Sub „bagheta” lui Arafat și a politicienilor corupți, mai rău ca în „Fâșia Gaza”! 

0
Tot mai desele anormalități semnalate în sistemul sanitar, de un cinism și o indiferenta inimaginabila în ceea ce presupune tratamentul sanitar la care are acces real pacientul, sunt dovezi că aceste cazuri nu sunt accidente, ci că problema a devenit cronică în sistemul sanitar românesc și că acesta se află în colaps! Pentru că, în loc să monitorizeze activitatea în domeniul sănătății, în sensul optimizării cheltuielilor și al îmbunătățirii serviciilor medicale, speculând toleranța mass-media la tratamentul sub uman la care sunt supuși romanii în domeniul asistentei medicale gratuite, politicienii au creat un adevărat sistem mafiot de capusare a sistemului medical!
Miliarde de euro, anual, din banii sănătății, se scurg către tot felul de „intermediari”, care asigură, chipurile, aparatură medicală, servicii, consumabile, medicamente, reparații, investiții, etc., sistem care, în realitate, fură banii alocați pacientului. Astfel, protejând clientela care jefuiește sistemul public de sănătate, totul este capușat și monopolizat prin intermediul decidenților politici. În aceste condiții, prin practicarea unor adaosuri uriașe (și de 2000% la medicamente și echipamente medicale, ori la servicii), bugetul sănătății a devenit o sursa uriașă de profit pentru clientela politică a României, în detrimentul celor cărora le este destinat. Efectul? Deși bugetul sănătății e uriaș, în comparație cu alte bugete (CASS este plătit de toți angajații și PFA), la pacient ajunge cel mai mic procent, deși, teoretic, el ar trebui să fie principalul beneficiar. Iar când „explodează” câte un caz (HEXIPHARMA, achizițiile din pandemie, furturi din banii de investiție, etc.), anchetele sunt stopate și nu se merge până la capăt, adică până la schimbarea legislației care permite jaful din sănătate, pentru că nimeni nu vrea să „închidă robinetul” scurgerii banilor publici, cu adevărat. În final, în loc de masuri și acțiuni concrete, care să oprească jaful, rămânem doar cu lamentări, cu acuze, cu aratatul cu degetul spre imaginari vinovați, cu niște sancțiuni stupide, așa, ca să calmăm reacțiile opiniei publice și „să punem batista pe țambal”.
Totul este formal și ipocrit. Nimic concret, pe fond, care să oprească „hemoragia” cheltuielilor bugetare stupide și furturile din fondurile alocate sănătății. Nimeni nu analizează activitatea de achiziții, de monopol asupra medicamentelor, de contracte dedicate clientelei politice și, mai ales, de mecanismul mafiot al practicării profesiei de medic și la stat și la privat, care, în fapt, înseamnă falimentarea sistemului public de sănătate (care suportă cheltuiala) în favoarea celui privat (care contabilizează profitul). Or, cât timp politicienii (vezi cazul foștilor miniștri ai sănătății, sau alți politicieni importanți, precum Brânzan ori Bușoi) vor fi implicați în tot felul de așa zise „afaceri” (în fapt capușare) cu Ministerul Sănătății, sistemul sanitar va rămâne „o vacă de muls” pentru clientela politică, iar pacientul va fi pe ultimul loc în „grila” de priorități a decidenților politici.
În pofida gălăgiei generata de câte un caz care arată uriașa mizerie din sistemul sanitar, în fapt nimic nu se schimbă. Hoția rămâne la același nivel, iar clientela politică, lacoma și cinică, își vede nestingherita de activitatea de jefuite a bugetului sănătății. Pentru că cei ce jefuiesc bugetul sănătății, în urma sumelor colectate, au devenit atât de puternici financiar, încât sunt capabili să schimbe orice guvern care încearcă să le stopeze accesul la banii publici. E o mafie extrem de puternică și agresivă, compusă din politicieni și clientela politică, atât de cinică, lacoma și lipsită de empatie, încât nu există nici o metodă legală sau morală care să le poată schimba modul în care acționează. Nici faptul că unele unități sanitare arată ca Auschwitz, nici că se moare din lipsă de medicamente sau consumabile, nici că pacienții sunt ținuți flămânzi (norma de hrană e de zece lei/zi de pacient), un frig sau fără climatizare, nici că majoritatea spitalelor arată ca și imobile abandonate sau șantiere veșnic în construcții, nici că medicii vin doar în „vizite” scurte în spitalele publice (preocupati, în primul rând, să dea consultații și să incasese onorarii la cabinete private), nici că se moare din cauza nosocomialelor „cazate” permanent în saloanele pacienților, nici că medicamentele așa zis „generice” au preturi exorbitante și sunt produse și procurate pe filiere dubioase, ce falimentează producția națională (medicii sunt mituiți cu sejurururi de tot felul, pentru a prescrie medicamente scumpe, în locul celor produse autohton) etc.
Acestea sunt problemele reale, de fond, cu care se confruntă sistemul sanitar românesc și care generează astfel de aberații ale sistemului medical, precum nașterea pe trotuar ori externarea din spitalele publice, că vindecați deși sunt grav bolnavi. Nu că sistemul ar fi subfinanțat, ci pentru că banii alocați sunt pur și simplu furați ori cheltuiți stupid, ineficient, ajungând în conturile unei mafii clientelare, în detrimentul pacientului. Iar pentru tot acest dezastru există o singură explicație: managementul politic cinic al sănătății, care permite jefuirea bugetului sănătății. De fapt, dacă analizăm obiectiv ceea ce se întâmplă în domeniul sănătății, putem afirmă, fără nici o exagerare, că nu e nici o deosebire între ceea ce se întâmplă în „azilele groazei” și ceea ce se întâmplă în spitalele și sistemul sanitar din România. E aceeași indiferență, cinism, lipsă de empatie, față de pacient, ca și în azilele groazei. Doar profitul contează.
Culmea, tonul este dat, în multe situații, nu de „afaceriștii” lipsiți de scrupule, ci de unii medici oportuniști (care se folosesc de sistemul politic) lacomi (ahtiați după bani, care „sug” și de la stat și din privat, sume uriașe), fără caracter, lipsiți de orice fel de scrupule, încurajați de un sistem indiferent la nevoile reale ale pacientului. Deci, ceea ce vedem în mass media, nu e decât „plâns cu lacrimi de crocodil”, la catafalcul unui muribund care, din cauza unui sistem bolnav de corupție, este condamnat la moarte sigură, cu toate că are toate mijloacele necesare pentru a supraviețui și a funcționa la parametrii normali. Opriți hoția și corupția din sănătate, prin optimizarea cheltuielilor, eliminarea mafiei și monopolului pe medicamente și aparatură medicală. Eliminați cumulul de „job”-uri la stat și în privat (practicate de majoritatea medicilor), care privează pacientul de îngrijire și monitorizare adecvată și distrugeți „complicitatea” financiară dintre politic și mafia din sănătate.
Asta e soluția adecvată pentru a salva sistemul de sănătate ce se află în colaps. Nu lamentările și acuzațiile la adresa unor cadre medicale. Pentru că ce se întâmplă nu sunt accidente, ci e boala întregului sistem. Și nu banii (finanțarea) sunt problema, ci corupția și hoția. Ceva ce tinde să devină banal în România.
Pavel ROMAN

