei anual (cele mai mici) și ajung și la peste 1,4 milioane lei (ASF) ori 1,5 milioane lei anual (BNR).
Presiunea pe care o pun așa zisele investiții publice (al căror scop principal este atribuirea de fonduri bugetare către clientela politică care susține și întreține clasa politică) și enorm de multele sinecuri salariale, asupra bugetului de stat (format din impozite și taxe) este uriașă și constituie, în fiecare exercițiu bugetar, o povară insuportabilă. De fapt, în ultimii treizeci de ani, dezmățul bugetar, reprezentând cheltuielile cu investițiile publice și sinecurile, nu a putut fi suportat din taxe și impozite, situație în care politicienii români au apelat la împrumuturi. În concluzie, în raport cu veniturile provenite din taxele și impozitele, sumele colectate nu au putut acoperi investițiile inoportune și plata sinecurilor. În aceste condiții, toate guvernele politice, iresponsabil, în loc să restrângă cheltuielile publice (cu investițiile și sinecurile politice), măcar la nivelul taxelor și impozitelor plătite de cetățeni și companii, le-au crescut an de an (clubul securiștilor dezvoltandu-se incontrolabil), asigurându-se finanțarea, nu din colectare, ci din împrumuturi. Astăzi, în pofida declarațiilor politicienilor (care sunt minciuni ordinare), România se află în colaps financiar. Pentru că, ajunsă cu nivelul taxelor și impozitelor aproape la insuportabilite și cu perspective mici de a stopa frauda fiscală (care a devenit un domeniu protejat politic), România nu mai dispune de posibilități reale de a susține, în continuare, dezmățul financiar provocat de sectorul investițiilor publice (devenit pușculița de bani a clientelei politice) și a sinecurilor. Mărind doar taxele, în paralel cu menținerea și acordarea, în continuare, de sume exorbitante, pentru investiții publice inoportune (din obligație față de entitățile care întrețin financiar și în functii decidenții politic), respectiv de salarii astronomice (1,5 – 1,4 mil. lei la BNR, 1,4 mil. lei la ASF, peste 1 milion lei la ROMGAZ și alte companii cu capital de stat, peste 500.000 lei la ANRE, ANCON, sau peste 300.000 lei în instituții publice, gen ICCJ, SRI, SIE, etc.), înseamnă nu numai iresponsabilitate administrativă, ci adevărata sinucidere financiară. E un fel de logică stupidă a exploatării cât se poate (cât merge) a economiei, după care se aplică principiul „după noi, potopul”. Și cum de vândut s-a vândut și „păpat” aproape tot (adică nu mai există surse de venit suplimentare), impozitarea e aproape la apogeu (creșterea fiind pe punctul de a genera revoltă generală), ratingul economic nu mai permite împrumuturi, iar miracole, în acest domeniu (deși sunt invocate de toți propagandiștii politici), nu există, urmează , logic și incontestabil, apocalipsa fiscală, adică colapsul economic. Colaps generat nu de conjunctura internațională (cum ne pregatesc ideologii), ci de lăcomie și prostie, având ca principali actori clasa politică imorală, clientela politică formată din profitorii care au monopolizat investițiile din banii proveniți din impozite și taxe și sinecuriștii care, al căror procent, în loc să scadă, crește extrem de periculos, dezechilibrând falimentar balanța comercială a României. Prin comparație, nici în economiile cu excedente bugetare impresionante (precum SUA, Germania , Japonia, Marea Britanie, Franța, Canada), nu există salarii bugetare de 1,5 milioane lei, 1,4 milioane lei, 500.000 lei sau 300.000 lei, cum sunt cu sutele în România. Și nici investiții, cu costuri care depășesc de două sau trei ori costurile din țările UE, SUA, Canada ori Japonia. Cum e posibil așa ceva? Cum e posibil ca o economie aflată în incapacitate de plată (de treizeci de ani înregistrând venituri mai mici decât cheltuieli), adică în colaps, care supraviețuiește prin împrumuturi, amanetând nu numai prezentul, ci și viitorul veniturilor cetățenilor continuă să subvenționeze investiții stupide și să întrețină armate de sinecuriști? Există o singură explicație. Pe modelul fanariot al supunerii necondiționate în contrapartidă cu dreptul de a supraviețui. Cinic dar real! Pentru că, altă logică nu există. Ori, Cetățeanul român, nu înțelege ce înseamnă taxele și impozitele pe care le plătește și care ar trebui să-i fie justificate, ori cetățenii au devenit absurd de blazați și preocupați doar supraviețuire, încât simt lehamite și li-e silă să reacționeze la o astfel de mega-hoție a taxelor și impozitelor, operată de clasa politică și clientela acesteia. Totuși, făcând recurs la normalitate (în care includem manifestările umane clasice, precum demnitatea, datoria morală, dreptul la viață și la respectarea libertăților) , ce se întâmplă e mai mult decât iresponsabilitate și indiferență față de prezent și viitor. E un soi inexplicabil de toleranța sinucigașă, situată dincolo de instinctul de supraviețuire, mai degrabă în sfera prostiei generată de principiul „capul plecat sabia nu-l taie”, pentru că deși furtul banilor proveniți din impozite și taxe, prin investiții și sinecuri care alimentează clientela politică, pune în pericol chiar existența statului, cetățeanul continuă să rămână indiferent la ce se întâmplă cu banii proveniți din impozite și taxe, ca și cum, din start, îi consideră pierduți ori o donație către politicieni și hoți, sub formă de „taxă de protecție”. De o astfel de letargie imbecilă și lipsă de reacție, devenite cronice în conștiința cetățeanului, încă din epoca fanariotă, profită clasa politică imorală și clientela politică abonată la contractele publice, ori sinecuristă, continuând să jefuiască banii proveniți din impozite și taxe, sub privirile unei societăți civile parcă anesteziate și drogată prin manipularea mass-media, absurd de tolerantă, apatică până la inconștiență, care parcă nu înțelege că se află în anticamera dezastrului total, din care n-are cum să-și revină. Asta au făcut Ciolacu, Ciucă, PSD și PNL. Prin măsurile totalitare luate (numai în sensul creșterii impozitelor și taxelor, adică a alimentării bazei care asigură întreținerea armatei securiștilor și a clientelei politice), au dereglat iremediabil piața concurențială, amplificând și mai grav discrepanța între venituri si cheltuieli. Pentru că au pus presiune pe cei care produc impozitele și taxele, fără a optimiza, logic și cheltuielile care dezechilibrează balanța comercială, falimentând statul. Și asta speculând o lipsă de reacție cetățenească, complice. un soi de harakiri! Privită din afara României, lipsă de reacție a cetățeanului, e catalogabilă, nu ca toleranță generată de supraviețuire, înțelegerea fenomenului, adică criza economică, ci ca un sindrom al imbecilismului general, cronic, pentru care nu există tratament clinic. Altfel, scuturandu-se de supușenia necondiționată stupidă de tip fanariot, romanii care plătesc impozite și taxe, ar trebui sa ceara socoteala politicienilor si sa nu mai permita plata unei armate de trântori sinecuristi, din banii proveniți din impozite și taxe, ori a clientelei politice sub formă de investiții inoportune, doar pentru a frauda bugetul de stat.
Asta înseamnă conștiință civică. Să reacționezi când banii tăi sunt administrați fraudulos de către politicieni. Nu să taci și să accepți hoția ca o fatalitate, sperând în mai bine. Pentru că acel bine nu vine din exterior, ci este consecința reacției cetățenilor. E ca și cum ai cere hoțului ce te jefuia, prins cand pleca cu prada, să se întoarcă și să continue să-și umple desaga cu ceea ce a rămas nefurat.
Pavel ROMAN