Centrul de înscriere al UAV va fi deschis în luna august

În fiecare zi (de luni până vineri), începând din 1 august, între orele 9.00- 17.00, la Centrul de Înscriere din Bd, Revoluției nr. 72 (vis a vis de Primăria Arad) se pot obține informații legate de admiterea în anul universitar 2023-2024. Cei care vor să devină studenți ai UAV pot afla la care facultăți mai sunt locuri libere, care sunt criteriile de admitere, ce trebuie să conțină dosarul de înscriere, condiții de cazare sau orice alte informații legate de cele 35 de programe de licență sau 33 de programe de master ale celor 9 facultăți ale universității. Cei care doresc se pot preînscrie pentru admiterea din toamnă.

NEWS AR.RO: Festivalul ce-și transpune publicul în anii 60 – 70 a trecut și de ediția a XV-a

Mii de persoane „au luat cu asalt” Valea Mureșului vineri și sâmbătă, în județul Arad, la unul dintre cele mai colorate și frumoase festivaluri din România: Bulci Fest.
Corturile și rulotele au umplut până la refuz pajiștea de lângă Castelul Mocioni, unde timp de două zile au răsunat sunetele muzicii folk, rock și blues, într-o atmosferă specifică anilor 60 – 70.
S-a cântat și s-a dansat până târziu în noapte, totul încheindu-se cu un foc de tabără la căldura căruia s-a stat, la chitară, până dimineață.
În 28 și 29 iulie, pe scena de la Bulci au urcat Mircea Vintilă, Marius Bațu, Ada Milea & Bobo Burlăcianu, Mircea Bodolan, Florin Chilian, Cătălin Stepa, Adrian Beznă, Jul Baldovin, Daniel Julean & Nicoleta Brola, Cristian Buică, Corso, Ale & Fly, Oliver Goilean, Monica Cojocaru, dar și tinerele Miruna și Medena. Cele două zile minunate au fost posibile grație colaborării dintre Primăria Bata, ziarul NewsAr.ro și Laura Flowers, cu sprijinul Selin’s SRL, SC LUAR SRL, Von Meister și Wine Princess. Măsurile de siguranță au fost asigurate de Poliția Bata și Gruparea de Jandarmi Mobilă „Glad Voievod” Timişoara.

EU, GAZETARUL SPORTIV

0
Ca ziarist, care am trăit și am scris despre toate, cele mai mari satisfacții mi le-a prilejuit presa sportivă. Am fost acreditat la un Turneu final al Campionatului Mondial de Fotbal (World Cup `94, în SUA), am stat la masa presei alături de marii ziariști ai lumii, atunci la Beverly Hills l-am cunoscut pe Platini, am asistat la întâlniri pentru presă unde au fost prezenți Pele, Bobby Charlton; acolo, în America, i-am cunoscut pe Nicolae Munteanu, pe care îl ascultasem la Europa Liberă, și pe György Szepesi, am dat mâna cu ei, am văzut de la masa presei vreo zece partide,, inclusiv o Finală de Campionat Mondial, am trăit mai bine de o lună (37 de zile) poate cea mai fermecătoare parte a vieții mele de ziarist.
Am trăit să fiu la Marsilia, la Tragerea la sorți a grupelor pentru CM din Franța. La 4 decembrie 1997, eram la masa presei pe Stade Vélodrome. Înaintea de momentul alcătuirii grupelor după voia sorților, am dat telefon tatălui meu – la masa presei aveam telefon. Era mândru că sunt acolo, că fiul lui se află la un asemenea eveniment mondial, de parte de Micălaca noastră mică. Și că pot urmări pe viu mari fotbaliști ai lumii – unde în programul FIFA era cuprins și meciul amical Europa –Restul Lumii, unde s-au perindat prin fața mea Costacurta, Hierro, Zidane, Bokcic, Kluivert, Lăcătuș al nostru, dar mai ales Ronaldo (Il Fenomeno) și Batistuta. Au fost o după-amiază și o seară mirifice.
Apoi, au fost numeroase prezențe, în țară și peste hotare la meciuri ale echipei reprezentative a României. Cele mai multe prezențe au fost însă, indiscutabil, la meciurile echipei mele, UTA. Am fost la Ilba-Seini, la Cavnic, la Carei, Bistrița, Baia Mare, Cluj, Alba Iulia, Aiud, Orăștie, Deva, Hunedoara, Reșița, Bocșa, Turnu Severin, Timișoara (pe toate stadioanele ei), Craiova, Oradea, Pitești, Sibiu, Constanța, Brăila, Piatra Neamț, Bacău, Iași Târgu Mureș, Târnăveni … Dar unde nu am fost cu UTA mea?! Am trăit alături de echipă și bune, și rele. Am avut, uneori mi-am și creat-o, șansa de a fi ziarist când aici presa era PRESĂ. O, tempora!
Tristan MIHUȚA