FotoClubPro Arad a vernisat a XII-a ediție a Salonului Internațional de Artă Fotografică

Flacara Rosie
-
0
FotoClubPro Arad a vernisat a XII-a ediție a Salonului Internațional de Artă Fotografică
Într-un cadru festiv, alături de iubitori ai fotografiei, Asociația Fotografilor Profesioniști Foto Club Pro Arad a vernisat a XII-a ediție a Salonului Internațional de Artă Fotografică și a sărbătorit 15 ani de activitate.
Despre importanța evenimentului a vorbit Nelu Scripciuc, președintele FotoClubPro Arad.
Totodată a mulțumit tuturor participanților pentru încrederea care o au în acest salon și nu în ultimul rând Consiliului Județean Arad, Centrului Cultural Județean Arad și Complexului Muzeal Arad pentru sprijinul acordat.
Concursul organizat în acest an a avut două secțiuni cu temă liberă: secțiunea color și cea monocrom. Ca și în anii precedenți 50 de premii i-au făcut fericiți pe câștigători.
O parte dintre câștigători au fost prezenți la deschiderea expoziției găzduită de sala Clio a Complexului Muzeal Arad.
Artiști fotografi din străinătate, Maurizio Pavone – Italia, precum și din țară: Victor Eugen Mihai – Bacău, Silviu Preda – Timișoara, Panfil Pirvulescu – Timișoara și Roberto Ciurariu – Sibiu.
Și anul acesta fotografiile premiate au fost cuprinse într-un album al Salonului, ce a fost oferit tuturor celor prezenți la vernisaj.
Expoziția poate fi vizitată până pe data de 29 octombrie.
Foto: Ovidiu Mariș

Flacăra Roșie PODCAST | ep.21 | invitat Iulia Farcaș | Despre Arad | Muzică | Comparații cu Oradea |

Adrian Dumitru
-
0
Flacăra Roșie PODCAST | ep.21 | invitat Iulia Farcaș | Despre Arad | Muzică | Comparații cu Oradea |
Ediția cu numărul 21 a podcastului nostru o aduce în fața dumneavoastră pe Iulia Farcaș – liber profesionistă. O discuție în stilul Flacăra Roșie, cu un cetățean al Aradului care își manifestă nemulțumirile, planurile de viitor, muzică, participarea la I Umor! dar … și multe alte lucruri surprinzătoare pe care vă invităm să le descoperiți! Vizionare plăcută!    

Simpozion Internațional la Consulatul General al României la Gyula

Flacara Rosie
-
0
Simpozion Internațional la Consulatul General al României la Gyula
Marți 17 Octombrie 2023, Consulatul General al României la Gyula a găzduit cea de-a treia ediție a Simpozionului CULTURĂ, TRADIȚIE, ARTĂ ÎN SPAȚIUL INTERCULTURAL AL ROMÂNILOR DIN DIASPORA,  organizat în cadrul Proiectului RoAct 20223, realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, de către “Societatea Internațională de Studii Muzicale” în parteneriat cu Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad, Grădinița și Școala bilingvă de naționalitate română din Săcal – Ungaria și Școala Generală Română din Aletea – Ungaria. Excelența Sa, Consulul General al României la Gyula, Ungaria, Florin Trandafir Vasiloni a adresat participanților un cuvânt de bun venit și a prezentat situația actuală a comunității istorice românești din Ungaria, precum și principalele instituții românești care își desfășoară activitatea în orașul Gyula. Prezentarea volumului simpozionului care include lucrările participanților de la această ediție a fost realizată de conf. univ. dr. Alina Nicoleta Pădurean, decanul Facultății de Științe Umaniste și Sociale a Universității “Aurel Vlaicu” din Arad (UAV), conf. univ. dr. Ion Alexandru Ardereanu și prof. dr. Adrian Băneș de la Academia Română – Filiala Timișoara. Lucările simpozionului au reunit 30 de contribuții ale autorilor proveniți din 15 instituții de învățământ și cultură din România (Arad, Timișoara, București, Cluj Napoca, Brașov, Oradea), Serbia, Germania și Republica Moldova. Colectivul științific a reunit cercetători de la Academia Română – Filiala Timișoara; Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău – Republica Moldova; UAV; Universitatea Națională de Muzică din București; Academia Națională de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca; Universitatea de Științele Vieții ”Regele Mihai I” Timișoara; Universitatea “Transilvania” Brașov. Activitățile proiectului RoAct 2023 derulate în România și Ungaria contribuie la educația tinerilor de naționalitate română, printr-o serie de activități culturale specifice, la păstrarea și afirmarea identității lingvistice, prin formarea unei noi generații de tineri informați și racordați la actualitatea educațională și culturală românească în afara granițelor României. În aceeași zi, la Școala Generală Română din Aletea, consulul general Florin Vasiloni a asistat la atelierele prezentate elevilor de către cadre didactice din România implicate în proiect, sub coordonarea conf. univ. dr. Alina Nicoleta Pădurean, decanul Facultății de Științe Umaniste și Sociale a Universității “Aurel Vlaicu” din Arad (UAV). Șeful misiunii diplomatice românești din Gyula, Florin Vasiloni, a avut cu această ocazie o întrevedere cu primarul orașului Aletea (Elek), Gyorgy Szeleszan și directorul Școlii Române, Petru Sălăjan.

P(r)oza zilei: De ce sunt boschetari boschetarii ?!

Flacara Rosie
-
0
P(r)oza zilei: De ce sunt boschetari boschetarii ?!
Tot Aradul l-a cunoscut pe boschetarul Sandu (bin Laden)! Dar nu cred că există arădean, care să și-l poată imagina pe Sandu … mergând seara cuminte la Adăpostul de Noapte de pe str. 6 Vânători, eventual și spălându-se pe dinți și apoi culcându-se mulțumit pe un pat cu așternuturi curate. Nu, pe fruntea lui Soarta a scris că va muri înghețat pe un scaun din parcul șahiștilor arădeni, singurul loc în care se mai simțea el fericit (jucând simultane de șah) din ziua în care, cu mulți ani în urmă, o dragoste nefericită i-a frânt inima. Sau, desigur, cu toții ne amintim de tragedia din această primăvară, din Cartierul Aurel Vlaicu, unde un băiețel de 7 – 8 ani a văzut cu ochii lui cum taică-su înfige un cuțit în maică-sa și apoi bărbatul se aruncă pe geam de la etajul IV. Iar copilul a mai avut puterea să-și sune bunicul și să-i povestească ce s-a întâmplat! Ei bine, ecourile acestui eveniment năucitor vor reverbera tot timpul în mintea nefericitului băiat, chiar dacă la suprafață se va așterne o subțire pojghiță de uitare. Și, atunci când va fi el adolescent, sau cândva în prima lui tinerețe, va fi suficient să bea odată cu prietenii (sau să prizeze pe nas), pentru ca viciul să se lipească definitiv de el. Și aceasta se va petrece deoarece alcoolul (sau drogul) au avut efectul miraculos de a-i suprima (fie și pe moment !) starea de neliniște și teamă, aceea care nu l-a mai părăsit pe el din fatidica zi. Și ne putem ușor imagina alte și alte situații în care băieți și fetițe au fost mutilați pe viață de comportamentele inumane ale părinților, ale părinților adoptivi sau ale personalului instituțiilor publice prin care au fost nevoiți să treacă. Și atunci unii dintre acești copii nefericiți si-au adunat curajul la un moment dat și și-au luat inima-n dinți și lumea-n cap și au plecat cât au văzut cu ochii, numai să pună o distanță cât mai mare între ei și Iadul în care au trăit. Și noi îi vedem acum prin parcurile Aradului, trăgând cu sete din punga cu aurolac, sau umblând ”zombie”, după o porție de șoricioaică și foarte rar ne dăm seama că acelea sunt singurele momente în care ei ”reușesc miracolul” de a-și suprima durerea ce i-a urmat zi de zi, ceas de ceas, ca și cochilia melcul, din terifianta lor copilărie și până în prezent. Și, dacă noi le pretindem să renunțe la ”substanțe”, cam ce le-am putea oferi în loc, în afară de sfaturi motivaționale, sau cuvântări moralizatoare?! Cum putem să credem că această tânără boschetară va fi în stare să se mobilizeze și să lucreze la bandă într-o firmă din Zona Industrială a Aradului, când ea îl vede neîncetat (cu ochii minții) pe tatăl vitreg abrutizat de alcool și care a violat-o sistematic începând de la vârsta de 10 ani? Pentru majoritatea acestor boschetari trăitul în stradă, cu ploi și umezeală, cu frigul iernii și arșița verii, cu nesiguranța și frica de a fi prinși de poliție, cu rușinea de a cerși pe la terase sau la ușile bisericilor, e Paradisul, față de Iadul din care au scăpat. Iar dacă nu îi miluim cu un ban, motivându-ne meschin că o să-l bea, sau o să-și cumpere droguri, sau o să-l joace la ”păcănele”, să ne gândim, totuși, la vorba Eclesiastului: ”Cine dă bani unui cerșetor, îl împrumută pe Dumnezeu”! P(r)ozeur: Vasile de Zărand