Precizare sindicat PROSIND Arad

Sindicatul PROSIND din cadrul DGASPC Arad, reprezentativ la nivel de unitate, dezavuează și respinge modul în care au fost dispuse și efectuate controalele mai multor instituții ale statului în centrele rezidențiale destinate copiilor, persoanelor adulte cu dizabilități și copiilor cu dizabilități. Considerăm că aceste controale au vizat, mai degrabă, intimidarea angajaților care lucrează cu devotament și profesionalism în centrele din subordinea instituției, fapt ce a condus la crearea unui climat tensionat pe parcursul derulării controalelor și care a generat o stare de neliniște și supărare inclusiv în rândul beneficiarilor, aceștia fiind afectați emoțional. Sindicatul PROSIND își manifestă sprijinul și susținerea tuturor angajaților – membri ai sindicatului care își desfășoară activitatea în centrele și casele de tip familial din subordinea instituției. Augustina Ștefănescu Președinte Sindicatul PROSIND Arad

Scrisoare deschisă din partea DGASPC Arad

Valul controalelor instituțiilor statului în centrele publice rezidențiale din subordinea DGASPC Arad a trecut, dar a lăsat în urmă un val de dezamăgire în rândul angajaților centrelor în care sunt ocrotiți beneficiari, copii, persoane adulte cu dizabilități și copii cu dizabilități.   În calitatea noastră de responsabili ai unităților pe care le coordonăm, respingem vehement catalogarea că la Arad ,,nu ne-am făcut treaba și datoria”, așa cum greșit s-a înțeles la nivel guvernamental. Întotdeauna, la Arad, întreg personalul, de la șef de centru până la îngrijitor, am făcut eforturi pentru a oferi beneficiarilor condiții care să fie în concordanță cu standardele de calitate din domeniul asistenței sociale, pe primul loc aflându-se omenia și responsabilitatea pentru viețile semenilor greu încercați de viață. Ne întrebăm cui servește modalitatea „heirupistă” de a face control și verificări la foc automat. Practic, toate instituțiile statului s-au controlat pe ele însele, s-au călcat unii pe alții pe picioare, deși în toate centrele DGASPC Arad periodic sunt efectuate controale și verificări de specialitate. După cum se știe, în județul Arad, rezultatele și recomandările acestor controale nu au fost niciodată de natură să pună în pericol sănătatea, integritatea și bunăstarea beneficiarilor. Să fii pus în situația de a pune în același timp la dispoziția organelor de control, nu mai puțin de 13-14 persoane de la 7 sau 8 instituții, a reprezentat pentru toți coordonatorii acestor centre un spectacol grotesc, care ne-a lăsat pe toți cu un gust amar. „Credeți că doar pentru că am avut termometre în frigidere, în 23 de ani nu am avut un copil cu toxiinfecție alimentară, boli parazitare sau alte probleme grave, iar dacă ne luăm după ce spun sau cred unii condițiile oferite în centre sunt de "Evul Mediu?” declarație șef centru DGASPC Arad. „Eu am asistat la control și am răspuns la întrebările legate de locație… a fost dureros să constat o atitudine ostilă, neconstructivă, răuvoitoare, tendențioasă și lipsită de empatie față de oameni care lucrează pentru copii cu dizabilități, în ture, cu toate provocările pe care le gestionăm…”  declarație șef centru DGASPC Arad. „Au intrat la copii ca să constate starea încăperii și nu starea copilului, faptul că este îngrijit, hrănit și este cineva lângă el să îl aline, să îl îngrijească, au lovit în toți, au denigrat domeniul greu în care lucrăm, într-un stare de generalizare mai mult decât păguboasă și nedreaptă…” declarație șef centru DGASPC Arad. Modul prin care s-a înțeles să se deruleze această acțiune de control ne-a lezat demnitatea profesională, dar nu ne-a afectat doar pe noi; i-a bulversat și supărat inclusiv pe beneficiarii noștri. Au fost copii care ne-au întrebat în timpul controlului dacă asta înseamnă că li se va închide casa și ei vor rămâne pe drumuri, persoane adulte cu dizabilități vădit stresate de prezența celor aflați în control. Din cauza unora din declarațiile apărute în spațiul public beneficiarilor li s-a indus o stare inutilă și regretabilă de nesiguranță. Ne-am dori cu toții ca sistemul de asistență socială să se bucure de susținere financiară adecvată, pentru a ridica în toate centrele serviciile la cele mai înalte standarde, așa cum se practică în țările dezvoltate de la care preluăm idei curajoase de dezinstituționalizare a persoanelor cu dizabilități din centrele publice, dar nu și modelul alocării de fonduri considerabile pentru acest proces. De-a lungul timpului, la nivel local, prin Consiliul Județean Arad, s-a avut în vedere acoperirea nevoilor sistemului prin finanțare de la bugetul județului, precum și prin asigurarea cofinanțărilor pentru toate proiectele care vizează dezvoltarea unor servicii de calitate pentru beneficiarii acestor servicii sociale. De asemenea, DGASPC Arad a accesat fonduri nerambursabile în ciuda faptului că majoritatea liniilor de finanțare erau adresate județelor care încă nu au închis centrele de tip mamut, județul Arad fiind recunoscut pentru pionieratul în implementarea reformelor în domeniul asistenței sociale și contractarea serviciilor sociale. De exemplu, în Olanda, unei familii i se alocă lunar mii de Euro pentru a ține persoana cu dizabilități în familie, acolo unde îi este de fapt cel mai bine, sumă din care aparținătorii îi pot oferi terapii și servicii de suport cu adevărat la standarde europene, astfel încât persoana cu dizabilități să beneficieze de tot ce este mai bun pentru recuperarea sa ori pentru a-și duce cu demnitate suferința. Prin această scrisoare deschisă vrem să reamintim opiniei publice că misiunea noastră a fost, este și rămâne bunăstarea beneficiarilor. Ne simțim discriminați din cauza faptului că la Arad, pe un fond de exces de zel, obiectivele urmărite de echipele de control au fost diferite de cele aplicate în alte județe ale țării, iar sancțiunile nu au fost acordate în mod unitar, măsurile dispuse nefiind corelate cu deficiențele constatate la fața locului, ajungând să fim evidențiați la nivel național în mod nedrept ca exemplu negativ, deși până în prezent DGASPC Arad a fost remarcată ca un exemplu de bune practici în oferirea serviciilor către beneficiari. Serviciile sociale din subordinea DGASPC Arad (centrele și casele de tip familial) sunt licențiate și autorizate. Periodic sunt monitorizate și controlate de toate instituțiile abilitate și întotdeauna s-au respectat și implementat recomandările și măsurile dispuse. În casele de tip familial dorim să oferim copiilor și tinerilor servicii care să îi învețe să se descurce în viața de zi cu zi, în momentul în care părăsesc sistemul. Ne întrebăm: cine are acasă, la el în familie, circuite separate pentru rufe, cine are circuite pentru alimente? Cum îi învățăm pe acești tineri și copii să ducă o viață normală? Să își facă circuite pentru rufe, altele pentru alimente, să aibă 3-4 frigidere, în condițiile în care știm cu toții care este nivelul mediu de trai și cum pot lua un start sănătos în viață mai toți tinerii din ziua de astăzi, chiar și cei care se bucură de suportul propriilor familii? Sperăm, totuși, că aceste controale vor evidenția măcar acum nevoia reală de actualizare și armonizare a legislației și standardelor de calitate aplicabile categoriilor noștri de beneficiari, care nu sunt consumatori ocazionali la restaurant, nici turiști cazați în unități hoteliere și prin urmare nu pot fi efectuate controale pe tematici și reglementări neadaptate persoanelor cu dizabilități sau copiilor și tinerilor dintr-un sistem de protecție.