Primim de la cititori – Despre abuzurile APIA

Flacara Rosie
-
2
Primim de la cititori – Despre abuzurile APIA
Buna ziua,
Ma numesc Badoiu George, fermier in jud. Arad, și vreau să vă explic cazul cu material probator:
Primaria UAT Taut este OBLIGATA in baza Art.9, Art 34 si Art 35 din Regulamentul din 07.01.2020 ANCPI coraborat Legea 17/1996 pentru inscrierea posesie in Cartea Funciara ca in urma efectuarii masuratorilor sistematice sa elibereaze documentele necesare (Adeverintele de Posesie, Fisele de imobile) inscrierii in Cartea Funciara pentru parcelele posedate si utilizate de numitul Badoiu George incepand din 2013 in baza actelor notariale anexate mai jos. Terenul detinut si posedat de mine a fost platit integral fostilor detinatori, care nu mai au nici o pretentie de la acesta.
Pe 32 de parcele (anexez CFurile) Primaria a respectat legea mai sus amintita si a acordat posesia tabulara, fiind trecut in cartea funciara ca posesor, pentru restu parcelelor 88 (pentru care exista de 2 ani masuratori sistematice faczte si Cfuri) nu mai vrea. Anexez o lista cu parcelele
Mai nou anul acesta nu am primit nici Adeverinta APIA pe toata suprafata lucrata ca anul trecut 145 ha ci doar pe 9,98 ha. Primarul spunand ca Adeverinta se da pe doar ce e intabulat, ceea ce este neadevarat si contrar legii. Eu am solicitat-o pe tot terenul pe care l-am cumparat dealungul a peste 10 ani de zile de la peste 40 de persoane din com. Taut. (anexez cererea).
Si mai actual APIA mi-a scos terenul lucrat si declarat de peste 10 ani de la APIA  din cererea pe 2023 fara acordul meu cu formularul S1 (cu sanctiuni), in loc sa il scoata cu N1 (fara sanctiuni si nelucrat) deoarece la N1 erau obligati sa vina in teren si sa constate a cui este terenul si cine il lucreaza. Am facut cerere in acest sens si raspunsul este nefondat tendentios ilegat: pot lucra terenul in numele vanzatorilor, adica sa i-si deschida peste 40 de oameni conturi la APIA si sa faca peste 40 de cereri de sprijin. Eu nemaiavand nici un drept.
Intr-un caz identic unde Primaria a refuzat sa elibereza la fel nejustificat Adeverinta APIA fermierului Marcean Silviu Vladimir de la Suceava tel 0745664375, APIA a venit in control si a constatat starea de fapt de la fata locului, acordandu-i formularul N1 si nescotand suprafata din cererea de palata.
Consider ca persoane din APIA au vorbit la Primaria Taut sa nu mai primesc Adeverinta APIA si ulterior APIA nu-si indeplineste obligatia de control cu scopul de a ma prejudicia pecuniar si a ma deposeda sistematic de teren.
Va rog sa ma ajutati in problema expusa. Multumesc.

Meciul UTA – Rapid, pe ecran uriaş în fața stadionului

Flacara Rosie
-
0
Meciul UTA – Rapid, pe ecran uriaş în fața stadionului
Arădenii sunt invitați vineri, 20 octombrie, începând cu ora 19, pe platoul din fața Arenei „Francisc Neuman” pentru a viziona, pe un ecran uriaş, meciul UTA – Rapid.
„Întrucât au început deja lucrările de reamenajare a gazonului de pe stadion, am decis să venim în sprijinul suporterilor UTA şi a tuturor fanilor care nu reuşesc să se deplaseze la Oradea şi să montăm un ecran mare în proximitatea arenei pentru a putea viziona meciul împreună.”, a declarat primarul municipiului Arad, Călin Bibarț.

Despre arta povestirii la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

Flacara Rosie
-
0
Despre arta povestirii la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad
Un festival, „Magia Cuvântului” aflat la ediția a XI-a și un subiect extrem de interesant, storytelling-ul, a adunat studenți și profesori în sala festivă a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad la Conferința „Strategii de învățare bazate pe storytelling în pedagogia dramatică” și, mai apoi, la atelierele de lucru care au oferit participanților instrumentele pentru a aplica tehnici ale povestirii în procesul de învățământ. Au fost alături, inspectorul școlar general Marius Gondor, directorul festivalului, Mihaela Blaga de la Bibioteca Județeană Arad, profesori și studenți ai Facultății de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială. Prezentările povestitorilor celebri, recunoscuți la nivel international: Paola Balbi(povestitoare, membră a Consiliului de Administrație al Federației Europene de Storytelling, președinte Asociația de Storytelling ”Raccontami Una Storia” Roma, Italia), John Row (storyteller, director World Storytelling Festival, Marrakech, Maroc), Adriana Ene (povestitoare, psihoterapeut, realizatoarea emisiunii Radio- TV Trinitas – Bucuria poveștilor), Hans Laurens (povestitor, Asociația de Storytelling ”Tell me a story” Copenhaga, Danemarca), precum și a povestitoarei arădence Giorgiana Popan au captat atenția publicului. S-au bucurat de fascinația poveștilor nu doar cei prezenți în sala de conferințe, ci și cei peste 1500 de participanți care au urmărit online evenimentul pe canalul de youtube al Asociației AtelieR de cuvinte și pe zoom. „Ne bucurăm să organizăm și să găzduim această conferință în spațiul universității. Storytellingul reprezintă o resursă excelentă pentru mediul preuniversitar și universitar care schimbă percepția asupra actului predării, captează atenția copiilor și asigură succesul unei lecții reușite. Numărul mare al celor prezenți atât în online și cât și fizic a confirmat interesul pentru acest subiect. Mulțumesc echipei de la Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială pentru implicare și pentru deschiderea către alte domenii ce pot aduce un plus de valoare actului didactic”, a declarat Ramona Lile, rectorul UAV. Conferința a fost organizată de Asociația AtelieR de Cuvinte și EduStory Teaching Space, Biblioteca Județean „Alexandru D. Xenopol”Arad, Școala „Sf. Ierarh Nicolae” Arad, în parteneriat cu Casa Corpului Didactic „Alexandru Gavra” Arad și Inspectoratul Școlar Județean Arad.

Își sacrifică Europa, civilizația, cultura și valorile morale, pentru profitul corporatist?

Flacara Rosie
-
0
Își sacrifică Europa, civilizația, cultura și valorile morale, pentru profitul corporatist?
Corporatismul occidental, axat pe lăcomie, a experimentat imposibilul: coabitarea islamului cu creștinismul, prin toleranță reciprocă, mizând pe schimbarea priorității între factorul religios si bunăstare materială! Având experiență occidentală (a compromisului si tolerantei, in detrimentul moralei) au pariat pe bunăstarea materială, că v-a învinge factorul religios. S-au înșelat. Nici 10% din subiecți n-au schimbat prioritatea. Efectul? Haos și moarte! De ce? Pentru că islamul, în principiul și fundamentul său, nu este tolerant cu „necredincioșii”, decât în cazul în care aceștia se supun. Nu e religia care promovează iubirea si toleranța, ci supunerea. Ești tolerat, dacă te supui, fapt ce istoria l-a demonstrat, atât prin modul în care a functionat, administrativ, imperiul otoman, cât și prin modul în care au functionat și continuă să funcționeze și azi, societățile în care islamul reprezintă puterea politică. Supunere înseamnă să-ți plătești obligațiile fiscale; să respecți regulile și cutumele religiei islamice; să nu te manifești, sub nici o formă, împotriva religiei islamice; să nu ai dreptul la opinie în materie de religie; să nu practici perversitatea, homosexualitatea, lesbianismul și blasfemia împotriva lui Alah și Mahomed, care sunt păcate de moarte, ce dă dreptul oricui să aplice pedeapsa; să existe discriminare între bărbat și femeie. Oricine nu respectă aceste principii si reguli, este considerat, de facto, „necredincios” și poate fi eliminat fizic. Iar omorârea unui „necredincios”, care nu se supune, nu este considerata o crimă, ci o datorie morală. De la această realitate (greu de acceptat în civilizația occidentală, considerată libertina), trebuie plecat atunci când urmărești concilierea islamismului cu creștinismul.
În varianta islamică, concilierea se poate realiza, strict, în condiția în care care creștinismul acceptă supunerea necondiționată. Nu toleranța creștină său laică a islamului – cum eronat predică și încearcă corporatismul să prezinte „spinoasa” problemă -, ci toleranța islamului față de creștin său laic, prin supunere.
Deci, islamiștii nu vor renunța, niciodată și în nici o condiție, la varianta supunerii, pe care nu o negociază și n-o pun în discuție. Pentru ei supunerea e un principiu „sine qua non”, fapt pe care civilizația corporatistă occidentală (pentru care morala e ceva relativ) îl ascunde, mizând pe perceperea toleranței creștine, de către islamiști, ca fiind supunere și pe naivitatea și ignoranța occidentalilor corporatizați, cărora nu le pasă că prin toleranță sunt metamorfozați în supuși. Asta este diferența dintre civilizația occidentală,  creștino-laică (în care toleranța înseamnă, de fapt, uriașe compromisuri morale) și islam, care nu abdică, în nici o circumstanță, de la principiul tolerării prin supunere. Deși nu ni se spune, relațiile occidentalilor cu lumea islamică, sunt realizate în aceasta cheie. Occidentalii acceptă, tacit, prin toleranță (ce presupune compromisuri morale), supunerea de tip islamic, evitând orice atac (chiar și sub formă de opinie) sau contestare a acestui pruncipiu. Sunt conștienți că numai așa pot întreține relații economice cu regimurile islamice. Pentru o democrație laică, în care doar partea materială, respectiv profitul, contează, să joci un astfel de rol, nu e o problemă. Nu și invers, unde niciodată nu se vor face astfel de compromisuri. Fie că e vorba de comunitățile islamice din Orient, în frunte cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe, Yemen, Irak, Iran, țările islamice din fostul URSS, ori comunitățile islamice din Europa, pentru ele principiul supunerii necredinciosilor, rămâne unica variantă a toleranței. În acest caz, nu trebuie să fie o mirare sustinerea de care beneficiază „HAMAS”, „HEZBOLAH” si alte grupari extremiste, islamiste, din partea intregii lumi islamice. Pentru că (chiar dacă ipocrit), aceste grupări susțin că luptă împotriva „necredincioșilor” care nu acceptă supunerea. Or, statul evreu, spre deosebire de occidentul tolerant (prin compromisuri morale), nu acceptă supunerea în fața islamului, pentru că islamul nu e altceva decât un plagiat al religiei mozaice. Iar religia mozaica nu admite altă supunere decât în fața lui Dumnezeu. Deci, evreii nu sunt tolerați de islam, nu pentru că n-au dreptul să locuiască în Orientul Mijlociu, ci pentru că sunt „necredincioși”, pentru că nu se supun. Dacă facem recurs la istorie, constatăm că evreii au fost tolerați, foarte bine, de către imperiul otoman. Au fugit de civilizația occidentală (inchiziție) și s-au stabilit în lumea islamică, beneficiind de toleranță, pentru că s-au supus. Acelasi lucru s-a intamplat in perioada dominației arabe in Palestina. Pentru a fi tolerați, evreii s-au supus. Azi, Israelul, pentru că au o țară liberă, unde funcționează o democrație originală, nu se mai supun islamismului și nu mai tolerează supremația acestuia. Acesta este mobilul real al conflictului dintre evrei și islam. Din păcate, pentru că lăcomia generează rabat (compromis) de la principiile morale (iar supunerea este unul dintre ele, pentru că înseamnă pierderea libertății), civilizația occidentală, încet dar sigur, se lasă subjugată de islam. Întâi prin acceptare unor obiceiuri și cutume, aparent inofensive (purtarea abaya în școli, eliminarea carnii de porc din meniu, adaptarea programului în funcție de orele de rugăciune, etc.). Apoi, prin politica de evitare ori interzicerea defăimării lui Mahomed, se restrânge dreptul la opinie și la liber-arbitru. Urmează, pe lista concesiilor, dreptul de a înființa școli islamice și chiar instituții islamice (în care practicanții islamiști sunt radicalizați în ceea ce privește rolul si dreptul moral al supunerii „necredincioșilor”), culmea, în țările cu administrație laică. Pe lista concesiilor apare și dreptul de a construi moschei islamice și de a înființa organizații islamice. Toate sub masca păstrării identității culturale specifice Orientului, care, în fapt, nu e decât toleranță stupidă, ce înseamnă supunere, adică subminarea gravă a civilizației occidentale, de tip laic. Aducând hoarde, în fapt adevarate armate islamice (conform islamului, toți „credincioșii” sunt soldați ai lui Mahomed), în Europa și în lumea occidentală (al cărei civilizație are la bază morală creștină), pentru exploatarea ca forță de muncă și din lăcomie după profit, corporatismul occidental a transformat lumea occidentală într-un câmp uriaș de confruntări, în care se ciocnesc, permanent, cu consecințe grave, „credincioșii” lui Mahomed cu „necredincioșii” lui Isus. Adică, a transferat „cruciadele” din Orient, în Europa și SUA. Și asta pentru că lăcomia corporatistă, fără limite, – conștientă  sau inconștientă că islamismul nu va renunța niciodată la principiul toleranței prin supunere -, a urmărit transformarea lumii civilizate într-o lume a conviețuirii islamului cu creștinismul, mizând (exagerat) pe capacitatea lumii civilizate de a accepta compromisul. Adică de a accepta supunerea, prin toleranță dincolo de orice principiu moral. Au pariat pe remodelarea islamistului, prin corporatism, sacrificând cultura, civilizația si societatea occidentală. Deocamdată, se pare – după cum au reacționat islamiștii din lumea occidentală, cu ocazia masacrului comis de „HAMAS” în Israel, reacție motivată prin dreptul „credinciosului” de a-l supune pe „necredincios” -, că ideologii corporatiști s-au înșelat. Se pare că islamiștii continuă să trateze ca prioritar principiul supunerii „necredinciosului”, în fața bunăstării materiale.
Asta înseamnă ori că occidentul a dat „chix” cu integrarea materială (nu a putut asigura nivelul de trai ce și l-au dorit islamiștii), ori că principiul religios e mult mai influent decât au anticipat corporatiștii. În concluzie, Europa corporatistă și-a cam dat foc, la propriu!
Pavel ROMAN