Despre ură, cu dragoste!

0
Se spune că ura este cel mai sincer sentiment. Și așa și este…
Poți iubi, aprecia, defăima, neglija etc. cu oarecare procente de depozitare a respectivului sentiment. Dar ura este 100%…
Legat de acest conflict de idei raportat la acreditările date sau nedate, am văzut multă ură. Or, ura se propagă și, în condițiile FB-ului, este și preluată, uneori fără diseminarea tuturor elementelor.
Aradul este mic, prea mic ca să nu ne știm în marea noastră majoritate. Ne vom întâlni între noi. Și va mocni sentimentul de ură.
P.S. Tocmai de aceea am încercat să fiu cât mai moderat în această dispută, apărând în primul rând principii, dar și oamenii implicați!
Vă salută cu respect, Tifi Grădinaru!

Flacăra Roșie PODCAST | ep.10 | invitat Marcel Măinescu | Despre Fabrica de Ceasuri din Arad!

Ediția jubiliară cu numărul zece al podcastului nostru vi-l prezintă pe Marcel Măinescu, prim-vicepreședinte al Patronatului Național Român. Dânsul ne va prezenta și istoria Fabricii de Ceasuri din Arad, care a intrat în posesia familiei sale în anii 90 și care își desfășoară și acum activitatea, chiar dacă a fost nevoie de o schimbare a produselor manufacturate. De asemenea, veți afla și de ce este nevoie pentru ca economia orașului nostru să fie și mai prosperă. Vizionare plăcută!  
 

De la Jeni (GENIN) citire. Astăzi despre: matematică

0
Cică Pavel Ciurea, mezinul lotului olimpic de Matematică al României, lot care s-a clasat pe locul I între țările din Europa și pe locul al IV-lea Mondial, a spus recent, într-un interviu:
„În general, în medie, lucrez singur acasă undeva la 60h/săptămână la matematică, în timpul săptămânilor de școală. Dar când avem liber, cum sunt de exemplu cele trei săptămâni dinaintea olimpiadei naționale, lucrez câte 90 de ore pe săptămână… ”
Inițial, am vrut să zic că eu una nu cunosc PE NIMENI, indiferent de vârstă sau profesie, care să lucreze atâtea ore pe săptămână. Repet, PE NIMENI, oricât de mult i-ar plăcea să facă ceea ce face. Cu toate astea, v-o spun cu mâna pe inimă și având proprietatea termenilor: NU mi-aș dori ca pruncii mei să facă, în copilărie, ABSOLUT NIMIC care să dureze zilnic 8 ore, DUPĂ cele șase (sau chiar opt) ore de școală, chiar dacă înțeleg cum e să faci ceva ore în șir, după venirea acasă de la cursuri; mie mi se întâmpla, de pildă, să citesc cu ceasurile, până târziu în noapte. De parcă mă pregăteam pentru olimpiadă, nu-i așa, doar că nimeni nu organiza olimpiade cu bibliografii desprinse din Raymond Chandler sau Ojog-Brașoveanu.
În fine, și eu am fost olimpică națională, doar că la limba română. Niciodată însă n-am învățat atâtea ore. O, nu. Niciodată. Drept care sunt convinsă că matematica e muuult, muuult mai grea ca româna. Deși, e discutabil. Feisbucul ăsta mi-a confirmat că, totuși, româna e adevărata piatră de încercare. De socotit, până la urmă, socotim toți prefect, chiar (sau mai ales) chestii cu virgulă. De scris însă, totul, până la virgulă!
P.S. Copiii voștri ce fac, în mod constant, câte opt ore pe zi DUPĂ orele de școală și câte douășpe ore pe zi, în zilele libere? Hm?
Eugenia CRAINIC

TIFI și fotbalul

0
Am văzut că am fost și felicitat și criticat pentru luarea mea de poziție, în privința acreditărilor de la UTA!
Să fiu bine înțeles, în primul rând eu nu sunt solidar public cu Lucian, Andrei sau Giuliano, ci cu conceptul de libertate a presei! Sigur, dată fiind prietenia de zeci de ani, sunt și cu ei solidar, dar aș fi fost solidar cu orice ziarist sportiv de-ai Aradului, indiferent de nume…
Trebuie să gestionăm principiile, să le acceptăm, să (ni) le impunem. Altfel, vom fi la mâna și jocul decidenților de moment.
Teofil GRĂDINARU

MÂNCĂTORUL DE CHIFTELE (și de altele)

0
De când am deschis mai bine ochii, mă feresc să consum, la localuri, în țară sau afară, mâncăruri pe bază de carne tocată, De ce? Pentru că niciodată nu poți ști ce a fost tocătura aceea cu o seară înainte. O fi fost grătar, friptură la tavă ori carne la limita termenului de garanției. Poate chiar carne expirată.
Eram la Clubul Presei, de la redacția ziarului Flacăra roșie, înainte de 1989. Ștefan Tabuia, om pofticios, comandă, la ora 9, trei-patru chiftele. Îi zic: „Fane, chiftelele astea au fost grătar, aseară”. El, sigur de sine și molfăind cu poftă: „Ha, micălăcene, la mine nu ține cu de astea, că nu-s grețos”! N-a terminat bine fraza, că se și schimbă la față și tușește mai rău ca un fumător înrăit. Apoi, duce mâna la gură și, de pe buze, ia o jumătate de scobitoare. „Dumnezeii mamei lor, ai avut dreptate, micălăcene”! A urmat un scandal „monstru”, cu șefimea de la Restaurantul Zărandul care alimenta și Clubul Presei. Dar rezoluția era dată (QED), teorema demonstrată – nu lua niciodată mâncare pe bază de tocătură, la restaurante, autoserviri etc., că nu știi mâncarea cărui predecesor lipsit de apetit o consumi! Cel puțin, nu în România.
Tristan MIHUȚA

ANORMALUL CA STARE

0
Înainte de 1989, stăteam adesea de vorbă cu fel de fel de oameni. Cu oameni care aveau studii: ingineri din industrie și din agricultură, medici, juriști. Toți (cei care erau onești și aveau CURAJ) criticau starea din societate, dirijismul exclusiv, unidimensional al secretarului general al PCR, singurul gânditor, unicul atotștiutor al țării. Și fiecare dintre ei, dintre specialiști, avea soluții pentru o corectă și binefăcătoare schimbare a lucrurilor.
Ei bine, a venit Revoluția (pentru mine Revoluție a fost, pentru că o revoluție presupune transformări structurale, de sistem, de orânduire – și asta s-a întâmplat). Ei bine, specialiștii au fost primele victime ale schimbărilor. În agricultură, în fabrici, peste tot au fost etichetați de „mase” drept comuniști și au fost înlocuiți cu huiduieli marginalizați. Am asistat la a doua mare decapitare a elitelor, după cea făptuită de comuniști în 1947 și în anii care au urmat. România a rămas încă o dată fără CAP, fără tezaurul minților luminate. Și acum, iată-ne!
Tristan MIHUȚA

Mereu „cobai” și victime!

0
A.U.R. crește, în anumite sondaje, la 30%?! Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns! Un observator fin, gen Caragiale, ar fi surprins, cu umor, absurdul acestei ascensiuni a unei grupări politice, create ad-hoc, ale cărei creșteri în sondaje e fără nici urmă de logică. „Ce-avem, noi, aici”, parafrazând-ul pe regretatul Dem Rădulescu? Păi, ce s-avem? Ca și în cazul lui Dan Diaconescu, ori Corneliu-Vadim Tudor (doi corifei ai manipulării), A.U.R. e o construcție artificială, care are la bază exploatarea, în primul rând, a ignoranței electoratului și, mai ales, a frustrărilor acestui electorat, legate de nemernicia, minciuna și hoția fără limite a celor ce au administrat țara în ultimii treizeci și doi de ani. Ce e A.U.R., de fapt? Un partid sau o grupare de oportuniști, profitori, la fel de imorali ca și ceilalți (dar care nu s-au compromis încă exercitând puterea, pentru că n-au deținut-o). Ajunși (prin absurd, Doamne ferește!) la putere, credeți că vor guverna pentru popor, pentru binele public și vor face ce zic? Nu vor fi la fel de ipocriți, mincinoși și hoți? Uitați-vă la „sponsorii” și „consilierii” lor de imagine și aveți răspunsul la ceea ce urmăresc. Păi, dacă fac ce spune agramatul Simion, ne-a luat naiba, pe toți, „în corpore!”. Ne întoarcem în timp, cu vreo șaptezeci de ani, pe timpul legionarilor și comuniștilor, unificând doctrinele celor doua grupări ultranaționaliste. Înțelegeți ce-ar rezulta? Legionarii guvernând alături de comuniști? Asta ar fi guvernarea A.U.R.! Tribunale pe stadioane, sentințe fără judecată, naționalizare cu japca, suprimarea tuturor libertăților individuale, etatizarea economiei, instaurarea autocrației, interzicerea practicării religiei etc. De fapt, cine sunt și ce vor leaderii acestei grupări, care se autointitulează partid politic, dar care n-are nici o doctrină serioasă? Individual analizați, o să constatați că leaderii și reprezentanții acestui partid sunt, în mare parte, „fripturiștii”, traseistii sau trădătorii, care, ori n-au prins locuri eligibile pe listele celorlalte partide parlamentare sau europarlamentare, ori au fost ejectati din partide, pentru comportament imoral. Mai adăugați și narcisiștii frustrați, care se considera nedreptățiți de soartă și vor mai mult, pentru a-și hrăni orgoliul și aveți – cu mici excepții ale unor „rătăciți” naivi, care chiar cred în promisiunile leaderilor -, structura reală a componenței A.U.R. O grupare constituită, majoritar, din impostori, care exploatează erodarea morală a celorlalți și care se cățără pe valul nemulțumirii generale, speculând oportunitatea. Program și doctrină? N-au nimic concret și coerent, la nivelul cerințelor UE în materie de management, democrație și stat de drept. Nici un principiu moral, fundamental. Doar demagogie proletcultistă, fără onoare și asumare. Predică aceleași „utopii” de tip comunist: naționalism extrem, patriotism de paradă, egalitarism utopic, justiție subiectivă, etatizarea economiei, eliminarea adversarilor politici, etc. Valori morale impuse membrilor? Da de unde! Sunt favorizați impostorii, campioni la ipocrizie, lipsiți de caracter și principii, ahtiați după funcții de demnitate publică (venituri fără muncă), pentru care sunt dispuși la orice compromis moral când li se cere. Ce înseamnă, de fapt, acest procent halucinant, în preferințele electorale? Înseamnă exact ce-a însemnat bolșevismul pentru ruși și legionarismul și comunismul pentru români. Aceeași „fata morgana” ireală, promisă ignoranților! Aceeași speranță amăgitoare pentru prea marea masă a ignoranților, semi-analfabetă sau analfabetă funcțional, incapabilă să discearnă între minciună și adevăr, între realitate și ficțiune, între posibil și imposibil, care speră încă în miracolul metamorfozarii omului politic în Isus – așa cum au procedat comuniștii, preluând conceptul mozaic al binelui colectiv. În altruistul perfect, dispus să se sacrifice pentru binele public, fără a cere nimic în schimb: nici muncă (fizica și intelectuală), nici disciplină, nici competență, nici taxe și impozite, nici justiție, nici sacrificii personale. Asta înseamnă AUR-ul lui Simion, ca și PRM-ul lui Vadim ori partidul lui Dan Diaconescu: tragedia poporului român forțat să suporte dictatura instaurată de șireții ce exploatează prea marea masă a ignoranței existentă, la acest moment, în societatea românească. Da, e nevoie de schimbare, dar nu de acest gen. Nu înlocuind impostori cu impostori, imorali cu imorali, având în spate aceeași profitori. Ci de o revoluție morală în ceea ce privește clasa politică și în ceea ce privește criteriile electoratului în selecția celor desemnați să administreze averea și banul public. Cât timp în spatele omului politic și în umbra lui vor exista aceeași indivizi veroși, lipsiți de scrupule, al căror interes e, exclusiv, să obțină accesul neîngrădit la averea publică și banul public, toate partidele vor avea același scop al existenței: de instrument prin care crima organizată se va „mufa” la banii publici. Iar bătălia electorală, în fiecare episod, se va rezuma la obținerea accesului la distribuirea preferențială a banului public. În rest, tot ce oferă partidele e demagogie, promisiuni imposibil de onorat, scenarii ireale, ipocrizie și minciună, în spatele cărora ascund adevăratul scop. De fapt, scopul – adică accesul la împărțirea preferențiala a banului public -, rămâne, veșnic, același, doar „actorii” (personajele politice) se schimbă, pentru a recredibiliza același scenariu ce se repetă de peste treizeci și doi de ani: însușirea banilor publici, adică taxele și impozitele colectate de la cetățeni. Un scenariu în care cetățeanul e mereu păcălit, cu promisiuni ce se dovedesc a fi mereu minciuni. În consecință, unicul adevăr, ce nu se schimbă, indiferent de guvernare și de partide, e furtul taxelor și impozitelor plătite de populație. E constanta ce caracterizează toate partidele și toți actorii. Diferă doar metodele. Pavel ROMAN