ERA ODATĂ ȘI DE CE N-AR MAI FI?

Flacara Rosie
-
0
ERA ODATĂ ȘI DE CE N-AR MAI FI?
La ce mă gândesc?
Facebookul mă întreabă zilnic la ce mă gândesc? Na, sunt curioși cei de după cortină ce mai gândim, ce punem la cale. Așa, ni se completează dosarul. Ei știu pe cine iubești, așa că în loc de semnul OK (mâna, pumnul cu policele ridicat), pentru persoana iubită apar buze cărnoase.
Și mă mai gândesc cum duminica, o zoream pe mama cu prânzul. Trebuia ca eu și tata, sau viceversa, să vedem și meciul de deschidere. Că așa era pe atunci, în deschidere la echipa mare, jucau neapărat juniorii. Chiar dacă ploua și terenul se putea deteriora. Țin minte primii juniori rămași în sertarul memorie FOTBAL-UTA: Koszka, Țărlea, Pârcălab, Lelea (era din Micălaca, Dinu Lelea) Roman, Gligor etc. Am știut generații de juniori. Și nu doar eu, ci fiecare suporter. Știam ce vine din urmă pentru echipa MARE. Când am ajuns eu la copii și juniori, 1963-1968, s-au mai rărit meciurile de deschidere, dar au fost și atunci destule.
Nici nu vă imaginați cât de important este pentru un copil, pentru un adolescent să evolueze în fața publicului. Și cât de deprimant este să joace fără spectatori. Una este să știi că sute, poate mii de perechi de ochi sunt pe tine și alta să joci fără „martori”. Oricare „pitic”, oricare junior visează; visează să ajungă mare fotbalist, să joace pentru echipa națională … Copilăria are liber la vise. Știu asta pentru că așa visam și eu. Iar când jucam în deschidere, când făceam câte o foarfecă și auzeam exclamații de admirație, când făceam o alunecare (vreo patru ani am avut numai rană pe șoldul drept) și auzeam aplauzele, mă și vedeam candidat la porțile Naționalei. Iar publicul arădean ne știa deja, cunoștea numele fiecăruia dintre noi.
Mi se poate răspunde că acum programarea nu mai permite. Să zicem, deși unele meciuri se pot programa din timp, dacă este vrere. Dar pune domnule niște jocuri amicale de copii. Se supără cineva? Dimpotrivă, nici nu știți ce bucurie și ce propagandă pentru fotbal veți face!
Tristan MIHUȚA

Ramona Lile „ OSEEC 2023-cea mai importantă conferință în domeniul economic, organizată de UAV”

Flacara Rosie
-
0
Ramona Lile „ OSEEC 2023-cea mai importantă conferință în domeniul economic, organizată de UAV”
Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, prin Facultatea de Științe Economice a organizat în acest weekend, la Moneasa,  una din cele mai importante conferințe din domeniul economic, care a întrunit specialiști și nume importante din lumea financiar-bancară. A fost prima ediție a Conferinței Internaționale „Ongoing Social, Economic and Environmental Challenges” –OSEEC 2023. Organizată în colaborare cu Asociația Edu4Future, Centrul de Cercetare și Consultanță în Economie și Institutul Financiar Român, conferința s-a bucurat de prezență unor personalități ale lumii financiare. Au fost prezenți: Marian Siminică, directorul Institutului de Studii Financiare, Paul Baraga, director în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară, Ștefan Musgociu, specialist în dezvoltarea afacerii în cadrul BVB, Bogdan Andrica, directorul Băncii Transilvania Arad, Tudor Irimiea, director de vânzări la BT Asset Management, alături de specialiși și experți din domeniul financiar – bancar, economiști, profesori universitari, studenți. „Este cea mai importantă conferință din domeniul economic organizată de universitatea noastră și una din cele mai importante la nivel national. Prezența unor nume importante din domeniul bancar, al asigurărilor și al instituțiilor financiare din România ne onorează și confirmă, totodată, valoarea școlii economice a universității noastre”, a declarat rectorul UAV, Ramona Lile. Evenimentul s-a derulat cu sprijinul Consiliului Județean Arad prin Centrul Cultural Județean și cu susținerea sponsorilor: LEONI, Banca Transilvania și EcoTad.  

ULIȚA COPILĂRIEI MELE

Flacara Rosie
-
0
ULIȚA COPILĂRIEI MELE
Eu și ceilalți prunci din Micălaca Veche nu am crescut cu cheia la gât. Ieșeam din curți direct în stradă, iar poarta nu se încuia decât noaptea. Dacă se încuia. Eram o droaie de copii și fete, dar mai ales de băieți, însă strada era largă și generoasă cu noi, așa cum sunt și azi străzile din Micălaca.
Pe stradă, băteam mingea toată ziua. Făceam pauze cât să ne alegem din nou coechipierii și să pornim alte partide. Când era cald-cald, o tuleam spre Mureș, de-a lungul Străzii Renașterii, ori prin spate, pe la fosta Vamă, pe dolmă. Ce curat era Mureșul! – nimeni nu arunca pe atunci gunoaie în albia râului. Și apa era curată, limpede, de îți vedeai laba piciorului deși erai cufundat în ea până la piept.
Dacă nu mergeam la Mureș, colindam holdele, prin Bujac, la cireșe, pe la Firiteaz, la pescuit, mergeam și până aproape de Glogovăț, unde era un canal de irigații. Iarna, la săniuș, în cubicul de lângă canton, ori pe dolmă la Micălaca. Și patinam pe bălțile înghețate ale șanțurilor.
Pe la 14 ani, a venit pe strada mea epidemia. Boala șahului. Toți jucam șah, pe lavițele de la stradă, cât era ziua de lungă, jucam între noi, copiii, ori cu adulți. Și boala asta a ținut decenii, mult după ce copiii de ieri se căsătoriseră și aveau la rândul lor copii. Nu jucam cărți, ca alții – abia mai târziu am descoperit pokerul.
Copii fiind, adolescenți și apoi chiar majori, nu știam ce este țigara ori alcoolul, ce să mai vorbim de droguri. Nu aveam telefoane, tablete etc. Astăzi, nu mai vezi un copil pe stradă. Toți stau pe pat și butonează … Noi am avut șansa să creștem curat, să avem parte de o igienă fizică și morală în Micălaca noastră, unde Cinstea, Onoarea, Cumsecădenia aveau o putere coercitivă liber asumată și acceptată. Mi-e dor de acea Micălacă și de anii copilăriei noastre! Și știu că mă credeți!
Tristan MIHUȚA

Sentimente retrăite și depănări de amintiri din activitatea fotbalistică, vineri, la stadionul Victoria din Nădlac