Ramona Lile: „Power Age, un proiect pentru promovarea sportului în rândul persoanelor vârstnice”

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, prin Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul UAV este parte a proiectului Eramus+ „Power Age” derulat împreună cu parteneri din Portugalia și Turcia.
La deschiderea evenimentului au luat parte rectorul UAV, Ramona Lile, Oana Pârvulescu, director general al Direcției de Asistență Socială Arad, Rodica Birta, șef serviciu, responsabil persoane adulte și cu dizabilități, Aurelia Gabor, instructor aerobic CSM Arad, profesori și studenți din cadrul universității arădene de stat, precum și profesori de sport din liceele arădene. Primele activități din cadrul proiectului s-au derulat în cadrul Centrului de Bătrâni Akademos, la sala de gimnastică a CSM Arad și la Facultatea de Sport din cadrul UAV. „Felicit echipa de proiect din cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport pentru implicare, mulțumim partenerilor locali pentru susținerea lor și sunt convinsă că fiecare etapă din acest proiect va oferi noi competențe și abilități celor care vor să dezvolte practicarea sportului în rândul persoanelor vârstnice”, a declarat rectorul UAV, Ramona Lile. „ Profesorii de sport și specialiștii în kinetoterapie implicați vor învăța tipuri de exerciții fizice ce pot fi efectuate în comunitățile de seniori din cadrul centrelor de zi și a centrelor rezidențiale pentru persoanele vârstnice” a declarat coordonatorul proiectului, conf.univ.dr. Viorel Ardelean.

Festivalul “MedievArtFest” Ardud şi Simpozion Internațional de istorie ”1848 – Anul marilor schimbări”

În perioada 21-23 iulie 2023, consulul general al României la Gyula, Florin Vasiloni, a participat la ediția a XI-a a Festivalului “MedievArtFest” desfăşurat în oraşul Ardud, jud. Satu-Mare. În organizarea Casei de Cultură „Dr. Augustin Mircea” Ardud, cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Ardud, Festivalul MedievArtFest Ardud 2023 a deschis spre public o fereastră spre trecutul istoric. Manifestările au prezentat publicului ritualurile ordinelor cavalerești, al meșteșugarilor; legendele, dansurile și cântecele medievale alături de faptele de arme și luptele cavalerești ale Evului Mediu, publicul fiind invitat să adere la valori prețuite de istorie precum vitejia, curajul, cavalerismul și iubirea de neam. Evenimentul din acest an a cuprins numeroase activităţi interactive, de la ateliere meşteşugăreşti până la demonstraţii de luptă şi spectacole pentru toate vârstele, muzică, dansuri medievale, activităţi pentru copii și concerte live, totul în regia directorului artistic al festivalului, actorul şi regizorul Liviu Pancu. Festivalul, aflat în acest an sub semnul Timpului, a prezentat publicului multiple programe de muzică și dansuri medievale, piese de teatru, animații medievale, ateliere și tabere meșteșugărești, cavaleri, domnițe, războinici, trubaduri și menestreli.   În marja acestei manifestări, cei interesaţi au participat la un simpozion internaţional, ”Anul marilor schimbări – 1848”, cu prilejul aniversării a 175 de ani de la desfășurarea revoluție pașoptiste, la care au participat autorităţi locale şi centrale; oameni de cultură şi reprezentanţi ai mediului universitar din România, Ucraina, Ungaria, Polonia. Au transmis cuvinte de salut Ovidiu Duma, primarul oraşului Ardud; Irina Stănculescu, consul general al României la Cernăuţi şi Florin Vasiloni, consulul general al României la Gyula. Au prezentat lucrări ştiinţifice universitari şi oameni de cultură, printre care academician prof. univ. dr. Ioan Bolovan și conf. univ. dr. Lucian Turcu de la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Această activitate a fost finanţată printr-un proiect aprobat de către Uniunea Europeană prin Programul Operațional Comun România – Ucraina 2014-2020 – ENI-CROSS BORDER COOPERATION și este inclusă în proiectul cu titlul: „Moștenire comună – Conservarea si revitalizarea patrimoniului istoric al Cetății Pniv din Ucraina și al Cetății Ardud din România pentru dezvoltarea turismului” („SHARING HERITAGE: Preserving Historical Legacy of Pniv Fortress in Ukraine and Ardud Fortress in Romania for Tourism Development”) 2SOFT / 2.1 / 169. În marja participării la festivalul de la Ardud, invitaţii au vizitat Casa Memorială “Iuliu Maniu” din loc. Bădăcin, Muzeul Holocaustului situată în Sinagoga din Şimleu Silvaniei, precum şi alte obiective turistice din jud. Sălaj. În cadrul festivalului, publicul participant a avut parte de o experiență medievală inedită alături de cei peste 150 de artiști. Au prezentat programe artistice trupele Corvus Corax (Germania), Holloenek (Ungaria) și Codex (România), iar atmosfera medievală a fost asigurată de Ordinul Cavalerilor Lup din Târgu-Mureș, Golden Griffon din Oradea, Străjerii Cetății Neamț din Târgu-Neamț, Teatrul Scena din Târgu-Mureș, Garda Cetății Deva, Scutierii din Sebeș, Lăncierii și Arcașele Cetății Ardud, Lupii de Foc din Târgu-Mureș și Compania Dragonului din Timișoara.  

Flacăra Roșie PODCAST | ep.9 | invitat Ramona Lile | rector UAV Arad

A noua ediția a podcastului Flacăra Roșie ne oferă onoarea de o avea ca și invitată pe prof. univ. dr. habil. Ramona Lile, rectorul Universității „Aurel Vlaicu“ Arad. Dânsa ne-a prezentat stadiul înscrierilor din sesiunea de vară, planurile de viitor ale Universității și felul în care instituția de învățământ se situează în topul academic din România. O mențiune specială pentru florăria Laura Flowers care ne-a sprijinit cu decorul floral. Vizionare plăcută!  

Flacăra Roșie PODCAST | ep.8 | invitat Silviu Turc | Noutăți despre Festivalul de la Bulci!

O nouă ediție a podcastului Flacăra Roșie vi-l aduce în fața dumneavoastră pe omul bun la toate din Arad. Silviu Turc – cel care deține celebra florărie Laura Flowers alături de soția sa – a venit să ne dezvăluie din culisele Festivalului de folk de la Bulci care va începe săptămâna viitoare, să ne povestească despre implicarea sa la UTA, cum a ajuns să iubească judo-ul dar și să ne încânte cu povești neștiute despre satul Bulci. Vizionare plăcută!  
 

Lucian Dănilă: decizia nu a fost deloc una argumentată

0
Alexandru Meszar a refuzat să acrediteze trei jurnaliști din Arad la meciurile echipei UTA, unul dintre ei fiind eu, dar și Andrei Fuliaș și Giuliano Junc. Decizia nu a fost deloc una argumentată, dar asta este o altă discuție.
Râuri de cuvinte au curs pe această temă, cei mai mulți dintre cei care au scris fiind în total dezacord cu decizia celui care conduce din umbră, sau nu, clubul UTA. Le mulțumesc în numele meu dar și al lui Andrei și Giuliano pentru toată susținerea.
Dat fiind că atât eu cât și Andrei și Giuliano suntem printre liderii de audiențe atunci când ne referim la UTA, este limpede că decizia clubului nu are nicio logică și este, fără a exagera, total nedemocratică fiindu-ne îngrădit dreptul la muncă și totodată fiind și discriminați fără a ni se spune de ce.
Iar pentru că am amintit despre democrație, ajung la clasa politică. Am tot văzut în ultimii ani tot felul de politicieni locali care au pozat în mari utiști, în mari arădeni, în mari apărători ai democrației.
De ieri și până în acest moment nu am văzut pe niciunul dintre cei amintiți să își exprime vreo părere despre acest – până la urmă – abuz care s-a petrecut în orașul condus de ei.
Pardon, de el… Cel care probabil nici nu-i lasă să aibă vreo părere.
Dacă mă mir? Nu. Pentru că din păcate trăiesc într-un oraș în care nu mai am așteptări.
Sunt un incomod. Și mă simt bine.
LATER EDIT: Suntem 4, a intrat și Lucian Valeriu în club.
Lucian DĂNILĂ