Flacara Rosie
-
0
Sentimente retrăite și depănări de amintiri din activitatea fotbalistică, vineri, la stadionul Victoria din Nădlac
Vineri, s-au întâlnit, pe stadionul Victoria Nădlac, 30 de foști fotbaliști și antrenori care s-au perindat timp de 42 de ani pe la clubul nădlăcan.
Un eveniment special, organizat de oameni speciali, cu invitați speciali, un eveniment reușit din toate punctele de vedere.
Foștii jucători ai Victoriei Nădlac, Nicolae Roșca, Tibi Pătean , Valentin Kocis, actualmente implicați în organigrama clubului, ajutați, bineînțeles și de administrația locală și sponsori fideli, au organizat un meci de fotbal , meci în care s-au întâlnit două echipe de old-boys.
Una alcătuită din veteranii anilor 80 și alta, tot din ” veterani” , dar mai….proaspeți.
Cele două echipe au fost supravegheate și îndrumate de pe marginea terenului de un singur antrenor. Acesta a fost Petre Miloș, cel care a preluat echipa în anul 1981 , an în care Victoria Nădlac a promovat în prima ligă județenă, pe atunci ” Județ I ”, acum Liga a 4-a.
Iată componența celor două temerare echipe:
Lotul Old-Boys 1981: Șarba I. , Bobcsort I., Bobcsort A., Bondar M.,Bondar D.,Bacea P., Roșca N. , Calmore N., Drienyovsky I., Lădău M., Pătruna C., Paliov Gh., Gornic M., Paliș Gr.
Lotul Old-Boys actual: Barbu Ov., Otlăcan M.,Lucaciu M., Pătean T., Mazuck F., Gyurkovici C., Cărăbaș N., Imbruș B., Țichelea C., Porubski Iano, Kocsis V, Pătean Gh.
Antrenor comun: Petre Miloș.
Meciul a fost de poveste. S-a jucat pe un teren splendid, echipele fiind alcătuite din 10 jucători de câmp și un portar. De comun acord s-a hotărât ca o repriză să dureze 30 de minute, dar….după 20 de minute au constatat toți că e mai benefic să se joace doar 2 reprize de 20 de minute.
Toți au demonstrat, în ciuda greutății corporale sau a vârstei că fotbalul nu reprezintă un secret pentru ei, scorul final fiind determinat de 2 goluri superbe înscrise de Mircea Gornic și Nicolae Roșca pentru ”veterani” , Mazuk Florin și , Lucaciu Mircea pentru ” veteranii ” mai tineri. Deci, 2-2. Diferența o putea face Ioan Drienyovsky, dar șutul acestuia a mușcat din bara transversală.
Normal, ca la finalul oricărui eveniment de asemenea gen, a urmat o scurtă perioadă a pozelor , a interviurilor și….a ” reprizei a treia”.
Dacă jucătorii și-au demonstrat abilitatea pe terenul de joc, la repriza a treia, ” artistul” a fost Alexandru Bobcsort , tocana pregătită de acesta fiind delicioasă și…destulă!
Aaa….era să uit de aperitivul tradițional: Felii de pâine unse cu untură, presărate cu sare și boia ,ceapă precum și cu nelispistul salam nădlacăn.
Urmăriți în continuare, interviurile luate la fața locului precum și numeroase fotografii.
Felicitări seniorilor nădlăcani !
Ioan HAMZA

Asociaţia Profesională a Sudorilor din România a sărbătorit o nouă ediţie a Zilei Sudorului (FOTO)

Flacara Rosie
-
0
Asociaţia Profesională a Sudorilor din România a sărbătorit o nouă ediţie a Zilei Sudorului (FOTO)
O nouă ediţie a Zilei Sudorului a fost sărbătorită, astăzi, la Arad de Asociaţia Profesională a Sudorilor din România (www. asociatiasudorilor.ro) condusă de Marin Crişan, cel care în urmă cu ani şi ani a pus Aradul pe harta sudurii. Sudori cu experienţă, dar şi tineri ucenici şi-au dat întâlnire în cadrul unui eveniment organizat într-un cadru prietenesc. „Sărbătorim Ziua Sudorului pentru că această merserie este una foarte importantă. Există o cerere foarte mare pe piaţa muncii, atât în România, cât şi în străinătate. Sudorii trebuie încurajaţi, trebuie promovaţi. Asociaţia Profesională a Sudorilor din România face o punte între angajatori, universitate, în speţă Universitatea Aurel Vlaicu, cu care avem o relaţie foarte bună, şi sudori. Cei care sunt foarte buni şi au luat Bacalaureatul pot deveni ingineri. Până acum şase dintre ei sunt acum ingineri”, susţine Marin Crişan, preşedintele Asociaţiei Profesională a Sudorilor din România. Acesta a ţinut să precizeze că fiind o meserie bine plătită, printre cei care şi-au luat diploma de sudor au fost şi preoţi, şi jurişti, dar şi alţi absolvenţi de studii superioare. Conf. univ. dr. Dan Glăvan, decanul Facultăţii de Inginerie din cadrul UAV susţine că relaţia universităţii de stat arădene cu asociaţia condusă de Marin Crişan a fost întotdeauna foarte bună. „Am avut o colaborare foarte bună, foarte apropiată. Suntem mândri să vă spunem că avem secţie de sudură. De altfel există două universităţi în România care au secţii de sudură care funcţionează în momentul de faţă. Felicitări pentru organizare, succes în continuare, multă sănătate şi La mulţi ani!”, a spus Dan Glăvan.  „Sunt dintre cei care se implică destul de mult în problemele de sudură, prin natura meseriei mele. Ceea ce constat cu bucurie este faptul că Asociaţia Profesională a Sudorilor care an de an dovedeşte că se implică în partea de calificare şi pregătire a sudorilor dă roade”, susţine Cristian Delamarin, reprezentantul TUV România. Îmbinare nedemontabilă şi tot mai mulţi tineri Pentru maistrul Gabi Chiţescu, scopul asociaţiei este realizarea unei îmbinări nedemontabile în… sudură.  „Noi am vrut şi vrem să facem din sudură o îmbinare nedemontabilă. Pe acest pricipiu am pus bazele Asociaţiei Profesionale a Sudorilor din România. Vrem să coagulăm în jurul nostru tot ceea ce înseamnă sudură, nu numai în Arad, ci şi în împrejurimi”, afirmă Chiţescu, în timp ce Eduard Crişan, vicepreşedintele Asociaţiei Profesionale a Sudorilor din România, doctorand şi profesor la Şcoala Arădeană de Sudură, pune accent pe atragerea tinerilor. „Vă mulţumesc în primul rând tuturor că aţi venit să sărbătorim meseria asta frumoasă. Mă bucur să văd tot mai mulţi tineri care se implică în comunitatea sudorilor şi că reuşim în fiecare an să adunăm tot mai mulţi membri în breasla noastră. Asociaţia noastră este o asociaţie tănără, are abia doi ani. Vrem în continuare să atragem cât mai mulţi tineri, specialişti, ingineri, dar şi instituţii şi să construim ceva împreună”, a încheiat Eduard Crişan. TEXT și Foto: Vasile ZĂRĂNDAN Galerie Foto
1...171819...259Pagina 18 din 259