De la Jeni (GENIN) citire. Astăzi despre: fotbal și acreditări

1
Când eram ziaristă, s-a întâmplat, la un moment dat, să nu aibă ziarul un delegat disponibil pentru un meci de Divizia 3, unde habar n-am nici azi de ce era important să fie cineva și să relateze de la locul faptei (gândindu-mă mai bine, cred că se zicea, corect, „de la masa verde”, dar cum am scris mai mereu despre crime și alte alea, m-am obișnuit cu „locul faptei”).
În fine, m-am oferit voluntară să relatez eu de la meciul cu pricina, jucat chiar pe terenul de fotbal din Pâncota, adică de la mine de-acasă. Pe de o parte, le-am făcut o vizită alor mei, iar pe de altă parte, am urmărit partida cap-coadă cu mare atenție, relatând de la meciul ăla cum nu mulți ziariști ar putea s-o facă. Adică, povestind, pur și simplu, TOTUL, totul-totul, plus o serie de amănunte picante despre unii jucători, pe care le cunoșteam doar fiindcă eram localnică, nu de alta.
Și, uite-așa, am scris o cronică pe care a apreciat-o inclusiv Alexandru Chebeleu, Dumnezeu să-l odihnească, fostul șef al Departamentului Sport al ziarului Adevărul de Arad, spunându-mi că articolul meu a semănat mult, în materie de relatare sportivă, cu una pe care doar Țopescu ar mai fi putut s-o facă, de aceeași anvergură, în materie de gimnastică. „Bine, i-am zis, dar eu chiar nu mă pricep la fotbal!” Mi-a răspuns: „Asta nu înseamnă că nu te pricepi să observi și să relatezi ce vezi!” Ca să nu mai spun că am folosit în articol inclusiv o exprimare profund fotbalistică – „… cutare și-a dat cu stângul în dreptul și s-a făcut ghem în fața careului de 11 metri…” – fără să am idee măcar că sintagma „și-a dat cu stângul în dreptul” chiar e fotbalistică, având sensul larg al jocului împiedicat al vreunuia dintre fotbaliști; în cazul meciului despre care scriam eu, fotbalistul cu pricina chiar își dăduse la propriu cu stângul în dreptul, căzând ca fularul în fața mingii ce-i fusese pasată strategic, echipa sa pierzând balonul în favoarea adversarilor, care, mai agili, au înscris un gol de toată frumusețea.
Bine, trec peste faptul că după apariția articolului m-a căutat tatăl fotbalistului care fugise în timpul meciului ca o gagică pe tocuri, împiedicându-se în propriile picioare, acesta reproșându-mi că, pe lângă că habar nu am de fotbal, i-am insultat feciorul, punându-i în cârcă pierderea partidei. I-am zis: „Păi, nu a fost chiar așa?” Fără să recunoască deloc că a fost chiar așa, deși fusese, mi-a azvârlit: „Dumneata să-ți vezi de treaba dumitale, mi-a mai spus omul, iar despre fotbal să scrie cine se pricepe. Nu căcaturile astea se relatează de pe teren, fiindcă sunt alte chestii de transmis de la un meci, de către profesioniști, nu de către toate deșteptele satului”. Precizare: deșteapta satului eram, desigur, eu însămi.
Cu alte cuvinte, deși relatasem mișto și fără să exagerez deloc, ba având și spirit de observație, intuind la fel ca orice spectator obiectiv că golul cu pricina s-a datorat lipsei de talent a jucătorului despre care scrisesem că își dăduse cu stângul în dreptul, luxându-și propria echipă, problema, în ochii tatălui său și a antrenorului (am aflat ulterior că și antrenorul avea o problemă strict pentru faptul că EU, o nepricepută, am relatat din teren, păstrând sub tăcere faptul că fusese incompetent și băgase în teren VIP-ul neîncălzit parcă strict pentru a se împiedica și a face ca echipa să piardă înfruntarea), așadar, problema fiind doar că relatarea mea nu le era deloc, dar DELOC, pe plac.
Vreau să spun cu asta doar că, recent, prietenului meu Lucian Danila, un ziarist sportiv de mare angajament, i s-a refuzat acreditarea pentru sezonul 2023-2024 de către conducerea Clubului UTA, pentru simplul motiv – desigur, neexprimat pe șleau – că este incomod și scrie a naibii de bine și de obiectiv.
Chestiunea e că, deși nu-l cunosc pe Alexandru Meszar, decidentul pumnului îndesat astfel în gura presei libere, mă gândesc serios să relatez eu însămi despre meciurile jucate pe stadionul echipei noastre de suflet, dar nu oricum, ci așa cum numai eu știu să fac: fără să mă pricep la fotbal, dar cu ochii larg deschiși, observând fiecare firicel de iarbă, documentându-mă asupra tuturor mizeriilor din culise, că doar nu degeaba am făcut ani întregi anchete și investigații grele și pline de ramificații etc. Nu văd cu ce-ar fi mai dificil să aflu mizeriile din spatele unor meciuri și decizii luate de diverși păpușari din domeniul fotbalului, față de mizeriile ascunse în spatele unor crime sau tâlhării pe care le-am documentat la sânge, impecabil!
Un lucru este sigur: după maximum două meciuri și „after-party-uri” relatate de mine, Meszar va plânge după Dănilă. Și îl va conduce la stadion cu limuzină și Moët la frapieră. Puteți începe pariurile!
Eugenia CRAINIC

Orașul, în letargie

0
A vorbi despre decăderea Aradului, a devenit un truism. Semnele sunt la tot pasul. Bunăoară, cât de viu era Aradul nostru pe când, vară, iarnă avea un Corso. Aglomerat. Un pic de neatenție și călcai pe călcâie pe cel din fața ta. Lumea ieșea la promenadă, oamenii se salutau, bărbații mai vârstnici își ridicau pălăria cu gesturi ce vădeau rafinament (știai că sigur sunt „domni”, că vin din perioada dintre cele două războaie). Acolo pe Corso, între Bulevard și Universal, mulți tineri și-au găsit perechea vieții. Nu dezvolt.
Recent, am văzut o fotografie cu Mureșul. Ce de bărci și câți sportivi în ele! – de aici, de la cluburile Voința, CFR, UTA au ieșit campioni naționali, europeni, mondiali și olimpici! Și apropo de Mureș, pe faleza acestuia, duminică de duminică, în spatele Primăriei, cânta câte o fanfară.
Aveam stadioane, aveam meciuri de fotbal, handbal, volei etc. Orașul avea numeroase echipe de copii și de seniori, la mai toate disciplinele sportive. Aveam campioni ai României la tir, canotaj, popice, fotbal, tenis de masă, lupte, box, atletism …
Apoi, îmi amintesc de furnicarul din fața Gării, când navetiștii veneau sau plecau înspre și dinspre locul de muncă. Am avut și un Ștrand ca nimeni alții. Minți bolnave l-au transformat în chichinețe și gărdulețe, l-au omorât răfuindu-se cu întreprinzătorii de acolo …
Aveam viață culturală, aveam sport, aveam industrie. Aveam oraș VIU. Să găsești un bilet la avion, la cele două curse zilnice (la un moment dat, trei curse) spre București era o aventură, dar era și o dovadă că lumea se mișca și avea pentru ce să se pună în mișcare. Astăzi nu mai avem nici curse. De ce? Pentru că orașul este în letargie, viața abia mai are puls aici. Arădenii se uită cu invidie și cu deznădejde spre Oradea, Timișoara, Cluj-Napoca, orașe cu puls tonic și o viață dinamică. Și câte unii mai exclamă: „Ce am fost și ce-am ajuns”!
Tristan MIHUȚA